cireasa care da drept de viata

Exista felurite ipostaze in care ma incarnez in timp ce trec prin viata ca ne-pestele prin ne-apa. Lasand deci, vezi bine, urme.

Si aici as aminti cu falsa modestie. Ipostaza de prietena iubitoare. Colega eficienta. Iubita grijulie. Ecologista convinsa. Amanta performanta. Vecina la nevoie se cunoaste. Companion nepretuit in vacante. (selectie)

Cea mai draga mi-e totusi cea de cireasa demiurg. E si placerea cea mai la indemana, organizatoric vorbind. Si ma si urca repede la cer. Fara sa imi ceara mai nimic la schimb.

Doar ca nu se poate sa o simtesc decat la inceputul primaverii. Cand incerc sa mi-o ofer incontinuu. Pana cad jos. Ca sa pot sa-mi satisfac pofta asta, trebuie doar sa merg pana la supermarket. Cu niste maruntis in buzunar.

Si uitandu-ma lup flamand cu trei cojoace. La raionul cu ace brice si carice. Imi aleg pe criterii subiective urmatoarele fiinte moarte acum si in viitor pulsande de viata. Carora sa le dau viata prin liberul meu arbitru capricios.

Primavara asta am ales din rastel. Un plic pe care scria citet garoafe. Niste pufi mici si amarati. Alt plic pe care scria lunguiet panselute. Si inauntru sunt graunte ca de hranit pasaricile.

Si un altul cu un fel de salata asortata de vara. Facuta din mai multe sortimente de flori. Am scos dintr-un sertar dosit si niste seminte de zorele.

Jumate culese intr-o marti de octombrie. Din vrejurile de pe balconul demiurgic. Si jumate smulse dintr-un gard de la Gradina Icoanei. Pe inserat, sub privirile nelinistite ale unei babe. Care nu intelege de ce zgaltan gardul. Si cine ma cred.

Ca orice demiurg, am ales data si ora la care grauntele si pufii. Sa iasa din culcusul lor. Si sa inceapa sa vietuiasca pe cont propriu, castigandu-si libertatea. Pentru ca pot, am decis ca pentru moment panselutele si salata de vara mai asteapta.

Ma desfat in prima faza cu zorelele si garoafele. Am rupt plicul salbatic, sa le sperii. Imi place mereu efectul asta de stapan pe care il am asupra viitoarelor flori. Semintele tremura acum ca varga, in fata mea.

Le iau in palma si le tin o vreme inafara balconului. Ca si cum le-as da drumul in neant. Aici groaza lor atinge punctul culminant. Tipa cu guritele lor mici de graunte si pufi.

Ma implora, imi promit flori multe si dese. Si ca o sa tina mai mult, pana in brumar. Numai sa nu le prapadesc. Le presar apoi in jardiniera. Si le indes cu degetul. Ca pe sarmalute, in pamant.

Apoi le imbaiez bine. Si astept 3-4 zile. Ele stiu ca daca nu le ud, nu pot sa-si ridice capetele din tarana. Si ma cheama dimineata cu voci mici si binedispuse. Cireaso, uda-ne. Vrem sa traim. Fie-ti mila. Te iubim.

Acum mi-a iesit prima garoafa. Are 1.2 mm si e bine, sanatoasa. Creste intr-o zi cat altii intr-un an. Asa ca maine sigur o sa aiba 1.4 mm. Zorelele sunt deja uriase. Si in fiecare ora mai crapa cate una. Si din ghemotocul cu un cap ca o fasole. Iese frunzulita demna.

Am dat viata si sunt mandra. Si acum ma pregatesc sa dau din nou. Pentru ca nu mai pot rezista presiunii celorlalte 2 plicuri. Care fac triplu tulup pe cuptorul cu microunde. Si asteapta sa le transform din bobite hibernande. In tulpini plapande.

Sunt cireasa care da drept de viata. Si sunt mandra de progeniturile mele.

pitica cireasa si marea plantare

nu conteaza ca esti mic/daca te pricepi un pic/frisca se face usor/daca ai un fratior.

nici nu stie compania de frisca nesanatoasa la tub. ce intelepciune am cules eu din reclama aia de acum cine stie cati ani. de pe vremea cand eram o cireasa cu televizor la purtator.

ganditi-va putin. zicala asta iti da forta si curaj. in absolut orice imprejurare de viata. fie ca e vorba de un task dificil la job. fie de organizat un revelion. sau de dragoste si sentimente conexe ei.

dar nu consideratii generale despre asta vreau eu sa fac. ci sa vorbim pe concrete. am aflat de la petreanu ca maimultverde face o campanie de plantare de copacei care tine o saptamana.

si m-am repezit ca rata la muci (stiti vorba asta?). sa pun si eu osul firav de cireasa la marea plantare. alaturi de alti fratiori voluntari. alaturi de care am facut in final o frisca minunata.

m-am prezentat acolo dureros de devreme. pe o temperatura infricosator de scazuta pentru orice fruct, d-apai cireasa. am inspirat ger de sticla si am expirat cate un turture din fiecare nara. turturi care s-au lovit toata dimineata cu zgomot de pamant.

confruntata cu sapa si tarnacopul, m-am uitat la ele ca muta la biiiip. dar vorba asta o stiti? insa apoi le-am apucat temeinic. si fata cu parcela, am reusit sa termin pana la apus norma mea. un sir pana in padure.

am dat in branci 6 ore grele. timp in care m-am facut una cu pamantul. si ridicandu-ma am rezultat intr-o fiinta mai buna. si mai mandra ca am facut si eu ceva bun pe lumea asta.

am plantat in ritmuri altervative saltarete. copaceii au ascultat hot chip si the moods. organizarea, inclusiv muzica, a fost brici. e adevarat ca mi-a fost greu. a trebuit sa-mi iau liber de la serviciu.

mi-a crapat pielea pe diverse parti din corp. mi-a curs nasul in continuu. mi-au intrat tepi de ciulini prin manusi in labute. am gafait si m-am opintit si m-am suit pe lopata. si la sfarsit abia mai puteam sa vorbesc ceva, orice.

a, si m-au durut salele si a doua zi. de n-as fi putut cu siguranta sa fac sex. spre disperarea prietenului meu, daca as fi avut unul. dar asa am fost safe. n-a trebuit sa fiu pusa in situatia penibila sa refuz.

ah, iar m-am pierdut cu firea. oricum, satisfactia ca am plantat 40 si ceva de copacei, salcami. cei mai miiici salcami care s-au inventat vreodata. asa de mici ca abia puteam sa-i apuc de trunchiul ca un chibrit. ca sa-i plantez.

satisfactia a fost uriasa. nu-mi ajunge nimeni acum cu prajina la nas. sunt cea mai tare cireasa din parcare. pentru ca uite, am contribuit la asta. la 17000 de copacei plantati.

deci am asigurat pentru mine si pentru voi cetitori. un aer ceva mai curat, in viitorul apropiat. cand puii miiiici, mici de tot. o sa se transforme in copaci in toata regula.

copaci cu frunze prin care o sa fosneasca vantul. si o sa se strecoare picuri de ploaie. si o sa zboare pasari. si o sa se faca cuiburi. si o sa se ascunda oua.

sunt foarte happy. asa de happy ca abia astept sa ma duc la urmatoarea mare plantare.