sâmbătă, 26 septembrie 2009

barna din ochii ciresei

omg

*Aceasta este o poveste cu pilda. Deci poate fi citita chiar si de catre copii. Singuri sau prin intermediul parintilor lor, prieteni virtuali aici cu mine. Unul dintre copii stiu ca este Dona. Pe care o rog sa fie atenta.

Cu mare gratie identific si aleg si apoi culeg paiele din ochii oamenilor de care imi pasa. Si apoi asez paiele extrase pe un culcus de matase purpurie. Trag cu indemanare deasupra o lupa uriasa. Si insist sa ne aplecam amandoi, sa le discutam impreuna.

Iau o figura ipocrita si atrag atentia delicat. Fii amabil, draguta. Uite ce-am gasit la tine in ochi. Uite ce mult gresesti tu. Si ce buna sunt eu, prin comparatie. La exact acelasi subiect. Nu trebuie neaparat sa schimbi. Vreau doar sa constientizezi.

Aveam o discutie deunazi cu prietenul meu imaginar, I. Eu ma aratam ingaduitoare fata obiceiul lui de tine legatura cu trecute vieti de doamne si domnite. Adica cele care i-au fost aproape de inima de-a lungul vremii. Dar in glas aveam ceva dojana.

Adica ma straduiam sa ma arat lui toleranta si perfect moderna in aceasta privinta. Dar ceva ma manca pe dinauntru. Era viermele mirarii si al neintelegerii. Si nu ca nu m-as simti stapana pe proprii mei nuri. Dar de ce, de ce sa facem asta? Uite, eu sunt perfecta si nu fac.

De ce sa vorbim cu niste stafii? Partenerii cu care am dormit odata noaptea in pat si acum nu mai dormim, capata un statut aparte. Parerea mea este ca trebuie pusi in lada de zestre. Ca doar am invatat ceva de la fiecare. Dar nu e cazul sa si umblam acolo.

La foarte scurt timp dupa asta, alta discutie cu I. Ce vreti, discutam des. Spun eu ca exact acum un an am inghitit prea repede si prea multe pahare cu cine mai stie ce licoare. Si se insinueaza pe buze, musafir poftit cu jumatate de gura, SMPE.

Si uite cum spun singura, de la mine, fara sa mi se stranga degetele la vreo usa. Da, mai vorbesc cu el. Avem conversatii regulate. Atunci I. zice mi-ai zis ca tii legatura si cu cel mai iubit dintre pamanteni. Da, am recunoscut eu senina. Dar aia este altceva.

Si ne aducem amandoi aminte, a se citi eu deja putin incurcata de potriveala asta, ca am pomenit de inginerul fara inima. Sotul meu cu acte, fost. Si cum am vorbit ieri cu el si zicea ca ceva. Nu conteaza ce.

Atunci I. ma intreaba daca m-a mai cautat G. Da, uneori, zic eu cu privirea limpede si inocenta. Dar stii, aia nu se pune.

I. a fost un lord cum eu n-as fi fost. Nu mi-a cantat niie-niie-niee-niee-nieeee-nie! Si nici nu si-a batut pumnii unul peste altul. Cum se face cand iei pe cineva peste picior. Si vrei sa-i arati ca tu ai dreptate si el e in eroare.

Deci, sa recapitulam. Eu ma credeam superioara si net mai principiala. Fiind ferm convinsa ca eu cand trag o cortina peste ceva, apai trasa ramane, orice-ar fi. Si nu mai vreau sa stiu de omul ala nimic.

Si tot eu am descoperit in trei pasi simpli. Ca stiu cu ce se ocupa recent mai toti fostii mei importanti si chiar si vreunul mai ne. Pilda este ca o cireasa are barne in ochi si se ia de paiele oamenilor. Si nu e frumos.

4 comentarii:

Lavinica spunea...

Fostul meu de acum zece ani imi este unul dintre (foarte putinii)prieteni...Este inca in viata mea, cea mai sincera oglinda pe care as putea avea-o, omul care ma cunoaste mai bine decat 95% din ceilalti oameni din viata mea. I l-am prezentat iubitului meu si atunci cand mergem acasa (fostul este din orasul meu natal) il vizitam, iesim impreuna in oras...La fiecare inceput de relatie in ultimii opt ani mi-am "prezentat" prietenul-fost si am precizat foarte clar ca nu admit gelozii...Unii oameni au inteles prietenia care a ramas in urma acelei relatii, altii nu...Fostul insa s-a transformat din fost in parte a familiei mele si ma bucur ca l-am pastrat asa in viata mea...M-ai provocat insa la o privire sincera in oglinda si cu sinceritate iti spun ca nu stiu daca eu as fi putut face fata unei astfel de "foste" in viata iubitului meu...Dificila treaba asta cu barnele;)...

Vlad spunea...

Haremuri diacronice.

Lupul Alb spunea...

Fiecare avem haremul nostru.
Si fiecare facem parte dintr-un harem.
Phiu....iar n-am baut cafeaua de seara!
So I do dumb things slower.
Cireaso, jos palaria pentru sinceritate.
Cunosc un lup care nici mort n-ar recunoaste ca are un brad in ochi.

another cherry spunea...

@Lavinica: recunosc ca si eu sunt slaba de caracter si n-as fi putut accepta cu inima usoara asa ceva:). barbati unul si-unul fostii tai:). de fapt asta ma sperie putin, ca avem barne multe si nu le vedem. eu as vra mult sa lucrez la ele, dar nici nu le stiu.

@Vlad: haremuri punct:).

@Lupul Alb: ce crezi, ca mie mi-a fost usor? nu prea, crede-ma. dar evidenta era acolo:).