cireasa nu gusta drama

Din ciclul ce stie cireasa ce-i sofranul. Avem astazi despre aversiunea ei innascuta. Si apoi ajunsa la maturitate deplina. Neplacerea profunda pentru teatru.

S-a chinuit mama de cireasa cu cireasa, de cand era miiiiica de tot. A dus-o la tot felul de variante de arta dramatica. Doar-doar i-o gasi punctul ala sensibil bine ascuns. Pentru ca e greu sa traiesti in societate daca nu esti amator de asa ceva.

Cat am fost minora si n-am putut sa iau decizii singura. M-am supus. Am fost chiar si la Trilogia lui Andrei Serban, indelung gustata de toata lumea. Unde mi-a fost teribil de frica. Pentru ca era intuneric si actorii urlau si ma impingeau.

Dar acum imi dau seama. Probabil ca de-asta m-am maritat prea tanara. Ca sa nu ma mai tarasca mama in lacasul de cultura respectiv.

Iar de sot, n-aveti grija. M-am ferit prin contract prenuptial sever. Orice-ar fi, nu ma duci la teatru. Daca incerci numai. Pe paine cu sare cu tine din aceeasi strachina eu nu mai pun gura. E bine de stiut totusi ca nu de la asta a rezultat divortul.

Sau...cine sa mai stie. Multa apa a curs pe Dunare de atunci.

Cum intalnesc pe cineva nou in viata mea. Femeie sau barbat. Batranica sau gravida. Militar in termen sau homosexual. Vine o vreme cand ma cheama sa savuram impreuna teatru.

Eu ma explic si cer intelegere. Ciresele cresc in copac. Si unele raman acolo. Va rog lasati cireasa in pace. N-are rost sa ne batem toti capul. Va astept afara, sunt ok.

Si absolut toti. Credincios sau ateu. Copil sau specialist in IT. Contabil sau profesoara universitara. Nimeni nu vrea sa accepte. Isi pun ambitia ca niste copii de gradinita. Crezand ca de buna seama nu am fost eu la ce trebuie.

Ca nu exista sa nu-mi placa asa ceva. Si ca sa incerc si cu ei sa vad magia. Si ma taraie iar in sala. Si iar se face intuneric si nu mai pot sa vorbesc despre ce am chef. Si nici macar sa fasai o hartie de la ciocolata.

Si nu pot sa beau campari orange. Si nu am net. Si trebuie sa stau infixata pe scaun. Si mereu e prea cald. Sau prea frig. Iar actul, actul artistic. Ma lasa asa de rece ca imi vine sa ma sparg in bucati egale.

Exista unele piese cu pauza la mijloc. La alea mi-e cel mai greu. Pentru ca, odata aprinsa lumina. Eu inteleg ca s-a sfarsit teroarea si sunt iar libera. Dar insotitorul imi zice ca mai e.

Si, cred ca sunteti de acord. Nu exista crima mai mare. Si dovada mai explicita de ingustime la minte si proasta crestere. Decat sa pleci de la o piesa inainte sa vezi finalul.

Da domnule, v-am zis ca sunt din copac. Lasati-ma sa plec. Se poate, cireaso? Ne faci de ras. Stai locului, zau. Nu mai esti copil. Mai e doar o ora jumate.

Si iar intunericeala. Si iar nu pot sa ma foiesc. In plus, pe scena. Actorii urla mereu. Urla orice-ar fi. Despre orice e vorba, ei urla. Nici macar nu ma pot gandi la ale mele in harmalaia asta.

Deci nu. Aviz amatorilor. Nu mai merg niciodata la teatru. Niciodata. Orice vi se pare voua ca aveti sa-mi revelati pe aceasta cale, dramatica. Tineti pentru voi.

Cireasa nu gusta drama. Desi e cateodata ea insasi o drama queen.

cireasa si legea

Se pune agentul cu picioarele desfacute in mijlocul magherului. Si ma trage de perciuni pe dreapta.

Buna ziua cireasa. Buna sa va fie inima, domnule.

Colega, verifica cnp-ul asta. O voce agitata muge tare in aparat, inapoi catre agent. E another_cherry, repet another_cherry. Suntem pe inserat si temperatura e placuta.

Stii ce-ai facut? Vorbeai la telefon si ai stresat si doua palcuri de pietoni. Telefonul ti-a distras atentia si ai trecut la mustata. O combinatie de infractiuni.

Da, domnule. Dar i-am vazut, domnule. Doar ca asa sunt eu, mai vijelioasa.

A, i-ai vazut, zici. Cati erau?

Nu stiu domnule, nu i-am numarat.

Nu i-ai numarat ca erai ocupata cu mobilul. Iti iau carnetul, cireasa.

Bine domnule.

Asta-i tot? Nu mai zici nimic?

Sunt trista, domnule, dar ce sa mai zic. Am facut-o, am facut-o. Cireasa se gandeste la excursia din dobrogea, la vizita la ferma de lapte pe care voia sa o intreprinda in weekend. Si vede cum multe planuri se destrama ca un fum.

Sa ti-l iau?

Nu stiu domnule, dumneavoastra stiti mai bine. Eu sunt doar o cireasa. Ce stie cireasa ce-i sofranul. De unde se intelege ca cireasa n-a stiut niciodata sa discute cu agentii si sa se milogeasca de ei, cum a vazut la altii ca trebuie si ca se poate.

M-am hotarat, ti-l iau.

Bine domnule. Cireasa lasa ochii in jos si simte ca ii curge sange din nas de suparare. Dar nu vrea sa dea satisfactie, asa ca se sterge cu maneca si se uita cu ochi moi la agent. Bate vantul.

Agentul fara zambet incepe si scrie. Si scrie. Cireasa asculta jethro tull. Asculta si agentul, ca nu are incotro.

Mai ai si alte puncte, cireaso?

Da, domnule.

Cate?

Nu stiu domnule, destule cred. Stiti, eu merg mai repede. Zgomotele orasului tin isonul starii de spirit incercate de cireasa.

Se opreste si se uita. Cireaso, sa ti-l iau?

Nu stiu domnule, eu nu vreau sa mi-l luati. Am multa treaba cu masina asta si nu prea pot sa ma opresc. Domnule, eu trebuie sa dansez. Dar unde-i lege nu-i tocmeala. Si daca trebuie sa mi-l luati, atunci asta e. Dar imi pare rau, ce sa zic.

Cireaso, dar ce-ti sare din portofel?

Ce-mi sare, domnule?

Uite, iti sar 2 bulioane. Stai linistita, relaxeaza-te. Nu ti-am luat carnetul. Dar platesti amenda asta maricica. Si iti dau fara incadrare.

Bine, domnule. Va multumesc ca m-ati inteles. Pot sa plec acum?

Nu cireaso, ia foaia asta. Altfel cu ce platesti?

Nu stiu domnule. Agentul saluta cireasa cu mana la chipui. Cireasa pleaca in tromba, ca o nebuna. A intarziat la tratamentul feng shui. Se lasa seara peste metropola, ca o cortina.