mandria fabricantilor de pantofi

Oamenii de stiinta au manat omul sa ajunga pe luna. Si acum ei se chinuie sa faca obiecte din ce in ce mai mici, pana la minuscule si in final inexistente.

Asta e masura progresului adevarat. Sunt mic, abia ma vezi si ma poti utiliza, deci exist.

In vremea asta, producatorii de pantofi dau in branci zi si noapte. Cam din aceeasi perioada in care omul se straduia sa calce in picioare luna. Am ajuns la niste fineturi, in ceea ce priveste incaltarile, incat ma astept la chestiuni uimitoare, cat de curand.

Simt ca nu mai e mult si pantofii nu doar o sa inveleasca laba omului. Ci o sa te incalti si o sa stii brusc sa faci sufleu pufos de conopida. Desi nu ai petrecut nici 10 minute in bucatarie. O sa te incalti cand te simti inghitit de depresie si o sa capeti forte sa te lupti cu ea.

Probabil ca cireasa nu o sa ajunga sa vada asta. Dar o sa exista cu siguranta momentul in care omul o sa traga in picioare pantofii lui scumpi si o sa zboare deasupra orasului cu ei. Minunandu-se de cat de bine arata lumea de doar putin mai sus. Parca il si vad pe Hermes, bombanind invidios.

Toti producatorii de pantofi trudesc fara incetare ca sa ne faca sa ne simtim din ce in ce mai bine. Vorbim aici de materiale performante. Picioare care inspira si expira. Umezeala care nu mai poate sa intre dar este invitata sa iasa pe usa din dos. Piciorul are parte de confortul suprem.

Dar asupra unui anume punct, fabricantii de incaltaminte de la vladica la opinca, au cazut de acord. Domnule, noi refuzam sa ne ocupam de sireturi. Noi avem grija de pantof. Bagi piciorul si esti in rai. Dar cu ce se leaga el, chiar nu ne mai intereseaza. Avem si noi mandria noastra.

Ei sunt, imi inchipui, enervati de subiectul asta care tot revine in discutie, desi ei il tot baga sub covor. Sireturile. Un flecustet care nu mai are importanta, odata ce ai creat o capodopera pentru picior, cred ei.

Si atunci end userul sau utilizatorul final, adica cireasa, sufera tot felul de traume. Ce folos ca a cheltuit ea si pe mama si pe tata ca sa achizioneze incaltaminte vrajita, daca sireturile se desfac la fiecare 10 pasi.

Si oricat strange, folosindu-se de muschii anume castigati la sala. Si oricand se opinteste dumneaei si face funde duble, sireturile se desfac si amesteca prin praf, zloata, ud, noroi, muci, mucuri si alte spurcaciuni.

Toti pantofii au sireturi defectuoase. Existau unele de bumbac, care nu aveau obiceiul asta. Dar producatorii de pantofi au hotarat sa nu mai faca sireturi de bumbac. Pe ei ii intereseaza doar pantoful. Calci si esti in extaz. Anexele sunt lasate in voia sortii.

Prin urmare cireasa petrece mare parte din timp protapita in pozitii improprii pe stada, legand sireturi. Si ii injura pe fabricantii de pantofi, cu mandria lor cu tot. Unde esti, copilarie?

ciresele usa de biserica

nu e 2 septembrie. e slujba din duminica Pastelui, la pranz. suntem amandoua smerite. rotitze in oastea domnului.

privim varfurile pantofilor nostri lustruiti. si ne gandim ca poate am mancat prea mult. poate am vorbit prea urat. poate am iubit prea fara de masura. sau din contra. prea putin.

tot satul se uita la noi cu nesat. eu port taior mov. a cherry unul grena. cirese trendy cool funky fashionable la chechis. sat transilvan zamislit langa jibou. cum care jibou? jibou, un mare nod feroviar.

stam sa ascultam slujba in pod. unde cica stau tinerii si babele satului. acum babele cu basmale sunt dirijate de un domn cu ochelari. canta de n-au aer. noi, tacute o vreme.

si apoi vedem lumina. fiecare separat, dar umar la umar. la inceput timid. ne e rusine una de alta. in fond suntem cirese cool. nu babe cantarete in cor. ce-o sa zica cunoscutii?

lasam sa iasa sunete cu gura inchisa. cat sa nu ne auzim una pe alta. ca si cum nici usturoi n-am mancat, nici gura nu ne miroase. dar din interior creste in noi imens un pitic. care ne indeamna sa cantam bisericeste. ne gadila in gat cu o pana. si ne obliga sa deschidem gura mai larg.

cu coada ochiului la o cireasa, ridic glasul. rosie la fata de nevoia imperioasa de a canta cu ingerii babe. pentru ingerii cu aripi. si cine o mai fi. invat cuvintele intr-o clipita.

ma uit la a cherry, asumandu-mi ridicolul. si ca o sa umple tot orasul ca cireasa s-a ticnit. canta in corul bisericii. cand colo ce sa vezi? o cireasa canta si ea. cu ingerii, cu florile. cu verdeata, cu soarele. e un cantec mai prietenos, asa.

si uite cum gurile se deschid la maximum. si urlam amandoua ca din gura de sarpe. dirijorul vede ca treaba e groasa si incepe sa ne ia in serios. acum ni se adreseaza si noua.

babele simt sangele tanar care ne curge pios prin vene. si miros de la o posta competitia. asa ca incep si ele mai dihai. si noi si babele suntem cu pedala pana la fund.

trage mosul. trage baba. cantarea ia proportii de fantasma. si noi si babele avem venele umflate pe frunte. stam bine infipte pe picioare. si ii tragem cat ne tin capacele. dirijorul din chechis e in extaz. n-a mai prins el asa ravna la biserica.

dar vigoarea tinereasca invinge. o cireasa si cu mine am preluat comanda. dirijorul se uita mai mult la noi. desi dupa ce parasim asezarea, tot cu babele ramane. care n-o sa i-o ierte niciodata. dar mai bine o zi vultur decat o viata cioara. asta cred ca s-a gandit dirijorul cu ochelari.

la plecare ne-am sfatuit daca sa incepem sa cantam la corul bisericii din cartier. ca prea ne-a placut. dar ne-am dat seama ca toate cantarile sunt puse in weekend, mai pe dimineata asa. cand noi inca lenevim in pat. cu somnul prin gene. si tequila prin sangele pios.

asa a inceput si asa s-a si sfarsit cariera de cantarete in cor. a cireselor usa de biserica.

dar si cand vom fi babe...vom fi ingeri cu trompeta data la maxim. promitem.

ce cadou vrea un barbat?

sigur, ma refer aici la un barbat de care imi pasa. nu de cei din categoria carora poti sa le livrezi cu ochii inchisi si mergand cu spatele camasa/cravata/portofel/pijama/papuci (2)/parfum la intamplare/orice.

personajul barbat are curiosul obicei sa nu se entuziasmeze daca ii aduci o trusa de machiaj de la un brand bun. sau un sutien care fac minuni. si are si o mica funda de culoarea somonului. la vederea lor, ramane placid.

nu ii pasa nici daca vin victorioasa cu niste lumanari parfumate pentru seri minunate. sau o masuta rosie, numai buna sa pui nimicuri pe ea. sau un catzel pui, cu o funda rosie la gat.

barbatul mai sensibilos din fire poate mima un pic placerea cand primeste plante sau un set de ceai cu 2 canutze. sau o veioza care da taman lumina difuza care trebuie intr-un dormitor bine organizat.

dar in adancul sufletului meu, stiu ca asta a fost un cadou ca sa stau eu linistita. nu un cadou care sa-i mearga lui la suflet.

deci ce cadou vrea un barbat? cine sa-i mai inteleaga.

eu as fi dornica sa pun uite, chiar acum, hatzuri lunii de pe cer. si sa i-o aduc de capastru seara acasa. desi ea sigur se zbate tot drumul. sa i-o dau ca pe un pepene cuminte si bun. dar sa fim rezonabili. au incercat si altii.

as vrea sa tarai de panze, cu forta-mi herculeana de cireasa, o barca. s-o aduc pana la usa blocului. cu tot cu echipaj care a pregatit deja niste peste proaspat la bord. cu ulei de masline si o parere de mirodenii. si cu toti prietenii imbarcati si ei. si musai bine dispusi.

cand nu poti sa oferi luna de pe cer sau o barca care sa plece imediat pe mare, ce cadou sa-i faci unui barbat. de ziua lui. ce stres.

sa fie un stadion bine amplasat? olimpico din roma, de exemplu? sau echipa preferata cu tot cu stranieri si cheer leaders? stiu si eu...

sa fie o cisterna obscen de mare cu spritz de vara. instalata pe malul marii, o mare preferata? sau o basculanta cu salata de vinete si ardei copti parcata in apropierea casei? (asta, fie vorba intre noi, cred ca poti darui cu succes orsicui).

dar zau, n-am pur si simplu timp sa implementez ceva din toate astea, desi banui ca efectul ar fi pe masura. so, ce-i fac cadou unui barbat de care-mi pasa. cand ziua lui e maine. hmmm.

daca devenim derizorii si ne coboram la nimicuri tangibile azi, ma gandesc ca un barbat poate sa aprecieze un briceag premium cu multe functiuni. sau o pereche buna de conversi. sau un gadget tehnologic din care eu sigur nu inteleg nimic. cu cat nu inteleg mai mult, cu atat e mai bun.

sau nu, uite. m-am hotarat. cred ca pur si simplu o sa pun mica mea inima roz bonbon intr-o cutie frumoasa, cu imprimeu cu masinute. si o sa o las la prima ora in fata usii. sa o gaseasca primul lucru cand iese din casa.

merge? voi ce dati cadou si e bine primit? sau ce ati vrea tare mult sa vi se infatiseze de ziua voastra?