cand hartia nu e albastra, ci doar uda

Un prieten bun de tot face un proiect nou. Si el bun de tot. (Cred eu. Si cand cred eu, sa te tii). Shhhhh.

Noua lui jucarie incepe vineri 13. Rrrr. Sa cante muzica.

cu ce sa ma imbrac sau ce inseamna coincidenta sau cum sunt barbatii

Acest post arata cum reactioneaza barbatii pusi de femei in situatii pe care nu le inteleg. Si cum incearca ei sa isi pastreze totusi calmul, atunci cand se trezesc fata in fata cu eternul feminin.

Cu ce sa ma imbrac? Asta l-am intrebat pe un domn, pe nume C, pe messenger. Care ma invitase la un eveniment din acest domeniu iluzoriu si nu prea care este onlineul. E bine de stiut ca nu il cunosteam indeaproape.

L-am abordat astfel, fara inconjur, pentru ca urma ca eu, holograma de cireasa, sa ma arat in carne si oase lumii. Deci era important. Si nu stiam ce fel de serata este.

Ce voiam sa dibuiesc era daca se prevede ceva casual. Si eu sa nu apar cu o rochie ca de nasa, cu trena. Purtand o diadema cu cirese de rubine si frunzulite de smaralde pe cap.

Sau daca din contra. Sa nu cumva sa fie ceva mai firoscos. Unde mogulii vin in frac. Iar eu ma prezint in conversi, cu un t-shirt cu inima. Ca o boema desucheata a vremurilor noastre tulburi.

Deci da, urmaream de la domnul C un raspuns simplu. Gen a fost sau n-a fost. Gandindu-ma ca el stie ce lume vine si de ce. Si poate sa-mi ofere niste indicatii marunte, dar pretioase.

Mi-a raspuns cu multa candoare ca sa imi pun pe mine ce imi sade mie mai bine. Eu m-am enervat putin. Pentru ca asta e raspunsul pe care il primesti daca intrebi cam orice barbat cu care te pregatesti sa iesi in oras. Nu stie, nu vrea, nu poate, si atunci iti baga chestia asta. Cu ce vrei tu. Rrrrrr.

Am insistat. Bine-bine, lasa asta. Sa incercam sa ne concentram putin. Cum crezi ca o sa se imbrace ceilalti invitati. La patru ace sau mai lejer? Cred ca fiecare o sa se imbrace dupa cum o sa il indemne pofta inimii. A venit prompt si cumsecade raspunsul din fereastra.

Am lasat-o balta. M-am imbracat cum m-a taiat capul. A fost bine. Am stralucit precum o stea. Lumea a lesinat, au venit salvari. Au ridicat intai cardiacii si copii. M-au dat afara, pana la urma, pentru ca aratam prea bine. Si faceam victime pe banda.

Va rog, domnilor, mai lasati-ma putin. Eu am treburi serioase pe aici. Pleaca cireaso. Pleaca repejor, pana nu ne enervam. Ca ne-ai dat de lucru cand stateam si noi linistiti la birou.

A doua zi am vorbit cu ariciul, sefa mea, despre C. Si cum n-a fost chip sa ma inteleg cu el. Ariciul m-a lamurit ca la eveniment nu am fost chemata de C-ul meu. Sa-l numim Cx. Ci de Cy, pe care de asemenea nu prea il cunosteam dar il aveam in lista de mess.

Deci sa ne intelegm. Eu l-am intrebat pe omul asta cum sa imbrac. El nu si-a pus niciun pic problema asta. Ca de ce am tabarat eu pe el cu asa cerinta care nu il privea catusi de putin.

Ci a incercat sa ma ghideze in demersul meu. Si sa nu ma dezamageasca. N-a intrebat niciun pic dar unde te duci. Dar ce eveniment e. Si cine sunt oamenii aia de care ma intrebi tu, cireaso, cum se imbraca.

El a vrut sa se achite onorabil de datoria ce avea. Adica napasta asta care a cazut peste el. Si stresul ce simtea l-a facut sa nu isi mai complice suplimentar existenta.

Femeile oricum sunt de neinteles. De la asta se porneste. Si daca accepti lucrul asta ca punct de referinta, poate sa ti se intample cam orice. Totul e sa iei lucrurile lejer. Sa nu te panichezi si sa raspunzi calm. Si cu asta basta.

Pentru ca intamplarea mi s-a parut fenomenala, eu n-am mai adus lumina asupra subiectului. Nu m-am intors la Cx si nu i-am spus cum ai putut. Cum ai putut sa te supui fara sa cracnesti asa unui job. Sa-mi spui mie cum sa ma imbrac. Si de ce nu te-ai zbatut.

Am lasat-o balta. Si de atunci am mai vorbit pe varii subiecte. Ne intelegem bine.

Ma gandesc doar ca el, acum ca exista un precedent. Se mai asteapta poate, in cate o seara in care aude ca e volbura mondena in oras, sa-l secer cu intrebarea. Cx, eu cu ce ma imbrac azi?

Dar e pregatit. Si o sa mi-o zica pe sleau si cu siguranta de sine. Cu ce crezi tu ca iti sta mai bine.

cireasa si teoria conspiratiei

Situatia profesionala face ca stau pe net destul. O deductie aproape logica ar fi ca sunt imprietenita cu online-ul. Indiferent de motivul de dat click despre care vorbim.

In fapt, daca iei cireasa. O ridici la o palma de pamant si o scuturi putin. Dupa ce sar din ea: un nasture de sidef in forma de steluta, o agrafa roz, o insigna cu oaie si un sambure, ramai traznit.

Descoperi ca se fereste ca de dracul de online banking. Si ca nu este in stare sa achite factura de mobil pe net. Nici de ii lipesti pistolul de tampla-i infierbantata.

Din acest ultim esec reiese si relatia defectuoasa. Pe care cireasa o are cu operatorul de telefonie mobila. Care dupa ce ii emite factura. O urmareste neortodox prin urbe. Folosindu-se de tot felul de tertipuri si meschinarii. Ca sa o chinuie.

Intai mi se da un termen. Eu mereu il uit si il incalc. Apoi mi se da un sms civilizat. Pe care mereu cand il aud. Cred ca e de la un anume iubit mai vechi. Care si-a dat in sfarsit seama ca eu sunt the one. By the way, chiar sunt.

Eu nu platesc nici acum pentru ca la centrul de pe Magheru e mereu coada. Si la banca e si mai coada. Si apoi mai e doar Agip, dar nu prea in drum. Deci aman.

Apoi mai primesc un sms. Care e la o ora la care eu cred. Ca e acelasi iubit mai vechi de mai sus. Care si-a dat seama ca eu sunt the one. In care mi se spune ca gata. Daca mai vreau sa vorbesc/sa mi se vorbeasca. DA, mai vreau. Sa platesc azi. Altfel caput.

Atunci fug repede la banca. Stau la coada mare de tot. Si dupa ce ascult ca la psiholog problemele co-codenilor din fata. Mi se spune ca facturile se platesc numai la colegul neinsufletit de alaturi.

Si femeia tanara nespalata pe cap, imbracata in mov si cam grasa. Imi indica un robot branduit care clipeste SF din ochii lui rosii. Si ma invita sa ii introduc in organele interne. Factura si banii ficsi, ca el nu da rest.

Eu nu vreau sa fac plati pe net. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca vreau si pot sa fac plata la un robot. Incerc nadusita sa colaborez cu el. Pentru ca ma simt infranta. Dar nu merge. Ma intreaba lucruri la care chiar nu stiu ce sa zic.

Si clipeste ca un tampit din ochisorii aia rautaciosi si rosii, ca de robot turbat. Plec inainte sa platesc. Pentru ca sunt rosie la fata. Si mie frica ca fac infarct. Speriind-o cumplit pe bodyguarda cu baston la cingatoare si papuci de casa.

Pe drum ma suna un operator. Care ma ia cu frumosul, ca pe nebuni. Cireaso, hai sa discutam un pic. Nu vrei mai bine sa platesti factura decat sa te penalizam? Mai bine vorbesti de banii aia. E pacat.

Sa-i zic cu robotul care clipeste la mine? Sa-i zic ca eu lucrez la un site de cultura urbana. Dar ca nu suport sa folosesc aceleasi butoane pentru ceva administativ?

Cred sincer ca operatorul nu are inima. Deci nu are cum sa inteleaga. E si el tot un robot. Vocea ma ajuta sa-i vad ochii rosii, clipind rautacios la cireasa descumpanita, transpirata, de culoare grena la fata si pe gat. Ii promit sugusata ca platesc.

Tarziu in drum spre casa, opresc la Agip. Multumesc Agip si sper sa nu-mi zici si tu intr-o zi ca trebuie sa vorbesc direct cu pompa sau sa pun gura la ea. Daca vreau sa platesc factura de telefon.

Vedeti evidenta? Patesc asta lunar. Si cred ca e o conspiratie intre banca, fostul iubit, operator, robot, ghiseu, pompa si factura. Vor sa ma innebuneasca.

hotcity implineste 1 AN si eu sunt o pasarica

De cand m-am hotarat ca nu mai sunt fiinta corporata, ci reinventata. Hotcity.ro este locul unde transpir zilnic, raspandind miros de iasomie. Si el implineste azi 1 an. 1 an. 1 an de cultura urbana pentru femei.

Sigur, pot spune lucruri minunate despre site. Dar nu m-ati crede. Asa ca sa zic despre mine. Ce mi-a adus mie hotcity. Pai uite.

Dimineti incepute mai tarziu, dupa un somn mai rasfatat. Si o cafeluta mai lunga. Un birou pus fix in centru, cu vedere la parc. Multumesc managementului hotcity pentru asa decizie agreabila. Nici nu stiti cat conteaza. Si o da, ador lumina naturala.

Un loc cald si primitor si cafea la dozator. Unde am putut sa scriu despre toate lucrurile despre care nu am putut defula/refula/exploda/imploda pe blog. O baie perfect antifonata, cu hartie igienica in 3 straturi si miros de piersica.

O femeie, sa-i zicem dana. Care si-a luat sarcina neplacuta de a-mi spune cand o iau pe aratura. Si sub a carei bagheta fermecata m-am format ca esenta transcendentala metafizica, cu metatrimiteri intrinsece de natura exhaustiva holistica, dar si cu puternice accente telurice.

Merci dana, eu n-as fi facut asta in locul tau. Si te mult rog sa nu-mi ceri niciodata nimic in schimb. Merci.

Un colectiv agreabil, cu care imi vine sa vorbesc in continuu, in loc sa muncesc. Desi colectivului nu-i vine deloc sa faca la fel. Pentru ca il deranjez din scris. Apropo de colectiv. Aici voiam sa ajung. Vedeti poza din imagine?

Animalutele suntem noi, femeile de la hotcity. Care ne-am hotarat sa ne facem benzi desenate. Ca sa ne distram si mai tare decat acum. Ce vreti, publishing-ul are si el avantajele lui. Nu degeaba tacanim toata ziua ca niste masini de scris profesioniste.

Nu va las sa bajbaiti despre cine sunt eu. Sunt pasarica roz, care sta in capul sconcsului. Sconcsul e lamaie si am vorbit cu ea sa ma lase sa stau mereu acolo. Ariciul e dana, normal. Ca e sefa si, daca observati, e animalutzul cel mai inalt. Asta e. In publishing trebuie sa mai faci si concesii.

Pisica e adina, fashion editorul. Suricata e sabina sau mimi se mira. Comics-urile astea o sa vina cu un episod nou, saptamanal. Le face bloggerita Nadia. Sa ne urmariti, ca e misto. Eu o sa incerc sa imi aduc aminte sa dau link. Dar daca nu, intrati acolo. Adica aici.

Deci azi implinim 1 an. Si vrem sa ne distram. A, mai e ceva, stiam eu.

Daca cititi hotcity deja. Sau daca incepeti de astazi inainte. Veniti sa mancati o felie de tort cu noi. Si sa ne cunoastem. Pentru ca biroul e pus si deasupra lui French Bakery, in spatele fostului Eva, actualul Diverta.

Haha. Multumesc managementului, care s-a gandit si la asta.

Fluture spera sa dea faliment

Stiti melodia aia cu Fluturas, nu mai ai aripioare/Domnul conte ti le-a retezat?

O stiti, n-o stiti, cu Domnul Fluture despre care vorbim acum nu este asa. El are niste aripi cat casa si da din ele mereu. In feluri noi.

La o prima privire el pare un personaj mercantil. La o a doua si a treia, stati sa vedeti ce idee generoasa i-a venit dumnealui. Am vazut-o ieri in livada. Si mai departe sa lasam (stiti cliseul) textul dumisale sa vorbeasca.

Eu am pus Fluturele in blogroll inainte sa adreseze el asa petitie online. Linkuiti-l si voi, daca va place atitudinea si scopul nobil. Mie imi place destul de mult. De fapt tare ma dau in vant dupa asemenea actiuni de guerilla umanitara.

Sa ajutam un Fluture sa dea faliment. Ce poate fi mai placut. Ziceti si la altii. Si hai sa-i cheltuim cu responsabilitate banii din portofelul gras si generos. Fluture vrea ca primavara sa-l prinda slabit.

Pentru postul meu zilnic, cititi va rog un etaj mai jos.

orlando a preluat hotcity.ro

Stiti ca voiam musai sa ma urmareasca orlando pe twitter.

Si pana la urma m-a urmarit. Probabil vazand atata ravna, l-a amuzat ideea si a dat click. Asta-i pohta ce-am pohtit-o. Mi-au crescut pene de atata incantare.

Dar altceva vreau sa zic. Se vede treaba ca daca esti cireasa tenace sau macar paranoica. Si se vede treaba ca am indeplinit ambele conditii. Ti se intampla tot felul de lucruri traznite.

Sa vedeti. Stiti ca eu lucru in orasul fierbinte, la hotcity. Ei bine, dupa ce m-a urmarit doar putin timp. Poate ca au trecut sa zicem 3 saptamani. Orlando a anuntat ca a preluat hotcity, locul meu de munca.

Nu e fabulos asta? Poate voi credeti ca e o coincidenta. Poate si el crede ca e o coincidenta. Dar eu, eu nu pot sa cred asta. Cine ma urmareste, chiar fie si numai un pic. Este indemnat apoi sa faca niste fapte.

Uite, va vad cum radeti superiori in barba. Si ziceti ca de data asta cireasa chiar a luat-o razna. Sa stiti ca si de primul om care a purtat umbrela s-a ras. S-a ras fara menajamente. Desi el era uscat si ceilalti, amuzatii, erau uzi. Am vazut la Discovery.

Ca sa va dovedesc ca asa functioneaza lucrurile. Si ca nu e doar in capul meu. Acum un an m-am sfatuit cu a cherry si mi s-a parut ca cele 10 porunci trebuie extinse.

Ca adica nu se mai poate vietui civilizat doar cu astea de acum. Si ce sa vezi. Nu au trecut decat cateva zile. Mai putine decat numarul zilelor de cand ma urmareste orlando. Si Papa de la Roma a anuntat ca extinde numarul poruncilor la 15.

Sigur, nu a preluat ce am recomandat eu. Dar cred ca asta doar din mandrie. A vrut sa para ca ia decizii complet neinfluentate. Si ca nu are nicio legatura cu cireasa. Bine, avem si valori putin diferite. Dar e suficient ca eu stiu. Stiu ca de la mine s-a inspirat.

Sigur, acum atarna pe umerii mei o coplesitoare responsabilitate. Trebuie sa aleg cu infinita grija si responsabilitate. Cine vreau sa ma urmeasca pe twitter. Si cine vreau sa ma urmareasca in general.

Pentru ca un lucru e clar. In urma deciziilor mele, ati zice pe alocuri capricioase. Pentru ca ce e cireasa, daca nu doar o femeie si ea. Se leaga decizii grele de business (vezi orlando). Sau se trag directii mari de viata (vezi Papa).

Acum zic si eu asa, nu dau cu parul. Probabil ca daca Dinu Pescariu ar avea cont pe twitter. Ceea ce e absurd, dar daca ar avea. Si as scrie un post cum vreau sa ma urmeasca Dinu Pescariu. Care, fie vorba intre noi, mie mi se pare un om interesant.

Probabil ca el ar vinde clubul pe care il are in Barbu Vacarescu. Si ar decide sa cumpere sala de fitness unde cu gratie performez eu acum. Unde transpir si gafai si ma bucur cand reusesc sa fac tot trainingul. Si ma intristez cand nu reusesc sa inving aparatul.

Ah, iar m-am pierdut cu firea. Asa patesc mereu cand imi place cate cineva. O iau prin porumbiste.

Deci imi inchipui ca el ar cumpara-o cu tot cu hotel si cu turistii inclusi. Cu cameriste si cu bucatar si cu receptioneri. Daca i-as acorda putin timp sa se organizeze. Ca asa-i in tenis.

Asta e doar un exemplu. Dar vedeti paralela, sunt convinsa. Acum, cu acest prim pas (al doilea dupa Papa, insist), am prins aripi. Mi se pare ca lumea poate si de fapt si este a mea. Trebuie doar sa cumpanesc cu grija si rabdare ce am de facut in continuare.

Deci cine sa ma urmareasca, cine sa ma urmeasca. Astept idei. Auziti? Obama are cont de twitter?