sâmbătă, 5 septembrie 2009

despre picioarele lui

feet-in-water copy

Putine picioare de pe lumea asta imi plac. Va spun sincer, cel mai mult imi plac ale mele.

Ma refer la partea de jos a piciorului, numita popular si laba. Cea care e mai mereu infasata intai in ceva. Si stransa apoi in pantofi mai atractivi sau mai nefericiti. Cea care asigura locomotia armonioasa a fiintei in general si a ciresei in special.

Suna trufas, dar asta e. Cred ca discovery channel o sa lase mandria deoparte. Si o vina pana la urma sa faca un reportaj despre picioarele mele. Iar titlul, programat in primetime, o sa se intituleze doamnelor si domnilor, asa da.

Simt fata de picioarele mele ce o simti jLo fata de fundul sau asigurat pe milioane de bani. Picioarele altor oameni insa, sa nu nu le vad in ochi. Incerc sa stau cat mai departe de ele. Ca sa reusesc asta, de multe ori mint sau dezertez.

Iar daca mi se intampla totusi sa fiu obligata sa ma asociez cu vreunele indeaproape, la final percep o taxa. Care sa ma mai elibereze de trauma suferita. Si sa ma ajute sa acopar orele de recuperare la psiholog.

De fapt, asa ma si prind cand imi place pe bune un barbat. Cand ii accept picioarele fara teama in preajma mea. Si cand ideea de a ma lipi de ele in diverse situatii nu imi face niciun pic de rau.

Si acum marturisirea. Cred ca il plac pe prietenul meu imaginar, I. Pentru ca ma gandesc cu destul drag la picioarele lui. Incat sa ma prind ca mi-a cazut cu tronc. Inima ma mai poate insela. Si o mai si face, uneori. Dar parerea despre picioare, ba.

Si cum sa nu-mi fie dragi picioarele lui cand sunt implicate in atatea si atatea treburi. Picioarele lui sunt deschise sa vada lumea in slapi si sandale. Ceva care mie imi place la barbati si baieti.

Ele se intind cu placere pe plaja la soare. Si sunt genul care pedaleaza cu pofta. Sunt mereu curioase sa mearga in locuri noi. Ia sa vedem noi ce este si acolo, spun picioare lui.

I. se foloseste de ele ca sa faca masina sa mearga prin locuri. Si, numai el stie cum, le instruieste sa ia calea cea dreapta. Cu picioarele astea doua adica, vine I. sa ne intalnim. Ele il sustin in acest pelegrinaj sentimental.

Picioarele lui sunt back-up pentru picioarele mele. Cand eu nu mai am chef sa ma transport dintr-o camera in alta. Se infig tare in pamant cand stapanul lor ma ia in brate. Si face cu mine asa prin lume niste pasi.

Picioarele astea fac matele incurcate cu picioarele mele in timp ce dormim zzz zzz. Si tot ele incearca din rasputeri sa se grabeasca in diverse situatii. Desi stapanul lor nu pare niciodata dispus sa se zoreasca.

Picioarele lui sunt mai dragute ca alte picioare. Asta e clar. Si picioarele mele sunt incantate sa aiba asa tovarasi de joaca. Picioarele lui sunt picioarele lui. Si sunt mai reusite decat restul picioarelor de pe glob.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Daca vorbim de labe de picioare de masculi, ce sa zic, rar vezi asa ceva care sa-ti placa; unele cu par lung si negru pe degete, altele strambe, altele cu bataturi sau, mai rau, cu ciuperci si unghii incarnate; dapoi parca picioare de barbati de sus pana jos frumoase vezi des? nu prea; nu prea pun ei pret pe asa ceva; da' nu le-ar placea ca femininele din preajma lor sa faca la fel; eu, una, ma lupt personal, odata pe luna, ca jumatatea mea sa posede labute de bebelus, molcute si hidratate, de uneori zice si el: "gata, ca-s prea frumoase!" Sys

Lavinica spunea...

Picioarele lor...ce subiect generos :D . Iubitul meu are picioare frumoase..."defrisate" ar starni multe invidii feminine...Prima sedinta de cosmetica s-a lasat cu tipete, vaiete, implorari si promisiuni fierbinti de : "nu ma mai las pe mana ta niciodata!"...Dar nu a avut de ales si pentru linistea conjugala inca isi lasa picioarele pe mana mea...Sincera sa fiu intotdeauna mi-a fost sila de picioare masculine...am incercat mereu sa fac abstractie de ele...nu am suportat niciodata parada de picioare paroase si cracanate ce se perinda vara pe strada si nici sandalele barbatesti...le-am spus lor mereu: "Cu mine nu iesi pe strada in pantaloni scurti si sandale!"...
Dar, acum, am acasa, in pat, o pereche de picioare care-mi sunt tare dragi pentru ca sunt ale LUI si-s tare faine langa picioarele mele mici de 35...Cred ca picioarelor noastre le sta bine impreuna:D

John Constantine spunea...

eu am par pe picioare dar nu pe labute :P cand eram mic ma deranja acum imi place parul meu de pe picioare. e cuminte, prietenos, nu raneste pe nimeni , si daca ajungi sa-l cunosti e chiar de treaba :)

another cherry spunea...

@Sys: sincera sa fiu, mie mi-e nu-mi plac picioarele oamenilor nici cand ele sunt frumoase:). doar cand imi place omul mult, ca in cazul asta, inghit si picioarele, la pachet:).

@Lavinica: ce picioare mici ai tu. eu credeam ca eu, cu 36, am picioare chinezesti, dar m-ai luat:). Aham, deci ma intelegi tu pe mine, hihi.

@John C: doamnelor, nu vreti sa-l cunoasteti pe John C? prea le zice bine:).

Mikka spunea...

Oaaaahh! Vara trecuta am avut o perioada de uitat dupa picioarele LOR. Am vazut unele de nu ma puteam dezlipi cu ochii de ele, alea trei statii cat mergeam cu metroul. Erau cate unele, picioare barbatesti, frumoase, chiar frumoase. Niste degete frumoase rau, rotunjite, in sandale, mai ales in sandalele alea de mers pe munte. Am zic ca-s perversa si gata, dar vedeam aproape in fiecare zi picioare frumoase la "ei".
Anul asta am dat in admiratia pletelor... Asta, poate fiindca m-am tuns...
Dar tot mai vad uneori picioare frumoase.
Si da, ale lui, cand te tine in brate, merita toata admiratia... Asa back-up mai zic si eu.
Faina povestea, gracias!