cireasa si mareele

ce stie taranul ce-i sofranul. ce stie cireasa ce-i mareea.

lumea zice, si eu sunt convinsa ca asa e, ca am umor. ca scriu binisor, ca sunt frumusica, ca sunt energetica, ca am chef de viata, ca am o inteligenta peste medie.

poate. dar uite, nu stiu cum se face, ca nu stiu care e treaba cu mareele. si cand zic maree, ma refer la tot felul de procese si procedee si altele asemenea, care fac lumea sa mearga asa cum o vad eu. prin ochii blonzi de cireasa roz.

de unde vin mareele? si unde se duc ele cand se face seara si toti oamenii merg la culcare?

cum functioneaza televizorul? cum de pot eu sa apas pe buton si sa chem o lume intreaga la mine acasa? ca-n reclama aia, vin peste mine suricate, lei si tigri, pestisori, indieni, razboinici, dorada in folie, sex, zane care fac surprize, chiar si brad pitt. ma rog, cand apasa altii, nu eu. ca eu n-am tv.

cum de pot sa vorbesc cu matusa mea grasa la telefon, cand ea e in canada? dar cand e mai aproape, in cartierul titan?

cine se invarte si in jurul cui? si de ce? de ce la australieni mos craciun vine pe plaja, in timp ce noi dardaim de frig? de ce suedezii tb sa se culce cand afara e inca lumina? saracii. de ce ploua asa de mult la vietnamezi, luni in sir? au gresit cu ceva?

toate astea sunt pt mine numite generic maree. adica lucruri simple, dar de neinteles pt o cireasa.

ce ma pune pe ganduri e ca, inginerii care mi-au vrut binele si mi-au tropait un pic alaturi, au incercat sa ma puna la punct. s-au straduit, mi-au povestit, s-au muncit. si eu pe loc am inteles. si m-am bucurat. deci asa sta treaba...dar am uitat cu memorie de peste foarte curand. tot.

asta nu ma impiedica sa vreau sa aflu din nou care e magia lucrurilor din jur. ca sunt curioasa. deci dorinta exista, nu sunt refractara.

haide, mai zii cu mareele...si cu luna...si cu internetul. mai zi-mi, ca de la tine chiar inteleg.

dar iarta-ma ca mi s-a facut somn. zici prea bine.

partea mea care vrea sa se murdareasca

in creier de cireasa, latura chinezeasca (vezi articol mai vechior) e vecina cu partea mea cea mai nestapanita.

care vine, vine, vine, calca totul in picioare. sssssht. e vecina cu partea mea care vrea sa se murdareasca.

am si eu principii. valori. o morala proprie la care tin. teorii de viata buna, verificate in timp. dar toate astea pleaca departe cand preia controlul partea mea care vrea sa se murdareasca.

ca sa compenseze pasamite alegerile corecte sau impuse, partea asta a mea salbatica tasneste de sub pielea subtire de cireasa si strica tot. pe moment pare ca repara tot. ca in sfarsit sunt libera. ca mananc jaratic pt ca imi place gustul lui dulce-acrisor. si ca nu ma ard defel.

eu nu pot s-o tin in frau. sa nu cumpar papuci cu pauni aurii si cu pufi roz, hai ca mai pot. dar sa ma opresc de la alegeri care imi murdaresc fizicul si psihicul la rastimpuri, nu.

se aude intai un ropot de multi cai. apoi se simte miros de iarba verde proaspat pascuta de bidivii nabadaiosi. si zgomot de arme si de batalie napraznica, dar cu motiv necunoscut.

primul semn e ca am nevoie sa mananc biftec tartar. apoi, inzdravenita de carnea cruda ca de o potiune magica, ma uit repede in jur. si aleg uratul. putregaiul. mucegaiul.

ma cufund in el cu evlavie pagana, pana imi trece de crestet. si stau acolo o vreme pitita. respir din el, am rasuflarea verde inchis. ma ascund de cunoscuti, nu vreau sa dau explicatii. da, tot eu sunt, dar am putina treaba. e inventar. reveniti.

locuri, sunete, oameni, intamplari, ceasuri tarzii, inghit nespalat si nemestecat.

cand ies cu pielea stravezie de sub miasme, par multumita. serpii din par redevin suvite blonde. vi s-a parut. ma intorc la normal. o sa ma tina o vreme. doar ochii sunt mai doldora de scantei. dar si ele se domolesc incet, sub soare.

cand zic ca am treaba, nu ma iscoditi. lasati asa. inca mai fac curat cu dero si glass papier la partea mea care vrea sa se murdareasca. dau jos de pe mine matasea broastei culeasa de prin smarc. pilesc din solzii ramasi.

si acum da-te jos sa vezi ce-ai facut. ma prind ca m-am balacit in baltoace, din care am si baut. sunt putin ingretosata, dar cumva si multumita. pt o vreme foamea e astamparata. mai dureaza pana cobor din nou.

e tarziu. mos ene, aport!

macaraua merge mai departe

macaraua e barbatul ala inalt de la mare.

cireasa nu stie numele obtinut prin botez, desi i-a fost spus. macaraua e cel mai inalt barbat de la mare. asa de inalt incat nici nu incape pe patul lui procust. ca sa poata fi masurat. trage mosul, trage baba. macaraua nu intra in grafic.

cu cat tac mai mult catre macara, cu atat ea ma vrea mai dihai. ma vrea stransa intre cangile ei de otel cu dinti strambi. ghemuita la inima ei de tabla galbuie.

cuprinsa de socializare, pe alocuri extrema, am gresit. am dat nr de tel macaralei. dar in general oamenii care cer nr de tel in vama, nu suna niciodata. ma rog, se pare ca asta e valabil pt oamenii cu care ai vrea pe bune sa vb. ceilalti suna toti. ce ironie.

intai mi-a zis buna dimineata. apoi ca nu stie ce impresie mi-a lasat. dar ca este ceva la mine care l-a atras.

mda. stiu ce e. e atractia absolut irezistibila, proverbiala, indelung cantata de catre trubadurii menestreli, dintre o cireasa si o macara. rupe toate granitele. trece frontierele. frange bariere. sparge zagazurile cerului. scrie istorie.

apoi ca am fost simpatica. prin urmare vrea sa ma cunoasca mai bine. aici mi-a fost rusine sa mai tac si am spus ca nu pot. sunt indragostita. as vrea. dac-as putea.

aaaa, informatia asta, in loc sa-l indeparteze, i-a dat aripi. directionate de la pupitrul de comanda, cel pus acolo sus. unde aerul e rarefiat si zboara vulturi.

a zis ca vrea sa-si joace cartea. care carte? hm. apoi mi-a propus o plimbare si un ceai. apoi din nou sa ne cunoastem mai bine. eu tac chitic. el zice ca e tare greu cu mine + smiley. metatext: e greu dar imi place de mor si nu-ti port pica. ma intarati.

recunosc simptomele. e sooooo funny. si eu vreau sa dau ceai si sa ii plimb exact pe aia care nu vor sa bea ceai din mana mea si nu vor sa se lase plimbati nici in ruptul capului.

si eu vreau sa-mi joc cartea taman la un joc la care n-am fost invitata. that's the shit. aleg din vitrina de produse si insist sa cunosc mai bine exact pe cei care vor sa mi se pastreze straini pe vecie.

macarao, iarta-ma. am si eu probl mele. nu am timp de ale tale. desi crede-ma ca ascult cu duiosie cantecul de imperechere izvorat din maruntaiele tale de fier. si ma uit cu bunavointa la penele tale infoiate. care stralucesc in soare argintii. macarale.

end of story. macaraua merge mai departe. cireasa nu.

iubitorii de alte mesagerii decat yahoo

iubitorii de alte mesagerii instant decat yahoo messenger sunt mandri de alegerea lor.

o spun in gura mare, sa afle toata lumea. se lauda ca niste gaini care au fc un ou de au masiv cu vestea ca apartin unui alt clan de chat on-line. afiseaza informatia la vedere, pe piept. ca pe o brosa de pret de care tu, utilizator de yahoo, nu ai.

ei formeaza o nisa cool. pana aici nimic rau. in fond, toti stim ca diferentierea este cheia succesului. in cam orice.

chiar si mie mi se pare cateodata ca ei sunt detinatorii unor beneficii si avantaje de care eu n-am habar. si ce e mai rau pt mine e ca se pare ca nici nu ma calific in gasca asta exclusivista. deci voi muri asa.

cine nu are deja hotmail mess sau google talk e un diletant in ale mess-ului. un consumator de produse penibile, de masa. nu ma refer aici la oportunistii mercenari care au adium, ca sa poata juca pe orice front de mess.

dar cum marea masa de utilizatori de mess din romania e pe yahoo, apare o probl. ai vrea sa comunici cu pers din gasca exclusivista. dar nu banui ca are alt mess si ceri inocenta adresa.

gafa asta se intampla pt ca n-am reusit inca sa ma prind de semne distinctive fizice si de look ale acestor persoane. dar lucrez la asta.

atunci ti se replica cu mandrie. daddy80. pe hotmail. pe yahoo nu ai? zic eu. nu, nu-mi place yahoo. hm. nici mie in mod special. dar asa am putea vb. pai fa-ti tu cont hotmail dc vrei sa vb. yahoo e o porcarie. nu suport yahoo. e oribil yahoo.

raman mereu la fel de descumpanita. de ce prefera utilizatorii de alt mess decat yahoo sa nu comunice deloc decat sa aiba cont de yahoo?

e asa de traumatizant si umilitor sa ai un id usor de folosit? diavolul de yahoo le-a adus niste prejudicii asa de mari incat nu suporta nici macar ideea? care este pana la urma marea smecherie de a avea alt chat decat yahoo, dc nu reusesti sa vb cu cine ai chef?

si ma mai bate un gand. stiti cum ies imperecherile mutante dintre membrii unei comunitati inchise. copiii aia cu codita de purcel facuti de oameni bogati care vor sa tina averile in familie. si nu accepta straini.

sau odraslele infricosatoare din acele sate prea retrase, care nu ajung sa petzeasca in imprejurimi.

mi-e frica sincer. ca utilizatorii de alt mess decat yahoo, un grup pana la urma restrans de persoane, se vor aliena.

ca tot discutand numai cu persoane din acelasi grup restrans, ideile puse pe masa se vor subtia. gandurile se vor imputina si vor deveni fixe. vor dezvolta un dialect numai de ei stiut, care-i va indeparta si din comunitatile nevirtuale.

prin urmare, incrucisarea lor cu utilizatori de yahoo mess mi se pare a fi o urgenta. ei sunt "in denial", si nu vor sa recunoasca pericolul ce-i paste. dar mie imi pasa. si vreau sa-i salvez.

utilizatori de yahoo mess, sustineti-ma! haideti sa trimitem o delegatie de lobby la fratii nostri coplesiti de trufie. sa-i invitam la discutii si sa-i salvam cu forta. o sa ne multumeasca intr-o zi.

iar eu, eu, eu, voi putea in sfarsit sa vb cu cine ma arde. din tabara adversa. cazuta in greseala.

anyone?

placeri litorale ciresesti

ne-a chemat marea dragutza. am raspuns prezent.

toata lumea a incercat sa ne descurajeze in demersul nostru. ca o sa ploua. ca o sa fie prea multa lume. ca o sa fie prea frig. ca n-o sa avem ce manca. ca o sa fie un trafic sora cu nebunia.

intr-un cuvant, ca o sa fie prea orice si nu destul de nu stiu ce. ca ce ne-a venit. ca ne-am gandit bine? ca o sa suferim. ca o sa ne dezgustam. ca o sa ne deprimam.

ferme pe pozitie cum le sade bine unor cirese, am purces. primul drum spre vama. miros de libertate in nari. am bagat viteza cata poate sa duca o cireasa. 160 km/h. am ajuns destul de repede asa.

acolo, nema ploaie. zero furtuna. cald afara. buluc de fete cunoscute care ne asteptau zambind. ne-am vazut cu prieteni in fel si chip. cu toti prietenii cu care n-am mai apucat in ultima vreme.

am dansat ca-n prima zi. am ras de ne-am spart. si iar am dansat. si iar am ras. si uite asa 2 zile in continuu. a fost si tequila cu noi. ma rog. pana la un moment dat. cand poate ca a fost impotriva noastra. dar cui ii pasa. rezultatul final: pe plus.

cand n-am mai dansat si a venit dimineata si a inceput sa ploua, am fugit la cafeneaua turceasca de la o aruncatura de batz. ne-am tolanit pe perne confortabile. am mancat shuberek facut acolo tare bine. am baut mai multe serii de cafele tulburator de bune. facute la nisip. si iar am ras.

apoi am intrat in putinele si chicioasele magazine deschise pe ploaie la mare. ne-am imprietenit cu proprietarii si am petrecut de minune proband ochelari, palarii si margele, o ora jumate.

am ras de ne-am spart. am plecat incrosnate de mici nimicuri colorate. care ne-au oferit mari placeri condimentate.

cand n-am dansat si n-am cumparat nimicuri colorate, am stat cirese soparle lenese la soare. am baut lapte batut, am mancat iar shuberek cu ochii la mare. ovidiu ne-a facut cafea cu drag. parca n-a trecut nicio zi de la ultima cafea. m-a intrebat unde mi-e cana cu buburuze.

am capatat roseata in obrazul de cireasa. si am ras de ne-am spart. iar si iar. lu a zis, dupa niste gandire, ca s-a nascut din spuma marii. n-am contrazis-o. poate chiar are dreptate. lu e dragutza, de ce sa nu se fi nascut in felul asta mai special.

am scarpinat-o pe fetita intre urechile pufoase. dna stefan, gazda, ne-a primit bucuroasa. eram de-ale casei. n-a parut afectata de toata povestile si ideile si parerile pe care le-a auzit iesind de la noi de pe geam toata vara trecuta. si nu erau informatii pt oameni slabi de inima. credeti-ne.

am rezervat toate weekend-urile din luna iunie camera la mare. ca sa putem face toate astea inca o data si inca o data. fara nicio variatie. monotonia e minunata cand e are tot ce-i tb. ca si tortul de ciocolata.

am ales bine. a fost incredibil de misto la mare. si e doar prima mare dintr-o serie lunga de mari de anul asta.

pazea vama! s-a deschis sezonul la cirese. and there's nothing you can do about it.

cireasa si macaraua

macaraua asta din povestea mea nu este utilajul ala de pe santierele de constructii.

macaraua este un barbat care a fost convins ca eu si cu el avem o relatie. l-am poreclit asa pt ca era, repet era, ff inalt.

sincer, nu stiu exact cum arata. ne-am intamplat alaturi intr-un mare furnicar de oameni in cel mai faimos club de party din vama.

era ff desirat si eu mica. din cauza asta aproape ca nu ajungeam cu privirea sa vad dc exista o luminita la capatului tunelului. nu ma refer numai la trasaturile care-mi plac. ci si la stelutzele sau vidurile care isi fac loc prin ochii oamenilor. si care ma anunta ce e de fc. sau nu.

sigur, as fi putut sa-mi iau un scaunel si sa-l rog sa stea locului un pic. sa ma uit putin la el, sa vad cum arata. dar ar fi fost nepotrivit gestul asta al meu. social inacceptabil.

in plus, ca sa faca lucrurile si mai complicate, macaraua purta o palarie cu boruri mari, de cowboy. care, dc as fi ajuns totusi cu privirea atat de sus, ar fi ascuns oricum trasaturile.

la scurta vreme dupa ce am dansat alaturi, macaraua m-a indragit. mi-a murmurat cu gura secreta de sub palarie ca am o atitudine care-i place. si a decis pe loc ca avem o relatie.

si asta, va spun, fara sa ma anunte si pe mine in prealabil. sau sa-mi ceara prietenia, cum se facea cand eram mici.

dar m-am prins pt ca a inceput sa puna pe fuga toti barbatii si baietii care ma placeau si imi adresau vreo privire sau vreun cuvant. si nu au fost putini, va spun.

din inaltul cerului instelat, macaraua punea mana in gat tuturor pigmeilor care indrazneau sa insinueze catre mine vreo chimie.

apoi ii lua de umeri si ii impingea departe, zicandu-le cuvinte mestesugite. "esti bun. te uiti la cea mai draguta femeie de aici. si mie imi place. te inteleg. dar hai sa facem pasi pe covorasi".

ok. flatant la inceput. dar deranjant mai pe urma. cand am inteles eu ca treaba e serioasa. si ca sunt, vreau nu vreau, femeia macaralei. for the night. si poate chiar pt mai mult.

pt ca sunt marunta la stat si deci usor de manevrat, mai ales de catre o macara, am tras ponoase. macaraua ma apuca la rastimpuri cu mainile lui ca de cuva de buldozer sper ca asa se numeste gheara aia cu dinti in care se incarca nisip.

si ma tragea aproape, strangandu-ma cu foc, in timpul dansului, la pieptul lui de metal. se baza carevasazica pe bunul simt si micimea fizica a unei cirese intr-o seara de mai.

odata m-a ridicat chiar pe umerii lui de macara printr-o miscare abila. la care am fost prea nepriceputa sau slaba sa ma impotrivesc sau sa protestez. odata ajunsa acolo sus, in lumea macaralei, aerul rarefiat m-a facut aproape sa lesin.

totul spre deliciul prietenilor mei. care imi cantau incetisor macarale stralucind in soare artintii. macarale. si chicoteau neincetat si se distrau in special de nepotrivirea geografica dintre o cireasa si o macara.

adica, cum s-a gandit el, macaraua, ca putem sa fiintam impreuna cand el atinge cu mintea norii. iar eu abia pot sa privesc peste un gard? hm.

mi-a alungat toti pretendentii din preajma, rand pe rand. si cu unii chiar as fi vrut sa vb. si a inceput sa ma stranga la pieptu-i de arama din ce in ce mai cu des si mai prelung. asa ca a tb sa fac o miscare brutala. sa fug in lume. parjolind tot in urma.

am avut o relatie scurta dar intensa. si totusi am fugit de magie. cine sa ma mai inteleaga. ma tot plang ca nu intalnesc sufletul pereche. si cand imi ofera cineva unul, il joc in picioare.

macaraua n-a inteles nimic. si nici cireasa. asa ca fiecare si-a vazut de drum in lumea ei. macaraua in lumea ei misterioasa de metal. eu in lumea mea de fructe si flori.

farasul care nu strange gunoiul si alte obiecte asemanatoare

sa luam de exemplu farasul care nu strange gunoiul. un faras are o singura responsabilitate pe lumea asta. sa permita gunoiului sa ajunga pe el.

si totusi, exista sub soare, m-am convins, mii de farase care nu permit nici in ruptul capului adunarea gunoiului pe ele.

am patit asa: am maturat toata casa cu matura. pt ca mi s-a stricat aspiratorul. nu m-am alarmant. se poate curata casa si old school.

deci am insfacat matura si am maturat casa de i-au mers fulgii. am fc gramajoare de o dimensiune numai buna de luat cu farasul. eram multumita. aproape terminasem treaba.

am apucat farasul si am purces la trecerea gramajoarelor de gunoi pe faras. la inceput am crezut ca mi se pare. dadeam cu matura impotriva farasului si gunoiul nu era pe faras. mai sa fie.

am incercat din nou. esec. tot gunoiul mic si mare era sub faras. sau pe langa faras. dar nu in faras. doar bucatile mari cat un elefant tronau pe faras. vreo 3. pt care, ca sa fim sinceri, nici nu as fi avut nevoie sa matur, ci le-as fi cules cu mana.

am incercat de multe, dar foarte multe ori. pt ca eu sunt de soi tare tenace. nu pot sa accept o infrangere asa meschina. si m-am gandit ca dc insist, poate macar o parte din gramajoara de gunoi accepta sa se urce pe faras. nope. m-am inselat.

sa-mi spuna cineva. ce rost are acest faras? cui serveste el? si de ce a fost produs? cum l-a lasat sa treaca de linia de productie de farase acel nemernic de controlor de calitate a faraselor lumii?

si ce rost are penseta care nu penseaza sprancenele pt ca cele 2 brate nu se apropie suficient, din nastere? dar ibricul care are tzuguiul facut prost si oricum ai pune in cana, curge pe de laturi? ce facem cu un cutit de friptura care n-a taiat, nu taie, si nu va taia niciodata friptura?

repet, obiectele astea nu au mai multe intrebuintari. penseta, cum zice si numele, e facuta sa penseze. ibricul cu tzuiguiul lui de ibric e facut sa putem pune in cana fara sa varsam. iar cutitul e facut pt a cioparti friptura.

cum dorm oamenii astia care au lasat sa iasa din fabrici produsele astea? sigur au familii, fac vacante, au si ei mame. isi invata copiii cum sa faca in viata.

e monstruos. innebunesc cand mi se intampla. uite cum farasul zace acum parasit, in dizgratie. penseta e data de pereti. ibricul are praf pe el de-un stanjen. cutitul nu taie acum friptura altcuiva.

va rog mult sa-mi spuneti ce alte obiecte similare mai stiti. si care v-au chinuit.