prietenul meu imaginar

Se stie ca mai toti copiii mici au prieteni imaginari.

Se sfatuiesc cu ei asupra problemelor aparute mai mereu in viata de copil. Le dau sa manance bunatati si daca astia nu mananca cum trebuie. Copiii mici se ingrijoreaza si ii duc degraba la doftori. Apoi au grija sa ia tratamentul.

Prietenii imaginari merg cu copiii in vacante si au si ei mofturile lor legate de destinatii. Mama, lui Toto nu-i place in Turcia, la all inclusive. Si eu fara el nu plec. Bine puiule, mergem in Italia. Stie si mama ca e serioasa problema.

Prietenii astia nevazuti se joaca cu ei la malul marii, zglobii, printre valuri. Le impart perna si visele noaptea in pat. Invata sau sunt rebeli in aceeasi banca, la scoala. Si mai tot timpul nu suporta mancarurile ce includ broccoli.

E, si cireasa a inceput de curand sa povesteasca apropiatilor. Dupa cum urmeaza.

Ca a vazut cu I. un film care i-a placut tare. Ca a mai vazut cu el un film care a infricosat-o. Desi ea l-a ales. Ca cica I. ar fi intrebat-o daca e sigura ca il vrea pe-ala.

Si a insistat ca surda pe mormant. Ca ce de filme are de vazut in continuare cu I. Si cum I. are vin nu stiu de care. Si stie atatea despre filme. I-a zis chiar si mamei de cireasa.

Apoi ca nu poate sa se vada cu ei, prietenii. Pentru ca, vezi doamne, se vede cu I. Care e asa si pe dincolo, cu dantela de amanunte. Ca a fost weekend-ul trecut in Bucovina, cu I. Ca ce peripetii au avut, cate si mai cate intamplari.

Ca a fost cu trenul. Ca era soare. Ca I. stie un loc unde poate cireasa sa se intalneasca cu stramosul ei Stefan Cel Mare. Ma rog, ati prins ideea.

La inceput prietenii s-au bucurat ceva de speriat pentru cireasa. Au felicitat-o din inima. Zau ca I. pare un om de isprava, cireso. Bravo. Cand il cunoatem si noi?

A, pai sa vezi ca acum e plecat. Si alta data are treaba. Si de fapt acum tocmai a plecat. Nu simtiti mirosul de parfum? M-au crezut o vreme. Apoi au devenit ceva mai suspiciosi. Si au cerut dovezi.

Neputand sa le produc. A inceput sa-mi mearga vestea, cum ca cireasa. Ea, care a reusit sa treca cu bine. Si fara un prieten imaginar peste perioada copilariei. Si apoi fara prea multe cosuri peste pubertate.

Acum insa a fost razbita de singuratate, saraca. Cat sa reziste si ea?! Si n-a mai putut. Asa ca si-a inventat un prieten cum i-ar placea ei. Toti avem modelele noastre.

I-a dat un nume, i-a croit o identitate care sa stea in picioare fara de proptele. I-a pus o varsta prielnica pentru imaginea ei. Si a inceput sa il ia dupa ea peste tot. Si sa pretinda ca stai, ca sa il consulte si pe I. Cand e vorba de mers undeva.

Apel catre I. Daca tii la imaginea mea. Si vrei sa mai pot scoate capul in lume. Arata-te macar un pic. Cand sunt undeva in public. Cu cat mai public, cu atat mai bine. Hai la ceas la universitate, si ii chem eu pe toti.

Dupa aia poti sa-ti vezi de treaba, ne luam de-un stres. Si ne uitam la niste filme.

oglinda cere puricare

Oglinda, ce obiect seducator. Cum o vedem, cum ne pierdem. Si nu ma refer la faptul ca suntem coplesiti de cat de frumosi suntem. Ma rog, eu mai patesc si asta. Dar nu acum. Nu in postul asta.

Ci la imposibilitatea de a ne abtine sa ne purtam decent in fata ei. Oglinda de la baia noastra este cel mai inofensiv obiect. Cand o vedem, ne vine doar sa ne spalam pe dinti. Si poate sa aplicam si putin machiaj. Si gata.

Dar celelalte oglinzi din viata noastre. Peste care dam pe la altii pe acasa, in hol. Sau prin dormitoare mai cu concept, asa. Prin masini aflate in plin trafic. Astea sunt oglinzile care scot din noi un personaj nou, lipsit de idei preconcepute.

Doamnelor si domnile, acesta este maimuta. Tadaaaa.

Am observat ca gasim oglinda din lift ca fiind una din cele mai provocatoare. Cum o vedem, ne apropiam obraz in obraz cu ea. Si incepem sa ne uitam in gura. E lumina puternica in lift si vine fix de sus. Asa ca ne vedem cotloanele gurii ca nicaieri in alta parte.

Chiar nu conteaza cine mai e cu noi lift. Uitam de existenta lui si incepem sa ne scalambaiam, sa deschidem gura la maximum. Sa ne uitam ce avem in spate acolo, dupa ultimele masele. Dam si cu degetul, verificam, ne strambam.

Vedem stupefiati branza de la pranz, prinsa delicat de baza incisivilor. O luam speriati de acolo, ca e rusine. Ce sa facem cu ea? Pai ori o inghitim, sugandu-ne degetul. Ori o stergem pe shest de pantaloni sau la repezeala de peretele liftului.

Noroc ca e calatoria scurta. Pentru ca altfel am ajunge probabil sa ne scotocim si prin alte locuri dosnice din fiinta noastra pamanteana. Care, sa fim precisi, n-are nicio legatura cu fiinta noastra astrala, de mare angajament.

Oglinda din masina, cand suntem prinsi in trafic, este clar pentru cosuri si puncte negre. Nu ca sa vedem cine e in spate. A, si pentru inventarierea parului din urechi. Eu n-am dar am vazut la altii. Care insa nu se lasa smuls cu una cu doua. Ca nu e pozitia buna. Dar asta nu inseamna ca nu merita sa incerci totusi.

La semafor poti sa storci doar jumatate din cos, ca nu e timp. Dar pot sa-l termini sigur in conditii ok la urmatorul. Ai lumina naturala, si nici nu esti prins cu vreo alta ocupatie care sa te tina din asta.

Iar pe soferii din jur nu o sa-i mai vezi in viata ta. Si oricum, si ei fac acelasi lucru. Acum e momentul.

Oglinda din sala de aerobic este dintre cele mai ademenitoare. In primul rand este uriasa. Si cum instructorul intarzie mereu. Este salonul nostru personal de cosmetica delicata in vazul lumii.

Toate femeile care vin mai devreme sunt lipite de oglinda. Ca mustele de borcanul cu miere. Mijim ochii la ea, intoarcem diferite fatete ale fetei pentru o mai buna vizibilitate.

Impingem cu limba in obraz ca sa punem sub lupa potentialele chestii care tind sa ne scape de la inspectie. Pentru ca acolo uite, sub pomete, nu bate soarele.

Mai sunt si momente cand sunt tare fericita. Si atunci dansez goala in fata oglinzii, iesita de la dus. Cu un microfon improvizat, si cred ca sunt Madonna. Dar nu se pune cred, e offtopic. Nici nu stiu ce mi-a venit sa zic de chestia asta. O cireasa guraliva.

As vrea sa iau credit numai eu pentru comportamentul asta. Dar am vazut ca mai toata lumea face la fel. Si crede ca spatiile care poarta intamplator oglinzi nu sunt mijloace de transport. Sau locuri unde ai venit pentru ceva anume.

Ci sali de igiena personala puse la dispozitie de catre municipalitate, firmele mari de masini sau prieteni. Iar oglinda, ea cere puricare atenta pana la loc comanda. Altfel nu are niciun rost. Si degeaba e pusa unde e pusa.