deliciile primei reciclari la cireasa

Stiti ca eu sunt sau vreau sa ma erijez intr-o cireasa reciclatoare.

Strangerea diferentiata a deseurilor se afla si pe rezolutia mea pe 2009. Mi s-a parut o alegere care o sa ma puna intr-o lumina buna fata de mine. Apoi fata de voi. Si in final fata de univers.

Imi si inchipui pe demiurg cum scoate palaria si da cu ea de pamant. Cireaso, ma bucur ca iti pasa. Si eu, cu voce ipocrita. Multumesc Domnule, n-a fost mare lucru. E bine sa poti sa si darui ceva inapoi. Nu numai sa iei.

Montez carevasazica pe balcon 3 pungi mari si rezistente. Din alea lansate acum in supermarket. Ca sa nu mai consumam pe pungi de plastic. E una pentru hartie, alta pentru plastic, alta pentru sticle.

Buun. Pana aici ok. De aici inainte curge potopul de stavile in calea reciclarii mele.

1. Bine de stiut ca eu sunt o fiinta sociabila. Prin urmare am musafiri. Consumam impreuna lucruri. Din asta rezulta ambalaje. Diferite, nici n-ati crede ce varietate.

Ar trebui ca de cate ori raman cu cate o caserola in mana. Sau o tipla de-aia care a acoperit mancare. Sa ies pe balcon. Dar mi-e frig, am pielita subtire de cireasa.

Asa ca ele aterizeaza temporar in galeata. De unde trebuie sa le extrag, dintre alte gunoaie menajere. Care sunt mai mereu lipicioase, ude, grase si cam scarboase. Bleah.

Dar asta e. Am decis ca sunt reciclatoare, indur. Zilnic puric prin gunoiul meu. Si duc ca un harciog dement, plasticofag si imbracat in palton. Resturi dintr-un gunoi din casa in cele 3 gunoaie de afara.

Aproape fara greseala. Cum termin cu umblatul prin gunoaie. Cate un musafir bineintentionat. Arunca ceva reciclabil in galeata din casa. Si eu niznaica arunc ceva lipicios, ud, gras si cam scarbos peste. Deci iar rascolesc dupa. Si da-i, si lupta.

In plus, musafirii care fumeaza pe balcon. Considera in singuratatea lor. Ca pungile alea 3 mari n-au nicio noima, sunt doar gunoi. Si atunci, dupa ce fumeaza. Arunca mucurile in punga cu sticle. Sau cea cu hartie. Sau cea cu plastic, la alegere.

Moment in care mie imi vine sa-i eviscerez. Dar nici sa stau cu gura pe ei nu merge. Regulile feng shui zic ca pentru o casa armonioasa. Musafirii trebuie sa fie multumiti cand vin la mine in vizita. Chiar cu pretul mortii de inima rea a gazdei.

2. Cu unele deseuri nu stiu ce sa fac. Ambalaje de hartie care totusi parca stralucesc prea tare. Ca sa nu aiba si putin plastic in compozitie. Alea unde merg? Si ambalajul de plastic in care a fost branza. Si pe care au ramas resturi de branza. Ala merge asa?

Si sticla de campari se pune cu breteluta aia de metal fixata pe gat? Si credeti-ma ca intrebari din astea. Am o medie de cam 283 in fiecare zi. Cui sa ma adresez?

3. La ghena la cireasa nu exista tomberoane departajate. Exista la doua strazi distanta. Asa ca incarca cireasa sarsanalele cu gunoaiele in masina. Sa le duca in drum spre serviciu.

Numai ca, avand mintile duse la cele grele din care e compusa viata in livada. Cireasa uita. Si ajunge cu gunoaiele la birou. Apoi, cand se intoarce, vrea sa le lase. Dar ploua cu galeata. Si uite cum cireasa se plimba cu gunoaiele prin metropola. Brrrr.

In sfarsit ajunge cireasa la tomberoanele cu pricina. Dar ce sa vezi. Cireasa e pitica si abia ajunge la capac. Cand ajunge, nu poate sa deschida usita aia prea grea. Si nici nu sta singura, odata ce ma opintesc si reusesc.

Asa ca trebuie sa fac eforturi supraciresesti. Sa ma lipesc de tomberon. Si sa tin cu un umar usita grea deschisa. In timp ce cu mana libera scormon iar punctual in gunoi. Dar vai, observ ca in ala de sticle sunt cartoane. Si in ala de plastic sunt sticle. N-ai cu cine domle, n-ai cu cine. Niste tarani.

Plec obosita cu umerii cazuti. Murdara, ingretosata si dezamagita rau de asa actiune.

M-am scufundat pana la gat in gunoaiele mele si ale altora. Mi-am urat musafirii. Am umblat cu masina plina ochi de resturi 2 zile. M-am intromisionat in tomberon si m-am frecat de el. Si toate cam degeaba. Noroc ca sunt groaznic de tenace.

Cum zicea Scarlett O'Hara? Si maine e o zi. Dar ea era americanca. Si eu romanca.