cireasa turcita

e pe bune. nu e doar asa.

e un gand mai vechi. nu unul nou. chiar si mama de cireasa stie. de ceva vreme.

m-as muta la istanbul. pentru minim o luna. mai bine 6 luni. cel mai bine un an. si de fapt maximum 2. daca as stii cum.

la cei 20 de milioane de locuitori deja existenti. as mai adauga si o cireasa.

pentru ca orasul asta mi se potriveste manusa. mult mai tare decat orasul meu de bastina. de cate ori vin aproape de pamant istanbulez. incepe sa imi clocoteasca sangele in vine. sunt indragostita. de-aia pot sa si conduc 10 ore pentru el.

cand orasul incepe sa se desfasoare ca un sarpe urias. la picioare mele. imi zic. uite cireaso. ai ajuns la un altfel de acasa. minaretele subtiri imi sunt cumva la inima. desi eu sunt din salajean. nu din aksaray.

si ma intreb. oare de ce se zbateau atata moldovencele. si domnitele boieroaice. sa scape de urgia turca. sa faca orice. numai sa nu cada pe mana vreunui mustacios? ca le-ar fi adus aici. si vad ca aici nu e asa de rau. de unde paranoia asta?

le-ar fi dat ayran dimineata. si placinta cu branza si spanac. le-ar fi scos la plimbare cu vaporasul pe bosfor. le-ar fi lasat sa zburde in voie. prin gradinile palatului topkapi sau prin dolmabahce.

ma rog. cine stie ce ratiuni ale epocii. pe care nu pot eu, o cireasa, sa le deslusesc. le faceau pe femeile moldo-transilvano-valaho-danubiano-pontice sa urle cu parul maciuca. cand venea vorba. sa fie luate pe sus in goana calului. si duse la stanbul.

cu multa bunavointa. la care se adauga cele cateva cuvinte pe care le stiu. chiftea. ciorap. ciorba. caldaram. tamam (ok). buyuk (mare). iki (2). teshekur ederim (multumesc). i gunler (buna dimineata). ma inteleg cu turcii. cum ma inteleg cu mama. bine, adica.

miroasele de prin galantare imi deschid baierile inimii. si pungii. pestii proaspeti de prin pietele lipite de bosfor ma bucura. turcii gatesc vinete. peste proaspat. pilaf cu naut. kebab dumnezeiesc. oare fac in momentul asta vreo blasfemie?

dimineata istanbulul imi da briza marii s-o miros. snif-snif. aroma cafelei turce ma tulbura.

imi place sa ma tolanesc pe perne. si sa stau la taclale pufaind la naghilea. cireasa tihnita. alaturi de ceai de mar servit in pahare cu forme placute. inca unul va rog. tamam.

nu ma deranjeaza ca in toiul noptii imamul. un fel de preot de-al lor. se urca in moschee. da drumul la statie. se face DJ. si incepe si urla la un megafon niste lucruri. sigur are el un motiv bun.

sar in tramvai ca la mine acasa. cumpar kestane coapte de pe strada. ma minunez la cupola moscheei albastre. mereu la fel de incantata. si imi place sa stau jos in ea. sa ma reculeg. ca o cireasa turcita.

forfota si mirosurile. aglomeratia. covoarele fermecate care spanzura la fiecare colt. opulenta. si saracia. legate cu fir rosu de matase. baia turceasca. despre care tocmai m-am extaziat. fresh-ul de portocale care costa 3.7 roni. si e peste tot.

turcii cu tichii fistichii care te trag de haine. sa-ti dea o baclava. la ei in pravalie. sau care urla la tine. ca din gura de sarpe. sa-ti vanda o umbrela cand ploua. desi vad clar. ca eu port una.

si chiar si turcii ca si barbati asa. mari amatori de femei. care daca te plac. te aplauda cand iesi dintr-un local. adica un locantasi. barbati cu nasuri coroiate. si ochi negri si adanci. si par taciune. da.

m-as da lor. m-as da turcilor. daca m-as pricepe cum. dar cum nu stiu sa capat pe termen mediu. un act numit istanbuletin. uite ca stau cu voi aici. si crosetez povesti. ceea ce imi place la fel de mult.

pentru ca in turcia. blogspot.com e interzis. icilmiz adica. cel putin pentru moment.