Toata lumea vorbeste, macar din cand in cand, despre caderea parului.
Adica atunci cand nu avem alegeri, asta este unul dintre subiectele ce isi fac loc in economia oricarei discutii mondene sau de prietenie trainica.
Sigur, exista mereu un preludiu ce precede teoria parului. Ce faci de sarbatori? Uite, ma duc acasa, la ai mei. A, si eu la fel. Si apoi poate merg la ski. Super. Auzi, dar am o problema. Imi cade parul ceva de speriat.
Si aici persoana cauta din ochi intelegere la cireasa.
Ca adica sa zic ca da, se vede ca iti cade. Si da, si mie imi cade mult peste normal, oricare o fi ala. Pentru ca eu tac, explicatiile naturaliste curg garla. Sa stii ca gasesc mereu smocuri dimineata pe perna. Eu, nimic.
In perie ramane mult mai mult par decat inainte, insista respectiva. Mereu femeie. Gasesc par pe umerii tuturor hainelor si in cada si si si. Gasesc mereu par, gasesc.
Si gasesc valatuci din parul meu prin casa, ar mai lipsi sa zica. Si cand merg pe strada, imi curg fuioare de par. E parul meu, il recunosc dintr-o mie.
De fapt, cand vezi ca sunt blocaje mai nasoale de circulatie in zona x, unde locuiesc, sa stii ca din cauza mea s-a intamplat. Mi-a cazut atat de mult par in timp ce incercam sa ajung la job, incat s-a creat o babilonie in intersectie. Ca atunci cand ninge.
Si se uita cireasa la persoana respectiva si vede ca arata la fel. Nu e ca si cum ar fi chelit brusc. Imaginea de ansamblu, din punct de vedere capilar, este ok. De unde psihoza asta cu parul care cade groaznic, cand de fapt el nu cade chiar asa?
Insa exista un zvon menit sa ne linisteasca pe toti. Daca ne cad mai putin sau egal de 100 de fire pe zi, suntem foarte in regula. Bine-bine, dar de unde o sa stim noi exact cate fire pica pe zi? Ca nu e chip sa verifici. Deci e nu test absurd.
Cireasa, optimista din fire, prefera sa vada partea plina a paharului. Parul tuturor cade, asta e clar. Dar daca tot nu o sa stim niciodata daca suferim de o cadere normala sau una primejdioasa, mai bine sa nu ne facem rau singuri.
Si asa exista destule alte probleme pe lume. Cireasa isi inchipuie ca ii mai cade si ei par. Mai ales cand este smotocita de oameni sau evenimente. Dar ea crede ca ii cade un maximum de 99 fire par/zi. Si traieste bine cu informatia asta.
vineri, 11 decembrie 2009
cele 100 de fire de par
Etichete: 100 de fire, caderea parului, fabulatie, optimism, realitate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Daca e sa iti cada, speram sa cada cel ascuns cu crestere hiperbolica.
La toti ne cade parul si in curand vom cheli de stres.
Din pacate cam asa se intampla.Insa unele persoane exagereazaaaa,si exagereazaaaa si tot asa,insa uita sa mai puna punct.Recunosc,tutror ne cade parul pt ca sunt atatia agenti in jurul nostru ce determina subtierea firului,iar faza cu caderea a 100 de fire de par/zi am auzit'o de foarte multe ori. Si parul cade pt ca mai trebuie sa si cada.La fel cum se intampla cu unchiile.In fine.Nu multi inteleg "caderea parului" sau nu sunt destul de informati.Deci...
@Razvan: nasol. Eu nu sunt asa stresata deci sper ca-mi pot pastra parul.
Până şi lupul îşi schimbă părul, omul de ce n-ar face-o? :P
Mai degrabă unii chelesc de la stresul că le cade părul decât din alt motiv. :D
Mie , cu siguranţă, nu îmi cad mai mult de 93 de fire de păr pe zi. ;)) Să fim optimişti dară.
=))... sa zic ca 99 de fire jumate imi cad si mie
Trimiteți un comentariu