2smartcherries

casa noua anul are

2010-01-25T15:34:00.014+02:00

Doamnelor, domnilor, fructelor, legumelor, rudelor, fostiiubitilor, necunoscutilor, prietenilor, colegilor, copiilor, spamerilor, dusmanilor, bloggerilor, matusilor, adusilor din google din greseala!

In sfarsit s-a petrecut minunea. De acum inainte ma gasiti in casa mea noua, mai frumoasa, la www.sanuca.ro.

Totul s-a schimbat ca si aspect. E mai frumos, trebuie sa fiti de acord. Si totusi nimic nu s-a schimbat intre noi. Sunt aceeasi cireasa, cu aceeasi palarie.

Hai, pasiti in livada mea. Click.

cireasa, painea prajita si pornografia

2010-01-24T09:53:00.030+02:00

E duminica, o duminica sub semnul lui porno. Nu al dragostei, sub semnul lui porno, insist. Porno nu ca si atitudine, ci ca industrie.

Mananc paine prajita si ma gandesc. Cum sa fac eu sa ma misc in armonie cu natura mea cireseasca. Si totusi sa strapung granitele livezii, sa capat o intelegere mai larga. Proprie livezilor intinse ale lumii. Cireasa cu dor de duca. Cireasa fricoasa sa plece. Deci chestii complicate, vezi bine.

Ia uite, pe una am prajit-o rau. O curat cu degetele implicate in actiune si mintea aiurea. Dau jos negreala. Apoi ma ridic si trec prin fata oglinzii. Si vad. Pe buza de sus am o alunita capatata in timpul micului dejun.

O bucatica perfect rotunda de paine arsa. Care s-a asezat exact unde trebuie, la o treime de coltul din dreapta al buzelor si doua treimi de celalalt. Si, in mod potrivit de bizar, exact unde trebuie fata de nas. Doamne, ce reusita sunt. Ce irosire.

Ce daca sunt in pijama. Vad in mine dansatoarea de french cancan care as fi putut fi. Cu portjartier si fusta minuscula si pantofi rosii. Incununata cu o palarie cu pene fosnitoare indreptate glorios catre cer.

Nimeni nu mi-ar fi putut rezista. Vad bancnotele indesate in corset cand trec spre cabina mea de artista. Vad numerele de telefon facute ghemotoc varate in mana mea generoasa. As vrea doar un moment cu dumneavoastra. Reveniti. Sunteti superba. Reveniti. Vreti sa fiti sotia mea? Reveniti.

Cad perdele grele de catifea rosie. Dureaza doar un moment. Se schimba decorul. Alunita ramane.

Vad voluptoasa si indragita actrita de la National care as fi fost cu siguranta. Daca ma nasteam in vremea Patului lui Procust. Amanta boierului cu nevasta grasa. Cea mai invitata femeie la o friptura si un vinisor ghiurghiuliu, in larma lautarilor la terasa la sosea.

Fosnesc din funde si matasuri. Imi pun botina doar in trasurile care ma duc spre opulenta sigura. Este greu pentru o actrita sa se intretina singura. Dar cu asa o gura frumos decorata, as fi avut un viitor de aur masiv.

Toate astea doar daca nu m-as fi apucat de marketing si apoi de scris. Si nu m-as fi nascut prea de curand pentru asa intreprindere senzuala. Am iesit din oglinda, cu mare efort. Am scuturat din cap, pana cand broboana de paine arsa s-a dus undeva.

Am redevenit cireasa cuminte, care isi ia pe indelete micul dejun. Si se gandeste la cum sa se miste ea cat mai cu talent in livada. Ca sa obtina maximum de feedback. Si suta la suta satisfactie.

ovare frumoase & rinichi de nota 10+

2010-01-23T09:28:00.000+02:00

Poate credeati ca doar pielita obrazului mi-e frumoasa. Subtire si fina, ca pielita de pe carnita unei cirese. Ntz. Gresit.

Am aflat fara putinta de tagada ca am ovare frumoase. Probabil mult mai frumoase ca ale altora. Si eu care mergeam cu a mea coada destul de intre picioare. Crezand ca ursitoare m-au inzestrat cu multe daruri iesite din comun. Dar probabil cu niste ovare normale.

Din cauza asta ma gandeam sa nu fac mare tamtam despre ele. Sa merg pe burta. Sa atrag atentia prazii si sa o seduc folosindu-ma de alte pancarte stralucitoare. Priviti talia! Admirati sanul generos! Ce ziceti de proportii!

Precum pestisorul vorace vanator, dar lenes, care sta calm pe fundul oceanului. Si scoate doar din gurita, doar cand ii e foame, o ata lunga de care atarna un stegulet la final. Care flutura si atrage alti pestisori. Care vin sa se joace si el ii mananca cu fulgi cu tot. Asa si eu.

Dar acum gata. S-a ispravit cu mersul sovailenic, pe langa pereti. Mi s-a confirmat de catre un cadru medical. Am ovoare frumoase, amandoua. Poate iau si premiu cu ele. Sau poate nu. Important e sa participi, nu castigul. Haha.

Si nu, nu-i tot. Am si niste rinichi de nota 10+. Sunt foarte curati. Mi-i si inchipui stralucind. Nici aici nu eram sigura. Ma batea gandul ca poate sunt si ai mei putin ingalati. Ca atatea alte lucruri in jur.

Dar acum am dovada. Alt specialist a fluturat in aer poza cu ei. Si mi-a zis sunt luna de curati. Pfiii. Ce noroc pe mine. Inarmata cu aceste 4 organe respectiv anexe, care sunt in asa stare impresionanta, altfel imi incep ziua.

Uite ca in drumul meu spre identificarea si exmatricularea omuletului din vezica, am aflat si vesti bune. Cum arata el, si daca e la fel de reusit, om vedea. Va tin la curent, chiar daca nu va doriti neaparat asta.

un carnat pe zi tine dr. departe

2010-01-21T09:26:00.016+02:00

Am inteles eu asta de ceva vreme incoace. Dar mi-a trebuit nitel timp sa verific gandul care pare nastrusnic. Inainte de a-i da drumul zburdalnic prin lume, sa se bucure toata lumea de el.

Carnatul este un aliment gustos si indestulator. Cu asta m-am hranit eu in Tirol vreme de o saptamana incheiata. Ma sculam dimineata numai cu gandul la carnat. Si la ce placere o sa simt ingurgitandu-l. Miam-miam.

Carnatul da vigoare, asta e clar. Cu cat e consumat mai des, cu atat il ajuta pe om sa atinga culmi mai intalte. Spiritual vorbind, bineinteles. Si terapeutic. Carnatul creste imunitatea.

Ce mai coborari faceam cu gandul la carnat de la miezul zilei. Ce mai coborari faceam dupa ce il obtineam. Altfel se vede viata dupa ce ai un carnat cu mustar in pantece. Si imediat studiam posibilitatile de a obtine un carnat si seara.

Inainte consumam carnat cu neincredere. Nu stiam ca e complet terapeutic. Ba chiar societatea tinde sa se hlizeasca prin colturi daca te aude ca esti fana carnati. Acum, am curaj. Doamnelor, domnilor, imi plac carnatii ceva de speriat.

Imi plac carnatii mici, mari, rumeniti, roz, albi, infasurati in sunculita sau scufundati in curry. Iar faptul ca austriecii arata asa de bine desi asta mananca toata ziua, ma sustine in demersul meu.

Sunt pe calea cea buna. Imi trebuie doar putin timp sa ma organizez. Sa fac lucrurile de asa natura incat sa nu treaca zi fara un carnat inclus. Pentru ca vreau sa fiu o cireasa voioasa si sanatoasa.

E clar. Un carnat pe zi tine doctorul departe. Dar buna-dispozitie aproape.

poveste trista cu final american

2010-01-20T11:45:00.035+02:00

De data asta personajul principal din poveste nu mai este cireasa.

Azi zic despre o mierla si prietenul meu imaginar, I. Eu nu eram acasa. Dar pentru ca am imaginatie si am si un prieten, stiu cum s-a intamplat. Intocmai.

Afara ninge. Gradele atarna greu cu minus. Mierlei ii e frig. Vede pe geam pomul meu de Craciun si i se pare perfect. (Sunt de acord cu ea). E inca verde si tantos, teribil de viu. Are globuri de toate culorile. E stufos si e simetric.

Oricine ar vrea sa isi faca o casuta in el. O mierla, o veverita, eu. Tu.

Mierla s-a luminat la fata. Si-a luat viteza si incercand sa ajunga in copacul crescut din covorul turcesc din sufragerie, cel de culoarea cireselor, s-a izbit in geamul bine spalat. Apoi s-a scurs niste etaje, cu viteza. Si s-a infipt in zapada.

A ramas acolo, cu multe etaje de omat deasupra. Ca-ntr-o avalansa. I. s-a repezit in stil slow motion. A gasit locul de pierzanie al mierlei. A sapat cu mainile lui mari si calde si bune. Si a ajuns la pasarea care nu prea stia ce atitudine sa adopte. Sa fie tafnoasa si sa incerce un kung fu. Sau sa-si zbarleasca bucuroasa puful, ca e salvata.

I. a apucat mierla. Mierla l-a ciupit de deget. Asta, inteleg eu, si pentru ca I. avea o gluga trasa peste jumatate de fata. Si parea ca si cum vrea sa manance la pranz mierla asta mica, parasutista.

Mierla a inceput sa ciripeasca noian de chestii catre I. El, desi nu intelegea o iota din explicatiile pasarii, afiseaza duhul blandetii. Ii arata ca e venit cu ganduri de pace. Si nu de vanat fript. Scoate batista alba, i-o arata. Examineaza mierla. Ii verifica reflexele, trilul si penajul.

O repune in libertate. Mierla se bucura si zboara pe un tufis. I. se se bucura si se intoarce in casa. Toata lumea bucuroasa. Si mierla si I. Dar mai ales eu. Pentru ca prietenul meu imaginar tocmai a salvat o pasare cantatoare, pe timp de iarna grea.

Later edit: a doua pasare a intrat astazi in geam, incercand sa ajunga la pom. E aceeasi pasare. Poveste cu final romanesc.

fabrica de baieti si blestemul

2010-01-19T23:45:00.000+02:00

Exista un loc in Tirol. Situat la mii de metri in sus. Un loc cu zapada care scartaie, dimineti glorioase si apusuri ce confisca rasuflarea privitorului.

Un loc in care merita sa urci pentru sport. Un loc plin trambuline atatatoare, un loc cu muzica tare, un loc in plin soare, un loc foarte tare. Ne aflam in domeniul skiabil Zillertal 3000. In snow park, chiar langa ski jet.

Aici este una dintre cele mai mari telecabine in viata. Dar tot aici, aici este si fabrica de baieti. Mii de baieti calare pe placa. Baieti cruzi si veseli, care fac giumbuslucuri si nu obosesc decat cand vine noaptea. Acest sfesnic bun.

La asa peisaj, pedofila din cireasa exulta si se opreste in loc. Statea oricum pitita de ceva vreme. Dar cand sunt zeci de baieti, sute de baieti, mii de baieti, n-ai cum sta calm. Si pana la urma, uitatul n-a omorat pe nimeni. Ce e tanar si lui Dumnezeu (cred ca) ii place.

Pe fundalul alb-ca-zapada trec in viteza si se lanseaza in aer baieti in costume colorate. Baieti verzi ca fisticul, baieti galbeni ca un ananas proaspat, baieti portocalii de-ti iau ochii, de tip mango. Baieti cu dungi. Baieti cu stelute. Baieti cu buline. Baieti roz. Probabil mirosind a pui de gaina.

Baieti cu ochii liniute verzi si dread-uri. Baieti cu maxilare prea crescute si par ciufulit. Baieti cu cioc si caciuli pravalite pe ceafa. Baieti slabi, cu pantaloni care se chinuie sa gaseasca un fund pe care sa se poata sprijini. Baieti.

Dar vine o vreme cand trebuie sa mergi mai departe. Se departeaza cireasa anevoie de locul unde se produc baieti tineri pe banda. Isi ia schiurile la spinare si incearca sa pastreze in cuget si simtire ceea ce a vazut. Ca sa-si aminteasca si in serile lungi de iarna.

Insa totul se plateste. Restul dupa-amiezei sta sub semnul lui ai grija ce-ti doresti, ca se poate indeplini. Cireasa isi vedea de drum, cu mainile la spate (metaforic). Si din spate vine, nevazut, cu mare viteza, un baiat tanar, cel mai tanar.

Si intra in cireasa, din spate. Dar nu in felul romantic, ci o imprastie pe partie. O face una cu alba-ca-zapada. Cireasa cade cu hodoronc tronc plosc. O dor toate, o dor. Capul plezneste, umarul zvacneste ascutit. Gatul, bine ca e la locul lui. Ca altfel, parca e facut din foc si para.

Abia reuseste sa se adune din bucati inapoi, intr-un intreg. Ii sar din ochi boabe de lacrimi de durere si frica. Se uita la baiat. E dragut, nimic de zis. Are costum alb cu patratele. E slab, e blond cu par lung. E insa si rosu la fata si schimonosit si nu se poate ridica.

Cireasa se intoarce, isi repune harnasamentul si pleaca shontac-shontac. Gandindu-se ca asta trebuie sa fie rasplata pentru ca a poftit la baieti. I-a fost daruit unul dintre cei mai draguti dar in mod pedepsitor.

Dupa gand, si rasplata. Acum sunt in Bucuresti, Romania. Departe de fabrica de baieti si blestemnul ei imediat.

pentru ce atata zbucium

2010-01-18T23:21:00.013+02:00

In Austria, orice-ar fi, se pleaca la 4 dimineata. Am fost cu tot felul de grupuri, in combinatii de n luate cate k. Orice ar insemna asta.

Toti barbatii soferi au aceeasi meteahna. Vor musai sa plece spre Tirol la 4 dimineata. N-am inteles niciodata de ce oamenii mari vor sa plece la ski doar la ora asta sinistra. De ce oare nu se poate pleca la 9. Dupa ce devii pe de-a-ntregul om, si nu o bruta in stare de orice.

Nici cu muncitorii nu prea inteleg eu cum sta treaba. De ce incep ei, mai ales mahmuri fiind, munca la 7? De ce pleaca ei apoi de pe frontul de lor de lucru cand toti ceilalti oameni trag din greu si ziua e abia la inceput. Nu stiu.

In felul asta nu reusesc decat sa enerveze pe toata lumea, amarnic, cu bocaniturile lor cand somnul e dulceag. Si taman cand ai vrea sa-i vezi la treaba, ca sa ai senzatia ca universul merge in directia necesara, i-ai de unde nu-s.

Si in spitale se intampla la fel. Daca vrei sa-i povestesti unui doctor nefericirile tale te cheama la 7 dimineata. Atunci e el cel mai dispus sa asculte ce te doare. Si il doare-n fund ca tu n-ai acelasi bioritm.

Si infirmierele si asistentele si tot soborul asta de oameni inregimentati in sistemul de insanatosire. Toti parca sunt batuti cu leuca. Vai de bietii bolnavi care stau cazati in spital.

La ora 6, putin dupa ce-au cantat cocosii, cand orice om, d-apai un bolnav, are somnul cel mai inocent, li se aprinde brutal lumina in cap. Ca sa curme, de invidioase ce sunt pe somnul amaratilor din paturi, biata odihna beauty sleep.

De ce, de ce sa nu inceapa totul la 9? De ce sa ne pice tuturor ochii in gura si sa mai fim si subumani de oboseala. Dupa ce ca avem probleme de sanatate. Nu e drept.

A, acum mi-am adus aminte. Ca si la tara umbla vorba ca animalele trebuie hranite in zori de zi, numaidecat. Crede cineva ca gainile n-ar vrea sa doarma mai mult, pe cracuta aia a lor, daca ar fi lasate?

Sau vacile, vacile ce vina au. Toata lumea da vina pe ele. Cum ca sunt 100% responsabile pe ora asta de trezire imposibila. Si taranii spun asta, la unison. Desi nu pot sa pricep cum de sunt asa de solidari fara net si macar o petitie online pe facebook care sa-i uneasca.

Vacile sunt niste fapturi razgaiate si absurde. Si daca nu le dam de mancare cand se ingana ziua cu noaptea, ele se rascoala. Eu nu cumpar asa ceva.

Eu cred ca orice dobitoace pot fi dresate sa traiasca dupa stilul de viata al utilizatorului. Si pentru ca treaba asta nu a fost implementata la scara mare si nu s-a facut o evaluare pe termen scurt, mediu si lung, sa vad cine are tupeu sa ma contrazica.

Dar asa suntem noi, alarmisti, si luam totul in tragic. Eu cred ca cine se scoala de dimineata ajunge departe, e drept. Doar ca la fel de departe ca ala de se scoala normal. Cu singura diferenta importanta ca e mult mai obosit.

Propun sa stam serios de vorba cu soferii ce pleaca spre Tirol, muncitorii, doctorii, gainile si vacile. Si sa gasim o solutie buna pentru toata lumea.

unde babele skiaza si mosii nu mor

2010-01-18T07:24:00.000+02:00

De-aici tocmai m-am intors eu. Din tara unde babele skiaza si mosii nu mor.

Tirolul nu mi-a facut doar o cura de ski la maximum, combinata cu multi carnati zemosi. Tirolul mi-a dat din nou o lectie de viata buna. Cum as vrea sa am si eu mereu din secunda 1. Sa fie instalata livada mea intr-un loc unde lucrurile par sa mearga atat de bine. Asta nazuiesc.

An de an merg aici si ma intorc cu mintile funda.

Aparent, caut doar partii lucitoare de soare pe ghetari cu nume imposibil de tinut minte. Profund vorbind, cred ca trebuie musai sa iau o gura de normalitate. Sa vad ca se poate sa imbatranesti frumos. Intr-un tinut unde nimeni nu arunca hartii pe jos si nu depaseste coloana.

Fac 4 zile lungi pe drum ca sa prind odata curaj sa ma inscriu si eu in programul asta de fericire simpla. Austriecii chiar traiesc bine. Asa cum zice lumea de ei ca ar fi fara umor si reci si neciopliti, austriecii sunt perfecti.

Duc o viata absolut curata intr-un decor plin de stelute de zapada si flori de colt. Intotdeauna m-am intrebat ce-or manca austriecii cand sunt mici. Astfel incat ei, chiar batrani tare, sunt tot drepti si frumosi si pare ca nu-i doare nimic.

Pe ei nu-i vezi niciodata cocarjati, murdati, saraci, ponositi, negri la fata si mirosind urat. Saracii batrani romani. Cu ce-or fi gresit. Cu ce-om fi gresit tot noi toti de nu putem sa semanam cu ei, cu-austriecii. Dar sa las tristetea deoparte. Si sa ma concentrez pe ce e de facut.

Ce pacat ca nu bungheste cireasa o boaba de limba austriaca. Pentru ca altfel ar fi zbughit-o pe loc sa-si incerce sansele undeva in tirol. Taramul asta, cu locuitorii lui cu tot, o duce asa de bine ca nu se poate, daca esti om normal, sa nu vrei si tu o bucatica din preaplinul asta.

In Tirol babele sunt tunse dupa ultima moda, poarta pantaloni albi, miros a parfum si skiaza de sparg avioane. Alaturi de mosii lor, care nu mor mai repede. Cum se intampla pe plaiuri mioritice.

Mosii austrieci nu se inchid in case, sa se uite la telenovele, pana mor. Ei fac ski iarna si drumetii vara. In fiecare zi. Se catara pe cotloane de munti, muncesc de placere, mult. Zambesc, stau la taclale, mananca bine si sunt drepti, mereu drepti.

Tocmai am venit din tara unde babele skiaza si mosii nu mai mor. Si vreau si eu sa-mi tineri rand in proiectul asta. De care promit sa ma tin cu sfintenie. O sa fac tot ce trebuie, fara greseala. Numai sa mi se asigure o batranete 100% austriaca.

Vreau sa port pantaloni albi si sa am alaturi un mos voios. Tirol, m-ai spart, inca o data. Ai grija cu mine, ca nu mai pot indura mult. Sa stau departe de tine.

a venit vacanta cu trenul din austria

2010-01-07T20:13:00.003+02:00

M-am interesat. Tirolul e doldora de ninsoare ca o inghetata la cornet intr-o zi cu arsita de vara dobrogeana.

Poate ca si in provence e bine, probabil ca si in toscana. Dar in tirol merg eu, noaptea ce vine. Asa ca de asta imi pasa mai aprig.

Ma distreaza ca orice plecare la ski porneste din Floreasca. Orice parte de lume vreau sa cuceresc, planul de bataie incepe din acelasi sediu central, livada ciresei. Nu te nelininisti, tirol, ca vin.

Vin sa-ti necinstesc partiile feciorelnice, sa-ti mananc carnatii. Poftesc sa ma dau cu saniile tale trase de cai. Vezi sa fie unii grasi si veseli si musai cu o coama deasa si blonda si picioare pufoase jos.

Sosesc seara, pune rogu-te de-un curcan cu broccoli la cuptor sau altceva usor. Ca sunt pusa pe un trai sanatos. E drept ca dimineata vreau oua cu bacon stralucitor de zeama sfarainda. Pregatite atunci de un bucatar cu tichie inalta.

Da, dimineata pot face putin rabat la sanatate pentru stropul meu zilnic de prajeala tiroleza. Hai, poate ca o sa mananc doar o data si apoi poate inc-o data tiroler groestl si paste cu carnati. Ceapa perpelita cu sunculita si cartofi imi face bine, se pare.

Tirol, vin sa-ti beau vinul fiert cu claparii descheiati dar inca indesati in picioare. Asta vreau dupa o zi de ski, la chioscul apreski, la botul calului partiei. Skiez ca disperata si apoi ma cufund in apele tale termale si ma incalzesc pe inserat in saunele tale. Sa-mi iasa toti demonii din trup.

Sa dai drumul la cabluri din zori. Am pofta sa ajung pronto pe partie, sa prind tonusul crocant al primei zapezi neschiate inca de alt muritor. Tirol, toate astea sa le faci dar seara sa faci liniste. Si sa stingi felinarele devreme.

Ca cireasa vrea sa doarma odata cu gainile dupa atata sport si sanatate. In asternuturi pufoase si tihna de munte. Tirol, aprovizioneaza-te bine la H&M, ca vin sa vad, sa cuceresc si sa iau acasa.

Tirol, sunt pe drum. Si n-o sa am net deloc. Deci luam pauza de blog cu cirese. Si ne vedem luni, 18 ianuarie, cu bujori in obrajori. Partieeeeeee.

monologul unui taximetrist

2010-01-07T11:02:00.000+02:00

Cireasa intra in taxi hapaind la un covrig cald, in gerul napraznic ce se lasase iar peste oras.

El: Pofta buna.

Cireasa: Multumesc, crap de foame.

El: Dar nu trebuia sa luati si o tuica inainte?

Cireasa: O tuica?! Pai de ce sa iau.

El: Pai asa se face inainte de masa.

Cireasa: Pai eu ma duc la serviciu sa lucrez. Si in plus, mie mi se pare ca doar de Craciun se bea tuica inainte de masa.

El: Azi ce zi e? Miercuri? Miercuri e, nu? (Cireasa aproba). Da, si e sarbatoare, nu? (Cireasa da din cap cu covrigul infipt in gura).

El: Atunci se cere sa bem tuica. Neaparat.

Cireasa: Hehe.

El: Hehe.

El: Aveti copii? (N-asteapta sa raspund). Cine are copii, sa-i creasca. Cine nu, sa fie sanatos. E greu. Azi m-am certat cu nevasta-mea de la premisa asta. Ca fi-mea aia mica umbla mereu
dezbracata. Nu-i vorba, ca si pe nevasta-mea am luat-o tot dezbracata. Si asa a ramas. Cum isi ia ceva, dupa aia regreta. Aoleu, mi-am luat caciula. Ce ne facem.

Cireasa da din cap intelegator.

Da ma-nerveaza chestia asta. Femeie, cand eu vad un tanc si tu imi zici ca e masina, imi vine sa mor. Adica eu imi dau seama ca cizmele care costa 50 de lei nu au cum sa nu se desfaca dupa o luna. Asteapta femeie, mai taiam un pui de pe lista si niste portocale, mai strangem un pic si apoi iti iei cizme de 120, care sunt bune. De pomana iei mai multe de 50.

Oricum, nu pot sa ma plang ca e cheltuitoare. Ea castiga 12-15 milioane. Si na, acum, dupa atatia ani, o cunosc, ce mai. Stiu cand ramane cu geanta goala, de nu mai are nici pentru un ciorap sau un suc. Eu nu sunt hain, ii mai iau.

Dar am fost saptamana trecuta in piata si am cumparat trei floace de carne si am dat 1 milion si ceva. Trei floace, va spun. Niste carne tocata, pentru sarmale, niste ceafa si cotlete, ca noua astea ne cam plac. 1 milion si ceva, pe onoarea mea. Si cand am venit cu ele acasa, nevasta-mea zice. Aoleu, cata mancare. Ce ne facem. Pai nu te plangeai femeie ca nu ai nimic de pus in oala.

...

Costa toate.

Cireasa: Da, si eu cumpar mancare aiurea si apoi o arunc si-mi pare asa de rau.

El: Ar fi bine sa va dramuiti banii mai bine. Nu sunt timpuri in care sa aruncam ceva. Sa fiti mai atenta.

Cireasa incuviinteaza.

El: Acum spuneti si dumneavoastra (cireasa da din cap), la aia mica ii place soricul de mama-mama. Si am ales 2 bucatele cat palma ei asa, si am dat pe ele 80 de mii. Pai sigur ca iti rupi de la gura si nu mai mananci tu si ii dai ei. Daca ii place asa de mult.

Cireasa dezaproba treaba asta, dar nu o poate face public. Sa manance si taximetristul, nu numai fetita, zic.

El: Va spun sincer ca nu stiu daca ar fi sa fiu singur, cred ca nu mi-ar mai trebui nici femeie, nici nimic. As dormi trei luni si nici n-as mai avea cicaleala asta. Va spun sincer. Femeia mea, de cand m-am luat cu ea, e tare cicalitoare.

Cireasa aproba.

Stiti, relatiile au trei faze. (Si aici flutura cu mana pe la ureche si imi arata trei, spre parbriz). Prima, cand te simti ca in rai, la inceput. Si ti se pare ca n-ai mai vazut asa ceva. A doua, cand femeia naste si i se schimba creierul. Ca da nastere la o noua viata. Asta e.

Si apoi, spre sfarsit, e greu. E greu sa ai relatii in ziua de azi.

Cireasa incuviinteaza.

Ajungem la destinatie si cireasa termina covrigul. Se da jos si da sa inchida usa.

El: Aveti grija, sa va dramuiti banii mai bine. Chiar daca aveti un salariu bun si munciti bine, aveti mai multa grija. E greu. Trei floace de carne 1 milion si ceva! E ca la circ.

cavalerul cu halat alb din valea rinichilor

2010-01-05T18:06:00.022+02:00

Cireasa are putine betesuguri. Dar si cand are, se da cu totul lor.

Stiti drama mea cu piticul din vezica. Ei bine, dupa ani de cautari frenetice si tanguieli publice, cireasa ajunge in valea rinichilor. Adica un spital intreg, scos acum dintr-o cutie, plin ochi cu posesori de rinichi paraditi, care le dau batai de cap.

Cireasa simte ca in sfarsit a ajuns pe pamantul fagaduintei medicale. Ideea ca toti cei prezenti aici ba sufera de rinichi ba sunt semizei care stiu sa manevrezi rinichi, o bucura enorm. Paseste pe taramul rinichilor luati in serios si respira usor ca pana gastei.

Ce lux. Un intreg stabiliment imens care respira ca un plaman doar pentru perechile de rinichi ale oamenilor. Cum de n-am stiut eu pana acum de existenta acestui templu medical special dedicat. Asezat, ca un facut, taman in zona mea de interes din buricul urbei.

Aici intra in scena cavalerul cu halat alb. Un domn atat de bine, dupa vorba, dupa port. Cu par complet alb si pantaloni reiati si vorba potolita. Care nu se pierde cu firea cand da de o cireasa povestitoare din fire, fara lecuire.

Cavalerul intreaba pe cireasa ce pot face pentru tine, spune-mi degraba. Sa ma faci bine de tot, cavalerule. M-au lasat nervii, repara-ma. Apoi cireasa incepe cu povestea ei. Cum locuieste de ceva vreme cineva la ea in corp, in stramtul spatiul care este destinat vezicii.

Cavalerul nu rade, nu se mira, nu da ochii peste cap. Confirma cu multa calmeata faptul ca o crede pe cireasa. Si ca sunt multe sanse ca cineva chiar sa locuiasca acolo jos. Ei bine, da-l afara pe nemernic, cavalerule. Ca eu asa nu mai pot trai.

O sa fac tot ce se poate, cireasa. Esti casatorita? Nu domnule. Dar ai o relatie cu un partener stabil? Da, domnule. Sunt mandra sa recunosc in fata dumneavoastra, cavaler al rinichilor, ca am reusit. Dupa destula vreme, am o relatie care sa depaseasca 61 de zile.

Super, cireaso. Da, domnule.

Domnule, va rog aveti grija de mine si de rinichii mei. Si dati afara chiriasul nepoftit. O sa vin si maine si poimaine si de cate ori o sa fie nevoie. Dar va rog, faceti-ma bine. Doar sunteti cavaler. Si aici suntem in valea rinichilor.

cireasa pe post de instalatie

2010-01-05T06:59:00.000+02:00

Semeni cu o instalatie de pom, mi-a zis prietenul meu imaginar I. M-a fulgerat imediat gandul ca prietenii, fie ei si imaginari, spun lucruri complet traznite.

Declaratia asta a venit dupa ce ne-am uitat amandoi o vreme, cireasa si fizician, cu ochii fixati in isteriile luminitelor de sub acest pom urias. Bradul nostru de Craciun 2009. Copac intre copaci. Luat cu sudoarea noptii de din vale de Obor.

Parea ca s-a gandit mult la treaba asta, I. Cu ce s-o aseman eu, cu ce s-o aseman eu. Cu o varza nu, cu o barza nu, cu un viezure nu. Si bucuros ca in sfarsit i-a dat ciresei de capat, a facut publica constatarea.

In primul moment nici n-am stiut daca sa ma bucur sau nu. Cert e ca m-a mirat, dupa ce am alocat putin timp de gandire, profunzimea observatiei. Pentru ca, vedeti boieri dumneavoastra, instalatia mea de pom nu e una nobila sau catusi de putin discreta, intr-o singura culoare.

Nu, domnule. Instalatia de pom este o varza de luminite de culori diferite, vreo 5. Care ba se aprind toate odata si raman asa o vreme. Ba fiecare pe rand, cu fade-in si fade-out. Ba se stinge de tot si sta putin in felul asta, sa se gandeasca ce sa faca in continuare.

In plus, din cand in cand, parca e apucata de streche. Ca cireasa. Si din cand in cand clipoceste ca si cum ar vrea sa-ti ia mintile. Ca cireasa. Alteori tace, albastra. Ca cireasa. Sau semnaleaza nereguli in sistem. Nereguli de avertizare, culoarea rosie. Ca cireasa. Alteori afiseaza lumina aurie si atat, solara. Ca cireasa.

Si dupa ce I. mi-a semnalat toate astea, m-am mai linistit. E de bine. Cireasa seamana intr-adevar cu o instalatie. Dar asta nu e rau. Ci bine rau. Cireasa e vie si colorata. Pentru I. dar si pentru altii, care nu s-au prins insa cu ce sa o asemene.

cum se face nimicul

2010-01-03T17:36:00.000+02:00

Tot anul ma stradui sa fac cat mai multe lucruri.

Ma rasucesc enorm si impart fiecare zi in feliute subtiri de tort. Unele segmente care cad mai greu la stomac, ca tortul de ciocolata. Altele sunt mai lejere, un fel de tort de bezea cu fructe. Sau diplomat, daca stiti.

Feliutele mele de timp sunt extraordinar de dense si de inghesuite unele in altele. Crema de la una se mai ia pe cireasa alteia. Blatul insiropat al uneia se mai amesteca prin frisca alteia. Asta pentru ca nu sunt niciodata pregatita sa renunt la ceva din ce cred eu ca am de facut.

Indes mereu prea multe ingrediente in economia unei biete, singure zile.

Chiar si weekendurile sunt tot prilejuri de relaxare impartite pe feliute, ca si restul traiului. Rareori prinzi cireasa in papuci de casa, fara vreun plan de bejanie sau macar 5-6 vizite de facut sambata si vreo inca pe-atat duminica.

Matusi, prieteni, sport, mancare, filme si mama de cireasa. Toate sunt combinate in moduri versatile cu mici activitati din categoria cireaso, asta chiar trebuie sa faci.

Acestea fiind zise, cum sa nu raman traznita de ideea de a nu face absolut nimic, timp de mai multe zile in sir? Sa ma scol adica dimineata fara sa am lipita de frunte o lista cu diverse activitati care se cer intreprinse.

Ce nebunie. E tulburator sa descoper cum se fabrica nimicul eu, facatoarea de tot felul de lucruri pe banda. Practic am fost ocupata toate zilele astea cu o gramada de portii zdravene de nefacut nimic. Feliute de tort egale si foarte satioase.

O schimbare asa de dulce. Nici net nu prea am avut. Am stat perioade lungi intr-un spatiu stramt, cu oameni dragi si carti si un pat. In timp ce afara ningea. Ce bine e sa nu faci nimic cat e ziulica de lunga. De ce nu mi-o fi reamintit cineva ca se mai poate si asa. Pe scorbura mode.

Dar na. Azi e luni si mi s-a dat un nou an pe mana. Unul in care sa fac eu ce m-oi pricepe mai bine. Sa vina tortul cu programul zilei de azi, sa-l inghit cu fulgi cu tot.

mortul de pe rezolutie

2010-01-01T17:45:00.027+02:00

Cireasa este insistenta intr-o anume privinta precum musca ce vrea sa stea numai pe gura omului care doarme dimineata.

Si isi pune ea in fiecare an, cu ochi umezi de roua sperantei si inima mica de pofta, tot felul de planuri micute, mediocre si grandioase. Pe care se straduie sa le urmeze indeaproape fara ragaz. Si sa le dea gata pe parcursul celor 12 luni care ii sunt incredintate.

Cam ce-si pune ea in cap se indeplineste, de cele mai multe ori. Pentru ca este incapatanata cireasa si tenace. Si nu prea face casa buna cu refuzurile. Universul comploteaza si el cu planurile ciresei, cand vede ca dansa nu stie ce-i hodina.

In ultimii ani insa, se insinueaza pe lista ei o dorinta apriga care nu se lasa indeplinita nici cu militia. Este mortul de pe rezolutia ciresei. Eu vreau sa pun voci pe desene animate. Si tot voci pe spoturi publicitare.

Cred cu tarie ca, pe langa scris, asta e o alta menire a mea. Nu ca pamantul va fi mai bun dupa ce dorinta mea va deveni realitate. Dar vreau foarte mult, mult de tot. Deci eu voi fi mai happy dupa ce asta se va fi intamplat.

Si pentru ca nu cer luna de pe cer si pentru ca asta e doar un alt job, ca atatea altele, eu nu pricep. Nu pot sa inteleg de nu e chip sa ajung sa-i pun bifa si acestei nazuinte. Desi am vointa si si putirinta.

E drept ca ceva probleme exista. In sensul ca mi-e destul de rusinica sa bat la usile oamenilor care se ocupa cu asta. Si sa le spun ca eu sunt tot ce si-au dorit vreodata. Sa le explic ca eu sunt cea mai buna voce din Romania moderna.

As fi mai impacata cu orgoliul meu daca as reusi cumva printr-un nepotism odios. Sa traga sforile pilele astea ale mele. Voi, de exemplu. Care stiti pe cineva care stie pe cineva. Si sa capat zeci de filme si spoturi pentru care este imperativ ca eu sa trag voci.

Sa ma traga producatorii de haine sa vin sa evoluez pe peliculele lor. Sa nu mai am niciun moment liber din cauza ca exista milioane de copii care nu mai vor sa se uite la televizor pana nu o aud pe cireasa. Sa se planga corporatiile ca nu mai pot vinde produse pana nu se aude trilul ciresei interpretand reclama lor.

Ati prins ideea. Vreau sa incep un capitol nou, pe langa cel cu pixul. Vreau sa dau drumul la vocea din livada. Si nu-mi iese. Frustrant.

O sa scriu o noua rezolutie cu ce vreau nou anul asta. Dar ce ne facem cu mortul asta de pe rezolutia ultimilor ani. Hei, ma aude cineva?

cum il incep, asa il am

2009-12-31T16:31:00.026+02:00

Despre noul an este vorba. Da, chiar asta care se inscauneaza acum. Si de prima zi din el, care se intelege ca este cruciala.

De cativa ani buni mi s-a instalat convingerea asta ferma. Ca ce aleg eu sa fac sau nu pe 1 ianuarie o sa ma bantuie 364 de zile fara oprire.

Prin urmare, trebuie sa fiu extrem de atenta cu ce ma indeletnicesc in aceasta prima zi a unui nou inceput. Trebuie sa raman lucida si sa nu ma culc pe-o ureche.

Nu o sa ma ocup doar cu ingrijirea unei mahmureli. Sau indesarea de cantitati importante de mancare in stomacul deja largit peste masura. Nu.

Avem treaba anul asta. Nu-i timp pentru taiat frunze la caini. Primul lucru pe care il voi creste cu atentie si de care ma voi ocupa ca de copilul meu este activitatea sexuala din aceasta zi.

Inca nu pot sa uit anul ala in care am avut neglijenta ca in primele ore, pe 1 ianuarie, sa practic sex de necalitate. Si am fost sortita sa nu-mi revin din asta timp de 12 luni lungi.

Noptile mele din acel an de negratie au tot cazut la controlul CTC, una cate una. Oricat m-am straduit, tot ce am atins s-a transformat in dezolare senzuala. Dar am invatat din greseli. Si acest 1 ianuarie o sa fie cu ah si oh.

Apoi zbarrrrr la cosmetizarea parului nedorit de pe corp. Potrivit teoriei mele, daca ma prinde 1 ianuarie cu par neeradicat, o sa fiu paroasa tot anul. Nu-mi permit asa ceva, am o imagine de aparat.

Continui cu eforturi sustinute pentru o digestie reusita. Cine vrea sa fie balonat tot anul? Not me. O sa mananc usor si sanatos. Asta e ceva care intra si pe rezolutie. Pana la urma da, cam totul trece prin stomac. Suna primar dar de fapt este complet filosofic.

Dar sa mai las vorbele de saga. Am noroc ca inceputul asta ma prinde by default langa prieteni buni. Pentru ca eu asa vreau sa ma trec prin orice mi se pregateste. Alaturi de cat mai multi oameni misto. Si uite ca imi iese.

O sa dorm bine, o sa vorbesc cu toti cei dragi langa care nu pot fi. O sa si muncesc ceva, chemand muza in ajutor. Am multa treaba anul asta la serviciu si ambitii cat casa. Trebuie sa ma reinventez si sa ma expandez precum o floricica de porumb in ulei incins.

Chiar mi se pare ca am de-a face cu un nou inceput. Si desi 2009 a fost un an foarte bun, insist ca asta sa fie si mai bun. Parca sunt mai coerenta si mai pusa pe pozitii pentru tot ce vine.

Aveti grija sa faceti ceva bun azi, neaparat. Ceva care sa va placa, ca sa o duceti bine tot anul. Cireasa insista si este foarte serioasa despre asta. La multi ani.

cireasa si adulatia

2009-12-30T08:50:00.000+02:00

Da, cireasa stie ca este fenomenala. Si crede cu tarie ca cei mai multi dintre oamenii care o cunosc trebuie sa i se prosterneze, de bucurie ca au intalnit-o.

Probabil ca cei putini, care nu o fac, au fost bolnavi cand erau mici. Sau sunt pur si simplu persoane insensibile, care strica procentul celor ce au apucat calea dreapta. Sa ii dam deoparte si sa discutam despre restul.

Dar cand cineva vine la mine si imi declara privindu-ma in ochi ca sunt exceptionala, nu prea stiu cum sa fac. Adica sinele meu interior se bucura, dragutul. Dar nu stiu ce sa scot pe gura ca sa fie ok.

Mie imi vine cumva sa-i zic bravo. Ce alegere exceptionala ai facut. Sa ma placi asa de tare, adica. Esti pe calea cea buna. Keep up the good work. O sa ma straduiesc sa nu-ti insel asteptarile.

Bineinteles ca nu vorbesc teoretic, asa. Mi s-a intamplat de curand. A venit si mi-a zis cred ca esti exceptionala. Esti incredibil de misto. Nici nu-ti inchipui cat te plac si cat de mult mi-as dori sa fiu ca tine. Esti asa de dulce.

Wow. Ce m-am mai bucurat. Ochii mei s-au topit si s-au facut de miere nezaharisita. Dar tare incurcata am fost. Ce sa-i spun eu sa faca? Sa zic ca nu m-am asteptat la asa ceva? Nu se face, ca ar fi o minciuna. Sa zic ca e normal si ca si eu simt la fel despre mine? E prea de tot.

Tot ce am putut sa fac a fost sa zambesc destul de tamp, necaracteristic mie. Si sa zic ca este o veste buna si ca ma bucur teribil.

Nu am mintit. Chiar asa era. Dar m-am simtit teribil de nelalocul meu. Sa mi se cante o oda intr-un loc neasteptat, de catre o persoana noua, nu e usor. De indurat. Te simti minunat de bizar.

Apoi am intrebat totusi ce am facut sa merit asa o adulatie. In fond era o persoana care nu ma cunoaste aproape deloc. Mi s-a raspuns ca se vede dintr-o ochire ce soi bun sunt. Si ca nu te poti insela. Super, am adaugat.

Mai ramanea doar sa o sarut cu limba. Ca sa pecetluim discutia intr-un mod placut. Si restul serii am plutit pe un norisor de culoare roz somon. Asa sunt de usor de multumit.

Doamne, ce bine e sa te laude cineva. Chiar daca tu stii ca nu prea are inca motive, ca nu te stie destul. Doamne, ce bine e sa te laude cineva.

Multumesc, stii tu cine.

cireasa si piticele humorului

2009-12-28T13:05:00.032+02:00

Sunt zilele astea deportata de buna voie intr-un loc tare departat, plasat aproape de unde se agata harta in cuiul ei. Aici ninge mult si se mananca chisca* si galuste** si carmoaje***.

Tot aici, de la aerul tare si mancarea rupta din rai ce se coace pe-acest plai, oamenii sunt crescuti ca brazii. Cireasa, o femeie maruntica, se simte ca degetica. Nu-i vorba, ca ea s-a obisnuit de pui ca toti oamenii pe care ii intalneste, absolut toti, sa-i vorbeasca de sus.

Dar aici, in locul unde s-au inventat glumele, romanul e ca bradul. Crescut bine si falnic. Cireasa nu poate decat sa dea cu palaria de pamant, salutand asa aluat spornic de om. Ce-i inalt, si lui Dumnezeu ii place.

Si aici intervine prietenul meu imaginar, I., care mi-a facut un foarte frumos cadou. Mai ales pentru ca nu prea cunoasteam lumea si ma simteam nitelus stinghera. Ca sa nu-mi scada self esteemul pana la cote de alarma taman in mizeul iernii. Si sa nu fiu nevoita sa mananc si mai multa racitura si bors pentru a ma drege.

Asa ca in serile cat am iesit in oras, la diverse concerte bucovinene cu iz de metropola, m-am simtit excelent. I. a angajat un stol intreg de femei marunte, care sa stea mereu in preajma mea. Si pe care le-a instruit sa se poarte normal, ca si cum se gaseau acolo pentru ca asa s-a intamplat.

Femei de prin partea locului, nu stiu cum le-a gasit asa de multe si la dimensiunea asta. Pentru ca v-am zis, aici oamenii sunt ca Fat-Frumos. Cresc la un pranz cat altii la 100.

Iar ele erau nu de o inaltime cu mine. Ci si mai mici, toate mai mici, incredibil de convenabil mai mici. Femeile astea erau chiar mai mici decat mine. Barbatii erau insa asa cum ii stim. In conjunctura asta fericita, cireasa parea un gulliver venit sa cucereasca liliputul.

I. chiar mi-a recomandat sa-mi anunt inca de la inceput intentiile pasnice, ca sa nu sperii micile caprioare. Sa nu creada ca am venit prin partea locului, eu, giganta, cu cine stie ce intentii de razboi sau cutremure sociale.

Pfii, dar ce m-am mai distrat. Si ce bine e sa fii macar o data unul dintre cele mai infoiate si reusite exemplare ale speciei. Daca mi-as fi pus si tocuri (dar nu am avut inima sa exagerez in felul asta care m-ar fi aratat haina la suflet) si as fi stranutat de sus, de acolo, as fi maturat totul in cale.

Am fost placut impresionata si m-am bucurat de darul asa de smechereste ticluit. Multumesc I., a fost foarte tare. Dar acum imi dau si eu seama ca nu poti sa inchiriezi femei mici pe oriunde ne ducem. Asa ca propun sa ne intoarcem la normal.

Cireasa de campie isi asuma sa redevina pitica. Si femeile din nord sunt libere sa se raspandeasca pe la casele lor.

*Unde chisca este caltabosul, asa cum il stim. **Iar galuste sunt sarmalele. ***Carmoajele sunt orice fel de prajiturele asezate pe un platou.

frica de re-daruit

2009-12-27T22:31:00.000+02:00

In fiecare an, aceeasi drama. Cireasa e neglijenta si nu tine minte de la cine a primit un cadou care nu ii cade bine la socoteala.

Exodul de lucruri nepotrivite are loc, precum migratia antilopelor gnu, de doua ori pe an. De ziua dumisale, cand orasul e in floare. Si de Craciun, cand orasul este tot sub floare alba, de zapada.

Cum totusi cadourile, chiar nepotrivite, nu se face sa le arunci la gunoi din momentul in care invitatii ies pe usa, cireasa ramane mereu cu niste lucruri absurde in viata ei. Pe care le-a depozitat intr-un dulapior anume. Intitulat dulapiorul pentru re-daruit.

El este burdusit cu tot felul de traznai. Rochii nepotrivite cu spiritul de cireasa, chiloti prea mici pentru un fund care se respecta, carti ale caror slove mi-au ramas nedeslusite, cate un parfum nemirosit in veci de catre vreun nas, in direct de pe pielea mea.

Si asteapta cireasa prilejul potrivit, cu rabdare de pradator de elita. Si cum vine ziua cuiva important dar nu chiar in top trei, cireasa se arunca in cap in dulapior. Si inoata ea printre acele rafturi mici.

Si culege de-acolo vreun articol care sa se potriveasca, chiar daca nu manusa, cu andrisantul. Are ea grija de fiecare data ca obiectul sa para ales chiar atunci si pentru persoana respectiva.

Chiar daca nu se vadeste extraordinar de potrivit si respectivul nu exulta de bucurie, simularea este de calitate. Adica nu o poate nimeni trage la raspundere ca nu ar fi cumparat ceva nou.

Dar in momentul predarii-primirii, cireasa este cuprinsa de jena si frica si remuscari. Ii vine sa smulga punguta din mana celui blagoslovit cu obiectul extras din dulapiorul de re-daruit. Sa mimeze un lesin. Sa inceapa sa bata intr-o tigaie, ca si cum a innebunit pe data.

Si in final, cu nervii intinsi la maximum, sa sara in bratele sarbatoritului urland. Iarta-ma, nu o sa mai fac niciodata. Hai la Ikea sau la Zara, unde o sa-ti cumpar ce vrei tu. Toate astea i se intampla, de buna seama, pentru ca este ingrozita ca farsa ei va fi descoperita.

Si ca taman persoana asta pe care o strange in brate si careia ii ofera cu drag un cadou, i-a dat acelasi cadou anul trecut. Si zau daca exista situatie mai social inacceptabila de-atat.

Prin urmare, sa vedeti bataile de inima ale ciresei la ocazii. Primele momente sunt decisive. Si cum de o fi scapat cireasa pana acum cu fata curata, se intreaba mereu. Si multumeste sortii.

mancarea dulce mult aduce

2009-12-25T15:32:00.000+02:00

Pun pariu ca nu v-ati distrat ca mine. Nici nu aveati cum.

Am tinut post destula vreme, tot postul. Mi se sufla in ceafa ca nu trebuie sa te lauzi cu asta. De fapt e bine sa tii chiar secret. Ca atunci cand umbli cu postul pe post de palarie cu pene de strut pe cap, umilinta se duce pe apa Sambetei. Si degeaba te-ai mai chinuit. Esti la sub zero.

Ma rog, uite ca nu sunt capabila sa tac despre asta. Si iar dau cu mandria mea prea mare in populatie. Pentru ca trebuie sa va explic cumva ce am simtit cand am luat prima imbucatura de mancare de dulce.

Cum m-am dezmeticit si m-am prins ca e rost de bucate la liber, cum am trecut la fapte. Zero moderatie. Zero grija pentru organismul ce nu mai stia ce e carnita.

Prima gura, unt frecat cu usturoi, m-a gasit uimita. A, deci asta este gustul untului, cel drag. Sfinte Sisoe, frumoasa e viata.

Apoi am ingurgitat branza de capra. Abia am reusit sa ma tin in picioare de la suflul de explozie interna din pricina placerii. Jos palaria pentru capre. Faceti o branza de sta pisica-n coada. Niciodata nu v-am pretuit asa de mult ca azi. Va iubesc.

Uite si somonul. Apuca cireaso paine, manjeste-o cu unt, tranteste peste ele fleica roz-portocalie. Acum spune ce simti. Uimire, domnule, uimire.

Apoi ma dau cu totul lui, lui cornila. Si mana dreapta incepe de smintita si apuca sarmale, icre, salata de boeuf. Si inc-o data, la loc comanda.

Cu stanga duc la gura, in putinele dati cand nu am carne in dansa, paharul de visinata la gura. O sticla visinie venita din satul chechis, judetul salaj. Cu domnita, mama de a cherry, e venita. Si ung gatul insetat cu pahar dupa pahar.

Apoi intregesc orgia cu ceva costita afumata ce luceste aurie la lumina dupa-amiezii, cartofi rumeniti si o placinta dumnezeiasca si plesnind de carne.

A terminat cireasa postul e mai buna. Mult mai buna. Dar buna e, nevoie mare, si mancarea dulce si de dulce, cu care m-am recompensat pe mine, un cucernic enorias. Sa se dea cate un pogon de mancare, sa ajunga la toti.

E Craciun si asta trebuie insemnat cum se cuvine in calendar.

mandria fabricantilor de pantofi

2009-12-23T18:29:00.023+02:00

Oamenii de stiinta au manat omul sa ajunga pe luna. Si acum ei se chinuie sa faca obiecte din ce in ce mai mici, pana la minuscule si in final inexistente.

Asta e masura progresului adevarat. Sunt mic, abia ma vezi si ma poti utiliza, deci exist.

In vremea asta, producatorii de pantofi dau in branci zi si noapte. Cam din aceeasi perioada in care omul se straduia sa calce in picioare luna. Am ajuns la niste fineturi, in ceea ce priveste incaltarile, incat ma astept la chestiuni uimitoare, cat de curand.

Simt ca nu mai e mult si pantofii nu doar o sa inveleasca laba omului. Ci o sa te incalti si o sa stii brusc sa faci sufleu pufos de conopida. Desi nu ai petrecut nici 10 minute in bucatarie. O sa te incalti cand te simti inghitit de depresie si o sa capeti forte sa te lupti cu ea.

Probabil ca cireasa nu o sa ajunga sa vada asta. Dar o sa exista cu siguranta momentul in care omul o sa traga in picioare pantofii lui scumpi si o sa zboare deasupra orasului cu ei. Minunandu-se de cat de bine arata lumea de doar putin mai sus. Parca il si vad pe Hermes, bombanind invidios.

Toti producatorii de pantofi trudesc fara incetare ca sa ne faca sa ne simtim din ce in ce mai bine. Vorbim aici de materiale performante. Picioare care inspira si expira. Umezeala care nu mai poate sa intre dar este invitata sa iasa pe usa din dos. Piciorul are parte de confortul suprem.

Dar asupra unui anume punct, fabricantii de incaltaminte de la vladica la opinca, au cazut de acord. Domnule, noi refuzam sa ne ocupam de sireturi. Noi avem grija de pantof. Bagi piciorul si esti in rai. Dar cu ce se leaga el, chiar nu ne mai intereseaza. Avem si noi mandria noastra.

Ei sunt, imi inchipui, enervati de subiectul asta care tot revine in discutie, desi ei il tot baga sub covor. Sireturile. Un flecustet care nu mai are importanta, odata ce ai creat o capodopera pentru picior, cred ei.

Si atunci end userul sau utilizatorul final, adica cireasa, sufera tot felul de traume. Ce folos ca a cheltuit ea si pe mama si pe tata ca sa achizioneze incaltaminte vrajita, daca sireturile se desfac la fiecare 10 pasi.

Si oricat strange, folosindu-se de muschii anume castigati la sala. Si oricand se opinteste dumneaei si face funde duble, sireturile se desfac si amesteca prin praf, zloata, ud, noroi, muci, mucuri si alte spurcaciuni.

Toti pantofii au sireturi defectuoase. Existau unele de bumbac, care nu aveau obiceiul asta. Dar producatorii de pantofi au hotarat sa nu mai faca sireturi de bumbac. Pe ei ii intereseaza doar pantoful. Calci si esti in extaz. Anexele sunt lasate in voia sortii.

Prin urmare cireasa petrece mare parte din timp protapita in pozitii improprii pe stada, legand sireturi. Si ii injura pe fabricantii de pantofi, cu mandria lor cu tot. Unde esti, copilarie?

multumesc celor multi

2009-12-22T12:59:00.001+02:00

Suntem in 23 decembrie. In urma postului de 6 saptamani, tinut cu sfintenie, nu doar ca sunt mai buna. Ci si mult mai inteleapta. Dovada vie urmeaza.

Ma simt pe scena la Oscar, pe care tocmai l-am castigat. Adica am avut un an bun. Un an cu oameni misto, un job care imi face mare placere, mai toate weekendurile la mare si scrutarea Asiei. Cam ce sa mai pretind.

Cand ai reflectoarele pe tine, la sfarsit de an, e greu sa te aduni si sa spui lucrurile cum trebuie. Dar o sa incerc. Vreau sa multumesc public celor care m-au rasfatat, inteles, citit, ascultat, avut rabdare cu mine, alinat si iubit.

Dintr-o categorie speciala, multumesc mamei de cireasa.

O femeie care este langa mine oriunde am nevoie de ea, intr-un fel in care chiar nu credeam ca se poate. Si care are incredere in mine chiar cand o scrantesc rau sau ma hazardez. Si care gateste pentru cireasa si o si sponsorizeaza, cand o vede la pamant, dupa cheltuieli nesabuite.

Si lui a cherry

Multe speculatii s-au mai facut. Ca exista, ca e doar o holograma. Dar eu va zic. A cherry ocupa un rol tare megacalifragilistic in viata celeilalte cirese. Are mereu o vorba dulce, mult aduce. Si daca nu vorbesc cu ea zilnic, cu greu continui viata normala din livada. Me love a cherry.

Si lamaiei

Este in top 3 cea mai tare achizitie a anului 2008. Si sincera sa fiu, nu stiu exact care sunt celelalte doua. In timpul orelor lucratoare, suntem pat si patason, yin si yang, alfa si omega, alb si negru, sare si piper. In fond, doar lamaie si cireasa.

Si prietenul meu imaginar, I.

Ma minunez ceva de speriat ca am un prieten de destula vreme. Fie el si imaginar. Prietenul meu imaginar tine noaptea de cald. Si imi sufla in ceafa in moduri oportune. Daca lamaie ocupa anul 2008, I. troneaza detasat in 2009. Pe langa toate cele ce s-ar putea spune, m-a invatat si sa ma spal pe maini.

Dentista

Da, este cea cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Cu ea ma hlizesc deseori in bucatarie. Ea m-a invatat sa mananc avocado. Si intelege tot, lucruri complicate, fara sa mai apuc sa rostesc cuvinte explicative.

Si cititorilor mei

Mai vorbareti sau mai tacuti. Mai in extaz sau mai dojenitori. Mai fideli sau mai flusturatici. Fara voi n-ar exista cireasa. Sa nu va puna pacatele (inca am limbaj de post) sa plecati de aici spre a nu va mai intoarce niciodata. Am nevoie de voi. Chiar si de cei adusi cu forta din google.

Si patronului meu

Ce om se lauda cu patronul lui? Eu n-am cunoscut multi. Dar nu pot sa nu multumesc lui Orlando, seful meu. Care a facut toate cele de mai sus posibile. Adica m-a lasat sa ma desfasor nonsalanta intr-un an cand multi au tremurat pentru pastrarea jobului. Multumesc si ariciului, ca imi place sa vin la job zilnic.

Gata cu astea. Consider ca am luat Oscarul. Sunt foarte multumita ca va am in jur. Si daca ar fi fost sa insir toate numele... Dar de maine mananc carne. Si niciun mamifer care naste pui vii si gustosi nu mai e in siguranta alaturi de mine.

Multumesc celor multi care au venit deja in livada mea. Si inca mai intra, chiar acum. Multumesc celor multi care nu ma citesc si nici n-o s-o faca vreodata. Dar care ma iubesc de le sar capacele, in viata reala.

ziua orgasmului rasare

2009-12-21T13:35:00.043+02:00

Da, a fost ieri. Si da, m-am conformat. Am avut cu cine si am avut cu ce. Restul a mers uns, de la sine. Sau stai, de fapt nu a fost chiar usor.

Cand esti doar tu cu tine si ai sarcina asta, sa provoci un orgasm, traiectoria trasata e destul de clara. Si stii cam cat dureaza planul de actiune. Apesi acolo, tragi dincolo. Mangai, pedepsesti, iese pana la urma bine.

Nu ti-e jena, nu ai de ce sa dai explicatii. Doar ai mai facut-o si alte dati. Sa lasam falsa pudoare.

Dar cand esti cu cineva, se intrevede mai delicata treaba. Iti trebuie ceva calitati de bun organizator si inclinare spre obtinere de rezultate si abilitati de lucru atat individual cat si in echipa, ca sa te apuci de treaba si sa generezi si obiective atinse. E si un pic de rusinica la mijloc.

In plus, parca de data asta tot universul a complotat inspre a ma impiedica sa ma tiu de cuvant. Rugaminti de la prieteni, scrieri de scris, evenimente de participat si tot felul de alte traznai. Ca un facut, toate erau in jurul orei 8, cand trebuia sa ma produc.

Si da, recunosc ca nu s-a intamplat cand trebuia. Noroc ca mi-au dat dezlegare organizatorii, dupa ce am scris un ravas oficial. Au fost tare nemultumiti, au zis ca orgasmul meu este esential in desfasurarea evenimentelor. Dar pana la urma nu au avut ce face. Decat deloc...

Si m-au amanat cu vreo doua ore. Insa atunci, sa te tii. S-au adunat norii, s-au rupt, s-au lipit la loc de bunavoie. A venit Mos Craciun, curios sa vada ce inseamna un lucru bine facut. Noroc ca era lumina stinsa, insa renii au facut mare mizerie. Au tropait ca niste tampiti si s-au impins si in usile de la sifonier.

Dar am facut abstractie. Au rasarit ghioceii si s-au intors paserile calatoare. Apoi s-au copt ciresele si cineva a strecurat un cos intreg pe sub usa. Cu cirese culese atunci. Si in piscina de peste drum a inceput sa inoate domnul ala care face asta in fiecare dimineata de vara.

Cand credeam ca totul a reintrat in normal, vecinii s-au intors bronzati de la mare (ei mereu merg in perioada asta de inceput de septembrie) si s-au apucat imediat sa faca must. Apoi au plecat pasarile calatoare. Da-da, alea de venisera un pic mai devreme.

Si in final am ajuns epuizati sa punem ordine in calendar. Este din nou, ce bine, 21 decembrie. Suntem foarte aproape de sarbatori si maine mergem sa luam brad gras si frumos.

Ieri a fost ziua orgasmului si eu mi-am facut fara preget datoria.

pacatul cel (mai) mare

2009-12-18T20:57:00.040+02:00

Pacatul cel mai mare al ciresei este mandria.

O meteahna care nu apare in forma asta printre cele sapte pacate capitale. Dar simt eu ca ea este un derivat direct din trufie. Care este cap de lista. Si o simt eu ca atarna greu de gatul meu.

Nu cred ca e cazul sa discutam despre faptul ca cireasa este cumva atinsa de lacomia pantecului sau iubirea de arginti. Chiar nu vad cine ar putea elucubra pe tema asta. Cat despre desfranare, ce sa mai discutam. Daca s-ar organiza lunar concursuri de virtute la mine in livada, pe toate le-as castiga.

Dar e atat de hiper ea, bucata asta de maglavais neplacut, mandria. Incat ar putea, de ar fi transformata cumva in energie alternativa, sa asigure o baie calda pentru fiecare dintre focile unei banchize. Ce s-ar mai balaci ele zbenguindu-se si scandand: cireasa, cireasa, cireasa. Mda, mandria. Exact ce ziceam.

Mandria imi deschide gura cu forta si ma obliga in mod regulat sa spun lucruri pe care nu le simt si este exclus sa le gandesc. Ca nu cumva sa par mica si lipsita de forta. Si sa ma vadesc uriasa in cuget si-n simtire, in fata oricui.

Dupa ce le zic, sufar prejudicii sufletesti. Ba resping persoane care imi plac. Ba imi refuz pofte ce ma chinuie apoi indelung, cand toti oamenii dorm.

Mandria imi inchide in repetate randuri gura, cu lipici performant, cand chiar ar fi cazul sa spun naibii ceva bun. Ce? Cum sa zic eu ceva care sa imi vadeasca sentimentele in deplinatatea lor si sa ma puna altfel intr-o lumina belalie.

Mandria si potentiala ei ciufulire in public ma opreste de la a-mi incerca fortele in diverse situatii in care as avea sanse bune sa castig.

Cand vreau sa particip intr-o masurare de forte, imi apare un cantar. Intr-un taler este prezentat pricajit, castigul potential. In varianta atentie, obiectele de pe cantar sunt mai mici decat in realitate. Si pe celalalt, rasetele augmentate ale publicului, in cazul in care as pierde.

Din pricina asta, o auzi pe cireasa ca zice nu, multumesc, nu ma bag pentru ca nu imi trebuie. Si zice asta unei serii intregi de chestii pe care si le-ar dori destul de tare. Frica de esec bate filmul. Si pana la urma despre asta e vorba, despre mandrie si orgoliu in cantitate prea destula.

As plati sume babane cui m-ar ajuta sa mai scap de niste x la suta mandrie. Si m-as caciuli si as face bust de tinut in sufragerie cui m-ar invata sa pun capastru orgoliului demential. Dar pare ca lucrurile nu merg neaparat asa.

Mandria, pacatul meu cel mare. Ce ma fac Doamne cu el.

am invatat sa dorm dupa-masa

2009-12-18T16:22:00.000+02:00

Pana de curand nu puteam sa dorm dupa masa dintr-un motiv destul de caraghios.

Somn era, nu-i vorba. Casc in weekend de-mi trosnesc falcile si, atrasi de zgomot, veneau vecinii sa ma intrebe daca renovez. Timp, era si el. Am grija dintotdeauna ca in weekend sa nu trag la vreun jug metaforic.

Pai si atunci de ce? De ce nu am dormit dupa-masa atatia ani?

Poate ca la inceputul vietii mele adulte nu am reusit a dormi din frustrare. Vedeam cum sotul meu fost, inginerul fara inima, tresalta usor sub plapumiora matrimoniala. In timp ce eu as fi vrut sa facem tot felul de chestii. Hai la joaca, pe-afara.

Ntz, ntz, imi dadea de inteles sforaitul. Si dormitul dupa-masa e viata mea, parea sa spuna fata de pe care se stersese orice gand rau si de fapt orice gand, a fostului meu sot. Si atunci sigur ca am prins aversiune fata de modul asta de ne-petrecere a timpului.

Un mod individual dar totusi compus. Din categoria tu dormi si eu ma uit. Somnul a fugit de la mine ca si activitate de recreere. Si a inceput sa ma viziteze doar noptile. Cand cadeam rapusa ca de forta unui capcaun.

Apoi inginerul a plecat sa doarma in alte parte. Si totusi somnul meu de dupa-masa, de care acum puteam avea grija pentru ca era al meu si nu la umbra cuiva, n-a mai venit. Multa vreme a stat in pribegie.

De cate ori incercam sa-l aduc, bagandu-ma in pat si strangand din ochi, dadeam gres. Mi se instala de la inceput ideea asta, ca n-o sa-mi iasa. Si odata scrisa apasat in cap, nu era chip sa dau reset. Imi dadea cu eroare.

Venea piticul asta si zicea s-ar putea sa nu dormi. Ca doar stii ca nu iti iese de ani de zile treaba asta. Mai bine las-o balta, cireaso. Esti blestemata nu sa te preschimbi in broscuta, ci sa nu dormi dupa-masa.

Si gata, trebuie sa deschid ochii catre dormitorul pangarit de prea multa luciditate. Si sa plec din pat. Ca oricum nu mai era mare lucru de facut acolo. Stiam asta. N-aveam sa dorm.

Dar acum anatema s-a ispravit. Sa fie vreo 2 luni (60 de zile) de cand am o pofta nebuna de dormit dupa-masa si imi si iese. Simt cum ma paleste asa, dulce minune. Ma gadila pe la gene, imi da apoi degraba la ficat cu o ghioaga cu tepi de lesin.

Las tot si ma intind. Ce siropoasa-abandonare. Dorm ca o buturuga din padurea deasa. Dorm somn primordial, de hibernare. Dorm de sparg avioane si asta ma multumeste pana in ungherele sufletului meu mic si negru. De cireasa uneori amara.

Cum de-am fost dezlegata de vraja nici ca-mi pasa. Binecuvantarea imbratisarii cu Mos Ene pe la 4 dupa-masa e destul pentru mine. Am invatat din nou sa dorm dupa-masa. Si asta ma face sa zbor.

draft pentru Mos Craciun

2009-12-17T17:14:00.058+02:00

Buna,

Batranelule simpatic. Sunt cireasa. Ma stii mata de anii trecuti. Cireasa cu diverse pretentii nerezonabile. Cireasa rasfatata. Cireasa absurda. Cireasa nesatula. Cireasa si atat. Cireasa.

M-am uitat pe ce ti-am cerut anul trecut. Era ceva de munca acolo si nu pot sa zic ca te-ai spetit. O gramada dintre chestiile alea nu mi le-ai adus. Dar cu tenacitatea treci si marea. Eu am in continuare niste nevoi stringente si nu ma sfiesc sa ti le indes matale sub nasul ala imblanit.

Daca as fi in locul mneatale, m-am preocupa mai mult. Ca sa repar greselile din trecut. Si sa ramanem prieteni.

Deci, s-o luam pe rand.

1. Vreau o palarie noua de la Kristina Dragomir. Costa mai mult decat imi pot permite si am nevoie de ea. Este rosie si sub forma de trandafir. Go get it, you old man.

2. Vreau bilete low cost pana la Dublin, doua. M-am gandit ca vreau sa stiu cum e acolo. Si vreau cat de curand.

3. Vreau sa apesi ce butoane oi sti incat sa capat inca doua saptamani de vacanta in plus. Fata de cat am deja, anul viitor. Am treaba de nu-mi vad capul si nu am cum sa rezolv tot daca nu ma ajuti.

4. Acum vine una tare, tine-te bine, old man. Vreau sa iei bibliotecile de la mine din sufragerie. Sa le vinzi la un pret bun. Sa imi dai banii. Esti atent, da? Si sa-mi aduci niste rafturi albe si frumoase si rezistente, fara geam. In care sa-mi incapa tonele de carti.

5. N-ai lesinat? Ok. E vorba despre doua sisteme de prins perdele din tavan. Sa le iei si sa mergi mata sa le montezi cu bormasina cand nu sunt eu acasa. Si sa pui pe ele si niste perdele cum stii ca imi plac. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Te-ai prins? Sper sa ai gust. A, si magazinul e in centrul vechi. Iti explic mai multe, daca e.

6. Am nevoie de-un cuptor. Arata ca unul cu microunde, dar este electric. Deci mai putin toxic si harnic ca unul normal. Nu stiu cum te descurci cu asta, ca nici nu am vazut in Romania. Dar ma rog, mata esti responsabil pe toata Europa Centrala si de Est, sunt convinsa. Oi gasi pe undeva.

7. Vreau sa pui noul blog pe picioare. Ca stii ca am cumparat domeniu si am si designul facut. Fa mata sa se intample minunea. Si sa ma mut repede in noua casuta. Ma bazez.

8. Fa sa nu ma ingras de Craciunul asta nici un gram. Desi am tinut tot postul ca la carte si probabil ca o sa poftesc la tot felul de chestii porcoase de mancare. Fa ca tot ce inghit eu sa se puna pe renii mneatale. Si in special pe Costel, ca e mai costeliv. Nu pot sa incep 2010 cu slana pe mine.

9. Aaaaa, rugaminte mare. Fa sa plece odata pentru totdeauna piticul care locuieste in vezica mea, impreuna cu toata familia lui si un caine. Nu stiu cat mai suport. Ai si inceput demersurile sa il gonesti? Aud?

10. M-ar amuza un cal viu. Stiu ca suna funky, asa. Dar mi-ar placea mult sa-l am. Si cred ca as gasi si unde sa-l tin daca m-as preocupa nitel. Crezi ca e prea mult? Dupa ce citesti urmatorul punct, o sa te rogi sa-mi dai cal si atat.

11. Ultimul, dar nu chiar nu chiar la ultima gaina din curte, este iar curaj. Mi-ai dat, e drept, nu neg. Dar mai am nevoie pentru ca anul asta ce urmeaza am de gand sa fac tot felul de chestii noi. Pe care as putea sa le abandonez si sa stau in banca mea. Dar stii ca nu e chiar stilul meu.

Hai, ca sunt mai putine decat anul trecut. Am zis sa nu te impovarez prea tare.

orasul alb pufos

2009-12-17T08:20:00.000+02:00

A venit cineva, om de bine. Si a dat cu puf alb peste orasul asta plin de probleme administrative si cu infrastructura beteaga.

Cad din cer oua de bibilica grasa si cireasa le primeste in freza fara sa se supere. E iarna iar, e bine iar. Si in sfarsit pare ca tara mea este normala, ca orice alta tara. Bubele sunt acoperite, locuitorii cu metabolismul incetinit cu forta.

Imi place asta, imi place mult ce vad afara. Si pentru ca aseara am fost la cenaclul recitiri si pentru ca inaintea mea trei barbati au citit poezie si doar eu proza, m-am intaratat. Si mai jos se vede ce am patit.

Vai orasul meu pufos
Doamne, cat esti de frumos
Cum esti poleit cu zahar
Dar si crispy de geros.

Stropi de alb, praf de genune
Tu ma-nghiti cu-a ta minune
Eu nu vreau azi la serviciu
Tu ma chemi sa-mi pui cunune.

Dau din brate si inot
Albul sufla peste tot
Vreau sa stau cu limba-afara
Si sa inghit din fulgi cati pot.

Adu, mai! degraba-un ceai
Ce se-aude? Un buhai
Dau petrecere prin casa
Pana ies din nebuloasa.

Rap-rap-rap si zang-zang-zang
Frigul ma alearga-n crang
Cine-o mai iesi afara
Sa se spanzure c-o sfara.

Tip, stranut si-mprosc cu muci
Sa te vad cat poti sa duci
Hai cu mine in iatac
Arde mamaliga-n tuci.

Asta am putut eu sa produc astazi, pentru urechea colectiva. Am marea, de fapt imensa rugaminte sa puneti in comentarii, daca simtiti vreun fior, cate o strofa. Care sa duca mai departe aceasta oda a orasului pufos.

E simplu. Faceti rima cana/blana, castravete/perete si iese brici, va garantez.

Si acum va las tezaur sapte litere de aur. C-i-r-e-a-s-a.

cine il descarca de dimineata, departe ajunge

2009-12-16T10:40:00.002+02:00

Ce stie taranul ce-i sofranul. Ce stie cireasa cum se actioneaza pe bune si corect maruntaiele internetului, spre a aduce fericire deplina utilizatorului.

Dar uite ca, oricat am insistat, nu a fost chip sa fiu bine platita pentru a ma uita 8 ore/zi la nori. Pentru ca mai apoi sa elaborez zilnic un raport doct despre ei. Si n-a mers nici sa curat cai si sa le dau de mancare bucatele de zahar, cum mi-ar placea la nebunie.

Vazand asa, am fost nevoita sa gasesc altceva ce-mi place. Si am plonjat in domeniul online. Unde musai sa fiu cat de buna pot eu. Si uite cum, chiar extrem de netehnica fiind, trebuie sa fiu atenta la unele smecherii.

Cel mai tare si mai tare detest spamul. Stau mereu cu doua browsere deschise, din motive de job description. Si nu pot sa zic ca sunt cea mai relaxata.

Sunt vesnic nepregatita pentru rautatile pe care creaturi care nu fac destul sex le propaga online pentru distractie pura. Si imi tremura camesa in spinare din pricina miseilor care incearca sa ma ademeneasca pentru a reputa castiguri nemeritate.

Huo, de acum nu o sa mai reusiti. Sunt protejata.

Pentru ca cireasa are noroc. Si strange in jur lume care se preocupa de siguranta ei. Exact pe modelul la cireasa chioara ii face Dumnezeu cuib.

Prin urmare, am fost printre alesii care au beneficiat de o informare completa asupra browserului Internet Explorer 8 (IE8). Si ma gasesc printre insarcinatii care sa dea mai departe vestea.

IE8 este un fel de superman in materie de browsere. Care are rol de garda personala, atunci cand aleg sa ies in lumea virtuala. El opreste spamul la intrare si ma trage de guler cand sunt pe cale sa purced pe un site care vrea sa-mi faca chestii neortodoxe.

Se pare ca daca am IE8 si downloadez Microsoft Security Essentials, obtin o echipa care are grija de mine. In timpul asta eu pot sa fac 100 de lucruri de-odata, ca Napoleon. Sa vorbesc la telefon si sa mananc un avocado si invart o suvita de par intre degete.

Am aflat ca cei doi agenti sunt la post, pe orice vreme. E o ecuatie simpla. IE8 plus MSE egal love.

IE8 ma ajuta si sa ma misc cu viteza clipitului de pleoapa. Asta in conditiile in care cireasa are mereu deschise 108 ferestre de internet. Si pe desktop 1884 de fisiere oranduite in devalmasie. Si asta intr-o zi buna. Din principiu, ramul meu este mereu rupt in doua de atata povara.

Cu IE8 pot sa navighez pe In Private Browsing mode. Si in felul asta nu o sa stie nimeni pe unde am fost. Seful meu nu o sa stie ca de fapt am citit despre fertilitate. Si prietenul meu ca m-am uitat la poze cu Brad Pitt pentru o duminica implinita.

IE8 vine cu Smart Screen Filter, un fel de locotenet care are grija ca totul sa mearga bine. Adica nu o sa lase un borfas sa se dea drept banca mea si sa-mi ia din bani. Nu ma intrebati exact cum face, ca nu sunt eu genul care sa inteleaga chestiile astea. Eu doar stiu ca o sa-mi fie bine cu el.

In plus, eu nu prea am facut pana acum targuieli online. Nu ca n-as avea pofta enorma sa achizitionez carti si outfituri de Xena pentru revelion. Dar nu ma pricep prea tare cum sa procedez. Mi-e frica de evaziunea aplicata asupra ciresei. Eu sunt maruntica si deci usor de pacalit.

Dar am inteles ca browserul asta e pe bune safe. Si pentru ca mi-e rusine sa ma milogesc mereu de prietenii mei sa-mi ia bilete catre Barcelona, o sa ma dau pe brazda. Si o sa intru fara trac pe net. Sa cer demna, fara emotii: birjar, doua bilete la Londra te rog.

As vrea sa recapitulez, mai degraba ca sa inteleg eu exact.

IE8 se misca repede si cu talent. IE8 e safe de tot si nu lasa porcarii sa intre la mine in viata. IE8 ma previne cand sunt pe cale sa fiu fraierita la cumparaturi online. IE8 imi asigura prezenta incognito prin locuri unde nu e bine sa se stie ca am fost.

Eu o sa-l descarc de aici acum, dimineata. Pentru ca cine descarca de dimineata, departe ajunge. A, am uitat sa zic ca e browserul nr. 1 din lume. Si ca, atunci cand apar probleme, s-a dovedit ca IE8 este cu o treime mai smecher decat Mozilla si cu 20% mai breaz decat Safari.

Acum sunt IE8. Cireasa IE8.

oaia porno

2009-12-15T14:33:00.007+02:00

Oaia porno este o idee care ma bantuie de ceva vreme. Si uite cum locul de munca rezoneaza cu traznaile care se scurg din capul de cireasa.

Cu tulburator de talentata desenatoare Nadia la butoane, Oaia porno a prins viata. Gasiti felicitari cu ea aici. Si puteti sa va faceti scenaristi, inventand dialogurile dintre oile ce sufera de diverse fetisuri.

Have fun. Eu am avut deja si inca mai am.

cireasa si fuga de la locul accidentului

2009-12-15T08:22:00.000+02:00

Mie dialogul ala post accident imi repugna deosebit de tare.

Cand intru in cineva cu masina, ma simt suficient de neplacut incat sa nu mai vii si tu si sa imi tii o predica pe ton autoritar. Culmea e ca nu-mi place nici dialogul invers. Cel ce se infiripa dupa ce intra cineva in mine. Nu-mi vine sa ma burzului.

Sigur, nu am accidente tot timpul. Si bineinteles ca sunt doar niste mici harjaieli, stersaturi, mai putin inpungaturi.

Dar cand am, prefer sa o sterg englezeste si sa-mi vad de viata mea. Ca oricum asiguratorul va afla ca a fost paradita in parcare. Chit ca vad mutra acra a aluia de mi-a facut-o sau i-am facut-o, chit ca nu.

De ceva vreme incoace, insa, sunt impiedicata in demersul meu. Lumea alearga dupa mine si ma opreste, sa ma bage cu capul in ce am facut. Ca pe catei. Putin mai lipseste sa ma bata cu ziarul.

Ultimele doua accidente le-am facut eu, foarte in public. Ambele in exact aceleasi conditii. Sunt intr-o intersectie cu cedeaza si aia nu te lasa sa intri. Ca deh, romani.

Si atunci cireasa trebuie sa fie atenta rau in stanga. Prin urmare, o masina parcata pe dreapta nu inseamna mare pericol. Cand din stanga vin rechini cu sange la bot. De fapt, imi pasa asa de putin de amarata aia din dreapta, incat nici nu o mai vad. Si intru in ea.

Ieri se grabea cireasa rau de tot. Forteaza ca in fiecare zi intrarea pe strada aia cu balamuc. Dar in vartejul evenimentelor sterge masina parcata pasnic in dreapta. Ma uit repede sa evaluez situatia. Pot sa fug, au ba?

Mrrrr, ma vad toti, urla dupa mine. Masina se dovedeste a fi a unui oficial de ambasada. In jur rasar multi barbati in uniforma, ah. Cu statii la care repeta cireasa a lovit masina domului X. Retinem cireasa. Au corpuri mari si priviri ingrijorate.

De data asta, surpriza. Nimeni nu ma cearta. Nu ma intreaba ce-am avut in bibilica cand m-am urcat pe masina lui, care nu facea rau nimanui. Nu sunt trimisa la cratita. Barbati mari, forfota. Sunt dusa intr-un sediu, mi se ia buletinul.

Vine si oficialul. Un barbat imens, care poate strivi cireasa de perete, daca stranuta. Eu, putintel umila. Stiti, am intrat in dumneavoastra. Dar nu v-am facut mare lucru.

Omul se uita la masina lui, din fericire o megarabla. Se intoarce la mine si zice intr-o limba cunoscuta. Nu-mi pasa cireaso, nu-mi pasa. E ok, pot sa traiesc cu asta. Ce mi-ai facut tu aici.

Atunci zic si eu domnule, si eu. Ma bucur ca ganditi asa. Barbatii in uniforma ma desfac din stransoare. Imi spun sa am o zi buna. Ma urc in sageata albastra si ma grabesc unde am treaba. Sacaita ca am generat aceasta intamplare. Care mi-a rapit 24 de minute din viata mea.

Ce ma oftic sa ma prinda lumea cand fac mici accidente. Prefer sa fug, cum m-am obisnuit. Numai cireasa descoperita cu ocaua mica sa nu fii.

vine ziua orgasmului

2009-12-13T18:19:00.000+02:00

Simtiti un tremurici intern? Nu cumva va mananca ceva dar nu stiti ce?

Pai na, e normal. Mai sunt cateva zile. Mai sunt cateva zile pana cand trebuie, noi toti oamenii de bine, sa avem un orgasm colectiv, ca intre prieteni. Asa de reusit, incat sa moara dusmanii de necaz.

Si nu, nu e vorba despre o bizarerie a mea. Chiar vine, vine, vine si calca totul in picioare ziua mondiala a orgasmului.

Scriu despre ziua orgasmului de doi ani incoace. Gura nu-mi mai tace. Prima data am aflat cu cateva zile intarziere. Si eu care, in loc sa pulsez, m-am dus la Billa, am lucrat ceva si am facut nimicuri prin casa.

Am militat, practic, antiorgasm. Rusine mie. Am dormit in papuci in timp ce tot universul se distra pentru o cauza comuna. Ador cauzele, mai ales cand ele se lasa cu sex.

A doua oara am vrut sa spal rusinea si m-am pregatit ca atare.

Desi cireasa isteata altfel, n-am reusit, cu toate porcariile si minciunile la care m-am dedat pentru a-mi atinge scopul, sa am alaturi de mine un protagonist care sa ma ajute sa vad stele verzi. Sa-l fac sa-mi faca tocmai la data si ora stabilita.

Asa ca mi-am facut eu cu mana mea un orgasm de toata frumusetea, de s-a dus vestea.
Am fost asa de dibace, incat l-am coordonat la secunda cu restul universului. L-am avut exact cand am vrut. Si ceea ce toata lumea a luat drept o furtuna obisnuita, a fost de fapt orgasmul meu.

Anul asta, ziua orgasmului pica pe 21 decembrie, ora 17:47 GMT. Este un manifest pentru energie pozitiva si pace si o atitudine anticonsumism. Putem obtine placere in diverse feluri. Dar asta este modul in care nu consumam nicio resursa vrajmasa.

Eu stiu ca e ajun de Craciun si aveti fiecare chestii de facut. De-aia va si scriu cu atatea zile inainte. Ca sa apucati sa coordonati cumva responsabilitatile. Si apoi sa explodati de placere, separat si totusi impreuna cu cireasa.

Eu sper sa nu va dati la fund. Si sa luati parte impreuna cu mine la aceasta energie pozitiva pe care o raspandim in lume, folosind corpurile noastre pe post de instrument.

Haideti s-o facem lata. Eu o sa mananc bine, sa ma inzdravenesc si sa pot combate in forta pana la final. Ca sa nu fie un orgasm pricajit, de ochii soacrei, asa. O sa dorm bine si o sa ma gandesc la lucruri frumoase inainte de actiunea propriu-zisa.

Anul asta se pare ca nici nu mai trebuie sa ademenesc pe fitecine in iatac. am tot ce-mi trebuie. Un prieten imaginar, chef si atitudinea potrivita. Inainteeeeeee, osteni.

cele 100 de fire de par

2009-12-11T13:49:00.008+02:00

Toata lumea vorbeste, macar din cand in cand, despre caderea parului.

Adica atunci cand nu avem alegeri, asta este unul dintre subiectele ce isi fac loc in economia oricarei discutii mondene sau de prietenie trainica.

Sigur, exista mereu un preludiu ce precede teoria parului. Ce faci de sarbatori? Uite, ma duc acasa, la ai mei. A, si eu la fel. Si apoi poate merg la ski. Super. Auzi, dar am o problema. Imi cade parul ceva de speriat.

Si aici persoana cauta din ochi intelegere la cireasa.

Ca adica sa zic ca da, se vede ca iti cade. Si da, si mie imi cade mult peste normal, oricare o fi ala. Pentru ca eu tac, explicatiile naturaliste curg garla. Sa stii ca gasesc mereu smocuri dimineata pe perna. Eu, nimic.

In perie ramane mult mai mult par decat inainte, insista respectiva. Mereu femeie. Gasesc par pe umerii tuturor hainelor si in cada si si si. Gasesc mereu par, gasesc.
Si gasesc valatuci din parul meu prin casa, ar mai lipsi sa zica. Si cand merg pe strada, imi curg fuioare de par. E parul meu, il recunosc dintr-o mie.

De fapt, cand vezi ca sunt blocaje mai nasoale de circulatie in zona x, unde locuiesc, sa stii ca din cauza mea s-a intamplat. Mi-a cazut atat de mult par in timp ce incercam sa ajung la job, incat s-a creat o babilonie in intersectie. Ca atunci cand ninge.

Si se uita cireasa la persoana respectiva si vede ca arata la fel. Nu e ca si cum ar fi chelit brusc. Imaginea de ansamblu, din punct de vedere capilar, este ok. De unde psihoza asta cu parul care cade groaznic, cand de fapt el nu cade chiar asa?

Insa exista un zvon menit sa ne linisteasca pe toti. Daca ne cad mai putin sau egal de 100 de fire pe zi, suntem foarte in regula. Bine-bine, dar de unde o sa stim noi exact cate fire pica pe zi? Ca nu e chip sa verifici. Deci e nu test absurd.

Cireasa, optimista din fire, prefera sa vada partea plina a paharului. Parul tuturor cade, asta e clar. Dar daca tot nu o sa stim niciodata daca suferim de o cadere normala sau una primejdioasa, mai bine sa nu ne facem rau singuri.

Si asa exista destule alte probleme pe lume. Cireasa isi inchipuie ca ii mai cade si ei par. Mai ales cand este smotocita de oameni sau evenimente. Dar ea crede ca ii cade un maximum de 99 fire par/zi. Si traieste bine cu informatia asta.

top 9 lucruri mici dar enervante

2009-12-10T22:16:00.000+02:00

Cireasa e apriga femeie. O gasesti, pe unde sta ea sa maie, mai mult vesela si neinfranta de ale vietii probleme.

Dar dumneaei are si momente cand e nevricoasa. Si nu vorbim de mari drame sau psihoze. Ci de mici porcarii cotidiene pe care le detesta.

Aici a pus 10 dintre ele. Cele mai mici si cele mai enervante. Care cand i se intampla, ii vine sa dea cu caciula de pamant. Si sa plece in lumea larga, sa se faca haiduca.

1. De scos poze din aparat si pus pe laptop.

As face mai orice prin casa, as sterge cu sarg chiar si praful. Numai ca nimeni nu imi ofera vreodata posibilitatea asta. Sa fac acest schimb. Asa ca prietenii mei trebuie sa ma traga de haine si sa milogeasca ca sa obtina vreun instantaneu.

Tarziu de tot, cand nu mai e niciun pic de loc, ma decid sa decarc sutele de poze. Si le azvarl prin vreun colt de laptop in care umblu tiptil si cu sila.

2. De deschis cutia postala.

La fiecare cateva luni, cutia mea postala incepe sa vomite. Ii curge din gura intai o hartiuta. Apoi regurgiteaza pliante cu reduceri la carne si instrumente de tuns iarba. Apoi facturile, si aici trebuie sa o deschid.

De-asta gasesc in ea iu iulie felicitari de Craciun. Si pliante electorale de la alegerile parlamentare in decembrie.

3. De bagat mana in geanta cu manichiura proaspat facuta.

De fapt, nu fac asta decat daca e un crocodil care vrea sa-mi manance mana aia si doar asta e conditia sa o scap, pe mana. Dar uite ca in viata mea apar multi crocodili.

Ca un facut, dupa ce mi-am aplicat ultimul strat de oja rosie, stralucitoare, noua, si frumoasa, suna telefonul. Sau trebuie sa caut o cheie. Sau sa scot bani. Toate din geanta. Bineiteles ca scot mana de acolo cu lacul major afectat. Si asta ma enerveaza de-mi sare basca.

4. De mers la posta.

Ia te uita, abia acum m-am prins ca in top 9 e inca ceva legat de posta. Nu ma duc niciodata acolo. Desi primesc din cand in cand asigurari din alea mici si patrate cum ca am un colet, nu ma sinchisesc.

Cred ca una din cele mai frumoase relatii de prietenie s-a terminat cand mi-a fost lasata o vedere, cu rugamintea sa o pun eu la posta. Adica eu nu scriu oamenilor pentru ca nu pot duce ravasele la posta. Si tu vrei sa ti le duc pe ale tale?

5. De schimbat apa florilor.

Imi plac florile dar sa fie curate. Cum se tulbura putin apa in glastra lor, imi vine sa sun pompierii. Sa rezolve ei situatia cum au invatat ca se face in situatii de criza. Nu mai pot sa le ating si astfel este sfarsitul unei frumoase prietenii.

6. De deschis o noua hartie igienica.

Ma apuca niste nervi sori cu furia cand sunt eu cea pe care pica magareata sa dezlipesc lipitura primordiala a unui sul de hartie igienica. De cate ori mi se intampla, stau intr-o pozitie precara. Si nu gasesc niciodata usor capatul.

7. De mers prin casa cu papuci lipiciosi.

Daca am varsat o picatura de lapte sau un strop cat o lacrima dintr-o felie de pepene rosu, sunt pusa sa platesc apoi toata viata. De cele mai multe ori, nu stiu unde s-a intampla dezastrul ca sa pot remedia urgent problema.

Picurul respectiv se multiplica intr-o mie de picuri. Si un curand fiecare coltisor din casa este infestat cu un plici-plici cand pasesc. Pot sa fac si infarct de la asta. Pot.

8. De mers desculta pe o plaja romaneasca.

Mi se pare ca din nisip pandesc sute de pericole. Plaja romaneasca nu este chiar curata, in ea putand avea casa cam orice. Vietate cu colti dornici de carne de femeie blonda sau cioburi cu taisul indreptat in sus sau sarme sau cutii de conserve sau chiar romantice scoici. Toate vor sa-mi faca rau si mi-e frica sa nu-mi vatamez picioarele.

9. De vazut grasimea de deasupra mancarii.

Sa mananc e viata mea. Dar cand gospodarul a gresit pe undeva si untdelemnul se separa de restul catrafuselor din mancare, eu stau sa mor de scarba. Daca sunt neovita sa mananc, de cele mai multe ori ma imbolnavesc.

Gata.

cireasa, un Mos nedemn

2009-12-09T12:12:00.000+02:00

Imi dau seama ca sunt multe motive pentru care am fost o nevasta rea.

Nu e doar inginerul fara inima cel ce si-a infipt intr-un 24 iulie coltii in gatul meu. Si nu mi-a mai dat drumul timp de 7 ani magici, pana cand n-a supt pe-acolo si ultima picatura de sange. Nu.

Am fost si eu o nevasta, sa dai sa fugi. Si acum, preocupandu-ma cum sade bine unei cirese, o faptura noua, fara legatura cu fosta nevasta, de cadouri de Craciun, am realizat un aspect. Doar despre el voi vorbi, nu si despre alte lucruri care sa ma infiereze in calitatea mea de fosta sotie.

Eu ii luam cadou fostului meu sot niste lucruri incredibil de rele, de Mos Nicolae si Craciun. Nu pentru ca nu-mi pasa, cred. Chiar nu pot sa-mi inchipui acum cum ajungeam la deciziile alea. Dar cert e ca mereu faceam rau. Noroc ca mi-a trecut.

Ca sa nu vorbesc in metafore, sa ma explic nitel. Mos Niculae venea invariabil in doua variante. Prima posibilitate egal ciorapi. A doua posibilitate egal chiloti. Mda, stiu. Si unii si altii erau scumpi si de marca, pentru ca snoaba tare eram pe atunci.

Mi se parea ca aceste doua articole sunt utile si prin urmare un cadou tare potrivit. Ce om poate sa se intristeze cand primeste ceva ce trage pe el, acoperindu-si locuri destul de importante.

E drept ca nu se intrista dar parca nu-mi aduc aminte sa fi sarit in sus de bucurie.
Dar pur si simplu nu pot sa-mi inchipui de ce nu ma prezentam in ghetele lui cu portocale si ciocolata. Daca la altceva nu ma ducea mintea.

Mos Craciun, in loc sa amelioreze situatia, parca strica socoteala si mai mult. Lasand laoparte faptul ca daca mi se parea ca este un cadou prea mic, completam repede cu chiloti sau ciorapi, algerile erau stereotipe, an dupa an.

Saracul, poate ar fi bine sa ma scuz.

Putea spune dintr-o singura incercare ce salasluieste in pachetul mereu frumos colorat si cu funda. De regula doua tricouri, de la firma renumita care facea ciorapii. Ambele, orice-ar fi, cu guler stil Lacoste. Am vazut ca-i place si nu voiam sa am bataie de cap.

Pe alocuri un pulover in culori indraznete. Insotit, spre o completare care sa duca la armonie suprema, de un album cu poze si foarte multe explicatii. Ea se referea la avioane, vreun razboi anume, armament sau istorie.

Asta pentru ca sotul meu petrecea foarte mult timp pe veceu. Si aprecia, intelesesem eu, cu mintea mea de nevasta necoapta, o lectura violenta. Pentru un tranzit, pasamite, mai eficient.

Ma gandesc ca in anii nostri mai navalnici, ii luam de toate. Si i le puneam intr-un singur pachet. Pulover, un tricou cu guler Lacoste, niste chiloti, macar un ciorap si o carte sangeroasa.

Asa a facut femeia aceea, viitoare cireasa. Dar acum s-a schimbat si se caieste.

cireasa cucernica si inventatoare

2009-12-08T20:11:00.018+02:00

Mai rar asa ceva. Prin urmare intamplarea a trebuit consemnata. Am facut o salata minunata, creatie proprie. A iesit asa de innebunitor de buna, incat am simtit nevoia sa o impart mintenas.

Eu tin postul Craciunului. Lucru care nu se poate face daca nu am cu mine mereu mancare destula si buna. Altfel intru in panica si habar n-am ce se poate intampla. Si nici sa mananc doar paine nu pare o isprava buna. Ajunge cireasa in rai, dar ajunge grasa. Si nu se face.

Prin urmare umblu mereu ca un homeless, cu o gramada de pungi. Socotind bine in fiecare dimineata ce borcane, caserole, pungi, pungute, pliculete si alte acareturi sa iau cu mine. Ca sa fiu sigura ca nu cad jos, rapusa de inanitie sau depresie alimentara.

La orice ora din zi ma opresti, am sigur asupra mea o lamaie, piper, ardei iute, salata, macar un covrig, avocado, rosii uscate, usturoi si ulei de masline. In captuseala de la pardesiu le tin. La fel ca 007 ala primul, expirat.

Am chiar si un pix pe care cand apas ca sa iasa mina, tasneste compot de mar. Cu tot cu bucati mari de mar, nici nu inteleg cum incap pe teava aia mica. Asta e pentru urgente.

Apoi scot artileria grea. Ciorbita de legume, capere, somon pentru dezlegarile dese la peste. Broccoli, conopida, fasole batuta, salata orientala. Si ma apuc ca o apucata oriunde ma apuca. Rad, tund si frezez legume, preling substante, rasfir condimente.

Acum deja sunt sigura. O sa ajung in rai, pe randurile din fata, slaba si sanatoasa.

E, si am ajuns aseara acasa. Vedeam rosu de foame. Cu ochii injectati am apucat ce am gasit mai aproape in frigider. Am dat o raita prin balcon, am luat cateva mere aduse de pe-o gura de rai si-un picior de plai. Si niste nuci din sufragerie.

A reiesit o salata fasneata si darza. Stransa ghemotoc intr-un castronel asa, potrivit. Ca sa ramana pentru eternitate, sa se stie ca am pus urmatoarele. Un merisor mic si tare ca bucile ciresei. O legatura de ceapa verde, ca doar e primavara. Jumatate de avocado cam prea necopt. Sase frunze de andiva. Rupte cu mana, nu taiate, ca cica se amarasc si mai tare daca simt lama de cutit. Un ardei iute taiat fasii, pentru a genera lacrimi sincere. Un pumnisor de capere. Cinci nuci vanjoase. Zece rosii cherry mici cat un degetar. Am lasat sa curga ulei de masline extramegacalifragilistic de virgin, piper alb, sare si aceto balsamico.

Am amestecat totul si am lasat putin, sa se imprieteneasca. Un minut le-a fost de ajuns sa se simta bine impreuna. Cand am luat prima furculita, am levitat. Salata asta e placere pe paine. E chintesenta traiului sanatos si pios.

Incercati si veti vedea. Nu o sa injurati cireasa daca pregatiti asta si aveti musafiri ierbivori la masa. Simt eu ca mergeau aruncate si cateva stafide, dar nu aveam prin preajma. Lasa ca iau maine si repet operatiunea.

Doamne, ce mandra sunt. Unde se comunica salatele noi, cand le inventezi? La academie sau la osim, pentru inregistrarea marcii? Salata picanta cu avocado, nuci si andive. Asa se cheama. Si dati-o si voi din gura in gura. Sa se bucure tot mapamondul.

Uraaaaaa. Sunt bucatareasa, cucernica si inventatoare.

a revenit lumea cu fundul in jos

2009-12-07T12:42:00.021+02:00

Cireasa nu le place pe fostele fostilor ei.

Si nu crede ca e mare lucru de spus despre asta. Nu le place din principiu. Oricat de misto ar fi ele, ea nu le place si pace. De fapt cui ii plac fostele? Ele sunt bad news.

Si poftim situatie. Soarta face sa o cunosc pe o fosta si nu orice fosta. Una dintre fostele principale ale celui mai iubit dintre pamanteni. Si in loc sa huff'n'puff catre dansa, ce patesc. Incep sa o plac de o maniera fara putinta de tagada.

Cum, necum, vazand cu cine are de-a face, cireasa s-a imprietenit pe data. Conversatia s-a inlantuit ca si cum ne stim de cand eram mici. Chiar daca am fost mici in timpuri destul de diferite.

Adica sigur cireasa se juca cu alte papusi. Si fosta asta, devenita actuala prietena, cu cine stie ce. Chiar, cu ce te jucai tu mai mult si mai mult? Eu cu un fel de papusa care avea fata de plastic, cu figura naiva, si corpul format dintr-o blanita bleu. Yoko.

Cand ne-am intalnit, eu si fosta, parea ca avem treaba sa vorbim cel putin trei luni. Si asta doar pentru inceput. Nu tu strangeri de inima. Nu tu resentimente.

Am vrut sa o cunosc pe fosta nu doar ca experiment psihologic. Ci pentru ca in mod bizar dar totusi normal parea sa fie o decizie buna. Cu toate astea, recunosc ca aveam parul putin ridicat pe ceafa. Cat sa semnaleze alerta.

Dar din secunda unu' am inchis briciul in buzunar. Am indesat inapoi cuiul grenadei de mana. Si am dezgropat cu grija, in timp ce fosta sorbea din ceasca de ceai, uitandu-se in jos, minele antifoste infipte in prealabil in podeaua locului de intalnire.

Nimeni nu a fost ranit. Dimpotriva. Desi vorbim totusi de cel mai iubit dintre pamanteni. Si am senzatia acuta ca este vorba despre cel mai iubit dintre pamanteni din punctul fiecareia de vedere. Tare.

Si cu toate astea, fosta lui este acum prietena mea. Asa ca uite, cireasa a mai invatat ceva. Cum poate sa iti placa cineva fata de care crezi din prima ca trebuie sa ai doar resentimente. Oare ce mai urmeaza?

Multumesc celui mai iubit dintre pamanteni ca are asa gusturi bune la femei. Hihi. Si multumesc fostei si de fapt, pentru mine, actuala prietena, pentru ca a avut mai mult curaj decat mine. Si a vazut potentialul.

femeile si perioada lor

2009-12-06T11:07:00.000+02:00

Atentie. Subiectul este delicat. Cine este slab de inima sau misogin si mai ales amandoua, mai bine inchide. Reveniti, daca e.

Este vorba despre sindromul pre si intra menstrual. Si despre cum se comporta fructele in general si cireasa in special, cand se inchina lui, ciclului.

Eu eram absolut convinsa ca spre deosebire de alte femei, sunt un inger atunci cand trec prin perioada respectiva a lunii. Inca mai sunt convinsa, eu. Insa mi se sufla din public ca oarece probleme ar fi.

Cica am nervi din aia de tip isterie si hartag. Si scuip pe nari pucioasa fara motive intemeiate. Culmea e ca pana acum nu mi s-a mai adresat acest repros. Si ma simt intrucatva jignita. Pentru ca am impresia ca sunt victima unui complot de tip cliseu.

Ca, adica, barbatii stiu ca majoritatea femeilor tind sa se comporte nelalocul lor cand au ciclu. Si atunci sufletele lor pereche sunt tentate sa puna orice fleac si incruntatura pe seama bietului sindrom. Ori mie asta nu mi se pare corect.

Poate putin adevar o fi, nu zic. Dar nu cred sa fie un efect coplesitor. Mie mi se pare ca sunt egal raspanditi, in toate decadele, norii din capul meu. Cei care apoi coboara si se instaleaza pe fata si cer cearta.

Cireasa, am incercat eu sa demonstrez, se oftica uneori si cand e hat, departe! de zona aia din luna. Si m-am tot luptat eu sa scot din mintea barbatului ideea asta. Parandu-mi-se ca e nedreapta si ca ma reduce automat la resortul meu de mamifer. Chestie cu care nu pot sa ma impac, neam.

Prin urmare am tot sustinut ca nu are nicio legatura. Cand ma infurii domnule, eu ma infurii oricum, am explicat raspicat. Si asta nu are nicio legatura cu ciclul. Eu nu sunt un animal, ce naiba. M-am innobilat intre timp.

Dar uite ca s-a intampla o intamplare care mi-a daramat tot esafodajul. M-am dat cu fundul de pamant intr-o seara fata de prietenul meu imaginar, I.

I-am reprosat tot felul de lucruri. Mi se parea ca sunt extrem de nedreptatita. Ca cerul a picat in capul meu, bagand cu ocazia asta la fund si toate corabiile ce le aveam.

Ce sa mai. Foarte suparata cireasa. Ba dupa ce parea ca a reusit sa se inteleaga cu mine intrucatva, m-a apucat plansul tare de tot. Si dai, si lupta. Siroaie de lacrimi au produs ochii tristi. Desi pricina supararii era cumva neclara. Un lucru era clar: el era vinovat.

Si dupa cateva ore mi-a venit ciclul, pe neasteptate. Si atunci nu prea am mai avut ce sa mai zic. Am recunoscut ca s-ar putea sa aiba dreptate, uneori. Si desi nu imi convine, tin ciocul mic si joc de glezna.

In fond, poate ca sunt un animalut. Chiar daca am facut 8 ani de pian si am citit multe carti. Ce-are asta a face cu hormonii. Mai nimic.

Asa ca rasufla toata lumea usurata cand mai trece un ciclu fara mari drame. Si exista si o parte buna. Am inteles ca uneori, in ciuda naturii mele feminine, ma comport asa de bine pe perioada cand ar fi de asteptat sa fiu indracita, incat merit o medalie.

Si asta mi se pare chiar dragut. Macar am pentru ce sa ma muncesc. Daca sunt buna cinci zile si nu devin brusc nerezonabila, as putea fi recompensata. Ca un calut care a sarit frumos peste obstacol. Sau un catel care a ascultat comanda culcat.

marketing buimac aplicat ciresei

2009-12-05T10:07:00.000+02:00

Sunt la sala. Am pierdut ora de aerobic la care planuiam sa merg.

Si uite-ma suita din nou pe calaul groazei. Aparatul stair master, cel care suge din cireasa vointa, energia si mandria. Si apoi o scuipa pe dansa fara scrupule pe podeaua salii. Si cand cireasa afiseaza semne de lipsa respiratie, o intreba: atata poti?

Cireasa nu cuteaza sa se prezinte la stair master decat daca a intrunit o suma de conditii, destul de dure. Se suie pe el daca a dormit bine noaptea, a mancat mic dejun copios. Daca e fericita si a facut dragoste de curand.

Cireasa nu se va sui pe stair master, caci va fi cu siguranta infranta, in urmatoarele situatii. Daca e duminica, daca a visat urat, daca se simte (caci n-are cum sa si fie) prea grasa sau are dileme profesionale.

Ziceam eu ca sunt in buna stare. Asa ca ma invartosez si ma cocot. Daca tot ma sui pe stair master, durata trebuie sa fie 40 de minute. Abia cand atingi varful asta poti sa zici ca ai lucrat cumsecade.

Incep sa ma uit la televizor, sa nu ma plictisesc. E pus pe fashion tv si o adunatura incredibil de mare de femei silfide umbla in chiloti pe ecran. Zambitoare si parca nepasatoare de faptul ca, in vremea cand nu sunt la televizor, dieta lor contine o frunza de salata si doua capere degresate.

Privelistea asta n-are darul sa ma monteze. Eu nu o sa arat niciodata ca slovencele si rusoaicele astea, cu buci mici si manere reglabile. Dar ma rog, incerc sa continui gandindu-ma ca, dupa ce ma scobor de pe el, poate cine stie. O sa am totusi par pana la talie si ochi albastri.

Ma demoralizeaza dar incerc sa nu ma las. In fond conducerea salii le-a pus acolo clar pentru a ma motiva. Cireaso, da din craci si o sa te mantuiesti. Ok. Probabil ca stiu ei ce stiu.

Stair master, cum te simte mai slab, ataca la ficat. Pare din ce in ce mai greu sa apesi cele doua scari. Greutatea lumii intregi se pune pe umerii tai. Si gata, s-a sfarsit. Gafai de-mi sar capacele unul cate unul. Si sunt gata sa promit ca nu mai pun paine cu unt in gura.

Ma uit iar la slovence si apas mai abitir, cu ochii iesiti cam de 7 centrimentri din cap. Si atunci incepe sa rasune in incinta, data teribil de tare, o muzica de Craciun. Cu zurgalai pe fundal, veselie si tot tacamul.

Si atunci chiar nu stiu ce sa mai fac. Pentru cireasa, muzica si atmosfera de Craciun inseamna. Opreste-te cireaso, din iuresul in care ai stat prinsa tot anul. Ai muncit destul, ai tras tare. Odihneste-te putintel, ai dreptul asta, si de fapt obligatia asta.

Pai si cum se pupa asta cu slovencele in fundul gol, cele cu care trebuie sa incep sa seman daca trag tare? Salbaticilor la minte, cum zicea Moromete, de ce imi faceti asta?

Imi puneti slovencele ca sa ma faceti sa dau tot ce pot, in speranta ca o sa devin ca ele. Si apoi trantiti o muzica isterica de Craciun, care imi aduce aminte ca destul m-am zbatut tot anul. Si ca acum e perioada tolerantei, chiar si fata de corpul mult incercat.

Huo. Cireasa astfel buimacita de mesaje contradictorii se da jos de pe nemernicul care chitcaie superior. Si se arunca in bazin, pentru izbavire. Chiar daca acolo cineva ingana dramatic Noel, Noel, o sa fie bine. Trebuie sa fie bine.

Dar strategia de marketing adresata clientilor care cred ca trebuie sa se chinuie la sala constant este contradictorie. Si rauvoitoare. Atat am avut de zis.

minunata filipineza si efectele ei

2009-12-03T17:26:00.032+02:00

Preludiu. Stie toata lumea ca si cat imi plac barbatii. Poate cu deasupra de masura. Rog sa nu fiu banuita de contrariul, nici pentru o clipita.

Si totusi.

In trenul inghetat ce imi producea pe banda turturi la nas, tren ce gonea de la Shanghai catre Hong Kong, am vazut ceva extraordinar de minunat.

O filipineza venita probabil din tara in care a esuat Gulliver mai demult. Cireasa e pitica. Dar ei bine, filipineza asta era mult mai mititica. Daca statea perfect dreapta, imi ajungea fix cu capul intre sani, imi inchipui. Just a thought.

Uite-o cat e de frumoasa. Un ghem de carne brun-aurie cu ochi sclipiciosi. Zambet dulceag de sirena care promite sa-ti faca numai belele. Si un par ca al lui Alba-ca-zapada, numai ca mult mai bogat si mai stralucitor.

Nu era sobolanul cu par scurt care se spalase cu folten si devenise paros. Ci cea mai paroasa faptura, sa zicem un porcusor de Guineea, se spalase cu el stie ce si rezultase volbura asta de podoaba capilara.

Cum am vazut-o, m-am gandit. Cum se poate asa ceva? Filipineza, am uitat numele pentru ca de emotie urechile mi s-au inchis ermetic cand l-a rostit, nu stia sa se incrunte. Zambea in continuu in modul ala coplesitor. Ma simteam ca Mowgli fascinat de Kaa.

Probabil ca simpatia a fost instanta si chimia declansata de ambele parti. Adica s-a iscat o simpatie romano-filipineza, pe taram chinezesc. Filipineza zambea doar la mine si fara nicio intrerupere.

Cred ca si in timpul celor 17 dati cand a fost la baie, ea tot zambea in directia mea. Prin peretii diverselor compartimente intesate cu chinezi. Desi eram cu doi barbati draguti. Care erau precum fluturii in jurul lampii, unde ea era lampa. Dar lampa, lampa asta exotica avea treaba doar cu mine.

Ni se scurgeau ochii una dupa alta. M-am gandit sa-i zic ca e o tampenie sa ramana 3 zile in Hong Kong. De ce sa faca asta, cand poate veni cu noi la Yang Shuo. Oare a auzit ea ce bine e acolo? Oare nu vrea ea sa vada? Oare vrea sa-i fiu ghid? Oare?

Calatoria asta tulburatoare emotional a durat 22 de ore lungi. Am fugit de zambetul insinuant pentru a nu face/spune chestii nepotrivite. M-am refugiat in micul meu cavou inghetat. Adica patul cel mai de sus al trenului.

Si mi-am consumat acolo visele cu palmieri, filipine, caldura toropitoare, lene, erotism si alte lucruri strans legate de toate astea. Care dau o febra a carnii si a mintii greu de stapanit.

M-am si gandit cum o sa anunt eu acasa. Stiti, dragi rude si prieteni. Stop. Eu intalnit o filipineza cat o gamalie. Stop. Zambeste mereu. Stop. Nici voi nu i-ati rezista. Stop. Nu mai pot sa vin. Stop.

Dar m-am luptat si am castigat. Razboiul, nu batalia.

Pentru ca efectele filipinezei sunt traduse din zicala ce nu ma omoara, ma intareste. Daca am izbutit sa nu-i propun sa fugim in lume luand un alt tren in orice directie, inseamna ca da. Orientarea mea sexuala e de fier.

Ghem de carne aurie, du-te si zapaceste pe alta. Eu sunt cireasa neclintita. Care apreciaza un barbat cand il vede. Amin.

topul intereselor unei cirese

2009-12-02T15:48:00.000+02:00

O mai intreaba lumea neblogosferica pe cireasa care este tema scrierilor ei de pe blog.

Cireaso, tu despre ce scrii tu acolo? Pai, cam orice imi trece prin cap. Despre ce mi se intampla si ma impresioneaza. Chestii cu care vreau si eu mai departe sa impresionez pe altii.

Intotdeauna m-a incurcat intrebarea asta. Vino, domnule, si citeste. Si nu ma pune sa-mi explic viata in 2 fraze, cat ai tu rabdare acum sa inghiti. In plus, chiar nu stiam ce sa zic. Despre ce naiba scriu eu mai degraba?

Dar uite acum, dupa doi ani, chiar pot sa dau raspunsuri precise. Eu, cireasa, scriu despre urmatoarele cuvinte insirate ca un drum lung, mai jos. Stiu asta pentru ca m-am uitat in tagurile-etichete. Si acolo se vedere exact care sunt preocuparile mele cele mai aprige.

afectiune>>ajutor>>absurd>>apa>>arici (chiar nu inteleg cate si ce chestii am putut scrie eu despre animalutul asta, cu atata indarjire)>>aviatie.

asia>>austria>>barbati (38 de materiale)>>bani>>bicicleta>>brad pitt (4 materiale)>>bumbac >>bucurie>>bucovina>>cafea>>caini>>campari orange>>cel mai iubit dintre pamanteni>>chiloti>>china & chinezi (18 materiale).

copii (cine-ar fi crezut ca ma preocupa)>>dinti & dentist (14 materiale)>>duminica>>dragoste (23 posturi)>>ecologie>>fluturi-foame-&-foc>>frica (14 materiale)>>gheata>>gura.

inima (15 materiale)>>ingineri (care nu intamplator vin imediat dupa inima, stie alfabetul ce stie)>>istanbul>>iubire (10 materiale, si daca le adunam cu alea despre dragoste si inima, iese o cifra despre care nu sunt pregatita sa vorbesc).

lapte (9 insemnari)>>magie>>mancare (14) & mancarimi & mancarici (am pus in astea mult suflet)>>miere>>mos ene>>orgasm (oh!)>>par (10 posturi)>>pepene rosu>>pofta>>prieten imaginar (aici mai am niste chestii de zis).

rock>>roz>>sani+sapun+sarut, sex (36 de bucati plus cateva sfacuri, ne apropiam de 50 de insemnari)>>ski>>somn>>vacanta>>vama si vise.

Deci astea sunt subiectele despre care voi cititi aici cu regularitate. Mai sunt si cate etichete ce indica subiecte pe care nu imi amintesc cu niciun chip sa le fi abordat vreodata.

As vrea sa amintesc aici ca doresc sa nu ma judecati pentru posturile mele, scrise probabil in momente de restriste, despre: 14>>alopecie>>analiza financiara>>barna>>bezele (2 insemnari)>>bobite (?!?)>>creier de maimuta>>falanga macedoneana>>guta>>muci&mucegai>>prurit>>regateni>>yacht si inca cateva.

Nu stiu voi cum sunteti. Eu sunt insa uimita de asa rezultat. Bine ca tine platforma asta minte tot ce ma bantuie pe mine des. Ca altfel n-as fi putut niciodata sa raspund adevarul.

Despre ce scriu? Despre lapte, domnule. Despre asta scriu.

cine sta bine cu nervii sa dea 10 lei

2009-12-02T14:36:00.001+02:00

Pentru ei este acest anunt, pentru oamenii care stau bine cu nervii.

Mai zi-mi cate per sunt acolo, pls. si daca e bine.

Alina, o prietena buna de tot pentru cireasa, si care e buna si ca psiholog (meseria ei), face si ea ceva care pare mic dar e maret. E clar, e momentul faptelor mari, de inima.

Ea s-a decis sa faca sarmale pentru cei mai putin norocosi decat noi. Care sunt persoane cu probleme de sanatate mintala, beneficiari ai Centrului de zi Estuar din Bucuresti si incearca sa primeasca orice ajutor pot.

Cica a pus deja varza la murat. Si acum nu mai are nevoie decat de umplutura. Sigur, e vorba despre multe sarmale aburinde care trebuie sa ajunga la cele 150 de guri mai putin norocoase decat gurile noastre.

E simplu. Intrati aici. Vedeti cum sta treaba cu rezidentii de la Estuar si inimosii care se ocupa de ei (si care vor face cca 1000 de sarmale). Si dati 10 lei acolo, pentru o farfurie cu sarmale.

Puteti deasemenea daca va e mai usor sa virati banutii chiar in contul fundatiei care este: RO45 RNCB 0064 0048 9646 0001 BCR, sucursala Berceni)

Multumesc.

cireasa si pofta pentru threesome

2009-12-02T07:12:00.000+02:00

Fix la inceputul iernii calendaristice, mi-a venit chef sa patinez. Si prietenul meu imaginar, I., ia-l de unde nu-i.

Intra cireasa pe gheata. Si sta ea catava vreme asa, nepatinata. Se concentreaza si se freaca pe tample incercand sa il invoce pe I. in carne si oase. Dar nu e chip. Ce e imaginar, imaginar ramane.

Atunci cireasa, simtindu-se singurica nevoie mare, incepe sa alunece cam in dorul lelii. A vazut mai multe cupluri tinandu-se de mana. Dar ea, aceasta fetita cu chibrituri a patinoarului, nu are pe nimeni sa o sustina fiziceste si moraliceste.

Vrea si ea o mana mare in care sa-si odihneasca, impletita, mica ei codita. Sa se dea domnule cate un patinator barbat, sa ajunga la toate.

Si tot asa, da din picioare picurand nevoia de afectiune, pana simte unda de parfum preferat. Ridica privirea si vede un cuplu care aluneca in deplina armonie. El este slab, cu nas coroiat si are o camasa in patratele.

Imi plac mult barbatii cu anumite camasi in patratele si el are una de-aia ok. In plus, miroase complet ademenitor. Vezi mireasma fizic plutind deasupra albului de gheata.

Ce daca tine de mana o fata cu par lung si palton maro, care sufera de nas rosu. E plin de vigoare si pare ca ar mai putea sa mai traga dupa el, fara probleme, inca o femeie-fruct.

Sunt pitica si nu cantaresc mare lucru. Hai, domnule, ia-ma si pe mine. Cireasa o sa stea locului si nu o sa faca probleme. Ba chiar o sa dea cat poate ea din picioare, potentand trio-ul.

In plus, stii si tu zicala aia. Intre doua nu te ploua. Si dumneata, domnisoara, sa nu fii infricosata. Cireasa nu vrea pe coroiat pentru uz exclusiv. Vrea doar sa alunece si ea alaturi de niste suflete. Si apoi pleaca in treaba ei, ca are destula.

Isi pregateste discursul cu toate astea cireasa, sa-l sopteasca celor doi, la momentul potrivit. Si se tot tine dupa dansii, scai. Si le atine calea si ii urmareste si alearga cat o tin puterile, sa-i prinda.

Se tot uita cu pofta si adulmeca mirosul ce o leaga cu lanturi de matase de barbatul cu nas coroiat si femeia cu palton. Si taman cand prinde curaj si li vara dinaintea ochilor cu un zambet, vai.

DJ-ul care pune cea mai proasta muzica de pe pamant, vibe fm, parca, zice va multumim pentru participare. Si va mai asteptam.

Stai, domnule, cine te crezi. Eu incepusem ceva aici. Si I., I. nu e cu mine. Si aveam si eu sansa mea. Domnule, se apropie sarbatorile, nu fii hain.

Dar degeaba a implorat cireasa toate astea. Cortina s-a tras peste gheata. Si dumneaei si-a pus pofta in cui. Pofta de threesome, avuta pentru prima data in viata ei, in public.

vulpea buna mult aduce

2009-12-01T21:31:00.005+02:00

Vulpea este Lia, roscata din blogosfera care are o inima cat casa si isi striga cu folos al ei rebel yell.

Ea a lansat proiectul oameni darnici, in cadrul caruia face lucruri unul si-unul. Si nu se lasa pana nu ajuta oameni multi, cat poate ea de tare.

Vreau sa va rog sa aruncati un ochi pe ce face ea acum. Ne si va roaga pe toti sa cumparati pana pe 13 decembrie mici nimicuri de facut cadou unor copii, vedeti aici exact ce si cum.

Si dupa ce faceti asta, sa va intalniti cu ea, vulpea, care o sa stea de veghe la universitate timp de trei zile, 14, 15, 16 decembrie. Si va strange de la voi toate lucrurile intr-un loc.

Vulpea buna mult aduce. Si asa putem sa facem si noi, tot mult.

sarbatoarea nationala a barbatilor frumosi

2009-11-30T17:58:00.000+02:00

Inteleg ca astazi e Ziua Nationala a Romaniei. Misto. Dar pentru mine e clar, mai degraba, Sarbatoarea Nationala a Barbatilor Frumosi.

E singura zi din an cand cei mai spatosi, supli, musculosi, lati in umeri barbati din Romania se strang laolalta si ies incolonati. Si pasesc in trap de cadenta, sa-i vada cireasa cu ochii scalambi de duiosie senzuala. Barbati cu mana ca lopata. Oh.

Frigul diminetii de decembrie o sa prinda cireasa, ca de obicei, la parada. Respirand repede de emotia revederii cu puscasii marini, parasutistii si vanatorii de munte. Auziti, voi chiar vanati doar la munte sau sunteti gata de a urmari prada si aici, la campie? Intrebam si eu, asa.

Nu stiu exact pentru cine se organizeaza parada asta. In aroganta-mi caracteristica, tind sa cred ca este organizata de catre statul roman fix pentru mine. Ar fi chiar asa de neverosimil?

Meseria asta de cireasa entuziasmata de armata romana nu e chiar usoara. Trebuie sa se scoale dumneaei mai devremior decat ar vrea. Sa se aranjeze cu grija. Sa puna sosete curate. In caz ca lesina de pofta si este transportata la spital, sa nu se faca de ras.

Trebuie sa se lupte pentru un loc decent cu o gramada de pensionari care au vazut destule parade. Deci ce mai se bulucesc asa, ca in prima zi. Si cu parinti plus copii, care mai au in fata atatea parade de vazut. Deci de ce se inghesuie si ei in maniera asta.

Oricum, pensionarii sunt mai plapanzi, deci mai usor de impins decat copii. Care sunt cruzi si in forma maxima. Si tocmai au plecat din fata claculatorului, unde s-au antrenat la niste jocuri pline de violenta.

Asa ca cireasa care brusc isi uita manierele si principiile, langa pensioari se aciueaza. Pe ei ii impinge si lor le trage la coaste. Pentru a putea participa la festinul de carne tare si umeri largi.

Uite trupele speciale, ce bine le sade asa deghizati. Dar pilotii, unde sunt pilotii? Ah da, uite-i stransi unii in altii, ca o turma de animale pretioase. Rrrrrr. Si marinerii, ce bine le sade bereta aia.

Ci aici cireasa facut o broboana de sudoare pe fruntea-i fierbinte de la atatea exponate tentante. Si o alta broboana de saliva involuntara. Aparuta din cauza ideei ca totusi traim intr-o lume de sanse egale. In care totul e posibil, daca chiar vrei.

...

Hai, ca mi-am revenit. Uite, imi netezesc hainele pungite. Azi merg la parada sa vad cat este de antrenata si gata de lupta armata romana. Pentru ca imi pasa de tara asta. Si vreau sa ma simt in siguranta.

Zelul meu n-are nicio legatura cu speculatiile unora si altora. Care vorbesc pe la spatele ciresei cum ca dumneaei ar merge sa traga cu ochiul la cine stie ce alti cai verzi pe pereti. Adica multi barbati chipesi in uniforma.

Daca veniti si voi, nu pregetati sa ma cautati prin multime. Ca sa sarbatorim impreuna ziua nationala a barbatilor frumosi. Pardon, ziua tarii noastre. Rrrrr.

draga mos niculae

2009-11-29T21:47:00.021+02:00

Sa nici nu-ti treaca prin cap sa-mi aduci un bat.

Am fost megacuminte anul asta. Am facut tot ce trebuie. Pe alocuri am facut chiar mai mult. Dar daca esti matale deschis la minte, atunci nu o sa ma pedepsesti pentru asta.

Sigur, nu fac nimic doar de dragul de a fi o buna cireasa. A venit ziua sa ma rasplatesti pentru cum m-am purtat pana acum. Si uite cum facem.

Chestiile majore o sa i le cer lui Mos Craciun. Am eu intelegerea mea cu el. Dar pentru nimicuri de-astea de care am pofta si nu par sa fie prea impovaratoare pentru un mos binecrescut, o sa ma adresez matale.

Mos Niculae, eu vreau asa.

1. Cand ma trezesc duminica dimineata, insist sa am patul plin de perne. Vreau sa bat din palme si tadaa. Sa stau pe ele ca o regina. Am dormit la Praga intr-un pat imaculat si plin ochi cu perne de toate dimensiunile, stranse in asternuturi fine.

Si vreau si eu, ca mult mi-a mai placut. Ca sa nu crezi ca e cine stie ce, sa-ti trasez sarcina exact. Daca imi aduci 2 perne mici dar umflate si 2 perne mari si pufoase, suntem ok.

2. Sa faci ca dulapul din bucatarie, ala unde tin painea, sa fabrice in timpul noptii turta dulce. Ca sa am diminetile mereu cateva bucati proaspete, sa le pot muia in ceasca de ceai.

Imi place teribil turta dulce. Nu trebuie sa fie cu ciocolata sau cine mai stie ce bazdaci. E ok si simpla, cu putina glazura de zahar.

3. Vreau niste CD-uri cu muzica buna pentru masina. E drept ca prietenul meu bun care asculta cea mai tare muzica mi-a facut cateva cd-uri. Dar le-am ascultat prea mult. Unu la mana ca m-am plictisit. Doi la mana ca au inceput sa scartaie, nemetaforic vorbind.

Vreau sa am cel putin 20 de cd-uri noi. Unele care sa ma faca sa incep voioasa inca o zi de munca. Altele care sa ma calmeze si sa ma bage in timpul liber mode dupa ce tocmai am terminat una. Ne-am inteles, da? Hai ca asta e chiar mai simpla ca aia cu pernele.

4. As dori cateva perechi de chiloti noi, cati te lasa pe mata inima. Am nevoie sa-mi refac stocul. Dar vezi mata, nu am chef deloc sa calc pe la mall si sa petrec ore in sir gasind numai tampenii.

Vezi si mata. Ii vreau de diferite culori, miniaturali. Si sa fie sexy. Stiu ca matale nu esti cu dinastea dar daca vrei, poti. Port 38, marimea de la H&M. M-as bucura sa-mi iei de acolo.

5. Am nevoie de niste bilete la Bruxelles. Nu, nu vreau sa mi le platesti mata. Ci doar sa stai pe net si sa gasesti niste date si un cost convenabil. Detest sa fac asta, ma apuca pandaliile.

Si in plus nici nu am card din cel cu emboss. Cu care se fac plati online. Vezi sa fie in martie si vezi sa fie si frumos afara. Ah, da, scuza-ma. Asta nu cred ca e de competenta matale, o sa vorbesc eu cu Mos Craciun.

Cam asta ar fi, la o prima ocheada. Sigur, poti sa imi pui in ghetute si fructe si ciocolata si martipan si somon afumat si un borcanel burduhanos cu icre de manciuria. Ca e dezlegare la peste weekendul ala. Si covrigi, dar sa fie aia din Amzei.

Iti dau o saptamana sa rezolvi treburile astea. Si ne auzim pe 6, dimineata. Sa pui fular, sa-ti iei medicamentele si sa dormi cat trebuie noaptea.

Te pup si ai grija de mata.

Cireasa pofticioasa dar decenta.

firul de par din poveste

2009-11-27T08:31:00.000+02:00

Sau asta se poate chema, foarte bine, si povestea firului de par. Am preferat sa-i zic din poveste pentru ca acolo intri pe un taram magic, unde totul e posibil.

Asa si firul de par de care ma poticnesc in zicerea mea de azi. Absolut exceptional, precum coborat din basmele cu feti frumosi care cresc intr-o zi cat altii intr-un an. Un fir de par cu proprietatile ridichei uriase. De care, stiti din poveste, trage mosul, trage baba, si nu se intampla mare lucru.

Daca e ceva pentru care cireasa e laudata in mod constant, e pielita subtire. Ce piele fina ai, imi spun dimineata abia treziti din somn oamenii pe langa care trec in goana pe trotuar. Bosumflati de caldura patului care tocmai le-a fost luat de sub fund.

Auzi, tu faci baie in lapte de bivolita? M-a intrebat un coleg de la vanzari, in timp ce incercam sa stabilim strategia de marketing pe anul viitor. Si si-a trecut incet dosul mainii pe bratul de cireasa. De unde incepe el si pana unde se termina.

E drept ca ma epliez si eu ca orice femeie prin locuri esentiale. Dar e clar ca pielea mea e mai neteda si mai lipsita de pori si peri si alte impuritati decat normal.

Prin urmare m-am culcat pe o ureche. Am inteles ca e de bine si am stabilit ca ma voi uita mai fugar in oglinda. Ce nevoie sa mai am? Dar aroganta astfel manifestata cu pret mare va fi platita.

Exista un fir de par in corpul meu care este gigantic si apare in locuri neasteptate. Cu predilectie apare intr-o dimineata pe gat. Il observ cand e foarte soare afara. Cum poate el sa mijeasca si sa devina asa de robust peste noapte, este pentru mine un mister.

Cert e ca ma trezesc de obicei cu el in masina, in timp ce conduc. Instalat pe gat ca o rusine. E lung, e negru, e vanjos. E si imposibil de scos in timp ce faci slalom in trafic.

Imi trec prin minte rapid momentele din ultima vreme in care am stat la lumina puternica, cu gatul la vedere, alaturi de oameni. Care s-au uitat, sunt sigura, direct in parul meu din gat.

Imi vine sa urlu de frustrare. De ce-mi faci asta, nemernicule? Animalule, de ce ma defaimezi? Si trag de el cu o mana si de volan cu cealalta. In timpul asta parul se face covrig cat e de lung. Si rezista, infigandu-se si mai tare in pielea mea.

Cu chiu cu vai il scot. Si ma minunez ca am putut tine la mine in corp asa un monstru. Dar ma iau cu treaba, uit si las iar garda jos. Si peste o vreme, il gasesc instalat in barbie. In partea unde eu cu greu il pot repera. Dar este bine plasat pentru altii.

Apoi apare pe un picior. Tot unul singur, pus undeva in prime-time. Taman cand vreau sa fiu mai ispititoare si mi se pare ca-mi si iese. Cand insa raman singura in dormitor si il observ, ma gandesc cu groaza. Daca l-a vazut si el?

Daca am o zi mai incarcata la munca, se pune pe cate un san. Mereu pe acelasi san. Cel stang. Mereu trufas si victorios. Mereu vartos si nelasandu-se mai prejos. Piei, nemernicule. Bruta ce esti.

Dar parul din poveste isi rade de mine in barba. Si imediat ce ma iau cu treaba sau ma cuibaresc la pieptul ideii ca l-am scos definitiv, vine iar. Se pune pe gat si imi da cu tifla.

Crezandu-se, si pana la urma si dovedindu-se, atotcastigator. Acum m-am uitat peste tot si nu e. Dar cine stie.

revelatia lui prea mare si prea mult

2009-11-26T20:38:00.004+02:00

Mi-am dat seama asa, dintr-o data, ca in viata mea se afla prea multe lucruri prea mari.

Am o casa prea mare. Am doua camere si o bucatarie asa de primitoare, incat petrec teribil de mult timp in ea. Dorm in dormitor. Fac baie in camera de baie. Sufrageria este in plus. Desi platesc pentru ea impozit si caldura si o tin in buna stare. Degeaba.

Am un pat prea mare. Desi stiu ca exista si mai mari decat atat. Si l-am vrut eu insami in acest fel. Consider ca 1.60 latime este prea de tot. Un 1.40 ar fi brici.

Patul meu ocupa toata camera. Si nu obliga oamenii care sed in el sa fie prieteni la catarama si in timpul somnului. Ceea ce e destul de aiurea, ca doar de-aia te-ai varat in pat cu ei.

In timp ce doarme, cireasa migreaza spre sifonier. Si i se permite transhumanta asta pe o plaja destul de mare. Daca as avea pat mai mic, n-as avea unde sa ma duc. Si as ramane lipita, cum e si firesc, de omul din pat.

Am un frigider prea mare. Pe care, ca sa nu il vad gol, tind sa il indop cu tot felul de chestii. Care apoi se scofalcesc si se strica si le arunc. Si nu e bine.

Am un dulap cel mai dulap. Inghite nemestecat haine sute. Unele dintre ele nu vad mult timp lumina zilei. Si sunt triste si stau acolo unele in altele. Urandu-ma in secret pentru ca le-am desenat nonsalanta un destin asa de anost.

Am prea multa mobila. Cam 30% din mobila mea doarme in casa asa, degeaba. Nu-mi serveste la nimic. Nu sta nimeni pe canapeaua numarul doi. Nu controbaie nici macar spiridusii noptii prin dulapul mic din dormitor. Stiu asta sigur.

Cat despre masutele raspandite prin casa, ce sa mai zic. Ar trebui reduse cu destul la suta. A, si pe doua dintre scaunele alea care sunt asa de incomode chiar ca nu sade niciun suflet. Oricum nimeni sanatos la cap. Sunt nasoale rau si in plus.

Am o masina prea mare. Uneori, vara, in drum spre mare, o umplu de tot. Dar asta inseamna un grad de ocupare de maxim 25%. Si asta cu toleranta, daca ar fi sa socotesc ca in fiecare zi de vara pana-n seara ea umbla intesata de prieteni. Prea putin.

Probabil ca mereu am stiut toate astea. Si ca mereu am avut oroare de prea mare si prea mult. De-aia nu mai fac cumparaturi de haine de ceva vreme, pe post de distractie. De-aia detest sa intru in hipermarket. O bacanie mi-ar fi destul.

As vrea sa imi ajustez cumva masurile traiului mai pe dimensiunea mea. Sa am o casa de cireasa, o masina de cireasa, umpluta cu mici lucruri de cireasa. Dar cred ca am vorbit deja prea mult despre asta. Si am facut prea mare caz pentru nimic.

ei se insoara, soarele dispara

2009-11-25T20:29:00.022+02:00

Am considerat mereu ca fostii mei trebuie sa-mi ramana cumva inchinati mie. Exact precum Moldova era pe alocuri inchinata turcilor, cand Stefan nu era atent sau nu era deloc.

Chiar nu conteaza daca eu i-am parasit pe ei sau ei pe mine. Poate sa fie vorba chiar si de fosti pe care am sperat fierbinte ca nu o sa-i mai vad in vecii vecilor. Nici macar din intamplare la raionul cu ulei de masline la Carrefour.

Oricare ar fi statusul, eu tot cred ca fiecare dintre ei trebuie sa sufere pe undeva, pe unde este detasat, macar un pic. Si toti au datoria sa traiasca mai greu dupa ce m-au cunoscut.

Pentru ca uite. Fostele suflete pereche au fost atinse de magia ciresei. Au cunoscut deci paradisul sentimental feminin pe pamant.

Prin urmare odata ce ele, sufletele astea, nu mai au paradisul, trebuie sa schioapete vizibil toata viata. Sa le vada lumea pe strada si sa exclame plina de compatimire. A, uite la domnul asta ce greu merge. Trebuie sa fie de-al ciresei.

Eventual (si de fapt de dorit), fostii nu-si vor mai gasi linistea niciodata. Pai da: cum sa mai traiesti la fel dupa ce m-ai iubit pe mine? Trebuie sa fii nebun. Sau peste, ca ei au memoria de doua secunde.

Si nu e vorba aici ca as simti nevoia sa mai fac vreodata ceva cu fostii, orice. Ca doar nu de bine si frumos ce era ne-am despartit. Stiu si eu atata lucru. Ca ciorbele care sunt puse iar pe foc nu prea mai au acelasi gust.

Dar cand aud ca vreunul se insoara, simt o musca verde si carnoasa pe creier. Care insista sa faca pui acolo si bazaie ca o tampita.

Raman asa, dezabuzata, si nu inteleg cum e posibil. Ei chiar cred ca o sa le mearga bine fara mine? Asa s-ar parea, imi canta la unison in ritm de blues corul de la biserica unde se savarseste ceremonia religioasa.

Adica inteleg ca fostul poate sa manace cativa ani buni fara mine. Pot sa accept ca doarme dus noptile cu luna plina. Pricep ca merge zilnic la toaleta fara sa-mi zica. Si ca in vacante chiar se distreaza si e fericit.

Inteleg si ca are relatii cu alte femei, cum sa nu inteleg. Dar sa se insoare? Asta e complet diferit. Si arata o detasare si un curaj emotional ceva de speriat. Nu-mi vine sa cred ce grad ridicat de autonomie a atins. Omul ala e liber de cireasa.

Cum n-am fost putin atenta, cum s-a vindecat. Pai sa nu trimiti paramedicii sa-i faca un picior mai scurt? Platesc eu proteza. Platesc oricate proteze trebuie. Aviz amatorilor: stati in banca voastra.

S-a insurat cel mai iubit dintre pamanteni. Si cum puteam sa tac despre asa curioasa intamplare.

cele mai rele povesti

2009-11-25T06:23:00.001+02:00

Povestitorii cei mai talentati au job-uri de vorbitori inspirationali. Iar talentul lor este platit cu bani buni.

Au salarii uriase. Se plimba, vad lumea. Li se da sau au de la ei o tema buna. Si ei o spun cum nu se poate mai potrivit. De lasa generatii intregi de oameni cu gura cascata. Apoi isi cumpara yacht si ies la pensie devreme.

Micii povestitori insa colcaie printre noi. Dornici sa zica mereu ceva. Si incantati cand au gasit un public suficient de bine crescut incat sa-i opreasca.

Cand ei prind o musca in iatacul lor, o securizeaza repede infasurand in jurul ei lanturi grele. Si in loc sa o manance, incep sa-i susure in ureche chestii plicticoase, oribile, imposibil de ascultat.

Am identificat pana acum 4 categorii mari de povesti care pot omori usor un ascultator mai timid. Care nu se poate scutura de jugul nedreptatii ce i se face.

Prima: criticul neautorizat de filme.

Cum ajunge si el la film, povestitorul arde de nerabdare sa impartaseasca apoi experienta. De fapt, tind sa cred ca povestitorii anume merg sa vada filmele pritre primii. Ca apoi sa poata omori vreun biet trecator cu relatarea.

El pierde din vedere faptul ca nu poate suplini toate chestiile cu care te incanta a 7-a arta. Nu poate interpreta toate personajele. Nu stiu sa cante muzica respectiva intocmai. Nu poate sa genereze efecte speciale si alte procedee.

Ca sa fie sigura ca nu da peste anticristul asta povestitor de filme, cireasa s-a hotarat. Oricine o intreaba ai vazut filmul cutare, ea zice da preventiv. Ca sa se apere de o potentiala musca care ti se pune cu insistenta pe gura.

A doua: cronicarul de accidente.

A patit un accident usor. Si ti se arata teafar, in deplinatatea organelor si suprafetii lui de piele, ce pare nealterata. Cireasa se bucura ca a scapat dar nu vrea sa stie mai mult.

Omul insa, nu se lasa. El ii da inainte cu detalii hidoase despre cum s-a intamplat. Si eram acolo, stii tu. Cand iesi de pe straduta aia cu cedeaza si intri direct in bulevard si se fac trei benzi si este si linie de tramvai. Cireasa deja e trista.

Asa, si eu m-am incadrat pe banda a doua, ca voiam sa fac stanga. Si vine asta cu viteza mare si eu trag de volan, dar nu puteam nici sa ma feresc prea tare, ca stii ca e scuarul ala. Vezi scena da? ... ... ...

Astia nu renunta niciodata. Singura posilibitate este sa fugi urland, ca si cum ai o albina in chiloti, inca de la primele vorbe. Fara sa te mai explici.

A treia: nostalgicul din armata

El incepe prin a aminti vag perioada, pe post de preludiu. Apoi incepe si da cercuri concentrice relatarii care il intereseaza. Afli, complet in contra vointei tale, ca doar nu esti nebun, afli tot.

Cat de naspa era seful ala de la armata. Cum se imparteau pachetele venite de acasa. Gustul unei permisii. Culoarea parului curvei care deservea regimentul in serile lungi. Corvoadele pe care era obligat sa le faca. Si niste portrete, balzacian de detaliate, de colegi pe care nu i-a mai vazut niciodata.

Ultima dar nu lipsita de importanta: menestrelul scolar.

Vrea sa rememoreze alaturi de tine momentele placute din pruncie. De ce nu face asta singur, cum procedeaza fiecare dintre noi cand il taie melancolia, nu stiu. Dar nu poate, are nevoie de public.

Pentru a explica pe larg cum e cu profa de bio, cat de tare era diriga. Ce pozne incredibile, complet diferite de cele ale altor copii, facea cand era doar de-o schioapa. Cum nu prea invata si era mereu pus pe sotii. Ce note proste lua si exact situatiile in care se intampla asta cu preponderenta.

Nu-i pasa ca la sfarsit esti lesinat la podea. Si incearca sa te aduca in simtiri cu o povestioara piparata despre cum fuma in wc-ul elevilor.

Cireasa, cand da peste oricare dintre categoriile astea neplacute, fuge de mananca nori. Pentru ca nu este asa de curajoasa sa zica nu ma intereseaza. Si atunci mimeaza diverse probleme.

Voi ce povesti si povestitori detestati? Mai exista si altii de soiul asta. Mi-au scapat?

despre mancare caineasca si omeneasca

2009-11-23T14:13:00.000+02:00

De ani de zile ne piseaza la cap reclamele pentru caini cu un mesaj precis, acelasi. Sa nu le mai dam animalelor mancare de oameni* (vezi in subsol).

La televizor ne-au aratat ani de zile o gramada de catei balonati si grasi. Sau lipsiti de voiosie caineasca si deprimati din cauza dietei. Si tristi ca stapanii nu empatizeaza si nu le inteleg nevoile pana la urma simple.

Bun, am cedat. Razboiul a fost castigat. Niciun caine care se respecta nu mai mananca ciorba de carne cu niste coltuci de paine inotand prin ea. Sau oase de ros, de la masa stapanilor.

Duse sunt meniurile cainilor de altadata, cum am vazut cand eram mica. Si asta desi cainilor parea ca le place teribil. Va amintiti, nu? Si nu e ca mureau pe capete. Dar ma rog, nu e treaba mea.

Acum toti cainii mananca niste bobite uscate cu un miros pestilential. Au diverse forme si marimi: de os, de fundita sau forme incerte. Dar aceeasi culoare cacanie, neplacuta. Sper din inima ca le place cainilor. Si ca acestia nu o mananca doar ca sa nu cada in inanitie.

Ce mi se pare mai curios, este ca si oamenii au inceput sa-si schimbe dieta. Si lucrurile par a se indrepta demential tot catre actuala mancare pentru caini**. Tot reclamele au inceput sa indrume oamenii sa manance produse din ce in ce mai uscate.

Si rezultatul concret este ca oamenii pun dimineata in lighenasul cainilor bobite inchise la culoare. Si apoi pun si la ei in burdihan la pranz nu mancare de oameni. Ci cu uscaturi sau bobite sau baghete sau fulgi sau o combinatie din toate astea.

De fapt, dieta oamenilor difera de cea a cainilor prin faptul ca uscaturile de om sunt bej sau galbene. Deci de culoare mai deschisa decat a cainilor. Iar mirosul este unul usor diferit. Dar nu extraordinar de diferit, daca ne gandim putin.

Cum de lucrurile au luat intorsatura asta, stau si ma mir.

Ma gandesc ca ar fi caraghios sa suferim mutatiile astea, oameni si caini, doar de dragul izbanzii in vanzari a unor industrii: cea de mancare pentru cainii actuali si cea de mancare pentru oamenii actuali.

Si oricum, cainii nu se pot apara. Ce le dam noi sa manance, aia e. De prieteni ce sunt cu omul, trebuie sa se supuna. Dar omul? El ar trebui sa fie capabil sa aleaga. Si totusi, el se indreapta ca un robot spre punguta lui, cu uscaturile lui.

Oare merge lumea in directia buna?

*Unde mancarea de oameni este formata din ciorbe curgatoare si mancaruri cu sos umed si salate unsuroase sau friptane sfarainde de grasime si garnituri colorate si deserturi moi cu ciocolata.

**Unde actuala mancare pentru caini este exclusiv uscata si pare sa inglobeze toate minunile lumii, de la vanat pana la peste si vitamine si oase si alte trufandale pentru cainii care stiu ce vor si sunt caini de succes.

cireasa si taraba mobila

2009-11-22T14:30:00.001+02:00

Se pare ca cireasa are negustoria in sange. Dovada sta masina sageata albastra.

Sireaca cireasa, n-a avut bani si nici curaj sa-si faca un magazinas in toata regula. Unde sa vanda produse drive-in si vise la pachet. Acestea din urma purtand eticheta atentie, fierbinte.

Si atunci dumneaei, nostalgica, s-a apucat sa-si incrosneze masina cu ce-a gasit. A inceput timid. Cu niste umbrele de plaja si o palarie de soare. Pe care i-a fost lene sa le mai scoata de-acolo, intre doua weekenduri la mare.

Altii, vazand palaria, au prins inima. Si au inceput sa-si lase si ei bunurile. Spre a nu le mai recupera niciodata. Inca se gaseste in masina o umbrela de soare a ariciului, sefa mea de la hotcity, plus palaria ei de cowboy. Ariciule, ia-ti la revedere.

Altii, vazand asa context, si-au lasat si ei prosoapele de plaja, vreo trei. Unul cu dalmatienii, adica Perdita si o parte din pui. Altul cu niste culori bizare si ultimul un fost prosop, actuala carpa. Culori incerte, viitor la fel. Si alte palariute si sosete si cate si mai cate. Asta e incarcatura permanenta.

Dar cireasa a mai crezut de cuviinta sa tot indoape masina cu tot ce i-a cazut la indemana. Produse despre care crede ea, in subconstient, ca se bucura de cerere mai mare pe piata.

La o perchezitie rapida, asupra ciresei calare in taraba ei mobila se va fi gasind asa. Sticle incepute de cola, sticle intregi de apa. Un sac cu detergent, formatul cel mai generos.

O sacosa cu barabule ecologice, sosite din bucovina. Nuci misterioase si mere renete, cu coaja rapanoasa, tot de acolo. Si niste borcane cu zacusca, venite cu expressul din Jibou.

Cum care Jibou? Acel orasel din judetul Salaj unde se mananca multe prajituri cu frisca facute de catre doua laboratoare locale rivale mai ceva ca-n Romeo si Julieta. Jibou, un mare mod ferorivar.

Reviste glossy, niste haine care trebuie duse la mama de cireasa pentru tot felul de retusuri. Cuvertura pentru pat, luata de la curatat si uitata acolo. Un fluier pasarica ce trage triluri, fara apa. In ala tot fluier eu, cand ma apuca amocul.

Ocazional dar nu chiar rarut, in portbagaj sunt si sacosele mari cu gunoi strans diferentiat. Pe care uit sa le desert la pubelele specializate aflate in drum. Si uite cum ma plimb cu ele prin oras. Ca si cum ar fi niste odoare de pret, de care nu ma pot desparti.

o cana de cafea in stil american. Cu o gaura mica pe unde curge lichid maro si fierbinte in timp ce eu tin de volan si ma comport in trafic precum Cruela. Cafeaua in masina este pentru mine precum spanacul pentru Popeye Marinarul, cand vroia sa o salveze pe Olive de ala gras si negru, care respira greu.

Mai avem casete vechi cu muzica buna, un ananas, sacul de sport. Aoleu, acum mi-am dat seama ca am uitat costumul de baie cocolosit si ud acolo. Brrrr. Eu nu mai deschid punguta aia niciodata.

Inchidem cu o sticla de visinata. Si asta am in portbagaj doar azi. Maine, o sa am si alte mancaruri, plus niste caserole goale de mancare de dus la mama sa le umple. Si asta e doar inceputul. Mereu e asa.

Ieri, de exemplu, aveam acolo si pe Istvan, dihorul testutei broscoase. Sa o tin tot asa. Sau pe bune sa deschid o afacere, chiar daca e criza. Asta e intrebarea.

Bineinteles, daca intre timp cei de la Sanepid nu-mi confisca masina, pe motiv ca este un focar de infectie. Si numai de asta nu mai avem nevoie pe timp de criza si gripa porceasca.

Bine-bine, dar afacerile sunt afaceri.

x feluri de a folosi un dus

2009-11-20T19:49:00.000+02:00

Are destui musafiri la dansa, cireasa. Ca doar ii plac mult oamenii.

Prieteni buni, oameni mai mult decat prieteni, straini, rubedenii. Toti sunt bineveniti in locuita dumisale. Si toti fac dus, fireste. Cireasa doar cu musafiri curati a fost blagoslovita.

Dar cireasa nu poate sa nu se mire de preferintele diferite ale oaspetilor ei in ceea ce priveste un obicei simplu. Folosirea dusului. Un act care pare ca nu ar putea sa puna nicio problema de creativitate. Oh, cat va inselati. Oh.

Prietenul imaginar, I., agata mereu dusul in suportul lui ala de sus. Am observat ca toti oamenii au in perete suportul ala. Mie nu prea-mi place. Nu folosesc niciodata dusul din pozitia aia, ca face lacaraie pe jos.

In urmatoarea casa o sa-l desfiintez. Si o sa-mi pun bideu. Care mi se pare absolut indispensabil. Stiau boierii ce stiau. Si cireasa, o boieroaica din salajean, nu poate sta deoparte de pedigree-ul care-i joaca prin sange. Dar sa revin.

I. il agata acolo si mai face ceva pervers. Da pe "dus mode". Astfel incat cireasa, de cate ori vrea sa se igienizeze candva dupa I., da din reflex drumul la apa. Si isi ia mereu o fleasca rece in freza. Pe stomacul gol, asa. Nu-i nimic, eu sa fiu sanatoasa.

Sunt unii care dupa ce si-au facut mendrele cu dusul, se leapada de el ca de o soseta desperecheata. Si arunca in cada dusul, care spanzura acolo precum un sarpe bolnav. El se incolaceste nestiut de nimeni, deprimat. Si asteapta pe cineva sa-l izbaveasca.

Dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri, de exemplu, incarliga de doua ori dusul in jurul bateriei. O sa vreau sa discut serios cu ea despre asta. Ca macar pe ea am curaj sa o intreb care e informatia transcendentala din spate.

Sigur e la mijloc ceva samanic. Ceva care o ajuta sa obtina lucruri fara sa mai faca alte descantece obositoare.

Mai sunt unii, astia cred ca au cel mai mult timp liber, care vara capul dusului cumva printre itele bateriei, asa. Sa-l securizeze, pasamite. Ca nu cumva ramas liber sa se asmuta pe cine intra in baie. Si sa se termine totul intr-o baie de sange. Un om in pijama nu are cum sa se lupte cu un dus dezlanuit.

Eu pun capul dusului rezemat de baterie. Din comoditate si tabiet. Si sigur ca mi se pare ca eu fac cel mai normal. Si ca ce fac eu sa faca toti.

Sunt convinsa ca atitudinea mea fata de obiectul-subiect tradeaza o personalitate onesta, o fiinta inteligenta care este cireasa, o fire creativa si o tarie de caracter iesita din comun.

Voi ce faceti dupa ce folositi dusul? Unde vi-l agatati/varati/aruncati?

oda unui elev necunoscut

2009-11-18T15:38:00.001+02:00

Exista un om, mic de ani dar mare la inima, care imi face mie viata mai frumoasa si mai usoara. Si mie si lamaiei aici, internetic, de fata.

Am aflat ca il cheama adrian. El stie cum ma cheama, stie ca sunt cireasa. Pentru ca, atunci cand a venit sa ne cunoastem si eu munceam nevoie mare, el mi-a adus un cadou mic. Ceva cu cirese.

Nici macar nu cred ca i-am multumit atunci. Cine stie ce amareli aveam in cuget si-n simtire. Nelegate de el dar oricum. Suficient de mari incat sa fie legate de oricine imi aparea in fata ochilor.

Multumesc, adrian, pentru sucul de cirese. A fost foarte bun.

Omul asta mic a vazut ca lamaie si cu mine ne descurcam greu cu al nostru copil de suflet DaSiPrimeste. Ca nu mai prididim de restul treburilor ce avem. Si prin urmare ne-a scris din senin, fara sa ne stie. Si ne-a propus sa ne ajute el.

Nu-mi dau seama exact daca prin hai sa va ajut, el s-a gandit cum o sa functioneze practic treaba. Si anume ca noi o sa lasam bucuroase mai tot greul pe umerii lui.

Pentru cine nu stie exact despre ce e vorba, dasiprimeste este un copil online facut de mine si lamaie la sfarsitul lunii ianuarie. Un loc unde oamenii care au lucruri pe care nu le mai folosesc le daruiesc altora, fara bani. Un spatiu virtual care musteste de omenie reala.

Ca eu si lamaie avem, cine stie, pacatele noastre, si vrem sa dam comunitatii ceva bun inapoi, se stie. Dar Adrian este elev. Cate rele sa fi facut el incat sa vrea sa ispaseasca? Si totusi zi de zi el face si desface treaba multa pe dasiprimeste.

Pentru ca este asa de implicat. Si pentru ca este asa de tanar si totusi ii pasa. Si pentru ca face totul din pura dragoste de semeni, fara sa aiba absolut niciun beneficiu, in timpuri cand asa de putina lume mai face asta. Vreau sa ii dedic aceasta mica oda.

Prea multe despre el nu stiu. Doar ca in loc sa stea aiurea pe net. Cum e aproape normal sa faca un elev. El sta pe net cu folos. Ajutand oameni sa se puna in contact. Si sa isi faca multe cadouri trebuincioase in vremuri asa grele, de criza.

Adrian, multumesc frumos ca ne ajuti. Sa stii ca apreciam extraordinar de tare tot ce faci. Chiar daca nu prea iti spunem lucrul asta cat de des s-ar cadea.

o aniversare si un wc buclucas

2009-11-18T09:49:00.001+02:00

Asa stiu eu sa sarbatoresc cel mai bine doi ani de fiinta. Povestindu-va o intamplare pe care in mod normal chiar ca ar fi trebuit sa o tin pentru mine. Cu tot exhibitionismul de care am dat dovada in astia doi ani, asta chiar nu cade sa fie pove.

Dar am simtit ca trebuie cumva sa marchez momentul si sa duc stindardul mai departe. Am incalecat pe-o sa, ba nu, pe un WC, si o sa incerc sa va redau cat de bine ce s-a intamplat.

Acum o zi am luat o citronada in oras cu prietena care naste fandacsii. O femeie simpatica, ce face cele mai dragute palarii din oras. Potrivite cu personalitatea purtatoarei. Eu am deja trei asemenea creatii. Si e doar inceputul.

Tot vorbind, la un moment dat, m-a taiat. Am lasat pe interlocutoarea mea si m-am dus increzatoare la baie. Suntem intr-un local de fitze din oras, pozitionat in zona de uimitor augur dorobanti-beller.

Ma pozitionez eu cum fac de-o viata, cand nu sunt acasa sau la mama sau alt prieten intim. Foarte rar consider ca pot sa impart cu cineva acelasi spatiu ingust de pus bucile. Deci ma sui cu cele doua picioare de-a stanga si de-a dreapta si-mi gasesc repede echilibrul. Doar sunt o profesionista.

WC-ul nu scoate niciun scartait sau altceva rau prevestitor. Imi termin proiectul in graba si dau sa ma scol. Nu-mi iese miscarea. Si atunci incepe aventura. WC-ul trosneste din toata incheieturile si pleaca vijelios intr-o parte.

Eu, in loc sa-i dau drumul, ma tin tare pe el. Stiti cum fac cowboy-ii aia la rodeo. Calul salbatic vrea sa-i dea jos si se scutura cu nervi. Ei nu si nu, se tin acolo tare, pe el. Asa si eu, cu wc-ul meu. Surfez pe el, infruntand vicisitudinile.

Reusesc sa raman cocotata dar asta nu e neaparat bine. Cadem amandoi intr-o parte. Vreau sa ne intelegem. Nu cad eu si capacul, ci intreg tronul, plus rezervorul. Izbitura e magnifica, se cutremura stabilimentul.

Agila ca o pantera, reusesc sa ma feresc de corpul neinsufletit care sta sa se pravale peste ale mele fine oase.

Primul soc, dupa cel al cazaturii, este lipsa apei. Am vazut eu in filmele americane cum, atunci cand eroul strica ceva in baie, orice, chiar si cand muta sapunul de pe locul lui sau se perie mai tare pe dinti, incepe si sare apa. Multa apa. Acum, nexam.

Evaluez dezastrul. Scaunul de wc este intreg, dar scos complet din tatani. Rezervorul insa este spart rau in partea de sus. Acolo unde ne-am ciocnit si eu si el de zid. WC-ul zace ca un cadavru intr-o rana. Pe jos sunt cioburi de ceramica.

Primul gand e sa-i dau in judecata. Daca imi ciobeam mintea in cazatura. Si nu mai puteam sa scriu cum trebuie. Si dupa ce scriam prostii la job, ma dadeau afara. Dar imi aduc rapid minte in ce tara locuiesc. Si imi dau seama livida ca oh!

Nu numai ca nu o sa-mi dea un pahar cu apa rece cand ies de acolo, ca sa-mi treaca sperietura. Si apoi un purcoi de bani, cu rugamintea sa nu-mi angajez avocat si sa uitam intreaga intamplare.

Ci ca o sa ma alerge cu o haita de caini infometati bine in prealabil, pana le dau banii. Si la ce basini pare ca are in cap patronul, sa vezi cum nu mai plec eu la ski. Ci stau si platesc rate la ceramica italiana, pana imi sar mucii.

Asa ca imi vine gandul cel rau. Ma aplec si iau wc-ul de umeri. Asa, ca pe un betiv drag. Il iau incetisor, dar tot pica o ploaie de stelute din el. Zidarie amestecata cu ceramica de calitate.

Reusesc sa-l aduc in pozitia initiala. Ii calibrez si capacul, care se descentrase grozav. Umblu fara delicatete. Cam cum ii aranjezi cravata unui mort. Si ii mai indesi pe cap si o palarie. Ca sa para ca e viu, dar doarme.

Sta acum putin cas, dar e prezentabil, acest mort fardat. Daca nu esti atent, crezi ca n-are nimic. Unesc apoi cele doua sparturi ale rezervorului. Vai de bietul urmatorul pretendent la usurare. Asta e. Din baie scapa cine poate.

Imi compun apoi o mutra versatila. Daca ei se reped asupra mea furiosi, ma plang ca au incercat sa ma omoare si ca ii dau in judecata si la ziar. Daca nu zice nimeni nimic, platesc si rup pamantul de fuga.

Sterg sudoarea de pe frunte. Intru in local si ma duc la masa prietenei, neoprita de datornici. Explic ca am avut un accident si spun ca trebuie sa plecam degraba. Ea se amuza grozav si in loc sa inteleaga importanta unei plecari pripite, o tot taraganeaza.

Ba priveste un borcanel cu nu stiu ce, ba mai baga o maneca de palton, ba isi da parul pe spate, ba mai spune cate o gluma. Buna, nu zic, dar na, ma intelegeti. Reusesc totusi sa o scot de-acolo si parcurgem un pas pe ora, in ritmul ei. Artistii, ce vreti, in lumea lor.

Abia dupa ce ma pierd in valtoarea de tarani din zona incep sa mai prind inima. Tot ma mai uit ca un hot in spate. Pregatita sa vad niste angajati cu sort care ma urmaresc cu reteveie si facalete. Sfarsit.

Unii apropiati m-au intrebat daca apucasem sa trag apa. Raspunsul este nu, nu apucasem. Altii, si mai fara de perdea, au vrut sa stie daca facusem No. 1 sau No. 2. Despre asta chiar nu vreau sa vorbesc.

Insist ca astazi este si ziua internationala a wc-urilor. Deci postul asta s-a potrivit de minune.

astazi e ziua cireselor, zi frumoasa ca voi

2009-11-17T20:44:00.022+02:00

Astazi se fac doi ani in cap de cand ciresele au intrat pe piata.

As vrea sa multumesc pe aceasta cale lui a cherry. Care sustine, daca o intreaba cineva, ca ea a deschis blogul doar ca sa-mi ofere mie o trambulina scriitoriceasca. Mintindu-ma miselesete atunci, la inceput, ca o sa contribuie si ea. Asta doar ca sa ma faca sa ma apuc odata.

Asa o fi, mai draga prietena. Ai reusit.

Astazi e ziua cireselor, zi frumoasa ca voi. Nu vreau sa sune asta ca editorialul de pe prima pagina a unei reviste de femei. Materialul ala scris de redactora sefa, odata cu tiparirea numarului 100. Dar ce sa fac, daca eu consider ca avem asa un parteneriat de mare succes.

Ador tot ce v-am facut in timpul asta. Doi ani m-am gandit la voi zilnic, de cand ati inceput sa existati. Intai 2, doar eu si a cherry, care intram de mai multe ori, ca sa apara mai multe vizite. Apoi 3, cu mama de cireasa. Apoi 7 cititori.

Apoi cati sunteti acum. Cam 300 de oameni in fiecare zi.

Viceversa, ma prapadesc si de placerea a ceea ce mi-ati facut voi mie. Cum veniti voi aici zilnic. Unii intrati tiptil, cu caciula-n mana, pentru prima data. Altii ca la voi acasa. Beti cafeaua si semnati zilnic condica.

Este o onoare pentru mine ca ma lasati sa va incep zilele.

Astazi este ziua blogului meu. Care fara voi, mai ales, n-ar mai fi existat. Pofta mea de scris tot voua vi se datoreaza. Poate chiar si talentul. Poate chiar si ceaiul care are atata gust dimineata.

O sa va fac cadou maine, cu ocazia acestei aniversari, o povestioara. Nu intamplator maine e si ziua internationala wc-urilor. WC-ul, un subiect tare drag mie. Stiti deja.

Atata pot eu. As vrea sa va invit pe toti la tort de ciocolata la Capsa. Dar nu prea am cum. Trebuie sa inchiriez pentru asta Ateneul si nu sunt acum in forma maxima.

Va multumesc frumos ca ma cititi. Si va rog din inima sa nu renuntati. Ca ma ofilesc si mor.

La multi ani. Mai mult voua, dar si mie.

eu votez duminica

2009-11-16T21:41:00.000+02:00

*Disclaimer. O sa spun acum despre lucruri simple, discutate si paradiscutate, dar care ma pasioneaza. Asa ca trebuie sa vorbesc despre asta.

Mi se pare inadmisibila atitudinea unora si altora care nu voteaza. Invocand diverse motive. Dezgust, neincredere, sau chiar alte principii politice de inalta clasa, argumentate cu mai multa ingrijire si patos.

Sunt o cireasa pafarista din punct de vedere politic. Si nici poveste sa incerc sa-mi depasesc conditia. Dar sunt si o cireasa cu drept de vot. Si asta nu mi se pare un mizilic.

Intotdeauna am votat. Odata n-am stat acasa. Ploaie, soare, diaree, galci, depresie, ce conteaza. Mi-am amanat chiar regulatele si necesarele mele fugi din oras pentru intreprinderea asta cetateneasca.

Am votat uneori din convingere. Alteori de frica. Cateodata cate putin din amandoua. De cateva ori mi-a convenit chiar si rezultatul eforturilor mele. Alteori am fost trista. Sunt si eu dezamagita, nu-i vorba.

Vad si eu balbaitii si gusatii si epigonii politici. Dar votez duminica.

Am ajuns la vorba alora ce ziceau Romania, frumoasa tara, pacat ca-i locuita. Rad si eu de circul asta care se poarta pe la televizor si pe sub nasul meu, fara rusine obrazului.

Dau si eu cu lehamite din mana la neoamenii pusi pe capatuiala si lucruri necurate. Si la cum stau unii cu dinti infipti in ciolan si altii cu dintii infipti in fundul primilor, ca si cum ar fi ultima lor masa.

Dar votul este un drept. Si eu n-o sa-mi arunc dreptul la gunoi. O sa-mi folosesc votul de frica, de data asta.

Chiar daca propunerile politice de anul asta nu sunt poate cele mai sexy din lume. Si chiar daca sunt slabe sperante sa se schimbe radical lucrurile dupa vot, eu tot votez.

Si cred cu tarie si incapatanare de nebun ca este foarte rau sa nu votezi. Pentru ca sigur exista printre candidati persoane care ma si ne inspaimanta. Si despre care chiar cred si credem ca ar fi o napasta mai mare decat este deja, daca ar invinge.

De ele incerc sa ma apar eu, folosind votul meu. Si daca n-o sa reusesc, si cineva rau de tot totusi o sa iasa, e clar vina celor care au stat acasa. Si nu au dat cu stampila ca sa contracareze raul cel mare. Fiind prea scarbiti de toata actiunea.

Eu votez duminica pentru ca trebuie.

Daca nu iti exerciti dreptul asta, nu ai de ce sa te plangi cand iese optiunea votata de oamenii mai putin instruiti si informati decat noi. Care au primit o plasa si un pix si o sapca si poate, dar nu neaparat, promisiunea unui drum de asfalt sau a unei pensii mai de Doamne-ajuta.

Eu votez duminica pentru ca asa merg lucrurile pe lume. Si daca nu facem toti cei ce putem asa, nu avem de ce sa mai ridicam nicio pretentie.

cum am daruit o gasca

2009-11-15T12:24:00.001+02:00

Era cireasa mai mica. Era si mai naiva. Era acum vreo 12 ani.

Desi necoapta, a fost solicitata dumneaei sa fie nasa unei persoane dragi de tot. Care dupa nunta a plecat cu pluta peste mari si tari si nici ca s-a mai intors. Aici eu pun spatiu... Dar voi, care intelegeri, umpleti cu regrete.

Pe atunci nu se purta sa dai neaparat cascaval la nunta. Se considera ca plicul este o solutie pentru nuntile de prost gust. Stiu ca acum asta s-a demodat sii banii sunt de bun gust. Si, mai nou, ochiul lui Dumnezeu. Dar na, incerc sa va fac sa intelegeti conceptul epocii respective.

Presiunea pe cireasa era mare. Trebuia ea sa gaseasca un cadou suficient de gras. Suficient de scump. Suficient de reprezentativ. Sa fie ceva ca din partea unei nase. Ceva care, privit sau folosit chiar peste ani, sa aduca aminte de evenimentul fericit.

Sa nu credeti ca am actionat in pripa. M-am gandit foarte mult timp la cadoul potrivit. Poate prea mult. Intrucat mintea mi s-a basicat si m-a lasat cand aveam mai mare nevoie de dansa. Cum necum, am ales sa cumpar o gasca.

O gasca jumate cat mine. Dintr-un fel de alama. Destul de grasuta si cu un gat gratios, cum au si gastele din viata reala. Pentru ca gasca nazuieste mereu sa fie lebada. Si incearca mai ales pe partea de atitudine. Deci isi tine gatul gratios.

Gasca, scumpa altfel. Si destul de grea asa, la cantar. Cadoul perfect pentru cineva care urma sa se mute in Canada. Din ciclul cu curca la raze, eu am fortat mireasa sa intra cu gasca in avion.

Poate varsta frageda si entuziasmul aferent ei m-a ajutat sa ma prezint cu gasca, imbracata in rochie de seara (eu, nu ea), la restaurant. Mireasa m-a pretuit intotdeauna enorm. Asta, evident, a ajutat.

Ea nu s-a mirat deloc la gasca mea. Care devenise acum gasca ei. Ceilalti invitati au mustacit, si-au dat coate. Pe mine nu prea m-a descurajat treaba asta. Sotul miresei, un strain, venit cu familia lui, s-o fi gandit ca e ceva bastinas, ritualic. Oricum crede toata lumea ca suntem niste barbari.

Abia acum un an. Adica la 11 ani de la oferirea gastii, am inceput brusc sa sufar. Mi-a aparut imaginea cu gasca. Dublata de imaginea miresei si nuntasilor. Si am vazut tot ridicolul situatiei. Sa-mi vina sa-mi smulg penele din cap de ce-am facut, si alta nu.

Am dat imediat telefon peste ocean. Veri, tu esti? Draga mea, am spus, si mi-a curs o lacrima reala din ochiul meu stang. Iarta-ma. Iarta-ma ca acum 11 ani ti-am daruit o gasca. Am fost o gasca sa fac asta.

Veri m-a linistit cum a putut ea. Mi-a zis ca gasca este un obiect foarte stimat in casa. Si ca e pusa deasupra caminului. A curs o lacrima si din ochiul drept. Ce femeie buna, sa nu-mi traga la cap. Sa ma consoleze asa frumos.

Acum am mai crescut si stiu ca nu e ok (adica e social inacceptabil) sa fac cadou gaste. Dar, sincera sa fiu, nu-mi dau seama daca informatia asta imi foloseste la ceva au ba. Poate era mai bine inainte.

lumea mea e buna

2009-11-13T22:05:00.000+02:00

Am plecat de acasa dimineata in graba, ca de obicei.

Am stins radioul, am fugit in baie sa pornesc masina de spalat. Am insfacat sticluta in care iau cafea la job. Am luat sacul de sport pe un umar. Plasa cu mancare pentru pranz in cea de-a treia mana. Si incrosnata asa, am iesit val-vartej pe usa.

Ceva n-am facut ca de obicei. Am lasat cheile in usa, pe dinafara. Si usa descuiata. O invitatie pentru orice raufacator in a veni si a-mi devasta feng shui-ul. Ca altceva nu pot sa-mi inchipui ca are de luat.

Am reusit performanta incredibila sa nu am nimic de valoare in casa. Am lucrat mult la asta si pana la urma mi-a iesit. Casa mea e plina dar plina cu nimicuri care nu ar distra pe nimeni.

Cine sa fuga, de exemplu, cu al meu covoras Ikea rosu din bucatarie? Cui sa i se para ca daca imi sustrage cosul de paine, a apucat pe Dumnezeu de un picior si poate sa-si refaca viata? Asa ma gandeam si eu. Nimeni.

Deci un hot ar fi complet dezamagit de foloasele pe care le-ar extrage. In urma unui risc asa de mare.

In plus, de unde sa stie hotul de cirese ca la mine nu e chiar nimic interesant de gasit. Un om pus pe faradelegi ar putea gandi. Cireasa are masina. Deci cireasa este bogata.

Cheile au ramas asa pana la 7 seara. Cand vreau sa intru in bloc, nu reusesc. Ca nu gasesc manunchiul. Noroc ca vad usa scarii deshisa. Si zic sa urc macar pana la mine. Asa, chiar daca nu am cum sa intru in casa. Macar sa ma uit cu jind la usa inchisa.

Ajung si, surpriza incredibila. M-am mirat un pic dar nu mult. Am inceput sa trebalui prin casa si mi-am dat seama de un adevar incontestabil. Lumea mea e buna. Lumea in care traiesc eu, lumea pe care mi-am croit-o cu atentie, e buna.

Nu cred deloc ca e o intamplare ca am gasit cheile tot asa cum le lasasem cu 10 ore inainte. Intr-un moment de nebunie destul de tipic cireseasca.

Probabil ca daca cireasa era genul paranoic. Cu frica de oameni si de hoti. Cineva o calca in orele alea. Si ii fura boii de la bicicleta. Dar na, macar incerca. Dar, asa. Cand cireasa crede ca oamenii sunt buni. Uite rasplata. Livada mea e buna.

Si asta-i a doua cea mai mare realizare a mea, dupa divort.

WETPAPER | Music Recommended

2009-11-13T12:23:00.002+02:00

Va ziceam de prietenul meu bun care a dat drumul unei jucarii noi si la fel de bune. Uite despre ce e vorba.

S-a lansat www.wetpaper.ro.

Informatii si recomandari din muzica.

Afla ce nu trebuie ratat si ce trebuie cel putin incercat.

la multi ani, mimule!

2009-11-12T21:18:00.016+02:00

Astazi este, cine-ar fi crezut, ziua internationala a mimului. Lucru indicat mie de a cherry. Care a stiut exact ca asa veste este absolut vitala pentru cireasa prietena.

Da, mimul e persoana aia care maimutareste in mod artistic fapte din viata reala catre un anumit public. Iar publicul care este beneficiarul manifestarii trebuie sa recunoasca usor despre ce e vorba.

Asta e o minge-n soba, pe care cineva a scris cu pix verde "la mai mare". Asta e o vaca pe sarma care danseaza foxtrot in timp ce niste pasarele se uita la ea crucis. Asta e un pahar cu lapte care a fost incalzit de o femeie care tocmai s-a spalat pe cap.

Si pentru ca e si de datoria noastra sa-l sarbatorim cumva pe mim, m-am tot gandit cum putem participa mai bine la ziua asta ce-i este dedicata. Cum altfel, daca nu prin mima.

Primul lucru pe care-l putem mima, inca de la ore mici, este somnul. Publicul este in cazul asta universul intreg. Si el trebuie musai convins ca noi inca suntem in imparatia lui Mos Ene. Sa fim atenti, ca mimi responsabili, sa nu strangem prea tare din pleoape, precum copiii mici care vor sa te convinga ca ei dorm. Altfel suntem desconspirati si universul incepe sa ne dea tot felul de lucruri de facut.

Apoi altceva ce putem sa mimam cu succes este munca. Mergem acolo si gasim un public care abia ne-asteapta. Colegi, sefi, alte fapturi. Ei, e important ca noi sa nu muncim. Dar sa ne prefacem bine, ca asa face mimul. Deci publicul nostru trebuie sa creada ca noi rupem de treaba.

Dar alt joc dulce prin care putem celebra este sa mimam ca ascultam ce ne zic altii. Pe fata noastra trebuie sa fie intiparita o expresie de mirare. Cu ochii mariti si sprancenele ridicate. In timpul asta, noi o sa ne gandim la lanuri de grau, ovulatie, ski si cadouri de Craciun reusite pentru cei dragi.

O reduta greu de cucerit dar cu multe satisfactii pentru un mim bun este simularea bucuriei. Ca este vorba despre entuziasmul mimat de a ne intalni cu cineva, situatie in care ajuta mult daca ne aruncam bratele in laturi si scoatem icnete pozitive. Sau ca ni se face un cadou si mimam placerea de a fi primit exact ce voiam cand de fapt se intampla taman pe dos, asta nici nu mai conteaza.

Putem inchide sarbatoarea cu cel mai hulit mod (de catre unii) si cel mai sanatos mod (pentru altii) de a mima ceva. Deci, daca vrem sa aducem o oda cumsecade mimului universal, musai sa mimam ce putem si in dormitor. Un orgasm, cel putin unul simplu daca nu multiplu.

Dar atentie, sa nu uitam regula numarul unu in mina. Publicul nostru trebuie sa creada ca tocmai ni se intampla ceva veridic. In fiecare din situatiile de mai sus dar mai ales in ultima, ca stim ca exista suspiciosi pe tema asta.

decat niste regrete

2009-11-11T14:49:00.022+02:00

Decat regrete am si niste deziluzii.

Asta se-ntampla cand aud cu urechile-mi fine si trandafirii cata lume, soro, lume, intra incaltata si se face lejera in gramatica romana. Biata de ea, de gramatica.

Sufar cumplit cand oameni care le e draga buchea mai tare decat normal, scalambaie limba dulce ce-o vorbim. Si o silesc sa alunece in galop inspre absurd. Biata de ea, de gramatica.

Sunt convinsa ca la fineturi mai gresesc si eu. Chiar s-a gasit un domn rauvoitor, acum ceva vreme, sa ma atentioneze public, de fata cu multa lume virtuala, ca am gresit undeva. De unde am dedus, ce uimire! decat faptul ca nu sunt perfecta.

Am suferit ca un caine mic care i s-a luat osul. Mi s-a incalzit capul. Am facut de rusinea si umilinta care am simtit-o, pete pe decolteul care il purtam. Si era acum bustul meu asa de congestionat, incat nu mai conta ca e generos. Vai, ce-am facut. Biata de ea, de gramatica.

Imi place limba in general. Si romana in special. Imi vine s-o gadil, s-o fac sa rada. S-o impung cu un bat, sa vad ce are ea mai tenebros de aratat. Dar cand o mutilez cu gura mea ma simt, si poate ca si sunt, decat un mic monstru.

Da, si eu gresesc. Dar am decat doua probleme mari care nu le pot trece cu vederea. Pentru ca sunt grosolane ca un pahar de plastic care bei sampanie din el si mimezi ca mai si ciocnesti cu voie-buna. Si dureroase ca un servetel de glasspapier care sunt obligata sa-mi sterg nasul decat cu el.

Cea mai mare suferinta gramaticala I roman care om am este cand oamenii instruiti si mintosi folosesc "cartea care am citit-o", in loc de cartea PE care am citit-o.

Si cea mai mare suferinta II roman este cand aceiasi oameni folosesc "vin decat eu" sau "mananc decat mere" sau "suntem decat noi aici" sau "am luat decat niste aspirina" sau "decat am muncit, nu m-am distrat deloc azi". In loc de vin doar eu/mananc doar mere/suntem doar noi aici/am luat doar niste aspirina si "azi doar am muncit, nu m-am distrat deloc.

M-am si mirat ieri cand m-am apucat sa vorbesc revoltata moderat in redactie despre cat sufar de tare in privina asta. Si au trecut decat 10 minute si Gabi Macovei a lansat pe twitter o joaca expres despre asta. In care am folosit replici celebre bagand intre ele in mod aberant "decat". Adica "Un fleac. Decat m-au ciuruit. Nu credeam ca doare-asa." Si multe altele.

Joaca care m-am alaturat imediat la ea si m-am bucurat tare mult. A fost pansament pe rana mea supuranda. Biata de ea, de gramatica.

As mai apasa decat o data ca greselile astea care le observ nu ma dor cand sunt facute de fitecine, ci de acei oameni care staruie ca au aplecare pentru limba. Si ca mi-as dori din inima sa pot face ceva ca limba lor sa devina mai buna.

Si intre noi si ea, gramatica, sa fie decat armonie. Biata de ea, de gramatica.

o duminica buna

2009-11-10T21:41:00.000+02:00

Chiar nu ma omor dupa duminici. Sambetele mi se par asa, stralucitoare si magnifice. De bun augur, ca spuma laptelui pus la cafea.

Dar duminicile se comporta in economia unei saptamani cam ca lunile noiembrie sau februarie in cea a unui an. Au rol de umplutura si stau mohorate. Ele stiu ca sunt puternice si ca n-am ce sa le fac.

Demiurgul a zis va dau sambata dar luati si o duminica la pachet.

M-am tot gandit ce inseamna o duminica buna pentru cireasa din mine. Si cum in weekend tocmai am petrecut una, zic sa mi-o explic. Ca sa o inteleg mai bine. Si sa mai fac.

M-am sculat cand a vrut muschii mei. Ceva ce chiar si unei cirese din fire ce n-are lecuire i se intampla mult prea rar. Nu tu servici, nu tu sarcini duminicale anume, nu tu avion de prins. Wow.

Am ramas in pijamaua cu vaci pana la ore alarmante. Mi-am tarsait prin casa papucii, calcand pe pijama mereu prea lunga, de mutulica. Pentru ca eu sunt pitica si nu exista confectii de serie pe dimensiunea mea.

Am luat un mic dejun monstruos. Cu oua ochi moi, in care am plimbat paine cu unt si cu pateu. Si compot facut de mana proprie. Mai degraba un fel de apa de mere, ca nu avea zahar. Am sorbit cu zgomot ceai cu miere, am rontait bomboane cu martipan. Yum.

Buun. Apoi am baut 400 de grame de cafeluta buna la ibric. M-am uitat la VH-1, am aerisit. Cum am deschis geamul, cum a navalit musafir pe fereastra un aer cald si umed de toamna in toata regula.

Frunze galbene stateau lipite pe alocuri. Nimeni pe strada. Perfect. Eu priveam din al meu turn.

Am cumparat flori, am mers la o matusa. Ca premiu pentru florile roz si nitele prune plus ceva struguri si doar cateva mere, am primit o farfurie cu ciorba de caras proaspat. Schimb bun, zic eu.

Am palavragit ce-am palavragit, apoi am mers cu mama de cireasa si am jucat la loto. Si m-am indreptat cu ea cu tot, plina de gratie, spre o zona mare de shopping din oras. Desi nu imi sta deloc in fire, azi aveam de cumparat cate ceva.

Acolo am probat caciuli fabuloase. N-am putut sa-mi cumpar niciuna pentru ca in sfarsit am invatat acum, mare. Ca barbatii detesta lucrurile pe care aleg sa mi le pun eu in cap. Li se par ridicole si absurde. Si cum mie mi-s dragi barbatii, uite cum izbucneste conflictul de interese. Tadaa.

Totusi de una dintre caciuli imi pare maximum de rau. Era complet dementa. Si ma multumea pana in fiecare coltisor de sambure. Ma rog, am lasat-o pe raft. Imi plac mai mult barbatii decat caciulile. O alegere grea, dar fireasca.

Am bantuit prin magazine. Am ras. Ne-am maimutarit in oglinzi. Am luat un cadou important de Craciun. Apoi inca unul. Si am gasit si cadoul perfect pentru sora lamaie. Cati iepuri, doar un foc.

Am plecat apoi spre oras. M-am oprit la Carturesti sa beau un ceai cu a cherry. La el au mers si cateva prajiturele. Muzica era in surdina si era de Craciun. A fost bine.

Am ajuns acasa devreme. M-am introdus iar in pijamaua cu vaci. Am scris putin, adica randurile astea. Am motait pe un film cu lei care mananca zebre. Erau si ceva suricate.

Apoi am incalecat pe-o sa si m-am culcat asa, cat sunt de lunga.

A fost bine. Sa mai fie.

cand hartia nu e albastra, ci doar uda

2009-11-10T12:25:00.001+02:00

Un prieten bun de tot face un proiect nou. Si el bun de tot. (Cred eu. Si cand cred eu, sa te tii). Shhhhh.

Noua lui jucarie incepe vineri 13. Rrrr. Sa cante muzica.

epilatul inghinal, un act medieval

2009-11-10T07:15:00.000+02:00

Cireasa este o femeie tare.

Cine nu crede, sa stie asa. Cand se taie dumneaei la mana, nu cade gramada pe jos lesinata. Nu urla precum o domnita slaba de inger. Si intreaga viata nu ii trece prin fata ochilor, in fragmente mici dar semnificative.

Ea mai degraba rupe flanela de pe omul langa care se gaseste. Face rapid (precum intoarcerea din trei miscari cand are un spate un Q7 si vine din fata si un X5) o fasa profesionista. Si crede ca viata merge mai departe. Tare femeie, cireasa.

Dar nu si cand e vorba despre epilatul inghial. Aceasta tortura medievala care inca mai este permisa. Ba chiar, in ce lume traim! promovata astazi ca ritual de frumusete feminina.

Cireasa se epileaza de 21 de ani. Din pruncie, adica. Ai zice ca un suflet de om ar trebui sa se obisnuiasca pana la urma cu greul. Zice sa nu-i dai omului cat poa' sa duca. O fi asa in unele cazuri, nu zic. Daca-mi pui in carca un sac greu, m-oi chinui sa nu-l scap.

Dar cine se epileaza inghinal stie. Stie ca poti sa te epilezi si 102 ani, in fiecare zi, in zori si la apus. Si tot strangi din buci si ti se inmoaie ochii si esti pe buza infarctului miocardic cand cosmeticiana se apropie cu arma crimei de zonele tale moi.

Cand ea ma trage cu salbaticie de parul de pe picioare, nici nu mai clipesc. Durerea asta e o treaba de rutina. Daca ma gandesc la ceva frumos in timpul asta, cum ar fi vacanta de ski care chiar se apropie, nici nu ma implica prea tare.

Dar epilatul inghinal, cu asta nu se glumeste. De ce or fi avut medievalii nevoie sa se complice cu oua fierbinti la subsiorile victimelor lor si cu smuls de unghii. De ce ii trageau pe roata pe dusmani si ii obligau sa inghita zeci de metri de panza uda pana la loc comanda.

De ce, cand tot ce aveau de facut era sa-si epileze musterii intre picioare. Pe bucatele mici. Ar fi spus si laptele pe care l-au supt de la mumele lor. Si s-ar fi convertit la orice voiau tortionarii sa se converteasca, daca e.

Cand ti se aplica ceara, zici intai ca cineva vrea sa te dezmierde. Pune-mi si aici. Imi place. E cald si bine si nimic nu anunta urgia care sta sa se dezlantuie asupra trupusorului naiv.

Dar cand este timpul sa scoata ceara cu tot cu blanita aferenta, femeia aia deja poarta serpi in loc de par. Si gura rea nu mai poate sa-i acopere caninii crescuti prea multisor. Si de ce, de ce are tenul atat de albastru? Iar dinspre ea vine miros fetid, puternic, de pucioasa?

Demnitatea ciresei scade. Femeie, aibi mila. Ce ti-am facut eu tie. Lasa ca ne-ntelegem noi. Numai nu ma mai chinui asa de nemilos. Ai si tu copii acasa. Opreste-te, altfel toata agresiunea asta se va intoarce asupra lor.

Daca ma cruti, o sa-ti scriu toate scrisorile la care te chinui atat. Si...si o sa te spal pe spate cu buretele in fiecare seara. Nimic. Ma-sa nenumitului sta aplecata peste intimitatea mea. Si ma trage de intreaga fiinta, ca pentru ultima data.

Si de cand cu modelul asta avangardist. Care cere ca orice femeie care se respecta sa nu aiba nici picior de peri, pufi si pene, de la brau si pana in varful unghiilor rosii, m-am ras. Si totodata lins pe bot de linistea carnii.

La fiecare trei saptamani las umerii in jos. Sumetesc colturile gurii. Si ii dau cheile corpului meu nenumitei, spunandu-i moale. Fii capitanul meu. Si ia-ma de tot. Pierdut, asa.

Abia astept sa evoluam si noi. Si sa consideram femeia stufoasa drept model de frumusete upgradata, conforma cu epoca. Pana atunci insa, cireasa traieste pe muchie, timpuri si rigori medievale.

cireasa castigacioasa

2009-11-08T21:42:00.036+02:00

Primele chestii pe care o sa le fac sunt niste cumparaturi.

O sa achizionez la Nisa o locuinta mica dar vesela. Nu pe Promenade des Anglais, ca nu sunt lacoma. O mansarda mica cu vedere in centrul vechi. Unde e vara lumea imbracata in alb si se canta jazz live. Din mai as poposi acolo si nu m-as da dusa pana in septembrie.

O sa iau si o casa traditionala in Bucovina. Pusa strategic langa dealuri molcome, apa cu pesti, padure fosnitoare, oameni draguti si o biserica veche. Normal ca o sa am si livada de pruni.

Ati vazut vreodata o livada de pruni in floare? Au flori doar un pic roz. Cateodata ramai cu impresia ca doar ti se pare. Si ca poate sunt de fapt albe ca zapada.

Prin curte sunt cai, oi, vaci si macar o capra. In beci sunt toate bunatatile pamantului. Pe foc clocoteste mereu o mamaliga. Garnitura pentru ciulamaua de hribi. Placerea mea.

O sa cumpar o editura buna care sa-mi scoata cartea mea. Nu ca ea, cartea, n-ar fi buna. Dar sa-mi fie mai usor. Si sa nu mai fiu nevoita sa trec prin tracul prezentarii si negocierii. Ce sunt eu? Cireasa talentata sau targovet?

O sa o anunt pe maseuza Geta ca de acum inainte locuieste cu mine. Si ea si familia ei pe care nu o cunosc si dupa care probabil nici nu o sa ma omor. Dar na, chiar si cand esti cireasa bogatanca trebuie sa faci niscaiva compromisuri.

Tot ce are de facut este sa-si tina mainile pe maine mare parte din timpul cat voi sta acasa. Geta, nu-ti fie frica. Gata cu greutatile. O sa fie bine.

O sa angajez imediat bucatar personal venit din Turcia. Camerista frantuzoaica care sa impleteasca ale ciresei cosite frumos. Si sa ii faca unghiile de pa picioare. Bineinteles, in timp ce Geta saraca tot face masaj.

O sa incerc fara odihna sa cuplez turcul cu frantuzoaica. Doar ca sa ma distrez, asa. Ca o bogatanca excentrica ce sunt.

Uite, ariciule, nu. Nu o sa-mi dau demisia. O sa scriu in continuare la hotcity si si in celelalte locuri unde activez placere. Dar poate sau de fapt sigur, mai putine ore pe zi. Na, intelege-ma si pe mine.

N-ai fi crezut-o p-asta, nu? E, asa sunt eu, o cireasa implicata. Chiar daca sunt putred de bogata.

O sa fac cadouri consistente si targetate prietenilor. Dar cred ca nu bani. Ce vrei, excentricitatile bogatilor. Unuia o cafenea, altuia un club bun unde sa puna el muzica. Unuia un tratament fabulos, altuia un han. Cuiva un adapost urias pentru toti cainii din lume. Altcuiva o televiziune numai cu stiri pozitive.

Dar nu inainte de a o acoperi pe mama de cireasa cu euro. Ei ii plac cumparaturile ceva de speriat. Si i-as da si un servitor care sa o insoteasca la Carrefour si la piata si la mall si pe unde mai are ea de ales chestii. Sa ii care sacosele si sa ii faca o conversatie antrenanta.

Dupa ce toate astea sunt puse la punct, hai sa calatorim des. Sediul central este in cele cateva resedinte fixe. Dar cireasa are nevoie de mai mult de atat. S-ar putea sa vrea sa vada lumea privind-o din balon. O tenteaza de mult.

Probabil ca nu o sa ma mai scol dimineata. O sa beau des fresh de portocale. O sa am platon de matase. O sa am cei mai frumosi pantofi. Si o sa dau petreceri cu mese bogate in fiecare zi.

Incerc sa-mi pastrez samburele pe umeri. Dar e greu sa-mi tin cumpatul 100%. Cum ar fi daca as castiga cele 7 milioane la care am pus bilet?

Cireasa are inregistrat bilet. Si-a facut iluzii. Si acum nu mai poate de excitare. Oare numarul 18 scrijelit insistent de 3x chiar o sa-i aduca cele trebuincioase?

unghia degetului meu mic

2009-11-06T17:41:00.000+02:00

Se petrece un miracol. Unghia de la degetul meu mic de la mana creste intr-o zi cat altii intr-un an. Precum Fat-Frumos.

Sufera de expansiunea asta necontrolata si cea stanga si cea dreapta. Pot sa dovedesc ce zic cu probe de netagaduit. Daca imi da cineva un centimetru de croitorie. Sau un penar ce contine si rigla.

Poate ca miracol nu e cuvantul bun. Pentru ca el desemneaza ceva pozitiv. Ori eu sunt destul de nemultumita de turnura pe care o iau lucrurile.

Am destule chestii la care sa ma gandesc, ca sa mai pun pe lista si asta. Sa tin minte adica sa-mi verific mereu unghiile mici. Sa nu ies cu ele in populatie semanand izbitor cu un dansator thailandez de dansuri traditionale.

Eu sunt cireasa romanca. Si cand conationalii mei poarta unghii lungi la degetul mic, inseamna ceva special. Nu stiu ce, dar nu vreau si eu sa fac parte dintre ei. Pare ca unghia mica lunga are o conotatie culturala care imi scapa.

Deci ma chinuie ideea ca trebuie sa le verific permanent. Sa vad cat de tare au luat-o razna. Si sa iau masuri.

Celelalte stau cuminti pe loc. Cu ele n-am nicio problema. Sunt chiar ofticata ca se rup des anapoda si imi agat in ele ciorapii. Mi-am dorit mereu unghii lungi. Dar m-am obisnuit cu ideea ca n-am material bun pentru asa ceva. Ele nu cresc.

Ba chiar unghia de la aratator, de exemplu, ramane mereu putintel in urma. Trebuie sa o impung mereu de la spate. Sau s-o momesc cu o bucata de carne proaspata. Hai domnule. Ce facem aici. Ca ne rad si curcile. Si pe cea stanga si pe cea dreapta trebuie sa o momesc ca sa avanseze cat de cat.

Dar unghia degetului mic, va spun. Cum ma intorc putin cu spatele, cum castiga teren. De cate ori observ, e prea tarziu. Degeaba imi aliniez cele zece degete pe marginea mesei.

Degeaba le cert aspru si zbier la ele, pentru motive diferite. Pe opt dintre unghii le cert ca nu tin pasul. Pe celelalte doua, cele mici de care va zic, le cert ca sunt secesioniste. Si ca vor mereu sa-si depaseasca planul. Si ca nu au spirit de echipa.

Degeaba imi ies din pepeni. Situatia e mereu aceeasi. Unghiile mici se itesc falnice. Ca si cum le-am dresat special si cu infinita rabdare. Sa le fac sa fie ele mai cu mot. Niste invingatoare.

Mi-e si frica sa ma mai culc. Daca in timp ce dorm ele se vorbesc intre ele. Si cresc nemasurat. Astfel incat nu mai pot sa ma dau jos din pat.

Ma rog, nu stiu. Om vedea. Cert e ca am problema asta. Care mi-a scapat de sub control.

concediu pentru storcatorul de fructe

2009-11-05T22:51:00.001+02:00

Cireasa si-a dorit mereu un stocator de fructe.

Unul din ala in care sa pui fructul sau legumul. Sa il apesi cu toata forta cireseasca, pana este inghitit tot, impotriva vointei lui, de centrifuga.

Si sa rezulte din asta doua chestii. Pe o parte, un pahar cu suc care te face sa plesnesti de sanatate. Pe cealalta, resturile neinsufletite ale participantilor la suc. Uscate, ca un rumegus. Practic cenusa celor ce au fost.

Sigur, daca esti mai milos din fire, nu poti sa ai storcator. Te doare fiecare gemet al morcovului. Si fiecare scancet al marului. Dar eu, eu n-am suflet cand vine vorba despre suprimarea hranei omenesti. Cand mi-e foame, calc totul in picioare.

Pana insa sa ajunga cireasa singura sa achizitioneze unul, a gazduit intr-o seara un storcator venit la pachet cu un musafir. Eu ma uitam in timpul asta cu invidie la proprietar.

Storcatoarele de noua generatie sunt extraordinar de frumoase. Sa-l vedeti pe asta cum era facut din inox si plastic negru. Puternic, sarmant, o nebunie. Am facut toti o proba. Lucrurile nu au mers bine, in ceea ce ma priveste.

Storcatorul era aratos dar pica in categoria branza rea in burduf superb. Desi i-am introdus in pantece destule fructe, el a scos sfidator doar nitel suc. Si pe partea cealalta, in loc de cenusa fructelor, un fel de pulpa, asa. Care mai continea ceva zeama. Si nu e drept.

Dar ce m-a uimit cel mai mult si m-a facut sa ma multumesc cu viata ce o am acum, sine storcatorum, este implicarea din partea proprietarului.

Eu tineam minte, de la produsele alea rusesti care se gaseau la piata. Si de care a avut si cireasa cand era pui. Ca e simplu de folosit. Nu, nene, nu. Stocatorul asta arogant si sunt ferm convinsa ca toate cele de teapa lui fac exact la fel, nu te lasa in boii tai.

Dupa ce ca a produs doar trei degetare de suc. Complet insuficiente si pentru o familie in care se traieste in armonie, d-apai in alte situatii, el propune spre curatare nu mai putin de sapte componente. Repet, pentru cei mai neatenti. Sapte componente.

Ceea ce inseamna, in termeni simpli, ca lucrurile se petrec asa. Daca esti genul care simti din cand in cand, la intervale regulate, ca ai pofta teribila de suc. Asa de teribila incat esti pregatit sa faci orice pentru asta, atunci da. Cumpara-ti unul.

Si cand te decizi ca a venit vremea sa bei, anunta la birou. Spune-le ca tu iti iei o zi libera, pentru ca ti-e sete. Inchide-te cu storcatorul in bucatarie. Fa-ti mendrele cu el.

Iesi apoi rosu la fata de placere si efort. Si restul zilei o sa ti-l petreci spaland cu grija componentele. Dar pentru sanatate, ce nu facem noi, oamenii moderni. Alti oameni moderni, nu eu.

Eu ma dezic de asa masinarie cu fite. Si in concediu vreau sa merg la ski. Nu sa stau la chiuveta. Cine n-are storcator de fructe dar nici zile de concediu, sa nu-si ia.

mi-e frica de senzualitatea indiana

2009-11-04T16:52:00.013+02:00

Cireasa se intreaba uneori, cand e toamna si are timp. Oare ce fac indienii cand vine seara si au terminat de mancat?

Ce-si soptesc si ce se intampla intre ei dupa ce isi culca copiii maro, isi desfac sari-urile in culori vii, isi scot tarlicii care nu scot nici un zgomot. Si se strecoara in milioanele de paturi tantrice aparate de plase de tantari?

Si continua cireasa. Aduce pielea de culoarea cacaoai cu lapte si o anume stiinta pentru manevre iscusite in pat?

Oare toti indienii, barbati, femei, si poate si copii, stiu sa faca dragoste mai bine decat oricine altcineva? Sau e doar un mit inventat ca sa ne complexeze pe noi, caucazienii.

Ma gandesc ca noi o ducem mai bine economic. Si atunci indienii, ca sa se razbune, au scornit mitul asta. Ca sa ne faca sa ne simtim cu coada-ntre picioare.

Daca te uiti la ilustratiile sexuale care troneaza mandre pe serenele temple indiene, iti mai vine putin inima la loc. Sunt acolo descrise cu grija orgii care fac bunicile sa roseasca.

Dar asta, daca ne punem mintea, stim sa facem si noi. Trebuie doar sa sunam niste prieteni si sa le propunem un sex party. La care sa avem si niscaiva animale domestice sau salbatice.

Iar daca studiezi cu atentie, cum am facut eu, pozitiile explicate in celebrul text Kama Sutra, vezi ca indienii se contorsioneaza de le sar capacele. Dar de ce sa incerci sa levitezi facand sex, cand e bine si asa. Cu picioarele pe pamant, odihnindu-te dupa o zi de munca in pozitia misionarului.

Deci pana acum, trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte impresionata. Sa facem sex sprijinindu-ne in degetul inelar de la picior putem si noi. Doar ca suntem un pic mai lenesi si preferam sa stam comod.

Si atunci? Unde sta fascinatia senzualitatii scoborate din Ramayana si Mahabharata? Ce l-a tulburat intratat pe Eliade incat era sa lesine cand a fost lasat sa atinga partea interioara a antebratului lui Maytreyi?

Poate ca in cazul lui a fost vorba taman de fructul interzis. Pun pariu ca daca m-as prezenta nu cu partea interioara a antebratului, ci cu fesa dreapta dezvelita de sub un slip roz bonbon la o mare personalitate literara din ziua de astazi, nu s-ar intampla mare lucru.

Incerc sa gasesc si eu explicatii aici, de-aia bat campii. De fapt sunt invidioasa.

Am avut de curand de scris un material despre pozitii sexuale. Si tot cautand pe net poze cu asta, am ramas uimita. Cate pozitii exista pe lume, venite de la indieni. Si cum eu folosesc doar cateva dintre ele si ma cred o mare practicatoare de iubire.

coprocireasa si coprolamaia

2009-11-04T08:16:00.003+02:00

Cireasa s-a obisnuit pana la urma sa duca pipi la analiza. Desi nu poate sa zica ca se omoara dupa actiunea in sine. Si nici nu o face cu inima usoara.

Zic eu ca urinatul pe parcursul aceleiasi sesiuni, in doua sticlute distincte, ambele cu gura mica, nu e chiar pentru amatori. Si apoi drumul aproape initiatic cu cele doua sticlute la doftor, iarasi nu e pentru cei prinsi cu imunitatea sau chilotii jos.

Dar examenul copro este alta mancare din altfel de peste. Unul mai nasol. Cel mai nasol peste.

Cireasa a mai facut asta cand era mica. Si burtica era presupus plina cu viermisori. Nu stiu de ce dar adultii banuiesc mereu copii pe care ii au in gestiune, chiar cirese sa fie, ca au viermisori. Si ii verifica in continuu. Doar-doar li s-o confirma teoria.

Dar cireasa, in calitate de adult, nu a mai fost siluita la asa demers pana azi. Cred ca prima problema vine din faptul ca inteleg in sfarsit ca sunt nu doar ceea ce mananc. Ci si ceea ce ... ma rog.

Faptul ca cineva are nevoie de treaba asta ca sa ma inteleaga mai bine, ma uimeste. Sunt redusa la statutul de mamifer primar. Si degeaba insist eu ca mai degraba as da sange sau saliva sau suvite de par. Sau chiar ganduri proaspet scoase din cap, insirate pe o ata.

Nu. Ei vor the shit. Si asta e greu de acceptat.

A doua problema, si nu e ultima, vine din logistica. Pentru ca, Sfite Sisoe, treaba asta mare si importanta nu e de facut intr-un apartament. O, nu. Hai ca daca ai wc cu anticamera, cum ziceam mai demult aici, mai treaca-mearga.

Dar de nu, tocmai ai de rezolvat una dintre cele mai absurde si rusinoase treburi din cate se exista.

Iar daca viata iti ofera un bonus. Si se intampla ca in locuinta urbana in care ti-ai propus sa faci abracadabra. Si sa transferi prin magie o bucatica de nenumit in sticlisoara si mai mica decat cea pentru pipi. Atunci se dubleaza disconfortul.

Ma rog, sa zicem ca am trecut si de faza asta. Desi cand am iesit din scara, mi se parea ca toti vecinii stiu. Si ca se uita pufnind in batjocura de dupa perdele imaculate catre cireasa maculata. Dar na, m-am aruncat in masina. Si dusa am fost, cu praf pe coada.

Ajunsa la centrul medical, cireasa a trebuit sa se explice intr-o sala cu multi oameni care aveau analize sau boli mai demne. Apoi, fara pic de menajament, a fost pusa sa scoata la iveala cele 3 sticlute.

Oamenii straini s-au uitat la ele. Apoi la mamiferul cireasa, care produsese toate astea. Apoi si-au vazut aparent de treburile lor. Dar pentru cireasa nimic n-a mai fost la fel.

Prin urmare, ma repet. Orice om mare care are de facut o coprocultura, sa nu o ia in tragic. Dar nici sa nu bagatelizeze. Recomand asa, cu multa caldura. Sa-si ia concediu 2 zile de birou. Una inainte, pentru preparare. Si alta dupa, pentru revenire psihica.

Apoi sa se izoleze de societate, inclusiv si mai ales de cei foarte apropiati. Care incearca sa fie draguti in legatura cu subiectul. Si asta este cel mai greu de suportat.

Poti pretexta o delegatie urgenta impusa de seful absurd. Ariciule, cum ai putut. Apoi sa fuga in padure singuri, cu un ciorap pe fata, pentru orice eventualitate. Inarmati cu un ziar format vechi, nu tabloid.

Sa se afunde pana in inima frunzetului. Si doar dupa ce urla timp indelungat si nu le raspunde nimeni in afara de ecou si 2-3 veverite voaioriste, sa se apuce de treaba.

Apoi, cand proba trebuie prezentata la doctor, femeile isi vor lipi o mustata si vor purta parpalac inalt. Ca sa nu fie recunoscute. Iar barbatii vor fi fardati si barbieriti proaspat si cu pantofi cu toc si o peruca buclata. Tot ca sa-si ascunda identitatea adevarata. Si sa nu fie astfel asociati cu sticluta aia.

Apoi 2-3 sedinte de terapie, in saptamana imediat urmatoare, ar putea inchide cu demnitate experienta. Va spune asta coprocireasa. Un fruct care a inteles cat e de mic. Si de nepregatit pentru asa o treaba mare.

Si de aici incolo, asa grait-a lamaie, sora mea invitata sa zica de shity business. Sa continuam:

Alo, alo, aici Lamaia. Mi s-a permis acest "guest paragaraph", sa ma fac si eu de ras, ca intr-o buna intelegere a fructelor.
Coprolamaia nu vrea sa mai vorbeasca despre ce inseamna sa indesi o treaba mare intr-o sticla mica. Ca-n bancul acela cu esentele tari.

Eu vreau sa va spun despre transportul coproculturii. Cand n-ai masina. Si ti-e rusine in taxi. Insa in mod absurd, nu ti-e rusine de sute de oameni in autobuz. Iesi din casa, taras grapis, pe langa ziduri, ca ultimul infractor. Desi bomba chimica e ascunsa in cutii, cutiute, pungute, folie de aluminu si iar niste pungute, tu crezi ca toti din jurul tau vad cu raze x. Direct la sursa biologica.

Desi in pungute, pungi si cutiute ai bagat si un odorizant de masina, just in case, ti se pare ca plimbi un wc public. Si ca lumea crede, ce sa mai, ca te-ai cacat pe tine. Ieri.
Si-atunci cand ajungi la doctor si vezi ca ia sticluta linistit, cu mainile goale, dintre miile tale de pungi si pungute si ridica din sprancene la vederea bradutului odorizant, uiti asa de toate necazurile cu productia si transportul si te gandesti la consumatorul final.

Care scarma in cacat zi de zi. Si se si uita inauntru. Si ia notite. Si pe langa levuri, streptococi si samburi de rosie, se gandeste poate la ce va manca la pranz.

Dumnezeule. Acum realizez ca eu am avut partea usoara.

fizicianul care-mi sufla-n ceafa

2009-11-03T13:50:00.004+02:00

Hotcity.ro a deschis o serie de materiale scrise de blogarite despre barbatii care le stau in spate.

Am scris pentru site un fel de oda pentru prietenul meu imaginar, I.

Here we go.

am nesocotit motivele cainilor

2009-11-02T22:51:00.000+02:00

Ies din masina. Am doua sacose grele. Doi dintre cei cativa caini care locuiesc in curtea liceului se reped la mine.

Incep sa ma miroasa. Mi se incurca printre picioare. Ma trag de sacosa. Sunt foarte excitati de aparitia mea. Se cearta intre ei care sa ma aiba primul. Banuiesc ca pentru ei sunt doar o friptura cu garnitura mexicana.

Eu reprezint carnita dulce miam-miam. Si legumele din sacose, aduse de la piata, formeaza garnitura. Care le trebuie, de asemenea. Ca si cainii trebuie sa manance sanatos. Nu doar carne, ci o dieta echilibrata, ca sa traiasca mai mult in orasul nostru.

Matroana lor, adica femeia de la liceu, o doamna care umbla mereu romaneste in halat de molton. Si care urla la toti oamenii dar se intelege de minune cu cainii, imi explica zambind.

V-au vazut cu sacose. De-aia au sarit la dumneavoastra. Altfel nu se comporta ei asa. Este vorba despre caini in propozitie. Altfel nu ar zambi la mine.Veniti la mama, haideti. Nu fiti asa de rautaciosi. Lasati pe doamna in pace. Cainii nimic.

Eu nu raspund la invitatia ei de a sporovai despre cat sunt de dragute si indreptatite aceste animale sa traga de mine. Mi-e frica sa nu o musc, eu. Mi-e frica si ca, daca o musc, imi raman dintii in molton. Si nu fac mare branza. Ma umplu de penibil.

Incerc sa nu-i arat cata consideratie am pentru alegerea ei. Caini versus oameni. Cainii trebuie intelesi. Cainilor trebuie sa li se acorde circumstante atenuante. Cainii primeaza. Oamenii sa mai astepte pana capata bunavointa si zambetul ei emanat din halatul de molton.

Oh, pardon me, stimata doamna. Iertati-ma ca am nesocotit motivele cainilor. De ce mai umblu eu cu sacose, cand stiu ca ei, cainii, le vor pe loc? Ca daca ii sfidez si umblu, e vina mea ca ii intarat. Apoi de ce ma mai plang ca asa si pe dincolo.

De ce vreau sa ma dau cu bicicleta, daca ei nu sunt de acord. Si daca actul asta al meu ii invrajbeste? De ce vreau eu sa fac jogging. Cand stiu fara echivoc ca asta interfereaza cu linistea cainilor.

De ce port gluga uneori, cand e frig. Desi stiu ca e in dreptul si firea cainilor sa imi vada ochii. Ca sa stea ei linistiti psihic.

De ce vreau sa plimb alt caine, in lesa. Intaratand astfel cortegiul de caini fara lesa. Care nu suporta asa afront. Cum sa treaca alt caine prin cartierul lor. Cum sa treaca alt caine prin orasul lor. Cum sa treaca alt caine prin tara lor.

Cum sa treaca oricine prin universul lor si sa-l tulbure.

Oh, cat am gresit, stimata doamnna. M-am purtat prosteste eu, femeia-cireasa, nesocotind complet doleantele, psihicul, placerile si obiceiurilor cainilor salbatici de pe strada. Nu e vina lor. Eu am exagerat in alegerile mele de om.

E clar. Sunt o persoana egoista si anticaineasca. O femeie care, in tot ce face, nu tine cont de ce ar vrea cainii. Dar nu, nu mai fac. Abia acum, mi-am dat seama ca sunt in eroare.

balada lui sir spamalot

2009-11-02T15:31:00.005+02:00

And now the spam is near
And so my friend
You have to read it
And let me make it clear
That there is
No way around it

I spam you till you're full
I used each and every spamway
And more, much more than this
I've spammed you my way

And there were times
I'm sure you knew
When I spammed oh
More than you could chew

But then again when there was doubt
I spammed some more
I've spammed you out
I've spammed you my way

Regrets? I've had a few
But then again, to few to mention
I've spammed what i had to spam
And saw it through without exemption

I've spameed
And though i did
I had my share of losing
I know that all my spam
For you was not amusing

To think i've spammed alot
And may i say, not in a shy way
Oh, no, Oh no not me,
I've spammed it my way!

For what is a spammer, what has he got?
If not his junk, than he has not
To spam the things he never reads
And hope that you
Will click his ads

The records show
I've had some balls
And spammed you
Myyyyyy waaaay!

Textul este gandit indelung impreuna cu lamaie. Titlul ii apartine nadiei.

de ce ajung eu tarziu acasa

2009-11-01T21:05:00.002+02:00

A fost o vreme cand ajungem tarziu acasa pentru ca nu mai suportam sa imi vad sotul in ochi.

La ideea ca intru in casa si il gasesc dormind un somn apropiat cu cel de veci, fugeam degraba. Oriunde vedeam cu ochii. Si ma inchideam in coafor si porunceam sa mi se invarta parul cu peria.

O data la doua zile mergeam la coafor si stateam cate o ora si ceva. Inelus invartecus roboteau coafezele pe langa mine. Eram cea mai coafata femeie din oras. Atunci, cred, nu eram chiar o cireasa. Ci umbra unei cirese. La capatul puterilor. Asta a fost odata.

Acum ajung tarziu acasa posibil din trei motive. Din cauza unei femei, a unui BMW sau a unui om din provincie. Toti trei sunt soferi. Si toti trei s-au aflat la covrig aproape de locul prin care trec zilnic. Cu ceva timp inainte ca eu sa trec pe acolo.

6 minute. Atat dureaza sa se petreaca un dezastru in trafic. Am studiat problema cu atentie. Am intrebat lumea. Am batut Bucurestiul in lung si-n lat.

Asta trebuie sa fie explicatia pentru care unele zile sufera de o viermuiala fara seaman pe anumite artere. Si alte dati, desi pe drum sunt iesite aceleasi masini si aceiasi soferi rai, e cat de cat ok. Deci teoria cireseasca suna asa.

Inainte sa trec eu prin valoarea asta rea de masini prinse in trafic, pe aici au trecut in acelasi timp cel putin doi soferi din categoriile expuse mai sus. Ori o femeie cu un om care nu cunoaste orasul. Ori un BMW cu un om din provincie.

Ori o femeie cu un conducator de BMW. Ori doar o femeie, din provicie, care conduce un BMW. Buuun.

Ei fac ceva rau. Se poarta nesimtit sau absurd cu ai lor colegi de trafic. Si pentru ca it takes two to tango, lucrurile incep sa miroasa urat. Ajutata si de infrastructura nefericita a orasului, coada rezultata dintr-o astfel de incurcatura se va perpetua pana vine noaptea.

Dupa o astfel de lovitura in plex data de femeie, BMW sau provincial sau combinatia intre ele, traficul nu mai reuseste sa se puna pe picioare. N-are importanta la cat se petrece incidentul. Poate sa fie si la 11 dimineata. In mod sigur n-o sa mai izbutim s-o scoatem la capat.

Si trebuie sa astept o noua zi, cu un nou trafic, inceput de la zero. Doar asa poate se mai dreg lucrurile. Pe Polona trec mereu astfel de soferi, in grupuri mari. Ghinionul meu. Ca de-astea ajunge cireasa mai tarziu acasa.

al cui e manerul?

2009-10-30T20:09:00.039+02:00

Cireasa era mica si inca firava ca si personalitate. Nu zdrahoanca cu personalitate de dimensiunea unui trol care este acum.

Totusi ea a inteles de pe atunci ca trebuie sa-si imparta banca cu un univers egoist. Format din fetite cu pampoane si baieti care le trageau de ele si le smangaleau si caietul.

Cireasa pui a invatat atunci sa se supuna impartirii meschine a bancii in doua bucati presupus egale. Desi nu era de acord, a trebuit sa dea din cap de vreo 73 de ori ca da, nu va incalca granita prin insinuarea cotului peste linie.

Presupus egale pentru ca intotdeauna copilul rau langa care era asezata fura din spatiul ciresei. Lasand-o cu buza umflata si parerea ca lumea, draga mosului, nu merge in directia buna.

Am mai crescut si eu un pic dar se vede treaba ca nu suficient. Sau oricum, am ramas marcata. Pentru ca inca mai am o dilema foarte asemanatoare.

De cate ori merg la film, intre mine si partenerul de scaun troneaza mereu un singur maner. Si ala insuficient pentru o singura persoana, d-apai doua. Si uneori lucrurile se aranjeaza bine.

Adica, sa zicem, sunt indragostita. Si insist sa-mi las urechea dreapta in zilele cu sot si cea stanga in zile impare, pe umarul puternic ce mi se ofera din public. Dar alteori, cand iubesc mai putin, apare dilema.

Ar trebui vecinul meu de scaun din stanga sa ma lase pe mine? Si apoi, prin efect domino, toti ceilalti vecini de stanga ai cuiva ar trebui sa-i lase pe ceilalti sa puna ei cotul pe manerul comun?

Sau ar trebui stabilita o cutuma clara. Vecinul din dreapta sa fie cel care sa cedeze fara lupta si alte smecherii. Sa renunte din start la orice pretentie asupra bratului prea tare. Gandit oricum pentru oameni de fier, fara nervi si sentimente.

Sa arate umilinta. Sa se comunice pe sine din prima ca un exemplar beta. Sa stea in fata vecinului cu umerii lasati, capul plecat si colturile gurii lasate in jos. Dar stai, in felul asta ar fi doar un spectactator alfa pe fiecare rand. Cel care sta primul in partea stanga. Si nu e drept. Hm.

Oricum, acum e haos. De fiecare data risc sa nu capat niciunul dintre cele doua manere. Si in loc sa fiu atenta la film, trebuie sa ma concentrez sa duc un razboi mut, desfasurat pe doua fronturi.

Ma imping cu ambii vecini pe tacute. Imprim luptei ritmuri diferite, in functie si de personalitatea si forma fizica a fiecaruia dintre combatanti. De multe ori lupta se incheie cu o intelegere mediocra, din cauza oboselii razboinicilor.

Ajung sa ma contorsionez. Castig jumatatea dinspre spatar in dreapta si varful dinspre ecran in stanga. Restul e ocupat de inamic. Sau, in zilele mai proaste, pierd cotrolul complet pe frontul drept. Si il vad pe vikingul de cinematograf cum se lafaie pe dreptul meu.

Atunci trag tare pe partea stanga si ma lupt ca si cum ar fi ultimul film vazut si cea de pe urma rezemare. Cand ma lupt doar pentru un cot si deci nu mai am ce pierde, de obicei castig. Ies din sala istovita. Si fara sa tin minte o iota din ce mi-au atarat pe ecran.

In avion e si mai si. E lumina, deci nu pot sa ma screm, sa ma contorsionez si sa imping la adapostul intunericului. Daca prin locul de la geam, e ok. Ma las pe hublou, acolo, si nu fac fite.

Daca prin locul dinspre culoar, am un cot asigurat. E un inceput bun. Si pentru suprematia asupra celuilalt, incerc sa-mi fac adversarul din priviri. Dar cand sunt pedepsita si stau la mijloc, e infama treaba.

Se intampla ca la cinematograf. Doar ca mai rau. Cei doi satiri care ma strang ca intr-o menghina nu prea sunt dispusi sa renunte la pozitia lor de suprematie. Asa ca de multe ori ajung sa stau si cate 13 ore cu mainile pe genunchi. Cireasa in pozitie sfioasa, de nevoie.

Bine, bine, dar al cui o fi de drept manerul. Singurul maner. Traim intr-o jungla. Pestele cel tare in psihic il inghite cu fulgi cu tot pe cel slab de constitutie si nervi.

eseu despre succes

2009-10-29T16:59:00.004+02:00

Se pare ca eseu vine de la a incerca. Un cuvant frantuzesc care da si numele unui stil literar.

Este vineri si mai jos este zugravita incercarea mea de cireasa romaneasca de a explica succesul. Cand o intreaba invatatoarea la scoala cireaso, pentru dumneata ce este succesul? Si adauga: fa bine de alcatuieste o compunere, cireasa se explica.

Premisa este in felul urmator si de la ea plec eu pe drumul meu. Societatea te invata ca succesul este suma a ceea ce-si doresc majoritatea oamenilor din societatea in care te invarti ca un titirez.

El se refera de cele mai multe multe ori la proprietati si alte bunuri palpabile. Si asta se completeaza echilibrat cu momente de glorie efemera. Precum aparutul la televizor si gura lumii (vecini, colegi de munca, fitecine).

Am stat si m-am gandit enorm. Pentru mine succesul nu este legat de succesul altora. El tinde sa fie complet relativ si se gudura pe langa ce-mi place mie mai mult sa fac in viata.

Daca reusesc sa ating treburile alea, inseamna ca am succes. Daca nu, inseamna ca trebuie sa mai muncesc sa il ating. Dar e clara treaba. Succesul meu n-are nicio treaba cu succesul general acceptat.

Mie pe lume imi place sa mananc bine, sa fac sport, sa iubesc fizic si psihic, sa lenevesc dimineata, sa calatoresc, sa port haine si incaltaminte comoda, sa ma rasfat cu tot felul de delicii. Sa am mult timp liber, sa muncesc ce-mi place, sa stau inconjurata de oameni, sa dansez. Sa merg mult la tara, sa merg cu bicicleta, sa am timp sa fac des cumparaturi la piata.

Dar societatea pare sa ma contrazica dramatic. Asa cum il inteleg eu, succesul la care ar trebui de fapt sa acced arata cam asa.

Societatea: Sa aiba cireasa o casa maricica pe pamant. Intr-o zona rezidentiala cu renume, inafara Bucurestiului.

Comentariul ciresei: Dar eu nu vreau sa imi ia zilnic 2 ore drumul pana in oras si inapoi. Si nici nu vreau ca odata ajunsa acasa, sa nu mai am chef sa ma dau jos de pe canapea. Din cauza ca mi-e lene sa bat atata drum.

Eu vreau in centru, intr-o casa mica, usor de intretinut. Pentru ca nici nu vreau facturi mari, impovaratoare. Eu vreau sa cheltui pe calatorii si pantofi si curmale proaspete si cafele in oras. Nu pe gaz, portat, fosa septica si impozit.

Societatea: Sa aiba cireasa o masina mare. Care sa ii inadeasca piticimea. Sa simta si ea ca e om. Sa scuipe seminte in capul pamantenilor de rand. Sa fie puternica prin cai.

Comentariul ciresei: Dar eu vreau o masina mica. Cu care sa ma strecor ca un tipar electric. Si sa parchez precum o antilopa supla de trafic. In plus, nu vreau sa stric planeta si mai tare prin poluare. Si nici sa-mi cheltui mare parte din salariu pe o masina gurmanda.

Societatea: Sa fie cireasa sefa sau sa aiba afacerea ei. Sa aiba oameni in subordine pe care sa ii struneasca cu succes. Sau sa nu dea socoteala nimanui, sa se indestuleze doar pe sine. Nu pe cine stie ce patroni.

Comentariul ciresei. Dar stati. Eu nu vreau sa fiu sefa pentru ca subordonatii au tot felul de probleme si sunt stresanti. Eu nu vreau sa muncesc ore tarzii la job. Am atatea altele de facut.

Si nici nu vreau sa-mi tremure camesa in spinare ca nu-mi ating obiectivele. Sau ca nu ma ajuta contabila. Sau ca nu am de unde da salariile sau ca angajatii ma fura. Eu vreau sa fiu fara griji. Sa se impauneze altcineva cu toate astea.

Societatea: Sa apara cireasa la televizor. De cate ori se poate si in cat mai multe conjuncturi.

Cireasa: E dragut la televizor. Dar cum apari acolo, cum incepe lumea sa te injure. Mai bine nu. Eu vreau sa ma iubeasca lumea. Asa necunoscuta cum sunt.

Societatea: Sa fie cireasa maritata si cu doi copii. Sa aibe un rost in viata cum trebuie sa avem toti. Sa se grabeasca sa-si faca o familie. Altfel nu e in randul lumii.

Cireasa: Auzi? Vreau sa imi dovedesti tu ca esti fericita. Si apoi, daca imi dovedesti prin procente ca asta si numai asta e calea. Apai imi reconsider si eu atitudinea. Ochesc un barbat-partida buna si ii torn cati copii trebuie.

Dar deocamdata mi-e tare bine asa. Am atatea lucruri de scris. Trebuie sa scot o carticica. Si inca o carticica. Vreau sa vad lumea. Imi place cum traiesc acum. De ce sa schimb doar asa?

Societatea: Sa izbandeasca cireasa in cariera. Sa ajunga CEO in domeniul in care activeaza. Si apoi director pe lume. Si sa poarte taioare si sa fie dura. Si sa se scrie studii de caz despre cum isi desfasoara ea business-ul.

Cireasa: Nu, multumesc. Pentru mine succesul in cariera este sa nu existe pic de stres in viata mea. Si sa imi placa maxim ce lucrez. Culmea e ca, dupa gustul meu, am deja succes. Mult.

Cam asa arata incercarea ciresei de a-si explica parerea despre succes. Nu stiu daca s-a prins cineva, dar personajul colectiv societatea a pierdut in fata ciresei. Care o sa incerce neobosita sa atinga succesul ei personal. Dupa criteriile ei personale.

Cum arata succesul vostru?

filmele mele au final interactiv

2009-10-28T21:10:00.000+02:00

Eu am gusturi mai sofisticate decat altii. Eu sunt cireasa. Si ce vreti, cireasa din fire cu multa cheltuiala se tine.

De exemplu, mie imi place sa-mi fac singura finalul filmelor pe care aleg sa le vad. De ce sa merg eu pe mana scenaristului, chiar daca a luat un Oscar pentru asta. Cand imaginatia mea nu lasa de dorit. Si in felul asta ma si feresc de orice fel de esec?

Am incercat de multe ori sa vad un film pana la capat. Dar stiti si singuri ca Hollywood-ul mai da si chixuri. Pai si atunci de ce sa ma incurc eu cu rezolvarile lor placut comerciale? Nu domnule. Lasa ca am si eu abilitati.

Mie imi plac mult filmele. Si procedez asa. Pun un film si astept o vreme. Dar nu multisor. Apoi Mos Ene, viclean copil de casa/ce-nchide pleoapele-ntr-o clipa/cireselor pe-acasa/ incepe sa imi incurce genele intre ele. Astfel incat cu greu mai pot urmari ce se petrece acolo, pe ecran.

Dupa prima jumatate de film nu mai pot tine ochii deschisi, ce vreti. Intai sunt in denial. Incerc sa ma tin demna, asa. Sa inving prin puterea samburelui oboseala care se lasa peste globuli perdea grea de catifea rosie. Ca membrana soparlelor lenese.

Apoi imi cade intr-o parte capul plin de ganduri frante la intrare. Cade cu hodoronc tronc zdronc. Mereu mi-e frica sa nu se franga fatal. Si razboiul e pierdut. Inca un film pentru care trebuie sa inventez un final care sa ma multumeasca.

Am mult de lucru pe tema asta, aproape zilnic. In ultima vreme putine filme au reusit sa ma tina treaza pana la final. Trebuie sa fie ori cu desene animate ori cu batai chinezesti. Altfel, slabe sperante sa ma intretina cu ochii deschisi.

Si sunt atatea filme de vazut pe lumea asta. Si eu am cam pierdut vremea pana acum. Asa ca data viitoare aleg mereu unul nou. Ca doar cu cel vechi m-am cam prins care e treaba. Ce rost are sa-i vad sfarsitul si sa-mi mai bat capul cu el.

Ii crosetez acolo un final de sa ma tina minte. Si merg izbavita mai departe. Prin urmare, experientele mele cinematografice sunt ciuntite intr-un fel. Dar imbogatite, daca ma uit din alt unghi.

Eu vad doar prima jumatate dintr-un film. Si apoi imi inchipui ce am eu chef. Si uite-asa culeg din filme doar partea carnoasa. Asa cum as manca doar partea de sus a unei briose. Sau doar cocosul de la pepene.

Doar ca in ultima vreme am fost destul de prinsa cu alte chestii. Si acum s-au strans purcoi o gramada de finaluri nerezolvate. Care ma trag de haine in asteptarea unui verdict.

Am treaba de nu-mi vad capul. Asa ca diseara nu ies nicaieri si stau pana le inchid pe toate.

mitul paharului neterminat

2009-10-27T20:45:00.000+02:00

De ce oare barbatii, odata ajunsi undeva, intr-un loc semipublic, nu pot sa mai plece?

Raci, batrani, studenti, slabi, anarhisti, corporati, tati de familie, militari in termen, tarani, intelectuali, tauri, oameni de stiinta, punkisti, corporati, saraci, grasi, miopi, nebautori de alcool, berbeci.

Toti barbatii fac la fel in cazul asta punctual. Cum mergi cu ei intr-un loc unde se aduna oameni si exista o masa, s-a terminat. Poate sa fie orice masa si a oricui, daca ea are niste pahare. Si daca mai sunt de fata si alti barbati.

Odata intalnirea deschisa, nu mai e chip sa-i iei de acolo. Fara forceps sau spaclu, dupa caz. Am facut cercetari adanci. M-am sfatuit si cu alte surate fructe. Se pare ca barbatii nu vor sa plece neam de la nunti. Lucru pe care l-am explicat in detaliu aici.

Isi iau tot felul de repere gresite. Nu pot sa plec pentru ca nu s-a servit tortul. Nu pot sa plec pentru ca nu a plecat nimeni. Nu pot sa plec pentru ca este prea devreme. Nu pot sa plec pentru ca nu stiu cum. Nu pot si gata.

Exista voci neoficiale care spun ca asta se intampla pentru ca le e jena sa plece. Dar eu, eu ii banui ca ei de fapt nu vor sa plece deloc. Si atunci baga la inaintare tot felul de vorbe. Crezand ca noi o sa picam in plasa caraghioasa a scuzelor lor scolaresti.

Dar lasa nuntile. Cum ajung in oras sau sunt chemati la cineva acasa. Invitati fiind cu orice prilej de pe lumea asta. Adica ziua cuiva, petrecere de casa noua, seara de film la prieteni sau o masa in 4, s-a terminat lucrarea.

Nu are nicio importanta cat de apropiat sau nu este respectivul care a generat adunarea. Sigur, daca este vorba despre un prieten bun, impotrivirea de a parasi incinta este cu atat mai mare. Barbatii se pun pe picioarele lor de dinapoi si nu mai vor sa plece.

Din buricul lor bine ascuns sub bluza pleaca ca o tentacula un cordon ombilical. Care se infinge in pardoseala respectivului stabiliment. Si gata. A fugit puiul cu ata. Ne-am lins pe bot. Numai un scandal pe cinste, facut de fata cu lumea, mai poate sa ne salveze.

Chiar si cand nimeresc la vreun eveniment de-al nostru. Deci cineva care nu le este defel apropiat. Si de care nu le pasa. De unde ai putea trage concluzia ca ar rupe pamantul sa scape mai repede, barbatii tot nu mai vor sa plece.

In plus, se pun sa aplica chiar si aici scuzele lor obisnuite. E prea devreme, n-a plecat nimeni. Desi acum chiar ca noi, si nu ei stim exact daca se poate pleca sau nu. Si se poate, ca de-aia vrem.

Toti o baga pe-aia cu paharul. Stai sa-mi termin paharul. De parca asta are vreo importanta. Poate sa ninga, poate sa ploua. Poate sa fie cutremur sau gazda sa vomite brusc. Ei trebuie sa-si termine paharul. Altfel nu se poate pleca. E o chestie de mandrie sa-ti termini paharul.

De cate ori o spun pe-aia cu paharul se gasesc din public alti barbati, niste nemernici. Sa le sara in ajutor. Dar lasa-l draga sa-si termine paharul. Ce atata graba.

Si cand te lupti cu un grup de barbati, ai pierdut din start. Pare ca esti penibila&isterica laolalta. Asta se intampla chiar daca nu se cunosc intre ei. Este vorba, cred, despre nescoaterea ochiului la corb de catre celalalt corb.

Si, daca nu esti atenta, tu femeie, barbatii astia isi mai pun pe sest inca niste licoare in pahar. Ca sa prelungeasca nelegitim sederea. Si sa nu ai ce sa le faci. Ca doar a zis-o pe-aia greaua cu paharul care trebuie terminat.

Ca sa fac un rezumat. De cate ori se merge undeva, la orice evenimente sau ocazie sau club sau petrecere, femeile vor mai repede acasa. Iar barbatii indruga verzi si uscate. Si trebuie lasati sa-si termine paharul.

Barbati din toata lumea, de ce faceti asa? Va implor, explicati-va. Vreau sa inteleg si sa gasesc solutii.

orice om ar trebui

2009-10-26T13:51:00.058+02:00

Orice om ar trebui, si cireasa in special, sa mai treaca pe la spitalul de urgenta din cand in cand.

Si nu ca sa vada capra vecinului moarta-n papusoi. Ci doar asa, ca sa aprecieze la justa valoare darurile pe care viata i le face cu frecventa zilnica, neobosita.

Trec zilnic pe langa spitalul de urgenta Floreasca, in drum spre redactie. Si cand ma intorc acasa, mai trec o data. In principiu, daca e sa ma oblige cineva sa descriu cum e acolo, as zice astfel. E un loc de unde se aud mereu sirene.

Vad des clanuri de tigani care isi fac un fel de tabara in jurul masinilor. Dorm acolo, mananca acolo, tin consilii de familie. Se injura, se porcaie, urla unii la altii. Cred ca tiganii au cele mai multe accidente. Nu stiu de ce asa. Dar e evident.

Tot aici sunt mereu masini parcate aiurea. Lasate cas, in mijlocul drumului, cu avariile puse. Cat sa te lase sa iti inchipui cum tocmai au scuipat in graba pe cineva vatamat rau. Care avea nevoie de ingrijire urgenta.

Asta ma face sa intorc capul preventiv. Prefer sa nu ma uit. Imi ajung problemele mele. Nu prea mai vreau sa le vad pe ale altora.

In plus, nici n-am fost vreodata genul care sa se grabeasca la locul unui accident. Sa prinda cel mai bun loc tip belvedere pentru a privi in tihna ramasitele pulsande ale omului intins pe jos. Detest sa vad carne la ananghie.

Dar injectia mea care mi se varsa in sange de doua ori pe zi imi poarta la impuse pasii pana aici. Intrau in curte pasind mic si sovaielnic.

Un car de televiziune e uneori parcat la intrare, preventiv. Doar-doar o livra in curand carne proaspata. Numai buna de filmat. Sau macar vreun reprezentant al industriei de divertisment.

Actor sau cantaret vestit. Care a facut lumea sa rada pe la revelioane dar e in varsta acum. A facut accident vascular cerebral. Si e neputincios. Telespectatorii trebuie sa-l vada asa si sa dea verdicte. Va reusi? Nu, nu credem. E condamnat.

Curtea si holul sunt pline de oameni ingrijorati. Care au venit sa petreaca bolnavi cu alte afectiuni decat o unghie incarnata. Sau sa le aduca supa si medicamente si pijama curata.

Si curtea e plina si cu salvari care aprovizioneaza cu mereu cu oameni noi. Masina asta de tocat oase si zgarciuri si inimi si temeri.

Aici dau nas in nas cu lucrurile care de obicei lipsesc din viata mea. Oameni obositi, proaspat iesiti din incaierari. Si care poarta fara convingere plagi prin injunghiere. Femei care-si petrec barbatii batausi si plin de sange.

Batrani care nu mai inteleg nimic si sunt trasi si impinsi de brancardieri sau vreun nepot grabit. Oameni arsi, oameni cazuti de la etaj, oameni luati de acasa in pijama, oameni suparati, oameni care nu inteleg cum de-au ajuns asa.

E buna cate o vizita regulata la spitalul de urgenta. Din doua motive. Unu, ca devii recunoscator pentru modul in care iti traiesc viata. Si caruta cu noroc care te fereste in fiecare clipa sa nu ajungi aici.

Si doi, pentru ca ti se mai taie putin din lungul nasului, daca il ai. Cobori cu picioarele pe pamant si intelegi din ce e facuta viata celor mai multi dintre noi.

La spitalul de urgenta fiecare om se lupta sa stea in viata. Si nu castiga niciodata toti. Ce bucurie sa poti sta pe canapea acasa. Cu toate membrele la tine.

apel catre prieteni&altii

2009-10-25T11:11:00.003+02:00

Dragi prieteni si organizatori de evenimente,

Sa nu fiti haini. Nu va bucurati la cateva haine care oricum nu mai sunt noi. Si poate nu neaparat cele care se poarta anul asta. Dar pentru mine sunt importante. M-am legat de ele sentimental si chiar si financiar.

Voi matusi care credeti ca ma descurc fara puloverul meu negru cu guleras, va inselati nepermis de mult. Dada, este cel din material usor elastic dar nu chiar. Singurul meu pulover cernit. Cel care ma face sa arat mai slaba cand am nevoie de asta.

Va rog ca, atunci cand vin la urmatoarea cafea pe care o servesc la voi, sa il aveti pregatit. Sa nu ma lasati sa plec fara el. Si sa aveti bunatatea sa mi-l returnati prospat curatat. Vreau sa il imbrac imediat.

Acum catre fostele iubiri si alte potentiale suflete pereche. Barbati care m-ati cerut de nevasta. Barbati care m-ati visat noaptea si inca o mai faceti. Barbati care m-ati inselat. Barbati care n-ati apucat sa faceti asta.

Si voi, barbati care ati crezut ca nu puteti trai fara mine. Barbati care nu prea m-ati iubit. (Desi pe astia, ultimii, nu prea va inteleg. Si nici pe aia cu trei categorii mai sus).

Va rog sa-mi dati inapoi sutienul meu rosu si scump, cumparat la Viena cu mari surle si trambite. Era sutienul meu de friptura. Si il vreau inapoi. Nu ofer recompensa, insa o sa apreciez gestul. Ma gandesc mereu la el. Si nu e momentul sa investesc.

Si acum, catre organizatori de evenimente. Am platit bilet si am venit la concertele voastre. M-am facut luntre si punte si am alergat sa vad proiectiile pe care le-ati programat.

N-am dormit noaptea ca sa va dansez muzicile. Am zacut linistita acasa, pe jumatate bolnava, dupa ce v-am baut bauturile.

Fiti buni si aduceti-mi inapoi sacoul kaki. Cel care imi face talia si mai mijloc de clepsidra decat e deja. Piesa este extrem de potrivita cand nimic altceva nu pare sa nu mai functioneze prin dulapul cel gras de cate a inghitit.

Si voi, prieteni buni. Cei cu care ma vad in mod curent, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Va rog sa va concentrati. Si sa nu mai considerati ca lasa. Ca poate sa traiasca cireasa si fara pantalonii gri de diva.

Pantalonii gri sunt cei care ma salveaza de la a fi prea sport daca mi se pune pistolul la tampla sa merg la opera. Dar care se transforma in uniforma perfecta pentru o cireasa care doreste sa mearga pe bicicleta, la o rigoare.

Puneti-i intr-o punguta mica si cand ne vedem, rugati-va sa va tin putin plasuta. Nu e nevoie de alte explicatii, nici justificari. O sa sterg cu buretele tot. Si prietenia noastra ca fi la fel ca inainte. Zero resentimente.

Mi-e greu fara lucrurile mele de baza. Astea mentionate aici si altele, nu putine, care s-au retras pe rand din viata mea. Fara avertismente si alte cuvinte politicoase. Cum ar fi fost normal, dupa o viata buna, zic eu, impreuna.

Cine a avut de-a face cu mine sau inca mai are. Si da peste ceva care nu-i apartine de drept, sa ma contacteze. O sa ma revansez si eu in felul meu. Si in felul asta o sa va calificati sigur si pentru rai. Stiu ca doriti sa ajungeti acolo dar aveti indoieli.

Cireasa va ofera salvarea.

cireasa ajunsa la limita si sora ei cu par

2009-10-23T11:11:00.080+03:00

Se ia cea mai buna mama de pe fata pamantului, mama de cireasa. Se ia si un caine mic si simpatic, cu imprimeu de vacuta alb cu negru. Se da mamei spre crestere.

Mama de cireasa indrageste cainele ceva de speriat. Si incepe sa se refere la ea ca fiind sora mea. Explica repede necunoscutilor de ce a iesit asa cu blanita si chiar si mai mica decat cireasa. Pentru ca e facuta mai la batranete.

Ma rog, mama pleaca intr-o calatorie uimitoare, care va face sigur subiectul unei povestiri urmatoare. Si insista ca sora mea vitrega sa ramana la mine in grija. Pentru fabuloasa suma de patru nopti.

Eu, cu inima deschisa. Doar a mai stat cu mine si alte dati. Mi se aduce bestia, impreuna cu instructiunile de folosire. Bestia, vesela tare. Ca doar ne iubim de multa vreme. Eu si prietenul meu imaginar I. incepem o seara in tihna.

Ne uitam la film, scarpinam catelul intre urechi si pe burta. Ii dam si ei de mancare de la gura noastra. Moare de placere. Ne jucam, ne bagam in seama, ne giugiulim. Eu admir ce bine se intelege sora mea cu I. Ce abil e I. Ce draguta sora.

Armonie maxima. Eu nu stiu ce si-ar putea dori mai mult o sora care e acoperita de par. Incepem sa picam de somn. Si pare ca la toti ni se intampla asta. Sora mea gaineaza cu ochii intredeschisi. Dar nu trece mult timp dupa ma retrag in camera mea, si incepe cosmarul.

Cainele latra sacadat, ca o picatura chinezeasca cu decibeli. Prietenul imaginar imi zambeste, nu-i nimic cireaso, lasa ca vorbesc eu cu ea. Se duce si se aud niste susoteli de bun augur. Ce bine, tace sora.

E ora 12 noaptea. Trec 20 de minute si sora mea incepe sa latre ascutit si cu toti plamanii. Ca orice caine mic care se respecta. Eu nu ma duc, ma fac ca ploua. Merge iar I. si se aude o intrega discutie.

Pesemne cainelui i se explica frumos ca e noapte tare. Avem vecini, suntem obositi si nu e frumos sa faci ham-ham fara discernamant. Ce, mai vede ea pe cineva care face asa ceva? Nu. Sora mea tace. Ia uite ce bine, s-a rezolvat.

Aici va rog sa va inchipuiti timp care trece cu repezitorul. Exista multe etape si multe discutii si exasperarea noastre creste ca un cozonac intr-o bucatarie incinsa de Craciun.

Sora mea latra temeinic, fara oprire. Cand merge unul din noi la ea, se opreste pentru 20 de minute. Apoi o ia de la capat cu incapatanare si ura de catar. Noi nu lipim geana de geana. Se aud vecinii de dedesubt cum fojgaie. Ma urasc. Ii inteleg.

Sigur, e de la sine inteles. La un moment dat nu ne-am mai dus sa o convingem cu duhul blandetii. Si nici sa ii facem ochi dulci. Ci o dojenim si ridicam la ea vocea indarjita si ziarul pe post de bata. Aplicandu-i cate una pe popou.

Moment in care surorii mele ii ies ochii din cap. Si se asmute la noi ca nebuna de legat.

Imi inchipui ce simt bietii vecini. Aud latraturi constante juma de ora. Ca noi asteptam tot sperand ca ii trece si se opreste. Si apoi niste nervi de caine. Ca si cum ne sfasie ea pe noi. Sau noi pe ea. Apoi iar liniste juma de ora. Si tot asa.

Si uite cum la ora 3 noaptea, vin in sugraferie, regatul surorii mele inscaunate aici. Si il gasesc pe I. in pielea goala, proaspat scos pentru a 426 oara din asternut in noaptea asta.

Tine o botnita in mana pe care incearca sa o fixeze surorii mele. Ca poate tace. Daca ar fi vazut cineva scena. Toiul noptii, un barbat gol, un caine si o botnita. Plus barbatul vorbeste cu destula blandete. Nu vreau sa ma gandesc la repercusiuni.

Bucuroasa de asa idee stralucita, ma alatur si eu lucrarilor. Tot cum m-a facut Eva. Odata fixata botnita, descoperim ca sora mea nu numai ca latra dublu. Dar si musca si e complet dezlantuita.

Pe la 4, iar ne trezim amandoi a duzina oara. Superjenati de vecini si urand cainele asta rau din toti rarunchii nostri. Suntem cu nervii in pioneze. Megaobositi si frustrati. Cainele, nu stiu de ce, ca doar el face tot balamucul asta, e la fel.

Au oare nu ti-am fost noi prieteni buni? Au nu te-am tratat ca pe o regina? De ce ne faci asta? De ce ne exasperezi? De ce te comporti asa de absurd? De ce ma pui in situatia asta fata de vecini? De ce a intrat dracul in tine? De ce?

Sora mea este scoasa si ea din minti. Maraie si ne arata coltii aia in mod normal caraghiosi. Dar acum, pentru ca este intr-o stare de dementa avansata, chiar imi face frica. O alergam prin casa ca in desene animate, in jurul mesei. Ea imblanita si noi fara de vestmant.

Se refugiaza intr-un colt de hol si pas de-o mai scoate de-acolo. In plus, este imposibil sa te apropii de ea. Este lovita de filoxera.

I. se apleaca deasupra aratarii, ca nu mai pot sa-i zic caine. Ci un diavol tazmanian de la sectia de furiosi. Si incepe sa maraie de o maniera care imi ingheata sangele in vine. I. la caine. Cainele are urechile date pe spate. Dar nu se lasa mai prejos.

Ingrozita de intorsatura pe care au luat-o lucrurile, rog pe I. sa o lase in plata Domnului. Vecinii aud acum si tropaielile noastre in fuga dupa caine. Si maraielile rau prevestitoare ale lui I.

Sora mea tace 20 de min. Apoi o ia de la capat cu latraturi continue, fara tihna. Ne mai sculam pe rand cand unul cand altul. Urlam la ea si trantim cu ziarul in apropiere. Maraie cumplit si latra ca posedata. Tace 20 de min, apoi incepe iar.

Vine dimineata si cainele crede ca suntem prieteni din nou. Nu, nu suntem. Eu am dormit 3 ore adunate din bucati. Si maine ma duc la serviciu. Nu e ok. Si aceasta este povestea despre cireasa obosita si cainele cel rau.

praga si-atat

2009-10-22T11:06:00.003+03:00

Intr-o discutie purtata de oameni care obisnuiesc sa calatoreasca pentru a se distra, Praga e unul dintre locurile comune. De-aia nu m-am repezit sa scriu imediat.

Prin loc comun inteleg ca toata lumea are parerea asta. Si s-a zis de bine de atatea catralioane de ori, incat eu nu am de spus mare lucru in plus. Pot doar sa ma mir si eu, cireasa, ca orice roman care a ajuns acolo. E misto rau la Praga.

Posibil ca locuitorii iau in fiecare noapte periuta lor de dinti. Si dau buzna bezmetici in strada in pijamale groase, ca la Praga e frig. Apoi se impart repede pe zone si curata tot caldaramul praghez pana nu mai ramane scama.

In cautarea mea de sunca delicioasa, am dat peste carnatii praghezi, mari boieri, mare caracter. Si peste aceasta batrana doamna, berea nici blonda, nici bruna si doar putin acidulata.

Praga are multe cladiri vechi, tinute intr-o stare excelenta. Noi stim ca si in Cehia a fost un comunism feroce. Iar cine l-a citit pe Kundera intelege si mai tare exact cat de revoltator s-au petrecut lucrurile.

Dar Praga a avut noroc. Orasul este superb, n-a suferit ca de o boala cutanata, ca alte orase. Nu spun nume, orase importante. In plus, praghezii nu pare ca au trecut prin aceleasi mutatii mentale ca si noi.

Sunt imbracati frumos, zambitori. Au pravalii cochete si cafenele old-fashioned in care termopanul nu e rege. Sunt mandri de orasul lor si il promoveaza in moduri potrivite. Sa fi vazut ce frumos e sa vezi orasul din masini de epoca lucind de ingrijire.

Are si Praga niste defecte. De exemplu, cred ca acolo se fabrica tot frigul care se distribuie apoi in Europa si aici e sediul central. Si daca schimbi bani si nu citesti un panou mare inainte, iti iei mare teapa.

Iar cehoaicele sunt niste femei asa de aratoase. Cu greu mai poti tu, romanca, sa mai capeti niscaiva atentie. Sunt blonde naturale sunt inalte, au fund cat trebuie si sani cat e nevoie. Dar na. Nimic nu e perfect.

Praga e aurie si are poduri iscusit maiestrite. Ea imbie trecatorii cu pungute pline de castane. Cand ploua, nu se face nicaieri mocirla. Macadamul si trotuarele cu borduri care nu au inbogatit pe nimeni devin lucioase. O placere sa te plimbi.

Parca a trecut pe aici Arabela si a tot rotit din inel. Pana a creat un oras in care iti faca cea mai mare placere sa orice. Duceti-va la ea, la Praga. Daca nu cumva e si pentru voi deja un loc comun.

religia baha'i mi-a schimbat seara

2009-10-21T19:09:00.000+03:00

Si a transformat seara mea dintr-una potential linistita, cu gust de canapea, intr-una plina de spasme dureroase si disperare.

Culmea e ca religia baha'i are ca slogan pacea. Dar azi ea a contribuit direct la iscarea unui razboi la mine in corp. Invadand apoi si capul de cireasa. Si, rand pe rand, toate actiunile care i-au urmat.

Ajung la centrul medical faimos unde imi fac de doua ori pe zi niste injectii in venele mele mici. Am instalata in incheietura mainii drepte ceea ce in limbaj medical se cheama o branulica.

Adica un ac de fier care sta acolo permanent, intepat in mine. Asa ii spun asistentele dupa ce masoara cireasa cu privirea. Si vad cat e de pitica. Cred ca daca ar purta-o un barbat vajnic, s-a chema sec branula.

Gasesc luminile stinse si pe nimeni acasa. La implorarile mele pisicesti de a ma lua de mana buna zdravana si a ma duce la cineva care sa-mi faca injectia, chiar si pe intuneric, portarul care asculta 3 sud est sau ceva similar imi zice trist ca el nu e calificat.

-Dar stiam ca se inchide la 9 centrul si eu am de facut antibiotic si unde sa ma duc eu acum, domnule? E noapte si e ora la care musai sa-mi capat doza.

-Cireaso, astazi este o importanta sarbatoare Baha'i. Seful nostru a inchis, drept recunostinta, clinica mai devreme.

-Domnule, eu am o doza.

-Cireaso, du-te la farmacie si implora o farmacista. Sau fa ce crezi tu. Esti frumusica si o sa te descurci.

Geamurile cladirii impunatoare se inchid. Paznicul dispare precipitat in spatele perdelelor grele de muselina scumpa. Un actor grabit care si-a spus replica si a plecat uimit.

Imi iau codita la spinare si ma duc la un alt centru medical. E deschis toata noaptea si ma arunc pe usa inchisa. Trag de ea ca un melc fara de casa ce cauta febril aparare. Apare un domn dragut.

-Ce-i cireaso cu tine la ora asta?

-Pai domnule, eu am branula asta. Si stiti, azi este o sarbatoare mare baha'i. O sa ziceti ca ce-are sula cu prefectura. Pai are, domnule. Nu are cine sa-mi vare in vena licoarea asta.

-Hai ca ti-o var eu, cireaso.

-Super, domnule. Si domnul amesteca praful cu lichidul si incepe sa imi bage amestecul cu o seringa mare in mana.

Mica paranteza. Branulica asta cica functioneaza in felul urmator. Merge vreo 4-5 zile sa stea infipta in om/fruct. A mea are 2 zile. Dupa care se astupa si trebuie pusa alta.

Semnul ca nu se poate folosi este o durere mare. Dar a nu se confunda cu o durere mica. Care apare si la inceputul fiecarei injectii. Ca asa e normal.

-Te doare, cireaso? Spune domnul cu halat alb si privire blanda, de persoana care a depus juramantul lui Hipocrat.

-Da, domnule.

-Rau?

-Cumplit, domnule. Imi zambeste cald si mai baga niste zeama.

Cireasa incepe sa vada doar prin doua rotocoale mici. Restul devine ca o pacla deasa. Nu mai cunoastem drumul catre casa. Transpiratia ii apare pe buza ei superioara si pe frunte. Durerea este atroce. Dar domnul o priveste cu multa grija. Ea se simte datoare sa reziste.

-Doare, cireso?

-Domnule, cum sa va explic. S-ar putea sa lesin. Imi fuge pamantul de sub picioare. Durerea este mai mare decat orice am simtit vreodata. Pot sa ma intind cat sunt de scurta?

Domnul zambeste si conduce cireasa la pat. Am grija sa-mi pun picioarele pe partea de plastic destinata special lor. Nu vreau sa fac murdar. Domnul asta a fost dragut si m-a primit noaptea sa ma ajute. Incerc din rasputeri sa stau constienta.

-Doare cireaso?

-Domnule...

-Cireaso, mai e un pic. Uite, branula merge, nu s-a umflat pe de laturi. Stai cuminte, asa.

Pasamite domnul doctor crede ca cireasa este genul ala de pussy. Care cum vede un ac se pierde cu firea si da sa se scurga pe podea. El nu stie ca cireasa e taman invers. Lucru pe care insa il afla curand.

Toata operatiunea dureaza cateva minute bune. Se termina si ultimul stroip de ser. Eu, nici vie, nici moarta. Nici calare, nici pe jos. Nici imbracata, nici dezbracata. Nici flamanda, nici indestulata. Ca in povesti, dar in cele horror.

Si atunci doctorul descopera cartoful nou care se facuse la incheietura mea delicata. Isi da seama ce a facut. Si anume ca a bagat tot lichidul pe langa vena, intr-un demers din categoria degeaba.

Si realizeaza si ca a facut asta provocand valuri de durere. Asa se torturau pe vremuri oamenii rai. Se uita cu mila la cireasa podidita de lacrimi si spaima.

-Of, cireaso. De ce nu ai facut si tu mai tare au? M-as fi prins ca nu se duce unde trebuie.

-Am spus domnule. Am spus ca ma doare cumplit. Si ca sunt foarte aproape sa lesin.

-Da, cireaso, da am crezut ca te fandosesti tu asa.

-Nu, domnule. Un fleac. M-ati ciuruit. Nu credeam ca doare-asa.

Si pleaca cireasa, ca un soldat prea viteaz. Care il lasa pe inamic, din exces de zel, sa ii cresteze pielea cu o baioneta boanta. Indurand totul cu mare eroism. Destul de demna pleaca cireasa.

Ajunge la masina. Isi lasa geanta pe scaunul din dreapta. Si incepe sa raureasca din ochii ei doua cursuri de apa cu barajul ridicat in amonte. Apa sarata iese prin baierile masini si se constituie intr-un suvoi involburat. Pe care se aseaza imediat lebede neagre care canta mut.

Despre religia baha'i numai de bine. Chiar m-am uitat pe net, ca sa vad din cauza carei doctrine religioase n-am putut eu sa-mi fac injectia cum trebuie. Doar ca mi-a schimbat total seara. Si mai avea putin si imi schimba si viata.

parfum imaginar pentru prieten imaginar

2009-10-21T08:50:00.000+03:00

Cum am trecut de check in, m-am impiciorongat la duty free. Intai as vrea sa fac mentiunea ca pentru mine duty free nu exercita nicio fascinatie.

Cand nu am o treaba anume acolo, nu ma distreaza deloc sa ma invart printre rafturi. Descoperind ce sortiment de bomboane a mai lansat firma locala de ciocolata. Si incercand un gloss cu 30% mai stralucitor.

Mult mai mare placere imi face sa sorb dintr-o cafea cu lapte. Si sa ma gandesc cum a fost in orasul pe care tocmai l-am vizitat. Imi invit in felul asta amintirile sa se aseze cuminti in poseta bine organizata din cap. Sau sa sed la taclale cu alt vilegiaturist.

Dar acum, va spun, cu parul zburand de la viteza, ca si cum as fi fost pe o mobra. Si cu hainele fluturand in vant, m-am infiintat la duty free. Zbrrr, la raionul cu parfumuri. Pentru barbati, fie ei si imaginari, ca prietenul meu I.

Lui ii plac doua parfumuri. Incerc sa-mi aduc aminte numele. Imi iese si nu prea. Le identific cu jumatate de masura. Dar as putea gresi cu fiecare dintre ele. Parca astea de aici nu se cheama exact cum a zis.

Si oricum, de unde chestia asta, ca sa-i iau ce parfum si-ar dori el. Parfumul il amusinez eu, cireasa. Si mie trebuie sa-mi trezeasca pofte si placeri ascunse. Deci incep sa trec din brand in brand.

Fac fas-fas intai pe mine. Dar eu am doar doua maini. Si pe lume sunt atatea parfumuri. Dupa ce termin cu cele 4 incheieturi pe care le am la dispozitie. Adica unde se imbina mana cu palma si antebratul cu bratul, schimb tactica.

Incep sa folosesc fasiute de hartie. Miros, ma gandesc profund. Miros, fac socoteli. Miros si dupa o vreme nu mai inteleg exact. Asta e prea clasic pentru el. Ca el e mai asa, mai ne. Asta e prea dulce. Asta e prea funky.

Si asta, asta e prea de tot. Prea tare, prea tabac, prea moale, prea dulce, prea aspru, prea fresh, prea gay. Miros dar nu mai stiu exact ce informatie olfactiva ajunge la samburele meu insarcinat sa ia decizii.

Ma tarasc printre rafturi cu nasul facut ferfenita. Sunt ca ala mic si negru care respira greu. Inca o fasie. Asta e prea cute. De atata zor si oboseala, pe una ajung sa o si gust. Bleah, asta e prea parfumos.

Imi suna telefonul isteric. Sunt anuntata ca se inchide poarta de imbarcare. Ma trezesc brusc si dau navala la ghiseul unde stau cele doua parfumuri. Cele cu care as putea sa merg la sigur.

Insfac unul dintre ele si ma grabesc la casa. Acolo, o coada mare si o femeie care sufera de graba ardeleneasca. Ma foiesc de pe un picior pe altul. Tic-tac. Tic-tac. Tic-tac face ceasul ce anunta timpul meu relativ dar totusi obiectiv de putin.

Fug inapoi la raft si pun parfumul inapoi unde era. Alerg cu arme si bagaje si reusesc sa intru printre ultimii, bagandu-ma in fata. Aceasta istorisire arata cum el, prietenul meu imaginar I., ar fi putut avea un parfum. Dar n-a fost sa fie.

Sper insa sa fi mirosit unda de parfumul iluzoriu. Si sa fi apreciat intentia, chiar daca schioapa.

din ce sunt facuti barbatii?

2009-10-20T07:10:00.000+03:00

Ia sa va vad. Din ce material sunt domnule facuti barbatii, de nu le este absolut niciodata frig?

Au izopren pe sub primul rand de piele? Am vazut eu la televizor cum sar ei sa apuce, din valurile unui rau intunecat de ger, cu sloiuri, crucea de Rusalii. Asa s-ar parea, ca au. Altfel cum nu mor?

Au un sistem de incalzire centrala care ii face sa nu mai suporte pe ei nici o hainuta? S-ar putea. Eu am aflat de la un inginer ca sursele de caldura nu trebuie acoperite cu nimic. Ar fi o explicatie pentru care ei nu suporta huse deasupra.

Sau sa fie perisorii care le acopera aproape in intregime corpul. Adica blanita de barbat sa fie responsabila cu aceasta incalzire globala a barbatului. Mai globala de 10X decat a femeii.

Pentru ca e clar. Atunci cand este vorba despre simtirea aceleiasi temperaturi date, diferenta dintre barbati si femei este ca de la taratoare la zburatoare. Monstruos de ampla.

Barbatii mor de caldura vara. Le cauzeaza in asa fel incat au fost semnalate cazuri incredibile. Cum refuza ei uneori sa paraseasca hotelul in vacanta de vara la ore de dupa-masa. Pe motiv ca nu pot face fata distractiei. Pe cand sexul slab rezista la orice calduri.

Mai ales daca merita ceva sa iesi afara pe o asa vreme. Daca s-ar pune un H&M in Baragan, am merge in weekendurile de vara pana acolo. Si am petrece ore in sir cu soarele in teasta. Cu ciulinii tragandu-ne de fusta. Inarmate doar cu o palariuta minuscula si o sticla cu apa.

Si iarna, ce sa vezi. Barbatii nu vor sa puna pe ei pulovere. Si trebuie sa insisti cu cerul si cu pamantul, daca ii iubesti, sa-i faci sa puna geaca. Cat despre fular si manusi, lupta e pierduta. Nu exista nimic pe lume care sa-i convinga sa le poarte.

Iar cand se afla intr-o casa incalzita pe timp de iarna, se plang mereu. Ca aoleu si vai de mine. Ce mai caldura. Cum sa poti trai asa. Sariti. Deschideti ferestrele larg, sa intre gerul. Aruncati plapuma cat colo, ne sufocam.

Din ce sunt facuti, Doamne, barbatii. Fa-ma sa inteleg, ca sa pot coopera cu problema asta a lor. Si sa inteleg de ce au ei nevoie de un frigider ca sa se simta bine.

Oare barbatii fac pipi cuburi de gheata?

cireasa tine un rechin in brate-fapt real

2009-10-19T01:32:00.011+03:00

Am apa pana la brau. E iarna si sunt in Praga. Afara sunt minus 2 grade. Marea se misca usor. O farfurie de ciorba cu verdeata in care nu ma supar ca sunt.

Nu sunt speriata. Stanga-dreapta am doua prietene noi dar bune. Si ele stau varate in apa pana la mijloc si susotesc ca niste vrabii cu ochelari mari. Avem toti in brate cate o punga mare de floricele si o cola.

Apoi intru cu totul la fund si incep sa inot dupa pofta inimii. Faptul ca nu trebuie sa ies sa-mi iau aer e irezistibil. Driblez algele care au mancat prea mult si au crescut cat niste cladiri de afaceri prospere. (Trebuia sa aflu cum le zice, lipsesc un pic).

Fara umbrela cum sa ma apar de ploaia asta de pestisori argintii. Cica sunt, mi se sufla din public, macrouri spaniole. Ajung sa ma uit indeaproape la doi pestisori masculi, vecini de fund al marii.

Cel mai puternic se infoaie amenintator la celalalt. Ca sa-l faca sa inteleaga ca aici numai el vaneaza plancton si are relatii sentimentale de durata materializate in pui de pesti. Face pentru asta un guler inalt, asa, ca al reginei Maria Stuart.

Imi face rau atata violeta. Imi vine sa ma implic, varand un deget intre ei. Alunec mai departe. O tentacula de caracatica ma prinde de gat. Dar nu ma supar si ma eliberez floare la ureche.

Respir lejer pe fundul marii si mangai creaturi. Se intampla sa trec exact prin locul in care se dragostesc toti calamarii. Ce noroc am, asta se intampla o singura data pe an. Vrie de trupusoare strans imbratisate asa letal. Calamarii mor dupa ce fac sex. Ce noroc pe noi ca nu.

Ma incurc printre fustele albastre ale unei meduze. Ma gadila. O mangai pe cap si fac triplu tulup printre pestii stea. Vine un rechin care poarta semnele unei lupte recente. Mi se cuibareste prietenos in poala. Imi place sa ma joc cu vietati salbatice cu dinti multi.

Ma sperie putin morenele rele dar imi trece. Ele se bat doar cu neaparat necesara, pentru ei, caracatita. Cu blondele n-au nimic.

Ma apropii de iesire. Vad soarele deasupra capului intr-un ochi si apa clipocind. Imi scot ochelarii si ies din apa, perfect uscata. Si cu multa incredere in mine.

De aproape o ora scot ah si oh de incantare. Iau totul foarte personal. Nici nu prea am incotro. Sunt in mijlocul filmului Lumea din adancuri 3D. Cireasa participanta activ la viata pestisorilor portocalii Garibaldi si a altor vietuitoare simpatice.

Tocmai am avut 40 de minute de vacanta. Sunt in singurul cinematograf cu tehnologie Imax din Praga. Trebuia sa vad cu ochii mei mariti de incantare cum e. Ca sa stiu exact la ce sa ma astept. Si sa va spun si voua cand putem inota impreuna si aici.

Imax vine la noi adus de Cinema City, intr-un mall special construit pentru asta. Afi Palace Cotroceni. O sa ma imbulzesc prima in sala ca sa simt cum imi mananca T-Rex din floricele. Mai sunt pana la prima proiectie exact 32 de zile si cateva ore.

la praga pentru sunca si magie

2009-10-16T18:41:00.000+03:00

Proshe. Arabelo, panie rumburaku. Panie profesoru. Sunt vorbe care mi-au marcat copilaria.

Daca ma gandesc bine, sunt femeia de azi care este. Si din cauza acestor vocale si consoane puse impreuna intr-un mod atat de armonios. Si in plus, cine nu si-ar dori asa un partener ca Petr Majer? Arabela inseamna magie si relatii reusite.

In plus, toata copilaria mea a fost marcata de sunca de Praga. Mai capatam o bucatica, ca mama de cireasa facea mereu smecherii si matrapazlacuri cu o ceainarie. Cand nu, ma multumeam si cu mai putin. Sunca sa fie. Asa ca mancam presata.

Si acum ma duc la Praga. Weekendul asta. Cred ca am plecat deja cand cititi voi asta. Ma duc acolo in interes de serviciu. Asta pentru ca sunt prinsa in valtoarea unui trend. Care ma surprinde, dar ma plec lui.

Eu ma consider scrib. Dar vad ca din ce in ce mai multa lume considera cu sunt jurnalista. Cine sunt eu sa-i contrazic?

Si prin urmare se asteapta de la mine purtari jurnalistice. Pareri jurnalistice. Si activitati jurnalistice. Motiv pentru care plec cu alti colegi jurnalisti in orasul suncii si al magiei.

Abia astept sa vad cu ochii mei ce lauda toata lumea. Orasul de aur. Am la mine aparat foto cu un card mare si gol. O carte pentru avion, un pulover pufos, o umbrela, niste banuti de buzunar si atentia marita. Ca sa vad tot ce misca.

Nu am net.

Cum ajung, cer o bere locala. Apoi caut un inel potrivit pentru giumbuslucuri magice. Pe care sa il rotesc des. Ca sunt o cireasa nesatioasa, care mereu pofteste cate ceva. Si o pelerina pentru deplasari rapide, in conditii de maxima discretie.

Praga, detextileaza-te ca vin.

am gasit la dragos bucurenci

2009-10-16T14:45:00.005+03:00

Un film incredibil de misto. Este un domn care zice cu voce tare, in fata unei sali, exact ce cred eu despre lume si a trai bine.

Uite aici. Are 16 minute dar merita investit timp in ele.

Pentru postul meu zilnic, click un etaj mai jos.

lumea lui cine a plecat si cine e de venit

2009-10-15T16:13:00.000+03:00

Stau sa intru la sala. Sa ma rup in doua in mod organizat. Si petrec de nevoie 8 minute in compania un jupan de parcari autorizat.

Nu era de felul celor care se erijeaza in moguli ai locurilor libere dorite din oras. Ci soiul care are ecuson si uniforma asemanatoare cu cea a angajatului de la paza si protectie.

Gata de lupta dreapta. Si cu acelasi aer de stapan absolut al micii lui tarlale. Si in curand, doar putin timp sa-i mai dam, stapan al universului intreg. Ati observat cum seamana incredibil de tare cu totii la mutra? Parca sunt jde mii de boabe-ntr-o pastaie.

Si mi-am dat seama cum e omul asta. Si de fapt toti ca el. Interpreteaza tot contextul in functie de efectele asupra gestiunii lui: parcarea cu x locuri. Este un loc din buricul urbei, deci foarte dorit de toti posesorii de masini.

Asa de cautat, incat eu nu jinduiesc niciodata sa gasesc loc acolo. Desi mi-ar fi extrem de comod. Pur si simplu consider ca nu exista si imi fac mendrele prin alte parti. Nu ma amestec eu cu golanii. Sa ma lupt pentru un amarat de loc de parcare.

Si vine unul cu o masina. Si urla la asta, langa care ma gaseam eu. Bai, nu poate sa treaca. Aratand, vezi bine, catre un altul, care incerca sa se strecoare prin harabura asta de smecheri.

Ce, cine-ai zis ca pleaca? Omul meu trece totul prin filtrul dorintelor personale. Ca adica i-ar cadea tare bine sa plece cineva.

Dar si prin infrigurarea profesionalismului. Trebuie sa fie pe faza daca ceva se misca in parcarea lui. Ce, sa afle altul inaintea lui ce se petrece? Stiti zicala ca prostul s-a nascut jignit. Omul nostru insista sa ii dea viata, zicalei.

Si de aici mi-am dat seama ca absolut tot ce ii trece pe la urechi sau dinaintea ochilor, are musai legatura cu parcarea lui mereu inghesuita si disputata. Exact asa cum ala a zis treaca si el a inteles pleaca. Un cuvant pe care vrea sa il auda mereu.

Daca vine iarna, isi bleastama zilele. Iar o sa alunece astia de nebuni cu masinile prin parcarea mea. Iar pocnituri, iar balamuc, iar stres. Iar sa ma rog sa inchida amiabil si sa zica ca au gasit-o asa. Urasc iernile.

Cand cade guvernul, da cu caciula taraneste, de pamant. Iar o sa fie un du-te vino aici la sala asta de basini. O sa vina toti bastanii sa se relaxeze, dupa stresul asta sinistru al guvernarii sau de fapt al lipsei ei.

Sarbatorile inseamna ca tot omul care parcheaza aici o sa fie mai pios. Si o sa-i dea mai multa spaguta. Ca de, le-a placut sa parcheze tot anul pe naspa, desi locurile erau rezervate. Acum sa plateasca.

In ianuarie se bosumfla. Abia a digerat caltabosul si stie ca parcarea o sa se umple de femei care vor sa slabeasca in grup. Cucoane care conduc prost, sunt isterice la volan si parcheaza ridicol. Ocupand mereu cate putin din alt loc de parcare. Pfiiii.

Si orice alta situatie pe care si-o poate cineva imagina. Ca e una de incalzire globala, proteste ale bugetarilor, un incendiu in apropiere sau perioada concediilor, se intampla la fel. Jupanul nostru o judeca in termeni de cum ii afecteaza lui parcarea.

Si mi-am dat apoi seama ca asta nu se rezuma doar la parcagii. Ci si cu toti ceilalti oameni care au ganduri mici si fixe.

Asa am fost tare tentata sa ii strig, dupa ce m-am departat: vezi ca e bineeee. Pentru ca el sigur ar fi percutat in felul lui. Si m-ar fi intrebat: ce zici cireasoooo? Cine vineeeee?