casa noua anul are

Doamnelor, domnilor, fructelor, legumelor, rudelor, fostiiubitilor, necunoscutilor, prietenilor, colegilor, copiilor, spamerilor, dusmanilor, bloggerilor, matusilor, adusilor din google din greseala!

In sfarsit s-a petrecut minunea. De acum inainte ma gasiti in casa mea noua, mai frumoasa, la www.sanuca.ro.

Totul s-a schimbat ca si aspect. E mai frumos, trebuie sa fiti de acord. Si totusi nimic nu s-a schimbat intre noi. Sunt aceeasi cireasa, cu aceeasi palarie.

Hai, pasiti in livada mea. Click.

cireasa, painea prajita si pornografia

E duminica, o duminica sub semnul lui porno. Nu al dragostei, sub semnul lui porno, insist. Porno nu ca si atitudine, ci ca industrie.

Mananc paine prajita si ma gandesc. Cum sa fac eu sa ma misc in armonie cu natura mea cireseasca. Si totusi sa strapung granitele livezii, sa capat o intelegere mai larga. Proprie livezilor intinse ale lumii. Cireasa cu dor de duca. Cireasa fricoasa sa plece. Deci chestii complicate, vezi bine.

Ia uite, pe una am prajit-o rau. O curat cu degetele implicate in actiune si mintea aiurea. Dau jos negreala. Apoi ma ridic si trec prin fata oglinzii. Si vad. Pe buza de sus am o alunita capatata in timpul micului dejun.

O bucatica perfect rotunda de paine arsa. Care s-a asezat exact unde trebuie, la o treime de coltul din dreapta al buzelor si doua treimi de celalalt. Si, in mod potrivit de bizar, exact unde trebuie fata de nas. Doamne, ce reusita sunt. Ce irosire.

Ce daca sunt in pijama. Vad in mine dansatoarea de french cancan care as fi putut fi. Cu portjartier si fusta minuscula si pantofi rosii. Incununata cu o palarie cu pene fosnitoare indreptate glorios catre cer.

Nimeni nu mi-ar fi putut rezista. Vad bancnotele indesate in corset cand trec spre cabina mea de artista. Vad numerele de telefon facute ghemotoc varate in mana mea generoasa. As vrea doar un moment cu dumneavoastra. Reveniti. Sunteti superba. Reveniti. Vreti sa fiti sotia mea? Reveniti.

Cad perdele grele de catifea rosie. Dureaza doar un moment. Se schimba decorul. Alunita ramane.

Vad voluptoasa si indragita actrita de la National care as fi fost cu siguranta. Daca ma nasteam in vremea Patului lui Procust. Amanta boierului cu nevasta grasa. Cea mai invitata femeie la o friptura si un vinisor ghiurghiuliu, in larma lautarilor la terasa la sosea.

Fosnesc din funde si matasuri. Imi pun botina doar in trasurile care ma duc spre opulenta sigura. Este greu pentru o actrita sa se intretina singura. Dar cu asa o gura frumos decorata, as fi avut un viitor de aur masiv.

Toate astea doar daca nu m-as fi apucat de marketing si apoi de scris. Si nu m-as fi nascut prea de curand pentru asa intreprindere senzuala. Am iesit din oglinda, cu mare efort. Am scuturat din cap, pana cand broboana de paine arsa s-a dus undeva.

Am redevenit cireasa cuminte, care isi ia pe indelete micul dejun. Si se gandeste la cum sa se miste ea cat mai cu talent in livada. Ca sa obtina maximum de feedback. Si suta la suta satisfactie.

ovare frumoase & rinichi de nota 10+

Poate credeati ca doar pielita obrazului mi-e frumoasa. Subtire si fina, ca pielita de pe carnita unei cirese. Ntz. Gresit.

Am aflat fara putinta de tagada ca am ovare frumoase. Probabil mult mai frumoase ca ale altora. Si eu care mergeam cu a mea coada destul de intre picioare. Crezand ca ursitoare m-au inzestrat cu multe daruri iesite din comun. Dar probabil cu niste ovare normale.

Din cauza asta ma gandeam sa nu fac mare tamtam despre ele. Sa merg pe burta. Sa atrag atentia prazii si sa o seduc folosindu-ma de alte pancarte stralucitoare. Priviti talia! Admirati sanul generos! Ce ziceti de proportii!

Precum pestisorul vorace vanator, dar lenes, care sta calm pe fundul oceanului. Si scoate doar din gurita, doar cand ii e foame, o ata lunga de care atarna un stegulet la final. Care flutura si atrage alti pestisori. Care vin sa se joace si el ii mananca cu fulgi cu tot. Asa si eu.

Dar acum gata. S-a ispravit cu mersul sovailenic, pe langa pereti. Mi s-a confirmat de catre un cadru medical. Am ovoare frumoase, amandoua. Poate iau si premiu cu ele. Sau poate nu. Important e sa participi, nu castigul. Haha.

Si nu, nu-i tot. Am si niste rinichi de nota 10+. Sunt foarte curati. Mi-i si inchipui stralucind. Nici aici nu eram sigura. Ma batea gandul ca poate sunt si ai mei putin ingalati. Ca atatea alte lucruri in jur.

Dar acum am dovada. Alt specialist a fluturat in aer poza cu ei. Si mi-a zis sunt luna de curati. Pfiii. Ce noroc pe mine. Inarmata cu aceste 4 organe respectiv anexe, care sunt in asa stare impresionanta, altfel imi incep ziua.

Uite ca in drumul meu spre identificarea si exmatricularea omuletului din vezica, am aflat si vesti bune. Cum arata el, si daca e la fel de reusit, om vedea. Va tin la curent, chiar daca nu va doriti neaparat asta.

un carnat pe zi tine dr. departe

Am inteles eu asta de ceva vreme incoace. Dar mi-a trebuit nitel timp sa verific gandul care pare nastrusnic. Inainte de a-i da drumul zburdalnic prin lume, sa se bucure toata lumea de el.

Carnatul este un aliment gustos si indestulator. Cu asta m-am hranit eu in Tirol vreme de o saptamana incheiata. Ma sculam dimineata numai cu gandul la carnat. Si la ce placere o sa simt ingurgitandu-l. Miam-miam.

Carnatul da vigoare, asta e clar. Cu cat e consumat mai des, cu atat il ajuta pe om sa atinga culmi mai intalte. Spiritual vorbind, bineinteles. Si terapeutic. Carnatul creste imunitatea.

Ce mai coborari faceam cu gandul la carnat de la miezul zilei. Ce mai coborari faceam dupa ce il obtineam. Altfel se vede viata dupa ce ai un carnat cu mustar in pantece. Si imediat studiam posibilitatile de a obtine un carnat si seara.

Inainte consumam carnat cu neincredere. Nu stiam ca e complet terapeutic. Ba chiar societatea tinde sa se hlizeasca prin colturi daca te aude ca esti fana carnati. Acum, am curaj. Doamnelor, domnilor, imi plac carnatii ceva de speriat.

Imi plac carnatii mici, mari, rumeniti, roz, albi, infasurati in sunculita sau scufundati in curry. Iar faptul ca austriecii arata asa de bine desi asta mananca toata ziua, ma sustine in demersul meu.

Sunt pe calea cea buna. Imi trebuie doar putin timp sa ma organizez. Sa fac lucrurile de asa natura incat sa nu treaca zi fara un carnat inclus. Pentru ca vreau sa fiu o cireasa voioasa si sanatoasa.

E clar. Un carnat pe zi tine doctorul departe. Dar buna-dispozitie aproape.

poveste trista cu final american

De data asta personajul principal din poveste nu mai este cireasa.

Azi zic despre o mierla si prietenul meu imaginar, I. Eu nu eram acasa. Dar pentru ca am imaginatie si am si un prieten, stiu cum s-a intamplat. Intocmai.

Afara ninge. Gradele atarna greu cu minus. Mierlei ii e frig. Vede pe geam pomul meu de Craciun si i se pare perfect. (Sunt de acord cu ea). E inca verde si tantos, teribil de viu. Are globuri de toate culorile. E stufos si e simetric.

Oricine ar vrea sa isi faca o casuta in el. O mierla, o veverita, eu. Tu.

Mierla s-a luminat la fata. Si-a luat viteza si incercand sa ajunga in copacul crescut din covorul turcesc din sufragerie, cel de culoarea cireselor, s-a izbit in geamul bine spalat. Apoi s-a scurs niste etaje, cu viteza. Si s-a infipt in zapada.

A ramas acolo, cu multe etaje de omat deasupra. Ca-ntr-o avalansa. I. s-a repezit in stil slow motion. A gasit locul de pierzanie al mierlei. A sapat cu mainile lui mari si calde si bune. Si a ajuns la pasarea care nu prea stia ce atitudine sa adopte. Sa fie tafnoasa si sa incerce un kung fu. Sau sa-si zbarleasca bucuroasa puful, ca e salvata.

I. a apucat mierla. Mierla l-a ciupit de deget. Asta, inteleg eu, si pentru ca I. avea o gluga trasa peste jumatate de fata. Si parea ca si cum vrea sa manance la pranz mierla asta mica, parasutista.

Mierla a inceput sa ciripeasca noian de chestii catre I. El, desi nu intelegea o iota din explicatiile pasarii, afiseaza duhul blandetii. Ii arata ca e venit cu ganduri de pace. Si nu de vanat fript. Scoate batista alba, i-o arata. Examineaza mierla. Ii verifica reflexele, trilul si penajul.

O repune in libertate. Mierla se bucura si zboara pe un tufis. I. se se bucura si se intoarce in casa. Toata lumea bucuroasa. Si mierla si I. Dar mai ales eu. Pentru ca prietenul meu imaginar tocmai a salvat o pasare cantatoare, pe timp de iarna grea.

Later edit: a doua pasare a intrat astazi in geam, incercand sa ajunga la pom. E aceeasi pasare. Poveste cu final romanesc.

fabrica de baieti si blestemul

Exista un loc in Tirol. Situat la mii de metri in sus. Un loc cu zapada care scartaie, dimineti glorioase si apusuri ce confisca rasuflarea privitorului.

Un loc in care merita sa urci pentru sport. Un loc plin trambuline atatatoare, un loc cu muzica tare, un loc in plin soare, un loc foarte tare. Ne aflam in domeniul skiabil Zillertal 3000. In snow park, chiar langa ski jet.

Aici este una dintre cele mai mari telecabine in viata. Dar tot aici, aici este si fabrica de baieti. Mii de baieti calare pe placa. Baieti cruzi si veseli, care fac giumbuslucuri si nu obosesc decat cand vine noaptea. Acest sfesnic bun.

La asa peisaj, pedofila din cireasa exulta si se opreste in loc. Statea oricum pitita de ceva vreme. Dar cand sunt zeci de baieti, sute de baieti, mii de baieti, n-ai cum sta calm. Si pana la urma, uitatul n-a omorat pe nimeni. Ce e tanar si lui Dumnezeu (cred ca) ii place.

Pe fundalul alb-ca-zapada trec in viteza si se lanseaza in aer baieti in costume colorate. Baieti verzi ca fisticul, baieti galbeni ca un ananas proaspat, baieti portocalii de-ti iau ochii, de tip mango. Baieti cu dungi. Baieti cu stelute. Baieti cu buline. Baieti roz. Probabil mirosind a pui de gaina.

Baieti cu ochii liniute verzi si dread-uri. Baieti cu maxilare prea crescute si par ciufulit. Baieti cu cioc si caciuli pravalite pe ceafa. Baieti slabi, cu pantaloni care se chinuie sa gaseasca un fund pe care sa se poata sprijini. Baieti.

Dar vine o vreme cand trebuie sa mergi mai departe. Se departeaza cireasa anevoie de locul unde se produc baieti tineri pe banda. Isi ia schiurile la spinare si incearca sa pastreze in cuget si simtire ceea ce a vazut. Ca sa-si aminteasca si in serile lungi de iarna.

Insa totul se plateste. Restul dupa-amiezei sta sub semnul lui ai grija ce-ti doresti, ca se poate indeplini. Cireasa isi vedea de drum, cu mainile la spate (metaforic). Si din spate vine, nevazut, cu mare viteza, un baiat tanar, cel mai tanar.

Si intra in cireasa, din spate. Dar nu in felul romantic, ci o imprastie pe partie. O face una cu alba-ca-zapada. Cireasa cade cu hodoronc tronc plosc. O dor toate, o dor. Capul plezneste, umarul zvacneste ascutit. Gatul, bine ca e la locul lui. Ca altfel, parca e facut din foc si para.

Abia reuseste sa se adune din bucati inapoi, intr-un intreg. Ii sar din ochi boabe de lacrimi de durere si frica. Se uita la baiat. E dragut, nimic de zis. Are costum alb cu patratele. E slab, e blond cu par lung. E insa si rosu la fata si schimonosit si nu se poate ridica.

Cireasa se intoarce, isi repune harnasamentul si pleaca shontac-shontac. Gandindu-se ca asta trebuie sa fie rasplata pentru ca a poftit la baieti. I-a fost daruit unul dintre cei mai draguti dar in mod pedepsitor.

Dupa gand, si rasplata. Acum sunt in Bucuresti, Romania. Departe de fabrica de baieti si blestemnul ei imediat.

pentru ce atata zbucium

In Austria, orice-ar fi, se pleaca la 4 dimineata. Am fost cu tot felul de grupuri, in combinatii de n luate cate k. Orice ar insemna asta.

Toti barbatii soferi au aceeasi meteahna. Vor musai sa plece spre Tirol la 4 dimineata. N-am inteles niciodata de ce oamenii mari vor sa plece la ski doar la ora asta sinistra. De ce oare nu se poate pleca la 9. Dupa ce devii pe de-a-ntregul om, si nu o bruta in stare de orice.

Nici cu muncitorii nu prea inteleg eu cum sta treaba. De ce incep ei, mai ales mahmuri fiind, munca la 7? De ce pleaca ei apoi de pe frontul de lor de lucru cand toti ceilalti oameni trag din greu si ziua e abia la inceput. Nu stiu.

In felul asta nu reusesc decat sa enerveze pe toata lumea, amarnic, cu bocaniturile lor cand somnul e dulceag. Si taman cand ai vrea sa-i vezi la treaba, ca sa ai senzatia ca universul merge in directia necesara, i-ai de unde nu-s.

Si in spitale se intampla la fel. Daca vrei sa-i povestesti unui doctor nefericirile tale te cheama la 7 dimineata. Atunci e el cel mai dispus sa asculte ce te doare. Si il doare-n fund ca tu n-ai acelasi bioritm.

Si infirmierele si asistentele si tot soborul asta de oameni inregimentati in sistemul de insanatosire. Toti parca sunt batuti cu leuca. Vai de bietii bolnavi care stau cazati in spital.

La ora 6, putin dupa ce-au cantat cocosii, cand orice om, d-apai un bolnav, are somnul cel mai inocent, li se aprinde brutal lumina in cap. Ca sa curme, de invidioase ce sunt pe somnul amaratilor din paturi, biata odihna beauty sleep.

De ce, de ce sa nu inceapa totul la 9? De ce sa ne pice tuturor ochii in gura si sa mai fim si subumani de oboseala. Dupa ce ca avem probleme de sanatate. Nu e drept.

A, acum mi-am adus aminte. Ca si la tara umbla vorba ca animalele trebuie hranite in zori de zi, numaidecat. Crede cineva ca gainile n-ar vrea sa doarma mai mult, pe cracuta aia a lor, daca ar fi lasate?

Sau vacile, vacile ce vina au. Toata lumea da vina pe ele. Cum ca sunt 100% responsabile pe ora asta de trezire imposibila. Si taranii spun asta, la unison. Desi nu pot sa pricep cum de sunt asa de solidari fara net si macar o petitie online pe facebook care sa-i uneasca.

Vacile sunt niste fapturi razgaiate si absurde. Si daca nu le dam de mancare cand se ingana ziua cu noaptea, ele se rascoala. Eu nu cumpar asa ceva.

Eu cred ca orice dobitoace pot fi dresate sa traiasca dupa stilul de viata al utilizatorului. Si pentru ca treaba asta nu a fost implementata la scara mare si nu s-a facut o evaluare pe termen scurt, mediu si lung, sa vad cine are tupeu sa ma contrazica.

Dar asa suntem noi, alarmisti, si luam totul in tragic. Eu cred ca cine se scoala de dimineata ajunge departe, e drept. Doar ca la fel de departe ca ala de se scoala normal. Cu singura diferenta importanta ca e mult mai obosit.

Propun sa stam serios de vorba cu soferii ce pleaca spre Tirol, muncitorii, doctorii, gainile si vacile. Si sa gasim o solutie buna pentru toata lumea.