Am lasat sa treaca 14 ani. 14 ani lungi de tot. Asta ca sa sterg orice banuiala.
Cine ar putea sa mai creada acum ca o cireasa, dupa atata amar de vreme. Este autoarea brutalizarii unei femei batrane, matahaloase si sarace. Fiziceste dar si spiritualmente. Cine? Sunt la adapost de orice ipoteze.
Nimeni n-o sa poata atribui cruzimea acestui act unei eleve aproape sterse si cam grasune de la clasa J. Care se fastacea mereu prost in latineste. Sub privirile vulturesti ale dirigintei ei. Suferinde de halena si discurs cu precipitatii.
In fond toti ne balbaiam atunci. Si dupa mine au mai suferit si asudat si altii atatia ani. N-au cum sa ma dibuie. Eu sunt o persoana respectabila. Am fost si maritata. Cum puteti sa ma intrebati daca am ciupit-o de slana pe profesoara de latina?
Acvila non capit musca, o sa-i zic intai zeflemitor. Cand o sa ma inghesui cu trupul meu mic peste ditamai carnea. Pe o straduta intunecoasa de langa liceul cu pricina. Nu stii ce sa-mi raspunzi la asta, ha? Nu ma privi asa inocent. Stii tu.
Acvila non capit musca, o sa ii urlu in fata ei. Ce poarta ochi mici si porcesti si acum tragand a groaza. Eu purtand pe fata un ciorap de dama cu picatele. Lucru care face de nerecunoscut trasaturile aprige de cireasa loaza la invatatura. Si trebuie ca sperie cumplit orice victima.
Acvila non capit musca, femeie cavou al tineretii mele. O sa-i suier in timp ce ii recit toata litera A din dictionarul cu zicale celebre latinesti. E rau sa fii in deriva, ha? E timpul sa platesti.
Apoi o sa scot repede din sacosa doua oua fierbinti. Si o sa o rog sa le tina bine la subsiori. Am citit intr-o carte ca asta provoaca suferinta suficienta. In timp ce o tin ocupata cu treaba asta, scot un patent si incerc sa-i smulg si o unghie.
Intre timp ea o sa fie cumplit de speriata. Sunt sigura. Iar eu vreau sa ii fac psihicul un infern. Asa ca o sa-mi pun pantofii cu tablita pe care ii ura atat. Si o sa-i trag cu ei la turloaie. Ciupind-o in timpul asta sistematic si rapid, pe toata suprafata corpului.
Ma rog, daca s-o putea sa-i fac toate astea. Ca ea e cat o batoza mestecand in dinti bucate. Si eu, abia daca ridic mainile ma pot compara cu un degetar. Sa-mi iau un asistent pentru aplicarea actului de huliganism?
E prea riscant...Dupa ce am asteptat 14 ani tocmai sa nu pot fi banuita. Acum nu merita sa distrug totul. Printr-o neglijenta sau decizie necumpatata. O sa mananc si ceapa si usturoi. Si o sa-i vorbesc de-aproape. Gura la gura. Cum facea si ea.
Acvila non capit musca, o sa-i urlu in obrazul verde. In timp ce pic dintr-o sticla intr-un pahar cu apa cate o picatura romaneasca. La rastimpuri indesite. Am citit in alta carte ca asta streseaza teribil.
Ziarele o sa vuiasca a doua zi. Huliganismul perfect, o sa se cheme. Huliganismul secolului, va spune editia de seara. Profesoara de latina ciupita bestial de corp. Autor necunoscut.
Si, dupa niste cercetari: suspiciunile duc totusi catre un maruntel profesor de latina din provincie cu o respiratie urat mirositoare. Care ii vrea de multi ani catedra. Si a declarat public ca este dispus la orice pentru a o obtine. Este retinut acum pentru declaratii. Revenim.
Mda, asta nu prea imi convine. Este incredibil cat ma induioseaza situatia lui. Daca o sa intre la puscarie om nevinovat? Legea s-a inasprit. Pentru ciupit iei acum pe putin 7 ani. Pentru vanatai la turloaie, cine mai stie cat.
Doamne, cum m-am inmuiat. Si era totul pregatit. Chiar si ciorapul.
Se afișează postările cu eticheta mihai viteazul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mihai viteazul. Afișați toate postările
miercuri, 16 septembrie 2009
misterul huliganismului aplicat profesoarei de latina
Publicat de
another cherry
15
comentarii
Etichete: ciorap pe fata, huliganism, liceu, mihai viteazul, picatele, picatura chinezeasca, profa de latina
Abonați-vă la:
Postări (Atom)