cireasa cameleoana

Am o dilema.

Imi trebuie doua zile in ardeal, ca si incep sa vorbesc cu "no". Pe care il asez priceput atat la inceput, cat si la mijloc, sau poate la final. Dupa caz. Pentru ca am inceput sa inteleg cum functioneaza limba asta.

Am ritmul si ghiersul ardelenesc in sange. Poti sa juri ca am vazut lumina zilei intr-un oras tihnit ardelean. Ca nici n-am auzit de salajan, leagan de civilizatie cireseasca. Si ca nu pot sa ma grabesc la vorba nici sa ma pici cu ceara, pic-pic.

Doua zile imi trebuie si pe langa Gura Humorului. Ca sa pocesc dulce cuvintele moldovenesti. Ca sa mi se para ca pepenele e harbuz. Ca chipsii sunt barabule. Si ca draga de cafia. Se transforma in cafa.

Par o nepoata a lui Stefan care a stat ceva mai mult prin regat. Si de-aia a reusit sa inabuse ceva din dulceata trilului bucovinean. Asa de bine si natural imi iese. Incat chiar si eu tind sa uit cum au stat lucrurile.

Ca primul lucru pe care l-am vazut a fost tramvaiul din Ozana. Dar nu cea limpede ca cristalul si frumos curgatoare. Ci cealalta Ozana, din metropola. Nu spui unde, zona importanta.

O saptamana imi trebuie oriunde in Italia. Ca sa vorbesc ca o rezidenta get-beget. Sa cant cuvintele in mod dantesc. Incat sa ti se para. Ca cireasa a fost rapita de mic copil. Si dusa cu forta peste hotare. Unde a invatat romana de hobby asa, de la diaspora.

O fi simpatic, dar e si putin jenant. Pare in final ca sunt lipsita de personalitate lingvistica. Care ascunde personalitatea in general. Ca ma dau cu orice limba ar fi. Ca n-am mama, n-am tata. Cand vine vorba de vorbit orice.

Mi-e rusine de cum devin eu. Dupa cum devine cazul. Ba ardeleanca, ba bucovineanca, ba italianca. Si de fapt, la cerere si imediat orice altceva. Doar un pic sa ma lasi pe plaiul respectiv.

Si acum dilema.

O fi legat de faptul ca am facut pian si am o ureche insuportabil de fina si buna si fina si buna. Si nu ma pot abtine sa nu cant? Sau ca sunt generoasa si vreau sa fac placere gazdelor, fara sa ma pot opri?

Sau ca. Si tare as vrea sa-mi ziceti ca nu e asa. Sunt o cireasa tip cameleon. Si sufar de mimetism, o foarta grava de pierdere de sine. Iar limbajul este doar inceputul acestui secerator flagel de degradare personala.

apetitul pentru judete limitrofe

de cand eram mica am stiut. ca barbatii ardeleni sunt cei de dorit. ca acolo sta magia.

de fapt oricine stie asta. oricine care nu e ardelean. stie ca asta e rasa cu care trebuie sa te asociezi. la nunti, botezuri si inmormantari. adica in viata, in general.

numai cand aud vorba ardeleneasca. si ritmul ei. stiu ca nu se poate intampla nimic rau. ca totul e corectabil. ca daca bunavointa e, totul e. si eu bunavointa am. mi s-o dat cu carul. nu cu paharul. cand s-o-mpartit norocu.

si totusi, desi mi-e clar. ca si informatie. cand vine vorba de pus in practica. se spulbera tot. pe-o ureche imi intra. pe alta imi iese imediat. sau poate unde nu sunt destul ardeleni. sa se dea domnule cate unul, sa ajunga la toti.

nu stiu exact care e problema. de ce nu pot si eu, o cireasa constienta de telul ei. sa am un prieten ardelean.

dar cum vad un barbat dintr-un judet de pe-aici, de prin campia romana sau regat. imi sfaraie calcaiele. mie imi plac de mor, s-a demonstrat. constantenii. prahovenii. dambovitenii. ilfovenii. barbati obisnuiti cu ciulinii baraganului. si cu arsita si greul.

barbati care cand erau mici. se plimbau prin orase. cu centre muuuult mai uratzele decat ardelenii. barbati care n-au influente din culturi mai serioase. cum ar fi aia germana. si aia ungureasca. barbati nelaterati. romani 100%, cu sange navalnic. si obiceiuri pe masura.

si acum sunt in mare cautare. de vreun vajnic barbat giurgiuvean/ialomitean/calarasean/teleormanean. n-am cunoscut nicunul. dar sunt sigura ca-mi plac la nebunie. n-au cum sa nu-mi placa. simt asta. anyone?

vreau si eu sa dansez cu familia prietenului meu la vreun eveniment important o geampara. si cu un ardelean n-o sa am sansa asta niciodata. vreau ca prietenul meu sa fie obisnuit cu vantul de iarna. care bate cumplit in orice judet din jurul bucurestiului.

vreau sa stie si sa poata si sa vrea. si daca are chef, sa traga repede de volan. si sa depaseasca toata coloana de la stop. si sa se puna el primul. vreau sa fie iute. si smecher. si sa razbeasca acolo unde ardelean. fie el cat de bun. n-ar razbi niciodata. pentru ca este prea absurd de corect.

imi plac barbatii care n-au mama, n-au tata. care stiu sa se lupte pentru teluri superficiale. care cauta luxul si placerea. si care nu se dau in laturi de la nimic. atunci cand li se arata posibilitatea unui covor rosu. intins in fata. ca o amanta.

trebuie sa recunosc. ca oricat de buni ar fi ardelenii. eu caut barbat din judet limitrof bucurestiului. cu obligatii sau fara. nici nu mai conteaza prea tare. parca te mai uiti. rog seriozitate.