Fluture spera sa dea faliment

Stiti melodia aia cu Fluturas, nu mai ai aripioare/Domnul conte ti le-a retezat?

O stiti, n-o stiti, cu Domnul Fluture despre care vorbim acum nu este asa. El are niste aripi cat casa si da din ele mereu. In feluri noi.

La o prima privire el pare un personaj mercantil. La o a doua si a treia, stati sa vedeti ce idee generoasa i-a venit dumnealui. Am vazut-o ieri in livada. Si mai departe sa lasam (stiti cliseul) textul dumisale sa vorbeasca.

Eu am pus Fluturele in blogroll inainte sa adreseze el asa petitie online. Linkuiti-l si voi, daca va place atitudinea si scopul nobil. Mie imi place destul de mult. De fapt tare ma dau in vant dupa asemenea actiuni de guerilla umanitara.

Sa ajutam un Fluture sa dea faliment. Ce poate fi mai placut. Ziceti si la altii. Si hai sa-i cheltuim cu responsabilitate banii din portofelul gras si generos. Fluture vrea ca primavara sa-l prinda slabit.

Pentru postul meu zilnic, cititi va rog un etaj mai jos.

pranzul ciresei de la A la Mi sau de la U la Mo

Am probleme legate de blogroll si de masa de pranz, interconectate intre ele. Care sunt in felul urmator. Descopar pe masura ce traiesc on-line. Tot felul de noi bloguri care imi plac nespus. Trebuie sa le consum.

Si dupa ce ma chinui o vreme sa le caut pe google ca sa vad ce au mai scris. Vezi fluture. Despre care paranteza. Nici macar nu m-am prins ca imi place. Decat dupa ce am cautat blogul lui pe google de vreo 9 ori.

Si m-am entuziasmat asa de tare la postul care a aparut la acea cautare. Incat crezand ca e proaspat, din ziua respectiva, am comentat pe loc. Ca sa descopar apoi ca sunt penibila si ca am comentat pe ceva vechi de luni de zile. Ma rog, ca sa nu mai patesc, pun in blogroll.

Dar blogroll-ul se gogoneaza pe zi ce trece. Ii curge untura pe nas. Si problema nu e ca nu se mai intelege acolo om cu persoana. Si ca e un lung carnat. Si ca trebuie sa dau scroll. Ci ca eu chiar imi citesc blogroll-ul.

Si fac asta mai ales in pauza de pranz. In timp ce infulec cate un pestisor. Sau bobinez la vreo ciorbitza care sare cu plosc pe taste si pe pieptu-mi generos. Cand dau peste ceva care ma emotioneaza.

Dar cum sunt o cireasa cumpatata si cu pielita subtire. Si tin la silueta. Pentru ca viata m-a invatat prin exemple hidoase. Ca nu doar interiorul unui om conteaza. Nu mananc o ora intreaga. Si prin urmare nu imi ajunge timpul.

Asa ca reusesc de obicei sa citesc de la A. Cand iau prima imbucatura. Pana la Mi. Cand ling farfuria cu painitza. Si ma uit cu ochi duiosi la strachinutza goala. Pulsand de dorinta sa mai hapai ceva. Si apoi gata.

Si va intreb. Ce vina au blogurile bune de la Mo la U. Si cum se poate ca soarta neprielnica. Sa imi refuze citirea lor din cauze asa de meschine. Am incercat de cateva ori sa incep invers, de la U la Mo.

Dar m-am incurcat ingrozitor in strategiile astea. Si n-am mai tinut minte de la o zi la alta ce trebuie fac. Si ce e si mai presant. E ca blogroll-ul meu creste amenintator.

Ca si silueta mea. Daca tot o sa insist sa mananc in timp ce ma cufund cu totul in blogosfera. Si sa citesc tot, de-a fir a par.