Nu stiu cum am trait pana de curand, fara sa vad oportunitatile care ma inconjoara.
Mi-e neclar ca un abur cu ce ma ocupam pana acum ceva vreme. Dar va sigur ca ele, senzatiile, se asmut acum catre mine precum o haita de lupi catre un om lipit de foc, intr-o padure noaptea.
De curand mi s-a deschis un robinet nou. Din care curge fara stavila, cu bulbuci de cataracta, o suma de senzatii cu gust de ciocolata fina cu menta.
Am atins o culme pe care o vede nimeni. Dar care mie mi se pare ca a schimbat definitiv relieful cartierului in care dorm noaptea.
Oare vecinii mei de dedesubt tot mai cred ca locuiesc la etajul 1? Ei nu vad ca tot blocul sta suspendat la aceeasi inaltime maginifica a lui Kilimanjaro? Ce oameni ciudati. Nici macar n-au batut la usa, sa vada cum am facut asta. Sau macar daca sunt ok.
A fost o noapte ca toate noptile de linistita. Singurul vacarm e cel facut de greierii uratei. Care isi frecau ale lor picioruse paroase, dornici sa se imperechereze. Ce, credeti ca numai voi?
Dimineata deja aveam in corp organe noi. Dornice sa inghita fiecare senzatie cu pofta si sa plesneasca apoi multumite din limba. Culmea e ca ma simteam ca un fulg. M-am repezit pe cantar si aveam dreptate: arata mai putin cu 3.4 kg.
Nu mai am acum 5 simturi, ci 18 sau 19. As vrea sa pot spune cu precizie cate. Dar sunt coplesita, dati-mi putin ragaz. Si va rog din inima nu ma salvati. E tare bine aici, unde am ajuns. Planuiesc sa raman o vreme.
Abia in ultima vreme am invatat sa strang cu grija si preocupare constanta, ca un harciog bine crescut, tot ce am bun prin jur. Stiu sa-mi procur ce-mi trebuie ca sa traiesc nu bine, ci perfect.
Si uite-ma. Daca intind o mana-n sus, din gresela, in timp ce explic ceva, impung un nor pufos. Daca ma ridic putin pe varfuri, pot sa gadil soarele de sa se prapadeasca de ras.
Stiu ca un harem de suflete pereche nu este social acceptat. Cum sunt obedienta si vrau sa ma vorbeasca lumea de bine, nici nu nazuiesc. Am un prieten imaginar, I., si deja sunt multumita.
Dar un harem de senzatii de tot felul n-am auzit sa fie impotriva legii. Prin urmare imi permit sa gazduiesc sub piele bucurie cata incape.
Ea vine ori in flacoane mici, care miros frumos dupa ce le scot dopul si ma dau. Fie in bucati mari, ca de branza telemea. Ce stralucesc atunci cand ma incordez si suflu asupra lor putin.
V-ati prins? Imi curge lapte dintr-un ochi si din celalalt miere. Cand se innoada in barbie, lacrimile mele dulci ar putea hrani popoare intregi. Daca s-ar gasi cineva intreprinzator sa le colecteze eficient.
E tarziu. Imi pun ceva pe mine pe zbor spre casa. Haremul de senzatii ma trage de haine.
marți, 7 iulie 2009
haremul de senzatii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Io nu m-am prins... pe bune.
Da' vreau si eu, orice-ar fi, numa sa nu trebuiasca sa-mi injectez singura in vena!!!! :))
Foarte tare. Ai si scris foarte simpatic. Se potriveste perfect starea asta cu plecarea in Estul indepartat. Parerea mea. Te pup! Ai grija de tine pe acolo. Adu-ne povesti frumoase.
dorinte si senzatii de prin livezi adunate
ai ceva imaginatie, pe bune, nu stiu daca am inteles ceva totusi
@Carlitos: se pare ca am bulversat pe mai multa lume cu postul asta:). chiar daca nu au comentat aici, mi-au scris pe mess, m-au intrebat fata in fata si altele asemenea:)
@Mircea: aaa, tu erai! esti sigur ca nu o sa ne intalnim si prin Palatul Imperial? ca ne intalnim in continuu, oricum:P.
@John C: si-napoi la lume date.
@Virginica: zau ca nu te condamn, si a cherry m-a luat inca de dimineata cu "ce-ai vrut tu sa zici cu asta". acum, zau daca mai stiu. asa mi-a venit.
dar tot nu ne-ai zis ce si cum! :D
as zice ca esti indragostita! :) cu feedback! :)
@Carlitos: nu e vreun secret. pur si simplu ma simtesc tare bine. asta s-a intamplat de acum vreun an jumate. am avut eu o pauza de vreo 6 luni, dar acum iar sunt la full capacity. cred ca sunt fericita:).
Extraordinar text. felicitari
Multumesc frumos, iulia. Balsam pe inima imi picuri.
Trimiteți un comentariu