cireasa si coarnele

m-am lungit putin dupa-masa pe canapea. pe o patura moale si flocoasa. cred ca am atipit.

cand sa ma scol, ce sa vezi. n-am putut sa-mi misc capul. trag ce trag. capul fixat de perna cu superglu. restul corpului ok. liber in miscari. hmmm.

o sun pe mama, pe a cherry si pe inca cineva. studiaza toti problema. si imi zic ca mi s-au incalcit...mi s-au incalcit...in parul de la patura. si se inverzesc la fata. lucreaza toti la 6 maini ceva acolo deasupra capului, eu n-am cum sa vad ce. simt cum ma trag de par doar.

dar vad eu ca se uita la mine ciudat. e clar ca mai e ceva. pe langa faptul ca nu pot sa parasesc canapeaua, adica. reusesc pana la urma, dupa multe operatii manuale. si strategii. si sfatuieli.

multumita ca am scapat din stransoare si pot sa beau si eu cafea, ma plimb prin casa. sub privirile lor stupefiate. trec prin fata oglinzii generoase din hol. si atunci inteleg.

din parul blond de cireasa imi ies 2 coarne imense, stralucitoare. sunt facute din material usor, aluminiu poate. si montate cu mare precizie. zici ca le-am avut dintotdeauna. asta trebuie sa fie si motivul pentru care nu am simtit cand le-am capatat.

mare maiestrie. la ce s-a ajuns in ziua de azi. daca vreti sa stiti, nici macar nu-mi shade rau cu ele. mereu misc din cap ca sa dau volum parului. sa se incadreze cat mai bine.

mie intotdeauna mi-au placut accesoriile de purtat pe cap. ba o palarie. ba o cordeluta. ba o clama cu libelula.

coarne nu incercasem pana acum. am un look foarte avangardist. sa vedeti cum, in no time, toata lumea cool din oras o sa poarte. dar eu am fost prima care sa ma afisez cu ele nonsalanta. si primul venit e intotdeauna mai cu motz. pe el il tine mintea lumea. am si eu orgoliile mele, ce vreti.

le lustruiesc acum de 3 ori pe zi. ca sa fie cat mai vizibile. mie nu-mi plac jumatatile de masura. ori am coarne si le port cu mandrie, in vazul lumii. ori nu. ce mama naibii.

am noroc ca sunt usor de intretinut. sunt foarte, dar va spun, sunt foarte bine facute. am incercat sa obtin exclusivitate de la fabricant. dar stiti cum e. pana la urma un numar restrans de persoane tot au reusit sa-l convinga. pick me, pick me.

na, e de inteles. nu-i port pica. si daca n-am reusit sa fiu unica, am zis macar sa-mi cunosc concornutele. si sa facem un fan club. lucrez la asta. noooot.

sunt facute cica sa reziste pana la inceputul iernii. ca dupa aia nu mai au nici un haz. daca le ascund sub caciula. si nici nu planuiesc sa inghet de frig de dragul unui look shocant. plus ca vine Craciunui, rudele n-ar intelege nimic. ei sunt mai old school, asa.

e, gata. am coarne mari si stralucitoare. si ce nu pot schimba trebuie sa accept.

stiti bancul ala cu bula. tata, tata, vreau la gradina zoologica. lasa bula. ca cine vrea sa te vada, vine si acasa.

voi ati purtat vreodata coarne? sau sunt unica?