Pun pariu ca nu v-ati distrat ca mine. Nici nu aveati cum.
Am tinut post destula vreme, tot postul. Mi se sufla in ceafa ca nu trebuie sa te lauzi cu asta. De fapt e bine sa tii chiar secret. Ca atunci cand umbli cu postul pe post de palarie cu pene de strut pe cap, umilinta se duce pe apa Sambetei. Si degeaba te-ai mai chinuit. Esti la sub zero.
Ma rog, uite ca nu sunt capabila sa tac despre asta. Si iar dau cu mandria mea prea mare in populatie. Pentru ca trebuie sa va explic cumva ce am simtit cand am luat prima imbucatura de mancare de dulce.
Cum m-am dezmeticit si m-am prins ca e rost de bucate la liber, cum am trecut la fapte. Zero moderatie. Zero grija pentru organismul ce nu mai stia ce e carnita.
Prima gura, unt frecat cu usturoi, m-a gasit uimita. A, deci asta este gustul untului, cel drag. Sfinte Sisoe, frumoasa e viata.
Apoi am ingurgitat branza de capra. Abia am reusit sa ma tin in picioare de la suflul de explozie interna din pricina placerii. Jos palaria pentru capre. Faceti o branza de sta pisica-n coada. Niciodata nu v-am pretuit asa de mult ca azi. Va iubesc.
Uite si somonul. Apuca cireaso paine, manjeste-o cu unt, tranteste peste ele fleica roz-portocalie. Acum spune ce simti. Uimire, domnule, uimire.
Apoi ma dau cu totul lui, lui cornila. Si mana dreapta incepe de smintita si apuca sarmale, icre, salata de boeuf. Si inc-o data, la loc comanda.
Cu stanga duc la gura, in putinele dati cand nu am carne in dansa, paharul de visinata la gura. O sticla visinie venita din satul chechis, judetul salaj. Cu domnita, mama de a cherry, e venita. Si ung gatul insetat cu pahar dupa pahar.
Apoi intregesc orgia cu ceva costita afumata ce luceste aurie la lumina dupa-amiezii, cartofi rumeniti si o placinta dumnezeiasca si plesnind de carne.
A terminat cireasa postul e mai buna. Mult mai buna. Dar buna e, nevoie mare, si mancarea dulce si de dulce, cu care m-am recompensat pe mine, un cucernic enorias. Sa se dea cate un pogon de mancare, sa ajunga la toti.
E Craciun si asta trebuie insemnat cum se cuvine in calendar.
vineri, 25 decembrie 2009
mancarea dulce mult aduce
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Asa se intampla in viata cu relativismul asta. Apreciezi mai bine dupa ce ai pierdut ceva. Nu prea sunt adepta abstinentelor. Oricum, de nevoie, eu am postit cu bani. Cred ca toate posturile ar trebui sa se tina in momentul in care simti tu ca exagerezi cu ceva. Dar ca sa iti dai seama cu ce dai pe afara, ai nevoie de putina intelepciune. Eu recomand postul tacerii guralivilor, postul gri-ului, pitipoancelor si postul statului in casa politicienilor.
O saptamana rosu cherry sa ai!
Cireaso, sa fii iubita si alintata, ca tare mai meriti! :)) Sa traiesti cum iti doresti si cu cine iti place. La multi ani! Te pupez tare tare!
@Lili: suna tare bine.
@LiaLia: draga mea draga, multumesc din inima.
Trimiteți un comentariu