de ce ajung eu tarziu acasa

A fost o vreme cand ajungem tarziu acasa pentru ca nu mai suportam sa imi vad sotul in ochi.

La ideea ca intru in casa si il gasesc dormind un somn apropiat cu cel de veci, fugeam degraba. Oriunde vedeam cu ochii. Si ma inchideam in coafor si porunceam sa mi se invarta parul cu peria.

O data la doua zile mergeam la coafor si stateam cate o ora si ceva. Inelus invartecus roboteau coafezele pe langa mine. Eram cea mai coafata femeie din oras. Atunci, cred, nu eram chiar o cireasa. Ci umbra unei cirese. La capatul puterilor. Asta a fost odata.

Acum ajung tarziu acasa posibil din trei motive. Din cauza unei femei, a unui BMW sau a unui om din provincie. Toti trei sunt soferi. Si toti trei s-au aflat la covrig aproape de locul prin care trec zilnic. Cu ceva timp inainte ca eu sa trec pe acolo.

6 minute. Atat dureaza sa se petreaca un dezastru in trafic. Am studiat problema cu atentie. Am intrebat lumea. Am batut Bucurestiul in lung si-n lat.

Asta trebuie sa fie explicatia pentru care unele zile sufera de o viermuiala fara seaman pe anumite artere. Si alte dati, desi pe drum sunt iesite aceleasi masini si aceiasi soferi rai, e cat de cat ok. Deci teoria cireseasca suna asa.

Inainte sa trec eu prin valoarea asta rea de masini prinse in trafic, pe aici au trecut in acelasi timp cel putin doi soferi din categoriile expuse mai sus. Ori o femeie cu un om care nu cunoaste orasul. Ori un BMW cu un om din provincie.

Ori o femeie cu un conducator de BMW. Ori doar o femeie, din provicie, care conduce un BMW. Buuun.

Ei fac ceva rau. Se poarta nesimtit sau absurd cu ai lor colegi de trafic. Si pentru ca it takes two to tango, lucrurile incep sa miroasa urat. Ajutata si de infrastructura nefericita a orasului, coada rezultata dintr-o astfel de incurcatura se va perpetua pana vine noaptea.

Dupa o astfel de lovitura in plex data de femeie, BMW sau provincial sau combinatia intre ele, traficul nu mai reuseste sa se puna pe picioare. N-are importanta la cat se petrece incidentul. Poate sa fie si la 11 dimineata. In mod sigur n-o sa mai izbutim s-o scoatem la capat.

Si trebuie sa astept o noua zi, cu un nou trafic, inceput de la zero. Doar asa poate se mai dreg lucrurile. Pe Polona trec mereu astfel de soferi, in grupuri mari. Ghinionul meu. Ca de-astea ajunge cireasa mai tarziu acasa.