mortul ar fi vrut

Stim toti ca despre morti, numai de bine.

Indiferent ce nemernic a fost in timpul vietii. Cat sange rece a dovedit in situatii in care pana si o piatra ar fi plans cu lacrimi de sange. Cat cinism a dovedit in alte situatii cand pana si o piatra s-ar fi induiosat si s-ar fi transformat in plastelina.

Acum, ca s-a savarsit, mortul este un inger.

Dar nu despre asta voiam sa zic. Ci despre cum, indiferent ce lucruri de neinteles a facut in timpul vietii. Si cum i-a lasat pe toti cu gura cascata de mirare prin actiunile lui abracadabrante.

Cum paseste in cealalta dimensiune, mortul devine ca o carte deschisa pentru cei care l-au cunoscut.

Care stiu exact, dar exact, cum si ce ar fi vrut defunctul in general. Dar mai ales se lumineaza in legatura cu ce ar fi vrut defunctul sa faca ei, dupa deces.

Sotia mortului, careia culoarea negru nu ii sade bine, explica. Mortul nu ar fi vrut ca eu sa port doliu. Avea oroare de negru. Chiar mi-a zis cu putin timp inainte, fara sa stie saracul. Dar uite, parca a presimtit, saracul. Ca sa nu ma prinda ca tin doliu.

Prietenii mortului scandalizeaza familia aducand vestea. Mortul nu ar fi vrut sa ne vada tristi. Haideti sa radem si sa incercam sa ramanem pozitivi despre moartea lui. Pentru ca ne vede si se intristeaza. Nu mai faceti fetele astea lungi.

Familia, despre absenta multor persoane cheie din viata mortului, la parastas. Mortul nu ar fi vrut in niciun caz sa facem o adunare obscena, asa. Ar fi vrut in mod sigur, stiu eu si ea si el, ceva retrans. Detesta aglomeratia si imbulzeala. Ii placeau lucrurile discrete.

Despre impartirea lucrurilor lui, mai ales, totul a ramas cum nu se poate mai clar. Mortul a fost de treaba. Si a avut grija sa lase mici detalii complice despre absolut toate obiectele din viata lui. Parca ar fi stiut, saracul.

S-a gandit exact cine sa stea pe fiecare scaun din casa lui. Cine o sa citeasca cartile lui. Cine o sa ia micul dejun pe masa din sufragerie. Si, daca puteti sa credeti, mortul s-a gandit cu placere. Pe cine ar prefera sa-l lase sa-i poarte papucii.

Cine urmeaza sa se culce cu nevasta lui in continuare. Ce om bun, chiar mi-a zis ca nu o sa se supere daca il aleg pe Virgil. Ca daca e oricine altcineva, nu prea ii convine. Dar daca e Virgil, prietenul lui cel mai bun. Atunci se schimba treaba. Si el e impacat.

Dovada ca mortul a fost un om calculat si generos. Sunt in primul rand rudele. Ca lor s-a apucat sa le impartaseasca, din timpul vietii. Intr-un fel de epopee pragmatica dar nu neaparat in versuri. Si nu neaparat scrisa. Despre cum sa se gestioneze tot.

Asa ca aflam acum, dupa atata timp in care ne-am zbatut in neagra necunoastere, bieti nepasatori. Ca mortului ii placea la maximum sa faca cadouri. Ca s-a gandit fara incetare la fiecare dintre rude. Si in mod special la unele dintre ele.

In final, e bine de stiut ca mortul, inima sensibila, ar fi vrut sa nu mai facem atata caz de moartea lui. Sa incercam sa uitam cat mai repede. Si sa vedem partile roz ale intamplarii.

Daca doar am fi stiut ca mortul e asa de cumsecade. Totul ar fi fost complet diferit. Ce pacat ca e prea tarziu. Dar in mod sigur, mortul ar fi vrut sa nu avem remuscari.