turcismul din mine n-are lecuire

Credeam ca sunt ok. Ca primavara asta am scapat. Ca pot sa stau si eu linistita la soare, in parc. Sau cuminte pe mal de mare, langa granita.

Am sperat ca nu mai trebuie sa fug de la birou. Ce-o zice Dana. Sa imprumut iar bani. Ce-or zice creditorii. Si sa o tai lasand in urma un norisor de praf de minune. Ce-o zice mama de cireasa.

Aiurea. Ti-ai gasit. A inceput iar. Ce surpriza. Sa-mi clocoteasca sangele navalnic prin venele delicate de cireasa turcofila. Sa ma trezesc fredonand cat pot eu de tare Askim Surpriz.

Deja nu mai pot sta locului de atatea furnici stranse pe talpa mea numarul 36. Care se milogesc de mine. In frunte cu a lor craiasa. Sa plec odata in turcime. Sa ma salvez. Sa ma izbavesc aruncandu-ma in cap in adana kebap si ceai de mere.

Slaba cum sunt de refuz. M-am lasat sedusa inca o data. Cred ca a 12-a oara. Cine sa mai stie. Cui sa ii mai pese.

Am anuntat pe turcoaica Nihal ca in sfarsit se intampla. Si ca simt enorm si vaz monstruos. Am rugat-o sa faca program prielnic. Ce sa includa, acum ca activitatile primitive de facut la Istanbul. Sunt deja fumate pana la filtru de cireasa turcita.

Sa includa ceva dansuri din buric. Baie turceasca la cel mai smecher stabiliment istoric & masaj complet tot acolo. Cafea la turnul din mijlocul Bosforului. Si alte lucruri exotice. Pe care sa le degust stand turceste.

A, am cerut si o intrevedere fulger cu presedintele republicii. Care sa ma ajute sa-mi gasesc un job temporar bine platit. Pe perioada de 6 luni. Ca de ceva vreme planuiesc sa ma fac cireasa turcizata.

Sageata albastra mai are nevoie doar de benzina si asigurare. Ca sa o porneasca vitejeste pe pamant bulgar. Si apoi sa se indese printre minarete si zgarie nori. Pana la poarta blocului din cartierul Levent. Unde cireasa o sa maie peste noapte.

Imi sare inima din piept de pofta. Ma sufoc de bucurie ca o sa degust pestisori proaspeti din Bosfor. Sunt emotionata ca o scolarita de lanurile cu maci pe care o sa le vad pe drum.

Turcilor cata frunza, cata iarba, pregatiti-va. Vine cireasa valaho-danubiano-pontica cu arme si bagaje. Si va cotropeste de nu va vedeti. Ca sa spele rusinea stramosilor ei ieniceri, spahii si domnite moldovene pangarite.

Si trebuie sa recunosc, plecand ochii de caprioara. Ca desi poate ar fi mai bine sa fiu francofila sau anglofaga. Ei bine, turcismul din mine n-are lecuire.

incursiune in buric

Eram in chiloti in fata oglinzii. Cu peria de par pe post de microfon.

Executam coregrafia si tot ce mai trebuie din gura. Ca sa iasa un girls just wanna have fun de exceptie. Pentru ca incepuse sa cante la radio. Si n-am putut sa ma abtin.

Nu stiu alte femei sunt sunt. Dar eu din punctul asta de vedere nu prea am crescut.
Cand aud ceva care ma stimuleaza, las totul balta. Si ma apuc sa dansez indracit. Crezandu-ma o legenda pop pe culmea gloriei.

Si atunci s-a intamplat. Mi-am vazut buricul. Si m-am speriat asa de tare. Incat s-a facut noapte brusc. Si a inceput sa ninga cu 1/3 semne de intrebare. Si doua parti semne de mirare.

Stiti ca buricul, atunci cand ai silueta. Este ca o gropita simpatica, cu forma prielnica pentru ochiul si degetul si gura altuia. Cand te ingrasi insa, el devine un fel de gaurica sugrumata de carne impanata.

Care scapa de sub controlul proprietarului. Si unde ti se pare ca se poate intampla cam orice. Pentru ca el se va conduce de acum inainte prin vointa proprie.

M-am aplecat fascinata spre el. Si l-am vazut, un put fara fund. M-am aplecat si mai tare. Si am vazut ca la intrare sedea o aratare de-o schioapa. Cu piele verzuie si ochisori patrunzatori.

Care mi-a oferit pe data un bilet dus-intors. Contra unei alune de padure. Pe care o aveam intamplator in mana. Pentru ca orice superstar trebuie sa se hraneasca echilibrat. Ca sa poata da tot ce are mai bun.

Am pasit cu grija inuntru. In buric canta muzica de lift sau veceu. De felul celei care rasuna prin in hotelurile luxoase. Imediat dupa ce treci de buchetul de flori cat un copac. Care troneaza in mijloc.

Si pe peretii buricului fara noima. Spanzura afise isterice, scrise cu rosu. Voi cei ce intrati aici platiti bilet. Contravenientii prinsi fara bilet in buric risca sa ramana aici. Este interzis sa vorbesti tare in buric.

Apoi fumatul interzis in buric. In buric se intra decent imbracat. Aici mi-am acoperit sperioasa pieptul opulent cu mana. Chit ca n-am reusit mare lucru. Dar sa arat macar bunavointa. Am tot mers pana cand drumul s-a ingustat si lumina a palit.

Si s-a auzit un mieunat sfasietor. Mai mult pe pipaite am gasit in fundul buricului sinuos un pisoi albatru. Care pasamite fumase ca un turc. Si nu-i mai dadusera drumul inapoi. Organizatorii buricului incapator.

M-am strecurat pas-pas afara cu mata-n brate. I-am dat drumul pe geam. Ea a zburat fericita pana jos. Unde s-a apucat sa croseteze florile din ciresul de sub geam.

Era zi din nou. Radio-ul se oprise. Eu eram tot in chiloti. Si buricul tot cutremurator.

Si uite cum mi-am dat seama ca e timpul. Sa dau drumul la cea de-a doua slabire. Slabirea de dinainte de vara. Cine mi se alatura?