cireasa si mareele

ce stie taranul ce-i sofranul. ce stie cireasa ce-i mareea.

lumea zice, si eu sunt convinsa ca asa e, ca am umor. ca scriu binisor, ca sunt frumusica, ca sunt energetica, ca am chef de viata, ca am o inteligenta peste medie.

poate. dar uite, nu stiu cum se face, ca nu stiu care e treaba cu mareele. si cand zic maree, ma refer la tot felul de procese si procedee si altele asemenea, care fac lumea sa mearga asa cum o vad eu. prin ochii blonzi de cireasa roz.

de unde vin mareele? si unde se duc ele cand se face seara si toti oamenii merg la culcare?

cum functioneaza televizorul? cum de pot eu sa apas pe buton si sa chem o lume intreaga la mine acasa? ca-n reclama aia, vin peste mine suricate, lei si tigri, pestisori, indieni, razboinici, dorada in folie, sex, zane care fac surprize, chiar si brad pitt. ma rog, cand apasa altii, nu eu. ca eu n-am tv.

cum de pot sa vorbesc cu matusa mea grasa la telefon, cand ea e in canada? dar cand e mai aproape, in cartierul titan?

cine se invarte si in jurul cui? si de ce? de ce la australieni mos craciun vine pe plaja, in timp ce noi dardaim de frig? de ce suedezii tb sa se culce cand afara e inca lumina? saracii. de ce ploua asa de mult la vietnamezi, luni in sir? au gresit cu ceva?

toate astea sunt pt mine numite generic maree. adica lucruri simple, dar de neinteles pt o cireasa.

ce ma pune pe ganduri e ca, inginerii care mi-au vrut binele si mi-au tropait un pic alaturi, au incercat sa ma puna la punct. s-au straduit, mi-au povestit, s-au muncit. si eu pe loc am inteles. si m-am bucurat. deci asa sta treaba...dar am uitat cu memorie de peste foarte curand. tot.

asta nu ma impiedica sa vreau sa aflu din nou care e magia lucrurilor din jur. ca sunt curioasa. deci dorinta exista, nu sunt refractara.

haide, mai zii cu mareele...si cu luna...si cu internetul. mai zi-mi, ca de la tine chiar inteleg.

dar iarta-ma ca mi s-a facut somn. zici prea bine.