le-am tratat cu duhul blandetii, rugandu-le lingusitor. am intrat tare in ele, le-am dat de pereti. pana au scancit innebunite de groaza. si au eliberat, sepii smechere, cerneala cleioasa albastrie.
am turnat peste ele substante toxice. care cred ca ar fi ras de pe fata pamantului chiar si pe semper viriscentii de gandaci. cica nepasatori de bomba atomica. nimic.
un surub desi eu nu folosesc suruburi. + un arc de la un pix desi eu folosesc creioane. + o moneda din cea mai mica unitate. cu care nu cumpar niciodata nimic. + un medicament scos din gaoacea lui. neluat la vreme. + un nasture care nu stim de la ce vestmant vine. toate se strang repede impreuna.
formeaza o comunitate de interese comune. si anume sa scoata o cireasa din minti. si se aciuesc prin colturi. unde isi fac cazemate fortificate. si duc lupte de guerilla impotriva mea.
le distrug fara incetare culcusul. ele razbesc. nu se pierd cu firea, isi stabilesc repede un lider. un piciorus din cel care tine gratarul fixat pe plita de la aragaz. daca au noroc. sau vreun dop de la sticla al carei continut s-a baut demult. si se grupeaza in jurul lui. cu forte noi, luptatori neobositi.
se pun in formatie de falanga macedoneana. si incep sa tropaie pe loc, cu piciorusele lor zdravene, de nimicuri de prin casa. pentru intimidarea adversarului. carevasazica pentru intimidarea mea.
nimicurile din casa mea nu dorm niciodata. au mereu planuri intinse pe masa. si generali cu fete aprinse de magia victoriei indica urmatoarea miscare.
fac spionaj. isi castiga aliati dintre oamenii care se bucura de incredere. Pia, de exemplu, doamna care calca rochiile de cireasa, e 100% vanduta lor. ea le atinge cu blandete. le gaseste mereu lacas nou, provizoriu. in pulpa casei mele. sunt subminata in lupta mea chiar din interior.
nimicurile identificabile sunt linia intai. un elastic de bani. un piramidon tocit in batalii, cu armura gri. o cruciulita de la un botez din antichitate. care se tine de mana cu o margica. le arunc si gata.
dar mai sunt resturile care nu lasa sa se banuiasca povestea din spate. care ma amagesc si ma induc in eroare. facandu-ma sa cred ca ele sunt sigur importante. si ca daca le arunc tot eu o sa sufar amarnic. nimicuri perverse.
astea ma fac psihologic. le gasesc eu singura adapost in casa mea. cu intentia ca ma voi gandi mai tarziu la ce folosesc. noooot.
mici pitici bucatele de plastic. cheite de la usi care nu exista. mereu mai mici decat cele normale. bucatele care arata tehnic. dar nu imi fac viata mai buna.
ele traiesc la sanul meu nedumerit. si infloresc acolo.
daca nu mai scriu nimic intr-o dimineata, sa stiti ca asta mi-a fost. cireasa a fost subjugata de domnia nimicurilor. care au luat-o prizoniera. si nu-i vor mai reda demnitatea niciodata.
ajutoooor.
luni, 18 august 2008
domnia nimicurilor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
sa vezi cate se aduna si in masina, bidoane, sticle goale, coji de portocale, pliante, sepci, pixuri, cduri etc
another am scris ceva vineri si nu a aparut pe blog si ma intreb de ce.
pt masina as dori sa adaug: ambalajel altor prieteni, adica napolitane pe care nu le-ai savurat si sucuri de racoarea carora nu te-ai bucurat:P. apoi un sir de hartii din diverse ere si domenii, umbrele rupte, o patura, o soseta a luizei, un carton cu funde de pom care nu au mai fost niciodata agatate.
pe care art ai scris? ca eu am crezut ca am tot de la tine
am scris pe durere 100% si nu a aparut.da' nu-i nimic, oricum era un subiect "dureros".
tot eu sint, gata, a aparut, m-am uitat acum la durere 100%, scuze another.
Trimiteți un comentariu