vine ziua orgasmului

Simtiti un tremurici intern? Nu cumva va mananca ceva dar nu stiti ce?

Pai na, e normal. Mai sunt cateva zile. Mai sunt cateva zile pana cand trebuie, noi toti oamenii de bine, sa avem un orgasm colectiv, ca intre prieteni. Asa de reusit, incat sa moara dusmanii de necaz.

Si nu, nu e vorba despre o bizarerie a mea. Chiar vine, vine, vine si calca totul in picioare ziua mondiala a orgasmului.

Scriu despre ziua orgasmului de doi ani incoace. Gura nu-mi mai tace. Prima data am aflat cu cateva zile intarziere. Si eu care, in loc sa pulsez, m-am dus la Billa, am lucrat ceva si am facut nimicuri prin casa.

Am militat, practic, antiorgasm. Rusine mie. Am dormit in papuci in timp ce tot universul se distra pentru o cauza comuna. Ador cauzele, mai ales cand ele se lasa cu sex.

A doua oara am vrut sa spal rusinea si m-am pregatit ca atare.

Desi cireasa isteata altfel, n-am reusit, cu toate porcariile si minciunile la care m-am dedat pentru a-mi atinge scopul, sa am alaturi de mine un protagonist care sa ma ajute sa vad stele verzi. Sa-l fac sa-mi faca tocmai la data si ora stabilita.

Asa ca mi-am facut eu cu mana mea un orgasm de toata frumusetea, de s-a dus vestea.
Am fost asa de dibace, incat l-am coordonat la secunda cu restul universului. L-am avut exact cand am vrut. Si ceea ce toata lumea a luat drept o furtuna obisnuita, a fost de fapt orgasmul meu.

Anul asta, ziua orgasmului pica pe 21 decembrie, ora 17:47 GMT. Este un manifest pentru energie pozitiva si pace si o atitudine anticonsumism. Putem obtine placere in diverse feluri. Dar asta este modul in care nu consumam nicio resursa vrajmasa.

Eu stiu ca e ajun de Craciun si aveti fiecare chestii de facut. De-aia va si scriu cu atatea zile inainte. Ca sa apucati sa coordonati cumva responsabilitatile. Si apoi sa explodati de placere, separat si totusi impreuna cu cireasa.

Eu sper sa nu va dati la fund. Si sa luati parte impreuna cu mine la aceasta energie pozitiva pe care o raspandim in lume, folosind corpurile noastre pe post de instrument.

Haideti s-o facem lata. Eu o sa mananc bine, sa ma inzdravenesc si sa pot combate in forta pana la final. Ca sa nu fie un orgasm pricajit, de ochii soacrei, asa. O sa dorm bine si o sa ma gandesc la lucruri frumoase inainte de actiunea propriu-zisa.

Anul asta se pare ca nici nu mai trebuie sa ademenesc pe fitecine in iatac. am tot ce-mi trebuie. Un prieten imaginar, chef si atitudinea potrivita. Inainteeeeeee, osteni.

forensic camera detectives

Va amintiti emisiunea Forensic detectives, de la Discovery Channel. Cand inca Brian de la Placebo si Brandon de la The Killers nu veneau sa ne faca verile mai fierbinti chiar decat fruntea de cireasa cand ea gandeste.

Forensic detectives ne-au infiorat de placere si teama atatea seri la rand, cu amanunte macabre despre cadavre necunoscute. Cu care pana la urma am ajuns intr-un grad ridicat de intimitate, neavand incotro.

Cireasa este o mare adepta a repararii lucrurilor si a folosirii lor pana la trecerea in nefiinta. Si este fireste complet impotriva noilor cumparaturi cand cele existente se mai pot folosi. Asa ca s-a prezentat cu aparatul foto in varsta de doi anisori la doctorul Sony.

Am dat aici peste o doamna care parea un fel de matusa cumsecade. Genul care face otet de mere in casa, intr-o lume in care nicio mancare nu se mai face in absenta unui chimist bun, certificat ISO.

Ce vrei cireaso? Doamna, nu mai imi merge aparatul asta si plec in China si imi trebuie. Dar ce-a patit cireaso. Face bibibibibibi si imi zice sa il inchid si sa il deschid si cand fac asta, iar imi zice, la fel. Si iar bibibibibibi.

L-ai lovit? Nu, doamna, cum sa fac asa ceva. Nu ne-am certat si oricum eu nu sunt genul. Eu mai bine injur, daca e. Bine fructissima, spuse matusa, trebuia sa te intreb. Asa e procedura, suntem un brand mare si respectabil.

Ia matusa asta a cuiva o lupa mare si se pune sa-mi studieze bietul aparat. Cireaso, ai fost la mare? Da, doamna. Pai se vede ca si aparatul asta a facut plaja cu tine, e plin de nisip inauntru, se vede clar.

L-am protejat cat am putut, doamna. Dar cum l-am scos din sacosica aia a lui, cum a inceput un vant napraznic. Un fel de tornada gri si fioroasa ca-n Texas. Si asta fix unde-mi pusesem eu prosopul, in fata la Ovidiu.

Sa vedeti, a ridicat fustele doamnelor, a luat mesele din capul domnilor, a luat pe sus copiii nesupravegheati si smantana amestecata cu dulceata de capsuni de pe papanasii de la Dinamo, tocmai din 2 Mai. A fost oribil, a zis si la stiri.

Cand a fost asta? O sa verific. Dar dupa cum arata, aparatul a fost tinut cu obiectivul deschis catre atacator. Si fortat sa inghita bobite mai mici si mai mari de nisip si alte mizerii de neconceput.

S-a pastrat in cutia lui neagra chiar si o poza in care se vede clar grimasa de groaza pe care o avea in timp i se facea asta. Si se si aude cum ingaima: n-am fost eu, vreau la matusa, n-am facut nimic, vreau la matusa.

Bibibibi-ul pe care il scoate acum nu este de la trauma mecanica, ci sunt tarele psihice. Ii trebuie si terapie cu un specialist in violenta tehnologica. O sa vezi matale cireaso la nota de plata. Nimeni nu se poarta asa cu produsele noastre.

Bine, doamna. Aaaa, ia stai asa. Cireaso, l-ai lovit. Se vede cu ochiul liber. Obiectivul e infundat. Asta se putea intampla numai in urma unui soc puternic. Si dupa cum vad ca e unghiul, lovitura brutala a venit din partea stanga. In timp ce aparatul statea culcat pe burtica, nebanuind nimic.

Nu doamna, nu am facut asta. Ne intelegeam bine, marturie imi stau atatia prieteni. Facea poze bune si era vesel, n-a fost nici macar nevoie sa ridic vocea la el.

Cireaso, si aici matusa s-a uitat la mine cu ochi de foc. Mi-e teama ca numai gugumanii indrugi. Daca se dovedeste ca minti, nu intra pe garantie, sa stii. Eu inaintez raportul meu mai departe cu niste observatii si semne de intrebare. Om vedea.

Si aici matusa mazgaleste recalcitranta ceva pe o fisa. Apoi se uita la garantie si zice. Cireaso, acum vad ca oricum a expirat garantia. Tie ti s-a dat doar un an, pentru ca ai state vechi in proasta tratare a tehnologiei.

Daca ma intrebi pe mine, ai mare noroc ca am acceptat sa ti-l vindem, probabil ca stateam slab la target. Si mai e ceva: expertiza mea si a colegilor mei costa oricum 70 de lei.

Iar daca te decizi sa-l repari la noi, dupa cum vad eu stricaciunile, o sa iti mai sara din buzunar inca minim 400 de lei. Aici cireasa a inceput sa planga, pentru ca aparatul nou costa 700 de lei si e absurd ce i se intampla.

In felul asta simplu, ea va trebui sa fie consumista degeaba si cumpere un aparat nou. Dar sufera ca service-ul costa asa de mult si nu poate sa-si duca mai departe teoriile ei ecologice sanatoase.

Iar aparatul tinut de gura sa inghita nisip impotriva naturii si lovit cu bestialitate in cap va zacea prin vreun sertar si nu va mai vedea in viata lui vreo plaja. Desi e destul de nou si facut de o firma serioasa, care imi placea.

Dar jos palaria pentru echipa de forensic detectives competenti. Cat despre mine, ce nu ma omoara, ma intareste.

vedeti filmul Home

M-as bucura mult de tot sa vedeti filmul Home, care tine o ora jumate, dar merita fiecare minut.

Gasiti link la finalul articolului meu de aici.

Este facut de Luc Besson si disponibil pe net in varianta integrala de ieri, cand a fost lansat cu mare tamtam pe youtube. Toate lumea stie de el, acum sa stiti si voi.

cireasa in direct la radio rfi

Radio France International a laudat pe cireasa pentru copilul facut cu lamaie. Si ca urmare, i-a cerut un interviu.

Despre dasiprimeste, acest proiect asa de drag. A vorbit azi cireasa in direct.

deliciile primei reciclari la cireasa

Stiti ca eu sunt sau vreau sa ma erijez intr-o cireasa reciclatoare.

Strangerea diferentiata a deseurilor se afla si pe rezolutia mea pe 2009. Mi s-a parut o alegere care o sa ma puna intr-o lumina buna fata de mine. Apoi fata de voi. Si in final fata de univers.

Imi si inchipui pe demiurg cum scoate palaria si da cu ea de pamant. Cireaso, ma bucur ca iti pasa. Si eu, cu voce ipocrita. Multumesc Domnule, n-a fost mare lucru. E bine sa poti sa si darui ceva inapoi. Nu numai sa iei.

Montez carevasazica pe balcon 3 pungi mari si rezistente. Din alea lansate acum in supermarket. Ca sa nu mai consumam pe pungi de plastic. E una pentru hartie, alta pentru plastic, alta pentru sticle.

Buun. Pana aici ok. De aici inainte curge potopul de stavile in calea reciclarii mele.

1. Bine de stiut ca eu sunt o fiinta sociabila. Prin urmare am musafiri. Consumam impreuna lucruri. Din asta rezulta ambalaje. Diferite, nici n-ati crede ce varietate.

Ar trebui ca de cate ori raman cu cate o caserola in mana. Sau o tipla de-aia care a acoperit mancare. Sa ies pe balcon. Dar mi-e frig, am pielita subtire de cireasa.

Asa ca ele aterizeaza temporar in galeata. De unde trebuie sa le extrag, dintre alte gunoaie menajere. Care sunt mai mereu lipicioase, ude, grase si cam scarboase. Bleah.

Dar asta e. Am decis ca sunt reciclatoare, indur. Zilnic puric prin gunoiul meu. Si duc ca un harciog dement, plasticofag si imbracat in palton. Resturi dintr-un gunoi din casa in cele 3 gunoaie de afara.

Aproape fara greseala. Cum termin cu umblatul prin gunoaie. Cate un musafir bineintentionat. Arunca ceva reciclabil in galeata din casa. Si eu niznaica arunc ceva lipicios, ud, gras si cam scarbos peste. Deci iar rascolesc dupa. Si da-i, si lupta.

In plus, musafirii care fumeaza pe balcon. Considera in singuratatea lor. Ca pungile alea 3 mari n-au nicio noima, sunt doar gunoi. Si atunci, dupa ce fumeaza. Arunca mucurile in punga cu sticle. Sau cea cu hartie. Sau cea cu plastic, la alegere.

Moment in care mie imi vine sa-i eviscerez. Dar nici sa stau cu gura pe ei nu merge. Regulile feng shui zic ca pentru o casa armonioasa. Musafirii trebuie sa fie multumiti cand vin la mine in vizita. Chiar cu pretul mortii de inima rea a gazdei.

2. Cu unele deseuri nu stiu ce sa fac. Ambalaje de hartie care totusi parca stralucesc prea tare. Ca sa nu aiba si putin plastic in compozitie. Alea unde merg? Si ambalajul de plastic in care a fost branza. Si pe care au ramas resturi de branza. Ala merge asa?

Si sticla de campari se pune cu breteluta aia de metal fixata pe gat? Si credeti-ma ca intrebari din astea. Am o medie de cam 283 in fiecare zi. Cui sa ma adresez?

3. La ghena la cireasa nu exista tomberoane departajate. Exista la doua strazi distanta. Asa ca incarca cireasa sarsanalele cu gunoaiele in masina. Sa le duca in drum spre serviciu.

Numai ca, avand mintile duse la cele grele din care e compusa viata in livada. Cireasa uita. Si ajunge cu gunoaiele la birou. Apoi, cand se intoarce, vrea sa le lase. Dar ploua cu galeata. Si uite cum cireasa se plimba cu gunoaiele prin metropola. Brrrr.

In sfarsit ajunge cireasa la tomberoanele cu pricina. Dar ce sa vezi. Cireasa e pitica si abia ajunge la capac. Cand ajunge, nu poate sa deschida usita aia prea grea. Si nici nu sta singura, odata ce ma opintesc si reusesc.

Asa ca trebuie sa fac eforturi supraciresesti. Sa ma lipesc de tomberon. Si sa tin cu un umar usita grea deschisa. In timp ce cu mana libera scormon iar punctual in gunoi. Dar vai, observ ca in ala de sticle sunt cartoane. Si in ala de plastic sunt sticle. N-ai cu cine domle, n-ai cu cine. Niste tarani.

Plec obosita cu umerii cazuti. Murdara, ingretosata si dezamagita rau de asa actiune.

M-am scufundat pana la gat in gunoaiele mele si ale altora. Mi-am urat musafirii. Am umblat cu masina plina ochi de resturi 2 zile. M-am intromisionat in tomberon si m-am frecat de el. Si toate cam degeaba. Noroc ca sunt groaznic de tenace.

Cum zicea Scarlett O'Hara? Si maine e o zi. Dar ea era americanca. Si eu romanca.

da si primeste, frateste si prieteneste

De astazi inainte sunt o cireasa care uneori are gust de lamaie.

Asta pentru ca noi, doua fructe puternice. Cireasa de fata si lamaia partenera, iubim oamenii si iubim planeta. Si cum oamenii si planeta ne iubesc inapoi (trad. engl.), iacata ce am pus la cale.

Un blog, pe numele lui de familie dasiprimeste. Un loc unde voi si altii, pe care ii cunoasteti sau nu. Puneti o poza si o minidescriere a unui obiect pe care il posedati dar nu il folositi.

Desi el e in stare ok si poate fi folosit de catre altcineva, cu succes, in continuare. Sau in unele cazuri e chiar nou-nout, dar nu intra in sfera de interes a posesorului actual. Ati crezut ca il doriti, dar v-ati inselat.

Un loc unde voi, dar si altii. Pe care cu ocazia asta puteti sa-i si cunoasteti, va uitati. Si daca vedeti ceva de care aveti nevoie, spuneti acolo, in comment. Si obiectul devine al vostru. Fara bani, normal. Si pe modelul primul venit, primul servit.

Scopul din spatele proiectului sunt de fapt mai multe scopuri care este.

Sa ne facem ordine in vietile noastre. Si sa tinem langa noi doar ceea ce folosim. Asa e sanatos.

Sa facem fericiti alti oameni care au nevoie de un obiect de-al nostru. Ce bucurie sa poti face asta, cu efort minim.

Sa facem noi rost de un obiect pe care ni-l doream, fara sa platim un shfantz. Ador lucrurile moca.

Si ultimul, dar nu cel de pe urma. Sa recirculam lucrurile intre noi, salvand in felul asta putin si planeta. Pentru ca daca reintroducem in circulatie lucrurile deja achizitionate, nu cumparam altele noi similare. Adica diminuam consumul.

Va dati seama. Obiectele astea, si nu sunt putine. Stau acum printr-o gramada de case, nefolosite. Pitite care pe unde. Si isi doresc cu ardoare sa-si gaseasca un stapan care sa le atinga macar din cand in cand. Sau, de ce nu, sa le atinga mereu. Pentru ca pentru asta au fost create.

Intrati pe blog si uitati-va un pic. Eu si lamaie am pus primele produse de dat, din casele noastre. Apoi uitati-va prin casele si vietile voastre. Apoi prin casele si vietile celor apropiati voua.

Verificati si dulapul din bucatarie. Al vostru si al lor. Poate va sare basca de surpriza dand nas in nas cu vreun storcator. Care nu apuca sa stoarca nicio pulpa. Si apoi uitati-va sub pat. Al vostru si al lor. Unde poate este un aparat de alergat pe care nu transpira nimeni niciodata.

Faceti poze obiectelor carora nu le gasiti un rost. Dar despre care banuiti ca pe altii ar putea sa-i tenteze. Si intrati inapoi pe dasiprimeste. Dati-ne mail cu poza. Si fiti buni reprezentanti ai unei comunitati.

Sper ca va place ideea cu magazinul nostru gratis. Daca va place chiar prea tare, luati de la noi de pe blog patratelul cu ideea. Si propovaduiti si voi. Daca nu, nu.

Ai, si in curand abia astept sa ne si intalnim regulat. Noi, oamenii astia cu suflet mare si pufos. Care avem chef si timp si interes pentru alti oameni. Si pentru lume, in general.

Multumesc frumos.

mamaliga, parte din rezolutia ciresei

Ce ciudat ca oamenii au decis sa purceada tocmai acum, din toate perioadele posibile. La facerea de liste cu teluri personale.

Sa ma apuc sa insir ce vreau sa obtin in viata. Acum cand mintea aburita de carnale. Si talia ingrosata de sarmatzi. Situatie care ma cam opreste de la a gandi limpede ce am de facut anul asta. Hm.

Dar daca-i musai, cu placere. Si pentru ca stiu bine de tot ca. Pentru sa obtin ceva, trebuie in primul rand sa stiu ce vreau. Iaca-ta cum arata lista mea (selectiuni).

1. Sa vad Londra. O cireasa nu este deplina daca nu a calcat pe aici. Odata ajunsa acolo, o sa incerc sa iau masa cu Jaime, pe care o sa-l rog sa faca ceva cu avocado. Si apoi ceaiul cu regina, ocazie pentru care am palaria potrivita.

2. Sa gatesc. In topul listei sta mamaliga. Vreau sa mananc mamaliga cu lapte si cu sare. Mi-e dor de mamaliga. Apoi mai vreau sa fac peste si broccoli. Si ciorbe cu bors. Asta pentru ca m-am decis ca-mi sta bine femeie, asa.

3. Sa scriu la trei reviste bune. Asta pe langa activitatea de on-line pe care cu mult interes o desfasor acum la hotcity.ro. Si pe langa cronica de events pe care o fac saptamanal la sapte seri.

4. Sa stay fit. Adica sa slabesc putin, sa ma intaresc pe alocuri. Sa fac si mai mult sport, sa mananc si mai sanatos. Sa ajung la doar 150 de pungi de pufuleti pe an in loc de 365.

5. Sa ajung departe. In Argentina, sa vad un prieten. Australia, sa vad alti 2 prieteni. Sau Asia, unde sa nu vad pe nimeni. Dar sa vad eu care e treaba pe acolo.

6. Sa pun voci. Adica sa se auda glasul de cireasa pe desene animate sau pe spoturi. Mare dorinta mare. Sta pe rezolutie de ceva ani, dar s-a miscat putintel. Daca vrei, poti.

7. Sa dau inapoi. Adica sa inturnez oamenilor din jur care imi dau tot felul de lucruri misto. Macar o parte de alte lucruri misto. E mult de munca aici, ca eu primesc enorm. Dar poate razbesc.

8. Sa-mi cumpar roti de iarna. Ca sa pot merge la ski cand am chef, fara teama. Apoi masa cu scaune "Stefan" de la ikea. Si un cuptor in care sa coc friptura si vise.

9. Sa locuiesc 6 luni la Istanbul. Sau macar sa-mi pregatesc anul asta lucrurile in asa fel. Incat sa ma pot trezi anul viitor pe malul Bosforului o vreme. Imi curge sange turcesc prin vene, asta e clar.

10. Sa cumpar mai putin orice. Desi inima ma indeamna inca, biata naiva. Sa mi se para ca am nevoie de din ce in ce mai multe lucruri. Bad bad cherry.

11. Sa strang gunoiul diferentiat. Adica sticla la sticla si tot asa. Sa fac nu stiu ce cu uleiul. Si metalele si hartia. Si sa nu-mi fie lene sa merg pana la capat cu toate.

12. Sa fac mai mult voluntariat. Sa plantez mai multi copaci. Sa ajut in fel si chip, cum oi putea si cu ce oi putea. Fara sa curat rani si sa activez in medii in care miroase urat. Ca asta chiar nu pot.

13. Sa merg o saptamana in Maroc. In iunie, cu verisoara mea canadiana. Vreau si la Marakesh, si in desert. Vreau sa mananc cus-cus si curmale. Si sa ma dau cu covoare zburatoare ca sa ajung pe unde am treaba acolo.

14. Sa scot carticica galbena. Am eu in cap o carticica de cireasa. Stiu titlul. Stiu cum arata copertile. Stiu cam ce e inauntru. Dar nu stiu cum sa fac cu tiparirea, banii, productia, distributia, etc. Astept provincia.

15. Sa dau drumul la inca 2 bloguri. Pentru ca am si alte lucruri de spus. In tot felul de altfel de formule. Pe care nu pot sa le implementez cum trebuie aici.

16. Sa ma imbrac frumos si sa ma pieptan in fiecare zi. No comment. Dar nu-mi iese mereu.

Si dupa un an in care am trait 3 sferturi perfect. Si un sfert mizerabil. Un an bun, as zice eu, daca iau in considerare procentul. E cazul sa vina unul si mai bun. Chiar daca el vine cu ceva mai multa moderatie.

Pentru ca anul asta. Un fleac, m-a ciuruit. Nu credeam sa doara asa.

Si va las, ca ma pun pe treaba. Intai si intai ma pieptan. Restul vine de la sine.

Later edit, adica am adaugat asta mai tarziu: Auzind rezolutia mea, a cherry a dat fuga pe net si a cumparat 3 bilete la Londra. Ce frumoasa este viata!

a venit ziua orgasmului

Si dupa ce am facut atata tam-tam. Uite ca sarbatoarea la care trebuie sa particip doar in calitate de mamifer m-a gasit cu chilotii in vine. Dar asta nu inseamna ceva bun, ci ca sunt adicatelea complet nepregatita.

Acum e dimineata din ziua mondiala a orgasmului. Si mai am teoretic cateva ore bune pana la 2 si 4 minute. Cand ar fi cazul sa o comit. Dar din cele doua numere de telefon pe care credeam ca ma pot baza. Unul s-a stricat si unul s-a pierdut.

Ceasul meu bate tick-tack, tick-tack. Si partenerul pentru oferire de orgasm ia-l de unde nu-i. Asa ca pana acum, ziua s-a desfasurat cam la fel de anodin ca anul trecut. Cand eram nestiutoare de contractia universala.

Dar ma uit in oglinda si raman stupefiata. Ce bine pot sa arat azi. Pielea fina, glezna subtire, ochii cu promisiuni de pacate casnice. Si felul in care merg din baie spre bucatarie, parca alunec.

Cireaso, singurica, singurica? Ia sa stam noi putin de vorba si sa vedem ce-ai tu aici. Crash, bum, bang. Mai departe nu mai stim. Pentru ca acum se lasa cortina si incepu filmul.

Later edit: Am vorbit post eveniment cu niste persoane care n-au avut partener si totusi au vrut sa sarbatoreasca. Si am cazut de acord in unanimitate. Se pare ca am intampinat toti aceeasi problema legata de ritm si cadenta.

In sensul ca a fost greu sa ne sincronizam simtirea cu ceasul. Ba, de atata implicare, era sa ni se intample prematur cu cateva minute. Ba, din cauza ca ne-am speriat sa nu se intample asta si ne-am oprit sa ne gandim. Era sa intarziam fatal.

Cu toate astea, lucrarile au mers bine zic eu. Si romania poate sa tina fruntea sus la intalnirea cu orgasmul global.

Bravo, va multumesc.

sariti! vine ziua mondiala a orgasmului

scriam cu lacrimi inodate in barbie. cum am lasat sa treaca anul trecut ziua lui the big mother f.... O. fara ca macar sa stiu.

si in loc sa fac sex salbatic aducator de o, o, oh, oh, o, o. eu am muncit, am spalat vase, am fost la bila sa-mi cumpar lavete si oua. ca sa vezi. ma lamentam eu acolo. ca aoleu si vai de mine. ce lucruri minunate as fi facut. daca as fi fost in tema. stiti cum e. cainele care latra. vai mama lui.

anul asta stiu. ziua orgasmului este duminica, 21 decembrie. si momentul in care toata planeta e cu pupilele dilatate. si incearca vorbirea articulata. pica in romania la ora 8.04 dimineata. neplacuta ora, dar asta e. orgasmul de dar nu se cauta la dinti.

nu numai ca stiu. dar ma pregatesc de o luna-ncoace pentru acest eveniment. mi-am cumparat haine frumoase, in culori vii. am programare la cosmetica. mi-am luat parfumul ala care stiu ca face victime ca efectul axe. am copiat niste cd-uri potrivite. si sunt pusa si pe slabit putintel. cat sade bine unei cirese.

si acum astept. am ac de cojocul tuturor variantelor posibile. astfel incat sturlubaticul de Big O. n-o sa-mi mai scape mie de data asta. il vreau viu sau mort. il vreau si va fi al meu.

pentru ca vreau sa contribui si eu. cu manutele astea doua. si cu ce s-o mai putea. la energia buna emana de toti cetatenii de bine, in acelasi timp. spre insanatosirea planetei. si pace mondiala.

si vreau sa intelegeti. nu pentru mine fac asta. eu pot sa obtin orgasme oricand. dar vreau sa sustin proiectul asta conjugat. ca am inteles ca asa e ok. si cum nu sunt genul care sa inventez ceva tehnologie nano. ca sa ne fie la toti mai bine. macar atat sa dau. un orgasm.

mi-am muncit mintea infierbantata. si am ajuns la concluzia ca exista urmatoarele scenarii. si nici unul nu e perdant. primul lucru pe care o sa-l incerc e un orgasm normal.

adica cel obtinut cu un partener. si de preferinta impartasit. pentru asta trebuie sa conving un suflet nepereche dar totusi suflet. sa mi se alature in aceasta cruciada a placerii. si sa ma ajute cum o putea.

am un numar de telefon. la care pot sa sun un prieten. dar trebuie sa gasesc si o solutie de back-up. pentru ca in situatia asta nu ma joc. nu cu orgasmul global. nu pot sa ratez si anul asta.

si daca sufletul nepereche principal e bolnav sau e prost dispus. trebuie sa pot veni repede cu un alt suflet nepereche multumitor.

daca astea doua nu merg. ca na, cateodata mai ai ghinion. o sa sun la vecinii de jos. care par destul de prietenosi. si o sa-i rog sa ma primeasca la ei in pat. ca am sa le zic ceva.

cum o sa fie ora 8.04 dimineata. si ei sunt persoane cumsecade, mai in varsta. n-o sa banuie nimic si o sa-mi dea drumul in casa. ba chiar o sa-mi ofere si cafea. si atunci sa te tii. o sa fiu dezlantuita.

daca totusi sufletul nepereche 1 isi rupe piciorul. sau e bosumflat si nu-mi foloseste la mare lucru. iar sufletul nepereche 2 are un examen. sau e plecat cu curca la raze. si daca vecinii se prind de intentiile mele necurate. si nu-mi dau drumul in casa. pentru ca nu le pasa de sanatatea mentala a planetei.

atunci nu-mi ramane decat o varianta. sa-l obtin cum oi putea. de una singura. dar de data asta nu mai trece ziua. fara ca eu sa-mi aduc micul obol. la fericirea universala.

bine, am mai primit eu o propunere in weekend. sa facem un videoconference call. incepand de la 7.30 dimineata. e implicat un grup mare de prieteni din mai multe tari si orase.

dar mi se pare prea complicat logistic vorbind. si prea putin personalizat. se pierde energia, zic eu. deci nu ma tenteaza. eu vreau sa facem treaba. nu sa frecam buha. sau sa ne socializam.

inca ceva despre logistica. ca eu tot sper ca va bagati si voi la efortul global. si poate va ajuta munca de cercetare si planificare de pana acum. daca am suflet nepereche. ma scol eu prima. si ma muncesc la partea mea.

si pe coleg il mai las sa doarma putintel. si il scol cu 9 minute inainte, hai 11. ca sunt constienta ca ora nu e tocmai prielnica. si nu vreau sa stric viata nimanui. macar sa isi faca treaba.

si daca dupa 21 decembrie. o sa vi se intample in mod nejustificat. lucruri incredibil de bune. sa stiti ca nu e chiar asa, o coincidenta. e si pentru ca eu m-am straduit.

si am icnit. si m-am trezit mai devreme. si am dat telefoane. si am repetat. si am transpirat. si m-am luptat. si m-am impins. si m-am preocupat. ca sa va fac si voua viata mai frumoasa.

chiar, voi ce o sa faceti de ziua mondiala a orgasmului? la 8.04 dimineata?

later edit (adica informatie adaugata ulterior): pentru ca, pana la urma, sunt doar o cireas,, am calculat prost. am luat de bun ce scria in dreptul romaniei pe site. si m-am intepat.

DECI TREBUIE SA AVETI UN ORGASM. impreuna cu mine si totusi separat. DUMINICA LA ORA 2.04 PM. pentru mine e deja mai complicat. nu stiu pentru voi.

pitica cireasa si marea plantare

nu conteaza ca esti mic/daca te pricepi un pic/frisca se face usor/daca ai un fratior.

nici nu stie compania de frisca nesanatoasa la tub. ce intelepciune am cules eu din reclama aia de acum cine stie cati ani. de pe vremea cand eram o cireasa cu televizor la purtator.

ganditi-va putin. zicala asta iti da forta si curaj. in absolut orice imprejurare de viata. fie ca e vorba de un task dificil la job. fie de organizat un revelion. sau de dragoste si sentimente conexe ei.

dar nu consideratii generale despre asta vreau eu sa fac. ci sa vorbim pe concrete. am aflat de la petreanu ca maimultverde face o campanie de plantare de copacei care tine o saptamana.

si m-am repezit ca rata la muci (stiti vorba asta?). sa pun si eu osul firav de cireasa la marea plantare. alaturi de alti fratiori voluntari. alaturi de care am facut in final o frisca minunata.

m-am prezentat acolo dureros de devreme. pe o temperatura infricosator de scazuta pentru orice fruct, d-apai cireasa. am inspirat ger de sticla si am expirat cate un turture din fiecare nara. turturi care s-au lovit toata dimineata cu zgomot de pamant.

confruntata cu sapa si tarnacopul, m-am uitat la ele ca muta la biiiip. dar vorba asta o stiti? insa apoi le-am apucat temeinic. si fata cu parcela, am reusit sa termin pana la apus norma mea. un sir pana in padure.

am dat in branci 6 ore grele. timp in care m-am facut una cu pamantul. si ridicandu-ma am rezultat intr-o fiinta mai buna. si mai mandra ca am facut si eu ceva bun pe lumea asta.

am plantat in ritmuri altervative saltarete. copaceii au ascultat hot chip si the moods. organizarea, inclusiv muzica, a fost brici. e adevarat ca mi-a fost greu. a trebuit sa-mi iau liber de la serviciu.

mi-a crapat pielea pe diverse parti din corp. mi-a curs nasul in continuu. mi-au intrat tepi de ciulini prin manusi in labute. am gafait si m-am opintit si m-am suit pe lopata. si la sfarsit abia mai puteam sa vorbesc ceva, orice.

a, si m-au durut salele si a doua zi. de n-as fi putut cu siguranta sa fac sex. spre disperarea prietenului meu, daca as fi avut unul. dar asa am fost safe. n-a trebuit sa fiu pusa in situatia penibila sa refuz.

ah, iar m-am pierdut cu firea. oricum, satisfactia ca am plantat 40 si ceva de copacei, salcami. cei mai miiici salcami care s-au inventat vreodata. asa de mici ca abia puteam sa-i apuc de trunchiul ca un chibrit. ca sa-i plantez.

satisfactia a fost uriasa. nu-mi ajunge nimeni acum cu prajina la nas. sunt cea mai tare cireasa din parcare. pentru ca uite, am contribuit la asta. la 17000 de copacei plantati.

deci am asigurat pentru mine si pentru voi cetitori. un aer ceva mai curat, in viitorul apropiat. cand puii miiiici, mici de tot. o sa se transforme in copaci in toata regula.

copaci cu frunze prin care o sa fosneasca vantul. si o sa se strecoare picuri de ploaie. si o sa zboare pasari. si o sa se faca cuiburi. si o sa se ascunda oua.

sunt foarte happy. asa de happy ca abia astept sa ma duc la urmatoarea mare plantare.

eu pentru cine ovulez?

pe modelul eu cu cine votez, m-a lovit in cap maciuca cu tepi.

pe bune, chiar asa. eu pentru cine si ce sa ovulez?

pentru prieteni? pentru mama? pentru mine? pretexte ar exista.

uite, as putea sa ovulez, n-aveti de ce sa va opuneti, pentru o lume mai buna.

pentru pace mondiala. pentru drepturile animalelor. sau pentru nesubtierea stratului de ozon. pentru revigorarea pitulicei de stanca din guatemala. care e pe cale disparitie.

as putea sa ovulez pentru patura de mijloc din romania. pe care o vrem mai solida.

as putea sa ovulez cu succes pentru locuri mai multe de parcare. as avea atata tupeu incat sa ovulez chiar sub nasul primarului. uite-asa. m-as pune cireasa cu afis tip sandvici pe ea (fata-spate). pe care sa scrie ovulez! ovulez! ovulez!

sau pentru strangerea cainilor vagabonzi in centre unde ar avea spa si room-service.

sau as putea sa ovulez ca protest, impotriva sfarsitului lumii.

de fapt, poate v-ati prins. faptul ca suntem toti teferi azi. si citim blogul asta. si alte bloguri. dar mai mult pe asta. va rog, va rog. pe asta. se datoreaza faptului ca am ovulat cat am putut eu de tare. si de targetat pe problema asta. mi-a plesnit capul de atata concentrare.

as putea sa ovulez si contra cost poate. pentru un salariu mai mare. sau beneficii gen masina cu portbagaj suficient. de carat toate visele. sau abonament la sala. sau pentru o masa calda la pranz, asigurata de angajator. sau contra servicii medicale.

as ovula si punctual. pentru rezolvarea urgenta a unor situatii de criza la birou. sau in familie. ca nu sunt egoista. eu vreau armonie. ca si voi.

ei, asta era ideea. ca m-am gandit serios pentru ce sa ovulez. detesc sa produc lucruri fara un plan. acum ovulez din inertie. dar caut o cauza buna. ma ajutati?

pt ce m-as scula la 6

sculatul la 6 este un fapt de viata traumatizant.

cand se intampla sa trec prin cosmar, organele interne mi se alearga cuprinse de streche, prin corp. joaca leapsa. pe cocotzate. unele se impiedica. celelalte tabara buluc peste ele si le lovesc cu salbaticie. ce balamuc o fi acolo.

ochii poarta cu ei cantitati grotesti de nisip care impiedica vederea limpede. si transmiterea corecta a informatiilor catre creierul de cireasa.

dedesubt sunt 2 genuni mov care anunta deranjul. imi vine sa plang. imi vine sa plang. imi vine plang cu lacrimi de crocodil. mama, de ce n-ai facut cumva sa dorm acum?

carnea tremura ca proasta in cautare de culcus. dimensiunile obiectelor din casa sunt variabile. ele se umfla pana la limite ridicole ca sa mi se puna in cale. si sa ma incurce in deplasarea-mi prin lume si viata.

alte obiecte care doar par neinsufletite fac o evadare spectaculoasa in neant. doar ca sa imi dea senzatia tulbure ca am innebunit. e unul din putinele momente cand scaunul pe care as vrea sa-mi sprijin oasele in deriva fuge shontac-shontac in celalalt colt al camerei.

nu exista nimic pt care m-as scula la 6 dimineata. nimic egoist oricum. nici ski-ul. dupa care sunt cireasa nebuna. nicio herghelie de cai care tocmai mi-a fost daruita de un om bun dezinteresat. si pe care trebuie sa o iau in primire. ce-am mai necheza.

nu m-as trezi la 6 nici macar pt o galeata cu dragoste proaspata. dupa care sunt mereu insetata.

m-as scula la 6 doar pt:

1. pace mondiala. bine negociata.

2. revigorarea speciilor pe care de disparitie. reimpadurirea subita a vechilor paduri primordiale. pt. dedesertificare si lipsa furtuni in pahare gigantice cu apa. pt. gaini carora nu li se aprinde un bec ca sa nasca oua planificate.

3. apa potabila si hrana hranitoare pt toti locuitorii planetei. sa se dea cate una. sa ajunga la toti.

4. un curcubeu pe zi organizat in centrul fiecarei localitati. si oprirea proceselor de productie pt urmarirea lui timp de 5 minute. pe muzica de sigur ros.

5. lipsa durere pt pacientii nevoiti sa mearga la dentist. si introducerea dreptului/obligatiei ca toti cetatenii sa se scalde in lacuri / mari / shtioalne / rauri / orice lichid. scaldatul aduce fericire.

m-am sculat la 6. mi-am urat semenii. n-am celebrat inceputul de zi cum ar fi meritat. sufar ca un caine. imi vine sa-i fac si pe altii sa sufere la fel. si oricum, vad ca nimic din cele de mai sus nu s-a intamplat.

voi pt ce v-ati scula la 6? inafara de un salariu, bineinteles.