cireasa teleleu

E prima data cand cireasa alege cu buna stiinta sa se duca singura cuc intr-un loc care colcaie de oameni. Si sa faca ce-o putea ea mai bine acolo, fara sa intrebe publicul.

Aterizez in tromba la TIFF joi la amiaz', si constat ca parcatul in Cluj nu este pentru nevolnici. No. Mi se termina repede puterile pentru ca nu e chip sa opresc masina undeva in centru.

Imi vine sa rog un clujean pedestras sa o ia el si, timp cateva ore, sa o tina plina ochi cu gagici si balamuc, pe unde vrea el. Cu promisiunea ca are si cina inclusa in pachet.

Ar promite multe cireasa, doar sa nu mai fie nevoita sa dea roata in continuu, fara rezultat, cu TIFF-ul sub nas, pe post de fata morgana. Dar uite in sfarsit un loc.

Dupa ce il inhata, i se pune o conditie dureroasa. Sa vorbeasca cu o masinarie clujeana pentru parcari. E ce uraste cireasa mai mult pe lume. Insa uite ca nu mai e chip sa faca mofturi. Roaga un clujean sa o ghideze si reuseste sa obtina tichetul eliberator.

Paranteza: pentru ca a invatat sa faca asta in locul cu pricina, cireasa nu a mai parcat nicio data in alta parte, indiferent unde a avut treaba. E drept ca locul era oarecum bine pus. Destul de aproape de cinematografe dar si vizavi de Marti.

Ce e asta? Locul unde se indestuleaza ea de trei ori pe zi. In timp ce se da pe net. Ea n-ar vrea sa manance atat, i-ar fi ajuns cateva graunte. Dar prietenul ei imaginar, I., i-a zis sa-si respecte mesele, si cireasa nu-i iese din cuvant.

Prin urmare dimineata incepe cu ham&eggs, care includ o portie zdravana de cartofi prajiti. Pe post de emolient, foloseste un caffe latte si un fresh jumate mar, jumate morcov.

La pranz iarasi isi aduce aminte de ce a zis I., si fara prea mult chef inghite supa cu galuste, pui cu tagliatelle si parmezan. Apoi tarte tatin, cu sos de caramel deasupra, sa spele grasimile.

Seara o jumatate de kilogram de salata cu avocado, pepene galben, pui si un sos cu maioneza. Asta pentru ca isi da seama ca la ora asta se mananca usor, asa. Si tot asa in fiecare zi, cu firave variatiuni la pranz, ca sa nu o certe I.

Cireasa faca asta in continuu pana duminica. In loc sa caute si ea lumea cu care ar putea schimba cateva vorbe, se pune cu indaratnicie si incepe sa inghita filmele vedete.

Mai inghite si filme despre care nu zice nimeni nimic, dar cireasa e multumita si cu astea. Filme sa fie, si fara prea multe socializari.

Mai da cate un buna ziua unui cunoscut, dar cand sa creada acesta ca se infiripa o conversatie agreabila, cireasa se plesneste peste frunte, semn ca a uitat ceva vital. Si fuge sub pretextul ca a uitat sa alapteze, nu vede omul ca trebuie sa plece?

Cat poate sa o duca cireasa asa? O viata, i se pare ei acum. Sigur, cand a purces spre TIFF, i-ar fi placut sa aiba o companie placuta. Dar odata spulberate sperantele, cireasa e asa de multumita de singuratatea ei.

De fapt, activitatea ei o pasioneaza in asa masura, incat nici nu ajunge sa revada gradina botanica si nici la targul de antichitati dinspre Huedin, care i-ar fi placut nevoie mare si se tine doar de doua ori pe an.

Ca sa desavarseasca parca singuratatea asumata a ciresei, prietenii la care sta la Cluj au plecat de acasa in alt oras. Are pe mana cireasa un casoi cu 2 etaje, cu fata spre padure.

Nici vorba sa-i fie urat. Cireasa gusta discutiile inteligente si amuzante pe care le are cu ea insasi. Si abia are timp sa vada toate filmele care sunt de vazut. Mereu ii scapa ceva. Daca mai sta de vorba si cu oamenii, ii scapa si mai multe. Deci nu.

Una din cele mai asteptate activitati la TIFF, inafara de filme, sunt petrecerile de fiecare seara. Cireasa este legata fedeles si adusa cu calus in gura la una dintre ele.

Dar pana la Gala finala nu mai pune piciorul in alta parte. Sunt atatea filme de vazut pe lume. Si TIFF-ul asta care se termina prematur!

Noroc ca I. o sa-i dea jos filmele Il divo, Ancristul, Fata in casa, O istorie completa a esecurilor mele sexuale si Despre Eni.

Cireasa a adorat sa fie singura si o sa faca o cerere la Tudor Giurgiu sa tina TIFF de 3-4 ori pe an, in diferite locatii, ca sa mai variam. Pentru ca doar asa poate ea sa plece cu motiv oficial invocat catre dana, catre familie, catre I. si catre ea insasi.

Aceasta a fost scurta istorie a ciresei teleleu, care redevine sociabila si serioasa.

vedeti filmul Home

M-as bucura mult de tot sa vedeti filmul Home, care tine o ora jumate, dar merita fiecare minut.

Gasiti link la finalul articolului meu de aici.

Este facut de Luc Besson si disponibil pe net in varianta integrala de ieri, cand a fost lansat cu mare tamtam pe youtube. Toate lumea stie de el, acum sa stiti si voi.

cireasa, trimis de pace la TIFF

Am ajuns ieri la TIFF. Cand nu vad filme, scriu pe banda ce cred, simt, fac si dreg.

Ca sa vedeti cu ce se indeletniceste cireasa intr-un oras ardelean, intrati va rog. Nu de alta, dar nu-mi sta capul la nimic altceva decat TIFF.

Ma gandesc ca ar fi bine sa intrati des, pentru veti gasi trairi in timp real. Toate asezonate cu pareri nefondate despre filme.

televizorul aduce dragoste

Acum mi-a picat fisa, in momentul asta. Este ora 5.22 pm, tocmai trece tramvaiul 16 pe sub fereastra mea, ce ma inspira zilnic. Si pe cer, ca sa va spun tot adevarul, se imping de zor unul in altul nori de culoare antracit. E vara si nu prea.

Cred ca multi stiti povestea mea cu televizorul. Care este un simbol lejer vital in viata de cireasa. Si nu doar un obiect neinsufletit, ce se anima cand il ating usor, cum am mai vazut la altii.

Televizorul vine de obicei acompaniat in pasi de dans salbatic de catre barbati unul si-unul. Din categoria celor care fac gaura in cer si lasa urme adanci in cireasa stupefiata de drag si dor. Ei hai, acum n-o luati si voi asa.

Ultimul televizor a plecat cu cel mai iubit dintre pamanteni si cu 4/5 din sangele care curgea prin corpul de cireasa. M-am folosit insa, ca o pasarica phoenix, de partea ramasa, ca sa ma ridic cu grija de pe jos.

Mi-am montat mana dreapta la loc. Am lipit cu scuipinol bucatelele intre ele, am completat cu guma de mestecat acolo unde era cazul. Si am inceput sa functionez din nou la parametri de croaziera. Iata-ma-s.

Televizor insa n-am indraznit sa achizitionez o zdravana bucata de vreme. Crezand ca trebuie sa tin ritualul. Vine aprigul barbat, aduce televizor, iubeste cireasa, apoi pleaca in treaba lui.

Imi plac tare mult ritualurile si ma linistesc cele vechi, cunoscute. Ce daca se termina prost, important e ca sunt. Nimanui nu ii place schimbarea.

Plictisindu-ma insa sa ma las in voia sortii care mi-a ras in nas in ultima vreme. Si vazand eu ca ultimul barbat care mi-a placut in mod public nici macar nu s-a invrednicit sa imi aduca un televizor, stiind ca n-o sa ramana mult, am zis sa fiu avangardista.

Am acceptat cu inima mica si mintea cetoasa televizorul livrat de a cherry. Si i-am si dat drumul sa zburde liber in sufrageria inghetata de atata liniste. Justificand eu ca poate schimb datul sortii si fac lucrurile sa se genereze invers.

Prin prezenta neinsufletitului prieten o sa fortez adica un barbat sa alerge catre mine ca un nauc, cuprins de mafie. Si adus fiind cu forta de catre televizor. Zis si facut. Cand, ce sa vezi.

Nu trec decat cateva zile si unul dintre barbatii care tot incepusera sa dea tarcoale inca de la 6 dimineata blocului in care cu placere locuiesc. S-a deprins din multime si, atras de ecran, a zburat periculos pana la etajul 2, intrand pe fereastra, drept in mijlocul casei.

M-am speriat groaznic. Am urlat la el si apoi pe fereastra inca deschisa si apoi iar la el. El nu prea s-a speriat si mi-a dat un pahar cu apa. Apoi am zis sa stea jos, ca o fi obosit. Si gata ciorba.

Pai si cum sa nu impartasesc cu voi faptul ca da, e adevarat. Pana acum, dragostea aducea televizorul. Dar uite, traim timpuri bizare, in care nu trebuie sa ne mai cramponam de reguli si mai stiu eu ce.

Acum, in noua prezentare, se poate ca televizorul sa aduca dragostea.

intoarcerea ciresei (part 2)

De ce am inceput ieri sa povestesc raul din vama? Nu stiu. Asa e omul facut, asa e si cireasa-maimuta. Imi pare rau, incerc sa ma indrept prin cele ce urmeaza. Pentru ca astazi va pove primul weekend de vama vazut prin ochiul meu cel bun, care rade.

Ca o buna de tot doimaista si vamaioata ce ma aflu, ca doar vin aici de cand eram cireasa pui de 2 ani, am ajuns in regiune si am dat drumul tonomatului cu tabieturi pe banda.

Tusesc daca nu stau la doamna Stefan, care ingrijeste cu multa dedicare cele 34 de feluri de trandafiri si inca 128 de alte specii de plante plus gazon.

Asa ca m-am instalat cireasa-printesa in camera mea. O incapere cat o nuca si cocotata ca un turn de observatie pentru spionat viata caiselor si a fluturilor din gradina care geme de floare. Asa miroase acasa, la mare.

Fetita cu par in urechi a mai imbatranit ceva, dar nu suficient incat sa-mi fie antipatica. Cand m-a vazut, s-a pus cu toate labutele disponibile in sus, sa o mangai pe burtica cu nu mai stiu cate sfacuri miiici de tot. Fetita are cele mai mici sfarcuri, cu puf.

Normal ca m-am infiintat cu arme, prieteni si bagaje la Dinamo, in 2 mai. Doar acolo icrele sunt prietene cu gura de cireasa. Saramura o ustura pana la os, dar ce-i mai place ciresei, uita-te la ea.

Cireasa toarna tacticos o tona jumate de mujdei pe hamsiile ce dantuiesc in farfurie, bucuroase sa fie hulpavite. Apoi sare spectaculos in cap in farfurie si inoata in voie in sosul rezultat.

Gata cu mancarea, imi ploua in gura. Am aflat cu speranta cu Expirat nu dispare ci se transforma intr-unul poate mai bun. Cine o sa bea shot-uri mii calare pe o surubelnita imensa, verde? Cireasa, cine.

Uitati-va la mine. Peste doua saptamani o sa fiu suita pe una dintre mese, cu stelute de mare si vai, atata sare amestecata prin par. Rrrrr. Ziua urmatoare o sa o incep la 2. Cand o sa ma vedeti cazuta pe nisip ca in figura alaturata (de mai sus). Ce lux.

Cand m-am dus la Ovidiu sa-mi iau cafeaua, m-a intrebat cireasa, unde ti-e cana cu gargarite? Stiti, eu in vama merg weekend de weekend cu a mea cana. Ovidiu o stie si nu prea poate sa-mi toarne cafea in altceva, vezi bine. Ce placut e ca tine minte.

La The Hand o sa guste cireasa o sama de concerte cu staif. Aici am baut bere cu Caca. Stiu ca suna rau, dar asta e numele patronului fizic dar cumva si spiritual al locului.

In jurisdictia The Hand cireasa si prietenul ei imaginar, I. (multumescu-ti tie, I., ca te-ai aratat macar un pic prietenilor), au impartit muzica buna, bere rece si niste mangaieri pisicii.

Apoi cireasa s-a concentrat ore in sir, cu ochii in mare. S-a uitat, a contemplat, a adulat si a plecat incinsa de atata bine. Vama multumeste Cireasa, care se intoarce imediat la resedinta ei de vara.

intoarcerea ciresei (part 1)

M-am contopit pentru prima data anul asta cu Vama Veche. Sa va raportez de la fata locului, ca un trimis de razboi induiosat de ce a vazut. Un trimis care cu un ochi plange molcom, iar cu altul rade fara griji.

Pentru astazi, ochiul care plange. Maine, revin cu restul.

Lucrarea faimoasei piste de biciclisti a despicat plaja in mod nenatural. Desi toata lumea o injura, oamenii insista sa mearga pe ea la pas, ca la eforie nord. Cei mai fericiti sunt, trebuie sa recunosc, taranii. Se vede pe ei, pe mama lor.

Doamnele pizti cu tocuri si acesti insotitori ai lor bengosi, adica stapanii de masini ce emana neoane albastre de sub fusta de metal cu garda joasa. Of, cum se mai bucura ei ca rugile le-au fost in sfarsit ascultate.

Uite domnule ca vama incepe sa se civilizeze, salbaticii pierd din putere. Jos rockerii, jos punkerii, jos dezordinea, ne-am saturat de drogati. Ati vazut la televizor, an de an. Nu-i mai satura Dumnezeu, ar trebui toti vamaiotii inchisi.

Jos lipsa de paturi de plaja cu perne pe ele. Ce-i cu tampenia asta de bolero-ul lui Ravel la ora 7?! Si oricum, who the fuck is Ravel? Dar Ovidiu? Cine-i Ovidiu? Si de ce, oricum? Niste golani, si Ravel si Ovidiu.

Jos magarii care se mai aud sustinand sus si tare ceva de prin curti. Cum sa mergi la mare intr-o statiune cu magari? Suntem in Europa, pentru Dumnezeu.

Ce bine ca s-a facut pista de biciclete, de aici o sa se regleze toate, o sa vedeti. Jupiter, Saturn, Venus, statiuni cu traditie, incep sa cucereasca peticul de pamant ce se impotrivea ca un nauc.

Sa stiti ca expiratul nu mai exista, sau nu in formula care m-a facut sa ma sui pe mese de atatea ori. Noua varianta, mutata spre bulgaroi cu ceafa groasa, urmeaza sa o vedem peste 2 saptamani, cand e deschiderea oficiala.

Pamantul rascolit de constructia faimoasei piste devine la cea mai mica ploaie o clisa scarboasa. Noroiul sta ca o pojghita groasa de staniol maro si nu este supt de catre adancuri. s-or fi saturat si ele.

Chiar si Sony, creatorul de ciorba de fasole cu afumatura, salata de ceapa, paprikas si snitel in fulgi, se comporta ciudat. Ofera alimentatie publica intr-un regim din ce in ce mai de neinteles pentru cireasa si intreaga lume. Toti vorbesc despre asta.

Ba e sambata si desi e deschis, scrie la poarta ca poti manca la el doar vinerea si duminica, dar nu si azi. Ba odata intrat poti alege doar din doua feluri de mancare dintre care oops, unul tocmai s-a terminat. Ba nu e gata mancarea, desi e pranz. Ba e pur si simplu cu oblonul tras.

In plus, magazinele nu mai vand prezervative. Nu ca as fi avut nevoie. Dar am facut asa, un sondaj, pentru voi. Pana si asta s-a stricat. Inainte, de oriunde lovea urgenta, puteai sa faci fata usor, doar la un click distanta. Acum vax albina.

Nu stiu de ce am inceput cu vama, partea nemultumitoare. Sunt si toate celelalte lucruri bune. Dar despre ele maine. Cireasa s-a intors acasa.

cireasa, tenia si nedreptatea

Cireasa e pentru armonie si extaz, in majoritatea cazurilor. Vrea sa se infrateasca bine cu semenii, sa genereze numai zambete, sa raspandeasca fulgi de praf de minune.

Pfiiii, ce ne mai distram. Mie imi plac oamenii si sa petrec timp cu ei, asta e desfatarea mea. De aici imi trag seva, mai zice cireasa si clipeste marunt, ca sa intareasca vorba, sa o creada lumea.

Cred ca ii si reuseste, daca nu incerci sa o privezi de lucruri primare. Cum ar fi somnul bun din timpul noptii, fara lumina si zgomot. Apoi lumina naturala cat mai multa pe perioada cat desfasoara activitati sociale.

Ar mai fi ceva lucruri vitale pentru cireasa, fizice, nu spun nume, dar chestii importante. Oricum nu aici e locul lor. Poate am vorbit putin despre asta prin alte posturi, mai indraznete.

Insa mamiferul din cireasa se rascoala si face razmerita de se duce vestea daca nu este lasat/indemnat sa manance la prima ora dimineata. Cireasa este prevazuta cu un dispozitiv care o impinge la ingerarea de alimente cum a facut ochi prietenosi catre lume.

Aceiasi ochi care ii ies din cap in caz contrar. Pentru ca ciresei ii e foame de lupoaica inca de pe timpul somnului. Iar in momentul in care a dat oficial drumul la noua zi pe care o are de gestionat, ii trebuie de urgenta combustibil.

Pasamite in stomacul mic dar activ al ciresei, locuieste o tenie care o chinuie pana nu isi primeste tainul. Prin urmare, pe langa un look alintat, dimineata cireasa are afisat pe frunte mananca, mananca, mananca si omoara, omoara, omoara (pe cine nu te lasa sa mananci).

Ca un facut, soarta este potrivnica si ii da ciresei prin preajma oameni care nu se sinchisesc de nevoile ei arzande.

Inafara de a cherry, care a inteles repede ce grav e sa nu manance cireasa in primele maxim 12 minute de cand a ridicat capul de pe perna, restul oamenilor iau in deradere asa obicei.

Si unii dintre ei, nedandu-se seama de gravitatea faptei, incearca, mai in gluma, mai in serios, sa o opreasca de la destinul ei: micul dejun.

Cireasa intai zambeste, incercand sa mascheze importanta nutritiei iminente. Dar cand gluma se ingroasa, cireasa se leapada de maniere si curtoazie. Incepe sa maraie precum un animal salbatic, explicand ca trebuie sa indese degraba bucate sub nas.

Ce sa mai, e clar: cireasa dezvolta coarne si coada, daca nu mananca mic dejun. Aviz amatorilor.