cireasa castigacioasa

Primele chestii pe care o sa le fac sunt niste cumparaturi.

O sa achizionez la Nisa o locuinta mica dar vesela. Nu pe Promenade des Anglais, ca nu sunt lacoma. O mansarda mica cu vedere in centrul vechi. Unde e vara lumea imbracata in alb si se canta jazz live. Din mai as poposi acolo si nu m-as da dusa pana in septembrie.

O sa iau si o casa traditionala in Bucovina. Pusa strategic langa dealuri molcome, apa cu pesti, padure fosnitoare, oameni draguti si o biserica veche. Normal ca o sa am si livada de pruni.

Ati vazut vreodata o livada de pruni in floare? Au flori doar un pic roz. Cateodata ramai cu impresia ca doar ti se pare. Si ca poate sunt de fapt albe ca zapada.

Prin curte sunt cai, oi, vaci si macar o capra. In beci sunt toate bunatatile pamantului. Pe foc clocoteste mereu o mamaliga. Garnitura pentru ciulamaua de hribi. Placerea mea.

O sa cumpar o editura buna care sa-mi scoata cartea mea. Nu ca ea, cartea, n-ar fi buna. Dar sa-mi fie mai usor. Si sa nu mai fiu nevoita sa trec prin tracul prezentarii si negocierii. Ce sunt eu? Cireasa talentata sau targovet?

O sa o anunt pe maseuza Geta ca de acum inainte locuieste cu mine. Si ea si familia ei pe care nu o cunosc si dupa care probabil nici nu o sa ma omor. Dar na, chiar si cand esti cireasa bogatanca trebuie sa faci niscaiva compromisuri.

Tot ce are de facut este sa-si tina mainile pe maine mare parte din timpul cat voi sta acasa. Geta, nu-ti fie frica. Gata cu greutatile. O sa fie bine.

O sa angajez imediat bucatar personal venit din Turcia. Camerista frantuzoaica care sa impleteasca ale ciresei cosite frumos. Si sa ii faca unghiile de pa picioare. Bineinteles, in timp ce Geta saraca tot face masaj.

O sa incerc fara odihna sa cuplez turcul cu frantuzoaica. Doar ca sa ma distrez, asa. Ca o bogatanca excentrica ce sunt.

Uite, ariciule, nu. Nu o sa-mi dau demisia. O sa scriu in continuare la hotcity si si in celelalte locuri unde activez placere. Dar poate sau de fapt sigur, mai putine ore pe zi. Na, intelege-ma si pe mine.

N-ai fi crezut-o p-asta, nu? E, asa sunt eu, o cireasa implicata. Chiar daca sunt putred de bogata.

O sa fac cadouri consistente si targetate prietenilor. Dar cred ca nu bani. Ce vrei, excentricitatile bogatilor. Unuia o cafenea, altuia un club bun unde sa puna el muzica. Unuia un tratament fabulos, altuia un han. Cuiva un adapost urias pentru toti cainii din lume. Altcuiva o televiziune numai cu stiri pozitive.

Dar nu inainte de a o acoperi pe mama de cireasa cu euro. Ei ii plac cumparaturile ceva de speriat. Si i-as da si un servitor care sa o insoteasca la Carrefour si la piata si la mall si pe unde mai are ea de ales chestii. Sa ii care sacosele si sa ii faca o conversatie antrenanta.

Dupa ce toate astea sunt puse la punct, hai sa calatorim des. Sediul central este in cele cateva resedinte fixe. Dar cireasa are nevoie de mai mult de atat. S-ar putea sa vrea sa vada lumea privind-o din balon. O tenteaza de mult.

Probabil ca nu o sa ma mai scol dimineata. O sa beau des fresh de portocale. O sa am platon de matase. O sa am cei mai frumosi pantofi. Si o sa dau petreceri cu mese bogate in fiecare zi.

Incerc sa-mi pastrez samburele pe umeri. Dar e greu sa-mi tin cumpatul 100%. Cum ar fi daca as castiga cele 7 milioane la care am pus bilet?

Cireasa are inregistrat bilet. Si-a facut iluzii. Si acum nu mai poate de excitare. Oare numarul 18 scrijelit insistent de 3x chiar o sa-i aduca cele trebuincioase?

haremul de senzatii

Nu stiu cum am trait pana de curand, fara sa vad oportunitatile care ma inconjoara.

Mi-e neclar ca un abur cu ce ma ocupam pana acum ceva vreme. Dar va sigur ca ele, senzatiile, se asmut acum catre mine precum o haita de lupi catre un om lipit de foc, intr-o padure noaptea.

De curand mi s-a deschis un robinet nou. Din care curge fara stavila, cu bulbuci de cataracta, o suma de senzatii cu gust de ciocolata fina cu menta.

Am atins o culme pe care o vede nimeni. Dar care mie mi se pare ca a schimbat definitiv relieful cartierului in care dorm noaptea.

Oare vecinii mei de dedesubt tot mai cred ca locuiesc la etajul 1? Ei nu vad ca tot blocul sta suspendat la aceeasi inaltime maginifica a lui Kilimanjaro? Ce oameni ciudati. Nici macar n-au batut la usa, sa vada cum am facut asta. Sau macar daca sunt ok.

A fost o noapte ca toate noptile de linistita. Singurul vacarm e cel facut de greierii uratei. Care isi frecau ale lor picioruse paroase, dornici sa se imperechereze. Ce, credeti ca numai voi?

Dimineata deja aveam in corp organe noi. Dornice sa inghita fiecare senzatie cu pofta si sa plesneasca apoi multumite din limba. Culmea e ca ma simteam ca un fulg. M-am repezit pe cantar si aveam dreptate: arata mai putin cu 3.4 kg.

Nu mai am acum 5 simturi, ci 18 sau 19. As vrea sa pot spune cu precizie cate. Dar sunt coplesita, dati-mi putin ragaz. Si va rog din inima nu ma salvati. E tare bine aici, unde am ajuns. Planuiesc sa raman o vreme.

Abia in ultima vreme am invatat sa strang cu grija si preocupare constanta, ca un harciog bine crescut, tot ce am bun prin jur. Stiu sa-mi procur ce-mi trebuie ca sa traiesc nu bine, ci perfect.

Si uite-ma. Daca intind o mana-n sus, din gresela, in timp ce explic ceva, impung un nor pufos. Daca ma ridic putin pe varfuri, pot sa gadil soarele de sa se prapadeasca de ras.

Stiu ca un harem de suflete pereche nu este social acceptat. Cum sunt obedienta si vrau sa ma vorbeasca lumea de bine, nici nu nazuiesc. Am un prieten imaginar, I., si deja sunt multumita.

Dar un harem de senzatii de tot felul n-am auzit sa fie impotriva legii. Prin urmare imi permit sa gazduiesc sub piele bucurie cata incape.

Ea vine ori in flacoane mici, care miros frumos dupa ce le scot dopul si ma dau. Fie in bucati mari, ca de branza telemea. Ce stralucesc atunci cand ma incordez si suflu asupra lor putin.

V-ati prins? Imi curge lapte dintr-un ochi si din celalalt miere. Cand se innoada in barbie, lacrimile mele dulci ar putea hrani popoare intregi. Daca s-ar gasi cineva intreprinzator sa le colecteze eficient.

E tarziu. Imi pun ceva pe mine pe zbor spre casa. Haremul de senzatii ma trage de haine.

perfect pentru o duminica

Am gasit asta la Bucurenci pe blog.

Mi s-a parut perfecta intai pentru o duminica, adica asta. Si dupa aia pentru toate duminicile care urmeaza. Have fun.

cireasa imbratiseaza fara discernamant

intre ora 12 si 1 jumate. am imbratisat de ziua nationala 49 de persoane necunoscute. bucata cu bucata. adica vine o imbratisare la cate minute? si pe alocuri am mai participat si la cate un group hug. deci numarul nu e tocmai just.

cred ca au fost, din prea mult entuziasm. si vreo 7-8 saruturi. dintre care cel mai mare procent pe obraz. unul pe gat. altul aproape cu limba. plus unul-doua in aer. dupa modelul cand sarutul venise. cireasa plecase. asta de mai jos e afisul meu.



mai multa lume m-a ridicat in brate si ma invartit. probabil e un gest reflex la cat sunt de mica. iti vine sa faci asta. de multe ori sunt tratata ca un pet. asta pana cand musc. azi mi-am tinut inveliti in vata coltii de cireasa feroce.

mi-a venit sa cer vreo 2 numere de telefon. m-am abtinut. altora le-a venit si lor sa-mi ceara mie. s-au abtinut. doar nu era o intalnire free dates. ci una free hugs.



cativa oameni au plans. altii nu mai voiau sa-mi dea drumul. la altii nu mai voiam eu sa le dau. era asa de bine. stai aici, cu mine. unde fugi. altii s-au ferit de mine ca de dracul, ingroziti ca s-ar putea sa-i ating. dar astia din urma, putini.

unii stiti deja cu ce se mananca. dar pentru cei care nu, free hugs e o inventie a unui australian, care are urmatoarea poveste. el a muncit in strainatate o vreme. si cand s-a intors acasa. si s-a simtit teribil de sinistru de oribil de singur.



si in loc sa-si planga de mila singur acasa. cum am face majoritatea dintre noi intr-o atare situatie. in fata televizorului, cu o pizza primitoare langa el. dupa ce a discutat mai mult decat trebuia cu livratorul chinez de pizza.

el a iesit in centru la el acolo. cu un carton pe care scria free hugs. adica s-a expus unui penibil fara de margini. pentru ca multi suntem singuri, chiar cu lume in jur. dar n-am recunoaste asta nici in ruptul capului. mai bine murim. e umilinta suprema.



intai nu l-a bagat nimeni in seama. apoi s-a incumetat cineva. l-a imbratisat. si atunci s-a dat drumul la o intrega isterie mondiala.

care implica, si nu se mai termina de atunci incoace. milioane de oameni imbratisatori profesionisti, care racoleaza amatori. adica alti oameni necunoscuti de pe strada, dornici de putina atingere dezinteresata. si niste afectiune.



de cativa ani, free hugs face inconjurul lumii in continuu. pentru ca si bucurestiul a inceput sa fie pe harta din punctul asta de vedere. adica tot felul de curente si idei care circula prin lume. s-a intamplat de mai multe ori si aici.

ultima data ieri. in mai multe orase mari din tara. in acelasi timp, la aceeasi ora. am fost multi, cateva zeci. uitati-va mai jos cum se uita dl. beligan la noi, de pe tnb. sigur, ideal e sa imbratisezi oamenii care iti par ca ar avea cel mai tare nevoie de asa ceva.



dar o selectie personala nu ai cum sa nu faci. si cand simti repulsie. nu te duci sa imbratisezi. daca esti normal la cap. eu zic ca sunt. desi aud murmure in public.

rezultatul e ca. dupa o ora de imbratisari. te simti incredibi de puternic. un fel de mic Dumnezeu. pentru ca ai reusit sa faci o zi cetoasa si urata. mai frumoasa si mai plina pentru niste oameni.

dar ca sa fiu sincera. eu nu fac asta pentru altii. eu, cireasa egoista, fac pentru mine. sentimentul meu e incredibil de bun. ma simt fericita. si imi vine sa sar intr-un picior. taraind dupa mine galetusha plina de energie buna de la oameni multi.

am imbratisat de-am spart. fara discernamant. si ma simt grozav. voi vedeti ce vara e afara?

cand sanul intalneste bluza

cand sanul intalneste bluza. se poate intampla absolut orice. de acord, nu?

exista zeci. sute. mii. zeci de mii de variante de sfarcuri obraznice. rotunjimi bune si materiale potrivite. din care rezulta intamplari. sau fara nimic din toate astea. si atunci rezulta non-intamplari.

si mi se pare ca fiecare pereche de sani e buna. doar sa faci cumva. sa-i gasesti scena potrivita. pe care sa evolueze. ca si pentru asta s-au nascut ei pe lume. nu numai sa hraneasca guri flamande. de copii roz bombon. care miros cel mai frumos.

la intalnirea asta de gradul 3. ambii participanti sunt foarte importanti. si sanul, batranul actor. si bluza, batrana actrita.

uite sanul mic si bluza nepotrivita. asta e un caz de care mi-e mila. cand ai sanul mic pitic. si pui bluza oarecare. sanii, chiar si aia care erau. cat erau. ca nu stam acum sa aruncam cu pietre. pleaca undeva. in pampas. si e pacat.

cand trec femei care poarta asa ceva. incepe sa ploua mocaneste. imi vine sa le opresc pe strada. sa le rog sa scoata prostia asta de pe ele. si sa puna altceva. le arat eu ce.

ca sanii lor sa inceapa sa existe. sa palpite in ritmul universului. sa atraga priviri. sa bucure fetze. sa dea forma primordiala. de femeie femeie femeie. ne miscam si noi mai cu talent?

dar sanul mic. si bluza minune. ah. ce-mi place aici. pe taramul asta. exista bluze care fac sanii mici. sa se umfle de mandrie. sa iasa tzantzoshi din material. sa capete vointa proprie. si si maxima personalitate. 2 vedete. cap de afis.

are cireasa bufnita o bluza gri cu funda. cand o pune. incep pasarelele sa cante prin copaci. doua cate doua. umar la umar. se face soare afara. si miroase a scortisoara. de-ti muta nasul.

ne mutam la sani mari. aici pot sa zic de la mine. ce traiesc eu.

sanul mare si bluza nepotrivita. mai fac si eu. cu sanii mei mari de cireasa. cand ies pe strada. ma mai iau cu treaba. si pun bluze normale.

si ce sa vezi. nicio fluieratura. nicio privire. ca si cum nici usturoi n-am mancat. nici gura nu-mi miroase. si uite cum trec prin viata. doar ca o pitica fara niciun chichirez. zero interactiune. aoleu. domnilor, zau ca pot. stati asa.

e, si apoi vine cazul magic. sanul mare si bluza ispititoare. cea aducatoare de plusvaloare. cand sanii mari se imprietenesc cu bluza potrivita. e primavara din nou.

pe strada se inmultesc accidentele de circulatie. avioanele zboara mai jos. dar scade criminalitatea. si creste toleranta fata de aproape.

ador bluzele care duc lucrurile la maximum. au ele o stiinta a lor. de a face lucrurile mari. sa para si mai mari. cireasa ma intreaba din cand in cand. cand decid eu ca e cazul. sa fac putin balamuc. iar ai pus bluza cu tzatze?

uite, are dentista noastra. femeia bruneta cu priviri focoase, o bluza. cazi din picioare cand o pune. bine, o ajuta si fizicul. adica atunci cand noi doua iesim in oras. eu sunt un fel de ruda saraca de la tara. la sani ma refer.

as mai zice si de sfarcuri. si de bluzele care lasa sfarcurile sa vada lumina zilei. sa faca networking cu alti oameni. sa mai tatoneze si ele lumea. intr-un cuvant, sa traiasca.

am dreptate? nu e importanta intalnirea dintre bluza si san? adica nu e pentru toata lumea foarte importanta? eu cred ca e muc si sfarc. daca pot sa ma exprim asa. si uite ca pot. ca tocmai am facut-o.