pepenele rosu care uneste oameni

suntem pe plaja. aruncam priviri piezise. tensiunea e mascata cu zambete amabile de plastic. muschii sunt incordati distructiv. nu pentru sport. ci pentru intoleranta.

si vine pepenele rosu. acest batran actor al verilor noastre. rosu transparent. datelat si cu insertii de mici alunite regulate.

ochii se intorc cu luciri de pacat catre el. privirile se inmoaie a pace. prin sange ne curge soare si sos rosu de zahar indoit cu apa.

gurile se lipesc cu pofta de cocos. si se afunda din ce in ce mai tare in felia de luna rosie. curge sos peste tot. pe noi, pe ei, pe noi. marea vine cu valuri de pepene rosu acum. care lasa in urma nisip roz bon-bon.

soarele ne bate in cap. dar avem pepene rosu si rece cu noi. si nu ne pasa de nimic. suntem iar prieteni. pt juma de ora. dar tot e bine.

de ce se duc razboaiele cu arme si aparaturi si munitii. daca li s-ar da din jumate in jumate de ora pepene rece tuturor combatantilor, victoria ar fi de ambele parti. iar costurile minime. ar trebui doar un pic mai multe frigidere. si tiruri cu pepeni romanesti trimise in zona de conflict.

inainte sa cerem marire de salariu, ar trebui sa oferim sefului nostru o felie rece de pepene. n-are cum sa-i reziste. se inmoaie.

cand ne certam acasa cu cate cineva cu care impartim perna/patul/lingura, ar trebui sa pornim tot cu pepene rece la bord. make love, not war.

pepene rece, te ador. si simt cum si tu ma iubesti inapoi.