televizorul aduce dragoste

Acum mi-a picat fisa, in momentul asta. Este ora 5.22 pm, tocmai trece tramvaiul 16 pe sub fereastra mea, ce ma inspira zilnic. Si pe cer, ca sa va spun tot adevarul, se imping de zor unul in altul nori de culoare antracit. E vara si nu prea.

Cred ca multi stiti povestea mea cu televizorul. Care este un simbol lejer vital in viata de cireasa. Si nu doar un obiect neinsufletit, ce se anima cand il ating usor, cum am mai vazut la altii.

Televizorul vine de obicei acompaniat in pasi de dans salbatic de catre barbati unul si-unul. Din categoria celor care fac gaura in cer si lasa urme adanci in cireasa stupefiata de drag si dor. Ei hai, acum n-o luati si voi asa.

Ultimul televizor a plecat cu cel mai iubit dintre pamanteni si cu 4/5 din sangele care curgea prin corpul de cireasa. M-am folosit insa, ca o pasarica phoenix, de partea ramasa, ca sa ma ridic cu grija de pe jos.

Mi-am montat mana dreapta la loc. Am lipit cu scuipinol bucatelele intre ele, am completat cu guma de mestecat acolo unde era cazul. Si am inceput sa functionez din nou la parametri de croaziera. Iata-ma-s.

Televizor insa n-am indraznit sa achizitionez o zdravana bucata de vreme. Crezand ca trebuie sa tin ritualul. Vine aprigul barbat, aduce televizor, iubeste cireasa, apoi pleaca in treaba lui.

Imi plac tare mult ritualurile si ma linistesc cele vechi, cunoscute. Ce daca se termina prost, important e ca sunt. Nimanui nu ii place schimbarea.

Plictisindu-ma insa sa ma las in voia sortii care mi-a ras in nas in ultima vreme. Si vazand eu ca ultimul barbat care mi-a placut in mod public nici macar nu s-a invrednicit sa imi aduca un televizor, stiind ca n-o sa ramana mult, am zis sa fiu avangardista.

Am acceptat cu inima mica si mintea cetoasa televizorul livrat de a cherry. Si i-am si dat drumul sa zburde liber in sufrageria inghetata de atata liniste. Justificand eu ca poate schimb datul sortii si fac lucrurile sa se genereze invers.

Prin prezenta neinsufletitului prieten o sa fortez adica un barbat sa alerge catre mine ca un nauc, cuprins de mafie. Si adus fiind cu forta de catre televizor. Zis si facut. Cand, ce sa vezi.

Nu trec decat cateva zile si unul dintre barbatii care tot incepusera sa dea tarcoale inca de la 6 dimineata blocului in care cu placere locuiesc. S-a deprins din multime si, atras de ecran, a zburat periculos pana la etajul 2, intrand pe fereastra, drept in mijlocul casei.

M-am speriat groaznic. Am urlat la el si apoi pe fereastra inca deschisa si apoi iar la el. El nu prea s-a speriat si mi-a dat un pahar cu apa. Apoi am zis sa stea jos, ca o fi obosit. Si gata ciorba.

Pai si cum sa nu impartasesc cu voi faptul ca da, e adevarat. Pana acum, dragostea aducea televizorul. Dar uite, traim timpuri bizare, in care nu trebuie sa ne mai cramponam de reguli si mai stiu eu ce.

Acum, in noua prezentare, se poate ca televizorul sa aduca dragostea.

scrisoarea ciresei contemporan-interbelice

Cismigiu, 19 martie, 2009


Iubita mama,

Am dat drumul trasurii, din placerea de a mai face cativa pasi pe jos. Si ce sa vezi. Primavara din parc a venit mai repede decat cea de pe net. Dar te vei bucura poate sa afli ca in Cismigiu am gasit toate in ordine.



Cum intri in parc, porneste muzica. Parca a invartit cineva de cheita vrajita. Si toate paserile mari si mici si medii. Au inceput, uitandu-se ochi in ochi si sprijinindu-se una de alta sa nu carecumva sa cada de atata implicare, sa cante ca proastele. Ai citit oare matale Cronica pasarii arc, de Murakami?



Cat despre copaci, ce sa iti mai zic. Mugurii doar sub amenintarea cu moartea transmisa de catre ingrijitori la fiecare inserare din copac in copac. Reusesc sa se abtina sa nu pocneasca cu zgomot de tunet. Si sa nasca in chinuri frunze noi.



Banuiesti matale poate. Ca forsytiile n-au mai putut. Si jenate ca le-a venit poate prea devreme sorocul. Au decis sa se mascheze, ca la carnaval, in culoarea galbena a geloziei.

Dar, ce intamplare! O pasarica de soiul cantator. Stiu sigur ca era capabila de triluri pentru ca era cam uratica. Si ma gandesc ca lucrurile in viata nu sunt impartite chiar aleator. Deci pasarica asta statea sa nasca oua palide.

In mod sigur era la prima sarcina, se vedea pe ea. Pentru ca era emotionata nevoie mare. Si de-aia ii tot scapau din ciocul mic pitic. Firele uscate cu care voia pasamite sa-si captuseasca al ei cuib.



Pasionatii de sah, iubita mama, erau in febra mutarilor geniale. Mare forfota si inghesuiala era pe la mesele cu patratele.

Domnisorul de mai jos, desi stiu ca pe matale nu te intereseaza fiindca nu e ofiter. Era teribil de emotionat ducand un trandafir rosu si gras de petale iubitei lui, o croitoreasa.



Cei doi venerabili din imaginea alaturata citeau alene. Mi-a placut de ei. Erau ca batranii normali din strainatate. Doamne, dar cum mai zboara timpul, mama...



A, era sa uit. N-ai sa crezi matale de ce este capabil un porumbel cand iubeste. Cei doi masculi infoiati de mai jos. Au prins-o pe biata caprioara la mijloc. Si se tot foiau si roteau si invartoseau in jurul ei.



Am stat mult sa-i privesc. Sigur ca mi-a trecut prin minte si ideea. O sa razi poate, de asa prostioara. Ca ar trebui sa vina si niste barbati sa se uite la porumbei, sa vada cum se face. Stii, pe net s-au cam alienat obiceiurile astea. Dar destul...



Iar pe domnita aiasta am surprins-o tocmai cand ii oferea venerabilului domn flori. Cred ca voia sa-i si spuna ceva mai deocheat. Bineinteles, a tacut rusinata la venirea mea. Doamne iarta-ma pentru ca gandesc asa. Dar s-a involburat si sangele meu de asa priveliste.



Eu sunt bine, ceea ce iti doresc si dumneatale. Cand vei citi aceste randuri, voi fi dusa de aici. Sper ca baietul sa-ti aduca scrisoarea pana-n pranz. Si sa te gaseasca sanatoasa. Lipsesc pana luni, sa nu te ingrijorezi matale. Nu am nici net.

A dumneatale sincera si iubitoare fiica,

Cireasa

viata ca purtatoare de hikkie (hickey)

Cand o cireasa este prinsa in focul implicarii sentimentale. Si de fapt carnale in acelasi timp. Simturile ii slabesc.

Urechile isi trag repede un fel de obloane. Si prin ele nu mai penetreaza muzica sau alte sunete. Oricare alte sunete neasociate cu cele emise de mamiferele mari cand se plac.

Poate sa vina o fanfara intraga sa se inghesuie sa cante pe presuletul de la baie. Sau un virtuos care sa sufle in trombonul fixat pe gaura cheii. Pana se inroseste tot si i se umfla venele pe frunte si cade jos. Cireasa nu aude azi, reveniti va rog.

Ochii vad dar nu inteleg nimic din ce inregistreaza. O membrana ca la reptilele care dorm treze se coboara de urgent. Si imaginea, daca nu cumva vorbim despre parul lui de culoarea celui purtat de Alba-ca-Zapada in mai toate pozele. Imaginea nu se fixeaza.

Poate sa izbucneasca un incendiu in sifonier. Sau sa danseze in jurul masutei de toaleta un stol intreg de elfi mici ai padurilor. Din care mi-am dorit toata viata sa vad. S-ar obosi piticii astia degeaba. N-as fi capabila sa inregistrez nimic. Ce pierdere.

Si ca sa mai pomenesc de un simt. Cand sunt prinsa in vartejul amoros. Atunci e poate momentul sa incerci sa-mi iei direct din vena o cantitate apreciabila de sange. Sau sa incerci, daca vrei sa te razbuni pentru ceva ce ti-am facut mai demult. Sa-mi sucesti un deget.

Si atunci ce sa ne mai miram. Ca nu simt cand cineva, nu spun cine. Persoana importanta care ma impiedica sa aud fanfara si sa vad piticii. Incearca sa-mi spuna ceva apasat la urche. Numai ca greseste putin tinta.

Si a doua zi ma trezesc cu o ditamai hikkie (hickey) pe gat. O plaga mov care nu se lasa ascunsa sub nicio esarfa. Care se strecoara afara de sub un strat de doua degete de fond de ten.

Si pentru ca am doar un pulover pe gat. Pe care l-am purtat deja. Si pentru ca orice hikkie (hickey) care se respecta sta 5 zile pe putin, ca un guturai imatur. Pana la urma am si uitat de ea intr-o dimineata.

Si am iesit asa cu brosa asta vanata in lume. Primul coleg mi-a zis la aparatul de cafea. Ce-ai pe gat? Aoleu am zis. Si asa am tinut-o toata ziua. Si nici n-am mai stiut cum sa ma apar.

Ce sa zic? Ca am calcat pe capul de la grebla in sufragerie si mi-a venit coada in gat?

Am suportat zambete insinuante, mirari intergalactice, zeflemele rautacioase. Am fost acuzata ca afisez trofee sexiste. Ma rog, va inchipuiti. Cum a aratat saptamana mea ca purtator de hikkie (hickey). O saptamana jenanta, fara pic de intelegere din partea semenilor.

Care probabil s-au gandit ca asa ceva nu mai este acceptabil in societatea de azi. Si ca cireasa este o femeie ce dovedeste inca o data. Ca face lucruri fara de discernamant. Riscand sa piarda fanfara si piticii si toate celelalte, cate or mai fi.

despre posibile ritualuri de imperechere la muste

Dupa ce am marturisit cum cred eu ca se iubesc melcii si aricii. Acum e randul mustelor. Brrrr.

Craiul-musca stie ce vrea. O craiasa-musca gingasa, cu abdomen plat si incheieturi fine. Totusi neinfricata, care sa falfaie neobosita din aripile-i verzui.

Asa e si mama lui. Asa e si bunica lui. Sa se multumeasca alti muscoi cu muste negre, penibil de simple, fara gratie si strop de personalitate. El gandeste big.

Vrea sa imparta cu craiasa asta musca ospaturile lumii. Sa se balaceasca in bai de putregai in zilele toride de vara. Sa isi bage trompa in cele mai proaspete cadavre din oras.

Sa vada impreuna lumea. Sa cotrobaie in case periculoase, de oameni rai. Care au pus capcane si unde in mod normal o musca ce are capul pe umeri nu s-ar aventura. Dar incercarea asta sa-i uneasca. Si apoi sa nasca viermi puzderie. Sanatosi si galbeni de grasi.

Si cum se gandeste el asa, zburand razant pe deasupra carnii pregatite pentru gatit, o vede. Sau mai degraba o simte. Vederea n-a fost niciodata punctul lui forte. Dar se concentreaza tare, cat poate el de tare.

Si observa cum ea se aseaza usoara ca un fulg pe o fleica. Isi freaca intai picioarele din spate. Apoi introduce incetisor trompa lunga si subtire intr-un fald de carne roz. Si suge fara zgomot, inchizand ochii de placere.

Apoi isi freaca labutele din fata intre ele, a satisfactie. Le freaca indelung. Si si le trece apoi grabita pe fata si prin par. Apoi iar freaca picioarele din spate. Si totul inc-o data, de la capat. E fermecatoare. E cea mai tulburatoare musca in viata.

That's my girl. Se gandeste craiul-musca. Bazaie puternic, de zici ca-i bondar, pana la ea. Craiasa ridica ochii si ce vede in prea multe exemplare, o multumeste. E puternic, are toracele umflat, e plin de par negru si des. Viril nevoie mare.

Exact ce i-a recomandat doctorul chemat de urgenta saptamana trecuta. Cand a simtit ameteala. Este el, craiul musca pe care il merita o musca verde ca ea. Si pe care l-a visat mereu.

Craiul musca nu o intraba nimic. Isi vara trompa in forta fix langa a ei. Si sug impreuna, doua paie dintr-acelasi carne latte. Se strange mai aproape, fornaie a nerabdare naravas din trompa.

Tacerea craiesei il asigura ca n-a gresit. Intoarce privirea mandra si sigura. Miile lor de fatete se intalnesc. El ridica o labuta. O strecoara pe dupa talia ei de viespe. Stiti, verisoara buna cu musca asta, acum a lui.

Ea tremura usor si nu zice nici pas. Se lasa moala in bratele lui vanjoase, cu peri fermi, ca niste mici lame de ras. El o impinge tandru. Craiasa sa lasa pe burta si isi propteste barbia in carnea trandafirie.

Dar vai, nu! Gospodina vrea sa arunce patul in oala. Craiul isi cheama locotenentii. Muste razboinice, de care-l leaga multe alte actiuni de guerilla. Roiul de muste se strange in jurul capului de bunica. O impresoara, o bazaie, o ating pe gura.

O gonesc din bucatarie, urmarind-o cu cruzime. Sfetnicul de incredere lasa in goana-i nebuna si storurile. Se face intuneric prielnic. Zzzzzzzzz...Zzzzzz...Zzzz...Zz...Z.z..

Flop se desprind dulce. Umar la umar, beti de placere. Zboara pe fereastra, in plina primavara, la +2 grade. Craiul o strange apasat de labuta si o invita galant. Acum hai, iubita mea, sa mancam ceva cumsecade.

Se opresc pe primul caine. Isi pun servetele la gat. Sa saruta cu tzoc. Indeasa trompele si se ospateaza apoi craieste, cu pofta de dupa dragoste. Se hotarasc sa ramana aici peste noapte. Si dupa numai 9 luni in termeni musculini, apar copiii.

Caci daca dragoste nu e, nimic nu e.

cireasa cu zabaluta

Intai dentista ma pune sa musc dintr-o chestie galbena, cu pronuntat gust de banane. Cireasa admira bananele si le inghite cu placere. Dar asta e chimic si nu ne place.

Smacul ala intai e moale. Apoi mi se inclesteaza dintii in el. Si nu mai pot sa zic nici pas. Nici crrrr, nici mrrr. Dar sa vedeti ce ochisori expresivi probabil ca am, si rugatori. Doamna doctor, va rog nu-mi faceti rau. Sunt labila.

In punctul asta culminant dentista ma roaga pe ton autoritar sa nu-mi inghit limba. Abia acum mi-a dat idei. Deci sunt in pericol sa-mi inghit limba. Uliuuuu. Miroase a banane sintetice. Ma loveste panica.

Limba mea cu care am gustat atatea lucruri. Limba mea cu care am cantat de bucurie. Limba mea cu care am spus chestii inteligente si funny. Limba mea pe care am scos-o la cine am avut chef. Limba mea. Limba mea. Ce-am facut doamne cu ea.

Dupa minute ce par ani, dentista ma trage de gura rau de tot. Limba sta adunata de frica in cerul gurii. Si uita cu ochisorii ei de limba speriata. Si isi pune in cap manutele ei de limba ingrijorata. Stai cu mine draga mea. Nu aluneca pe gat in jos, ca ne prapadim amandoua.

Dentista ma trimite acasa si cand ma intorc imi prezinta doua zabalute din plastic tare si aproape alb. Imi deschide gura si imi monteaza una sus. Si una jos. E ca si cum cineva ma strange tare de dinti. Cu intentia nemernica, probabil, sa zic si laptele pe care l-am supt de la muma-mea.

Asa vei dormi toate noptile de acum inainte, cireaso. Pentru ca esti nevricoasa, n-avem ce-ti face. Asta ca sa ai dinti si la batranete, haine grele. Ca sa mananca si gura ta ceva.

Ce se intamplase. Am dormit cu dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Care mi-a zis la micul dejun ca scrasnesc foarte tare din dinti. Si ca asta e semn de mare stres si un dezastru pentru dinti. Si m-a trimis sa-mi fac urgent zabalute.

Dar va intreb eu. Cand vine noaptea, care, se stie, e un sfetnic bun. Si cireasa trece prin momente romantice. Cum sa procedeze? Daca ea cumva crede ca e safe. Adica el doarme si ea poate sa puna zabaluta.

Dar apoi el se trezeste brusc si mai vrea sa mai zica ceva. De parca mai ceva de zis. Si o prinde pe cireasa in flagrant, cu 2 randuri de dinti. Aratand ca frankenstein si scotand mormaituri ininteligibile, ca de mamifer salbatic de dimensiuni mari.

Pai nu se scoala el cu parul maciuca. Si fuge in toiul noptii, urland si trezind toti vecinii? Si sincer, pe buna dreptate. Pentru ca arat destul de traumatizant cu zabalutele in gura. Si eu m-am speriat in prima dimineata din noua viata.

Sau poate vrea sa ma trezeasca dimineata in tandreturi. Si in plina deszmierdare, da cu ochii de gura mea. In care se intampla lucruri cel putin hilare. Asta daca esti genul care vede ceva amuzant si acolo unde nu e.

Si uite cum operatia a reusit. Romantismul e mort. Sau lasa asta. Sa trecem la lucruri mai practice. Daca dau hotii sau daca e un incediu. Pana apuca cireasa sa zica ngiii-ngiii si sa scoata naibilor alea din gura. Totul e pierdut.

Ce sa va zic. Sunt cam jenata. O sa am dinti cu mult mai sanatosi. Dar trebuie pasamite sa dorm singura intr-o scorbura in toiul noptii. Ca sa nu speriu vanatul. Vai mie. Vai voua. Ce ti-e si cu stresul asta din livada.

cireasa si rusinea de a se fi pregatit degeaba

Ciresei ii place usturoiul. Ciresei ii place ceapa. Ar manca chiar si tarta cu usturoi in loc de zmeura, daca s-ar gasi la French Bakery. Si rulada de ceapa in loc de mac, de la Ana.

Dar sigur ca nu pot manca decat rar. Pentru ca nu lucrez chiar intr-o livada unde fluturii ar putea lua pe aripile lor rasuflarea mea supraincarcata. Ci intr-un birou.

Dar in serile cand stiu ca nu sunt pusa in situatia sa-i vorbesc cuiva lucruri tainice, aproape de gura. Sau sa schimb saruturi pasionale. Mai scap in putineiul cu miasme. Unde ma cufund pana la gat. Si uneori las sa imi treaca si de cap.

Ziua 1. Trebuie sa am o intalnire potential romantica. Si desi am in frigider o portie buna din icrele cu ceapa ale mamei de cireasa. Vestite in tot sud-estul europei dar si in orientul apropiat, asia mica, america centrala si tasmania.

Icre carora cu greu poti sa le spui nu. Cand te cheama din frigider cu voce de sirena. Si facand semnul de vino-ncoa din degetelele subtiri facute din fire de ulei si lamaie, rezist. Le inchid usa in nas. Se aud ceva scancete, apoi nimic.

Resemnare de partea icrelor pasarite. Resemnare si de partea mea.

Date-ul se anuleaza. Lipsa unul din participanti. Aflu asta dupa ce iau cina indestulatoare. Nu mai e nimic de facut. Ma culc poftind la icre si dragoste. In orice ordine.

Ziua 2. Date-ul de ieri se reporteaza pe azi. Ma abtin de la icre. Ma spal proaspat pe cap. Cumpar niste chestii. Refuz alte programe care mi se ofera. Destul de tentante, zau asa.

Date-ul se anuleaza. Lipsa unul din participanti. Motive pertinente. Operatia a reusit, pacientul mort.

Ziua 3. Date-ul din ziua 1 reportat pe ziua 2 se reporteaza pe ziua 3. Cireasa cam exasperata. Dar cu inima deschisa. Cireasa si romantismul, un film de success.

Mai e nevoie sa explic? Ma abtin de la icre. Ma spal pe cap. Azi trebuie sa fac sa dispara ca un fum si parul de pe picioare. Lama aluneca in pasi de dans pe cireasa. La sfarsit sunt mirifica.

De fapt sunt asa de maginifica. Mult mai bine decat as fi putut fi in ziua 1 sau in ziua 2. Incat imi creste inima si prind curaj. Pun rochia rosie de chinezoaica. Cu asta nu dau gres niciodata. Cad secerate sufletele pereche cand ma vad.

E tarziu si mi se reconfirma ca acum chiar o sa se intample. Zbor ca-n tigru si dragon prin casa. Imi fac de lucru binedispusa. Are totusi si anularea asta din primele zile un rost. Te face sa-ti doresti mai tare. Tot ce se poate dori.

Telefonul suna. Are loc o conversatie. Am inteles. Albul ochilor se face negru cerneala de sepie. Si pe nas scot flacari. Nu de nervi, ci de rusine. Cireasa s-a pregatit 3 zile degeaba. Dar va jur, arata superb.

Noua inventie Durex sa traiasca.

ne gandim la tine

Mi-au zis aproape la unison cei doi barbati la care ma mai gandesc si eu.

Sigur, va dati seama ca nu erau impreuna band vreo bericioaica. Dandu-si ghionti si facand brainstorming de cuvinte potrivite de zis ciresei, s-o nauceasca. Si totusi au sunat in aceeasi zi, dupa multe nesunaturi.

A nesuna, o sa fac cerere la academie pentru cuvantul asta. Sa pun trademark pe el.
Aproape ca o amenintare suna asta, ma gandesc la tine. Cand ea nu vine insotita de nimic altceva.

Cand aud ma gandesc la tine imi aduce aminte de o instiintare administrativa. Ca atunci cand se opreste gazul pentru 2 ore. Sau curentul pentru alte 2. Ma bine puneau o hartiuta pe usa blocului.

Eu nu stiu niciodata ce sa raspund la asa ceva. Va multumesc ca mi-ati facut putin loc la voi in cap? Sunt magulita ca daca la voi in suflet e loc pentru vreun gand melancolic, eu sunt cea care il ocup?

Ma gandesc la tine. So what? Ce vrei acum sa fac eu. Sa-ti dau un premiu de fidelitate in ganduri? Mi se pare nemaipomenit ca te gandesti la mine. Dar asta e absolut tot ce ai sa-mi zici?

Adica daca voi va ganditi la mine si eu ma gandesc la voi. Ce ramane de facut? Mai nimic si asta ma sparge. Acum, ca ti-am declarat asta, noi urmeaza sa ne vedem de viata noastra in continuare.

Ne-am luat piatra asta de pe inima, ti-am zis. Mergem sa mancam, sa facem curte altcuiva, sa dormim, sa facem curte altcuiva, sa muncim, sa facem curte altcuiva. Noi ti-am zis. Acum...restul, nu mai e la noi. Parca e un episod din Seinfeld, nu?

Asta e, atunci. Imi vad si eu de ale mele. Si-om mai vorbi noi. Va pup tare, take care now. Nu voi, ei. Si si eu ma gandesc la voi. Ce inseamna asta? Nimic, ziceam si eu asa.

Vad ca sunt norocoasa castigatoare a tot felul de ganduri barbatesti. Cine mai e ca mine. Imi vine sa zburd de bucurie ca un ied.

dezertarea bijuteriilor mele

ca niste mishele pleaca, rand pe rand. cand simt ele ca eman sentimente pure sau mai impure pentru cineva.

intai am crezut ca mi se pare. apoi a fost clar ca e un complot organizat cu grija. de niste fiinte aparent neinsufletite. dar de fapt niste zvarlugi cu prea multa personalitate. si prea mult timp liber prost folosit.

faptele sunt asa. cum imi place cineva, si ma gasesc in imediata apropiere a subiectului. cate un cercel se incordeaza pana desface tortita.

si apoi, luandu-si avant si cu bataie. sare sinucigas de la inaltimea ametitoare a piticei de cireasa. direct in masina/valiza/baia/bucataria/buzunarul obiectului pasiunii ciresesti.

ati crede ca pleaca de acolo de prea mult zbucium sau prin frecare. dar nu, nu e mereu asa.

bijuteriile mele evadeaza si se insinueaza penibil in viata unui barbat. pentru care se prind ele ca-mi face inima budibum-budibum. chiar daca ii dau doar buna ziua.

cand cerceii nu pot face nicio miscare. pentru ca i-as prinde in flagrant. trimit semnale de joasa frecventa. ca cele pe care le folosesc balenele ca sa-si zica una alteia. fata, vino aici ca sunt mai multi pestisori. catre bratara sau agrafe sau margele.

si fara sa ma prind cum si cand. ca o mangaiere se dezice bratara de incheietura de cireasa. si se piteste sub scaunul mortului. sau agrafa aluneca din par tinandu-si respiratia. si isi face culcus sub chiuveta.

margelele scot cu grija piciorusul ala care intra in incuietoare. si pe-aci ti-e drumul. cand ma prind eu. ele deja sunt pitite intr-un colt de camera care nu-mi apartine. de unde fac baloane de sapun si alte prostii.

acum sunt plecati de acasa. si nu stiu daca o sa-i mai vad vreodata. un cercel cu o piatra roz. si un cercel de care atarna un mar. ambele cumparate in istanbul. plus vreo 6 perechi de margele. pierdute toate odata, intr-o punguta comuna. in croatia asta-vara. si duse au fost.

pentru ca pe masura ce treaba e mai groasa. bijuteriile mele stiu. si pleaca in grup, ca sa atentioneze cumva. hei, cireaso. come and get us. daca ai tupeu. te provocam.

singura mea forma de protest. e sa-mi cumpar si mai multi cercei. cu speranta ca ei, noi fiind. o sa fie mai buni si mai ascultatori decat sturlubatecii lor predecesori. si un numar nedefinit de margele si agrafe. ca sa fie.

pentru ca am noroc in viata in general. dar e clar ca nu am noroc de bijuterii credincioase si cu frica lui lui Dumnezeu.

donez bilet spre napoli

ziceam eu acum ceva timp. ca am un singur bilet catre o destinatie romantica.

ma lamentam eu acolo cand ruginea frunza prin vii. cu inima facuta recent varza cu carne. cum ca am luat cadou 2 bilete fostului meu prieten, de ziua lui.

si vedeti cum devine cazul. pentru ca el e un fost, poveste despre care am cheltuit aici destula cerneala. si nu va mai bat capul. chiar daca ma mananca ingrozitor. rezulta ca eu. o cireasa cat se poate de prezenta. am ramas, carevasazica, cu un singur bilet. absurd de tentant si nefolositor.

e si acum, pentru ca a venit vremea. si cum eu nu o sa iau avionul ala. pentru ca e muuuult mai important sa merg la concertele nouvelle vague si koop si nigel keneddy quintet. ya, right. stiu ca ma credeti.

doresc sa informez ca donez bilet bucuresti-napoli-bucuresti. plecare 21 noiembrie cu intoarcere 24 noiembrie. e drept ca, pentru a putea beneficia de el. trebuie sa schimbati numele din cireasa in numele vostru. si asta costa cica 50-100 euro.

deci de fapt nu va fac niciun serviciu. si doar cautam un prilej sa ma mai plang inca o data. sa mai caut putina mila. pentru situatia psihica terifianta in care sunt pusa. in plina criza mondiala.

adica aceea de a fi proprietara unui bilet spre o destinatie romantica. luat intr-un moment de efuziune estivala. cand totul parea posibil. nu ca acum.

vrea cineva? vreun biet nebun. sa mearga la napoli? cica fac napoletanii niste spaghetti minunate. si cica beau vin bun si canta. si cica nici nu e asa frig acum acolo. si n-are de ce sa fie rau.

astept doritori. sunt convinsa ca o sa va calcati pe picioare.

cireasa planteaza copacei

am aflat de la petreanu de pe blog duminica pe la 4. cand parea ca nu mai e nimic de facut in oras. ca se face o campanie de plantat copacei.

locul e undeva la marginea bucurestiului, langa padurea bartoneasa. mai mult verde si dragos bucurenci se ocupa de proiect. stiu doar ca se pun la bataie 50,000 de puieti si 12 hectare. si ca totul se intampla de pe 17 pe 22 noiembrie.

am incercat sa ma inscriu pentru sambata, dar erau deja prea multi voluntari. asa ca sper ca sefa mea dana ma va intelege. si din dragoste pentru mine si planeta ma lasa sa ma duc in timpul saptamanii sa plantez, ca la serviciu, copacei.

mi-am planificat sa merg miercuri, dis de dimineata. cu cizmele de cauciuc adanc trase peste ciorapii grosi si cu fular. plus manusi groase pe care o sa le scot din timp in timp. cat o sa mangai pe cap copaceii proaspat plantati de mine.

abia astept si o sa revin cu info de la locul faptei. o sa mai iau cu mine un sandvis, niste turta dulce cu nuci, in forma de inimioare si o sticla cu apa.

copaceilor, vin.

oda calutului de mare

stiu de mult asta. ca tu, calutule de mare. barbat intre barbati. esti cel care poarta sarcina. rezultata din dragostea cu prietena ta.

dar de cate ori imi aduc aminte. ma induiosez la fel ca prima data. ca si cum acum-acum aflu. of, calutule de mare. cum a picat pe tine magareata. dintre toate speciile posibile. sa duci tu stindardul fertilitatii. tu, un baiat pe fundul marii.

mi se pare asa de dulce din partea ta. un animal miiiic si simpatic. cum te straduiesti tu din greu sa duci pe umerii tai firavi greul suprem. ca un fel de compensare pentru toate celelalte specii de masculi care nu o fac.

m-am interesat. cand simti ca iti vine sorocul. si iti ticaie ceasul biologic femeiesc. in trup suplu de mascul. pui mana la ochi streasina. si incepi sa te uiti cu ochi pofticiosi prin mare. scotocesti cu trompa ta delicata. prin iarba de pe fund.

incerci sa dibui cine s-a pitit pe dupa vreun pestisor mai gras. sau dupa o scoica planturoasa. iti cauti caluta de mare prin jungla din ocean.

cand gasesti partenera interesanta. iti incarligi codita de a ei. noi oamenii spunem la asta ca te iei de mana. si incepi sa te plimbi prin cartier. traiesti zile intense. nu-ti trebuie nici sa mananci.

in timpul asta coditele voastre stau mereu impletite. va schimbati culoarea de atata placere. intr-una mai stralucitoare. sunteti de fapt mici veioze aprinse. bucuroase ca s-au intalnit.

dar acum ma gandesc. ca e momentul in are femela calut, prietena ta. incepe sa se uite suspicioasa la tine. si te banuie ca vrei sa ii pui haturile. si sa-i faci niste copii caluti. pe care sa-i plimbi apoi in carut prin ocean. oblojiti in hainute de ploaie.

asa ca o simti veioza grijulie si tensionata. ca nu cumva coditele sa se impreune de tot. de prea multa pasiune. si sa se trezeasca cu tine, mascul gravid la usa.

imi inchipui ca femela ta calut incearca acum dureroase dileme. si ca trece prin aceleasi spaime. ca si masculii oameni.

ca poate nu esti tocmai calutul potrivit pentru ea. ca poate sunt alti caluti mai misto. mai putin pisalogi. si mai harnici. mai putin cheltuitori. si mai putin disperati ca tine. sa inchida odata povestea asta cu imperecherea si sarcina.

tu trebuie sa accepti tacut. si rabdator. faptul ca prietena ta ezita. isi desprinde acum des codita de a ta. si inoata putin mai incolo. de frica sa nu vrei sa o subjugi. si intr-o clipa de pierdere de control. sa ii iei oaule. si sa incepi sa le transformi la tine in burtica in copii. daca te enervezi, strici tot. asa ca te abtii. si astepti.

pana la urma o convingi. o rogi. si se lasa. cu frica. purtandu-se nabadaios. dand din copitele ei de calut de mare. aruncand clabuci din trompa-i mica. dar se lasa. pune oua la tine in marsupiu. si tu incepi sa ai greturi. sa fii somnolent. sa nu mai poti da randament la munca.

iar acum ea te viziteaza mai rar. si numai dimineata. ea e subtire si frumoasa. miroase a parfum. si e curtata de alti caluti de mare. care nu sunt gestanti inca. tu esti mereu parca balonat. verde la fata. si faci pipi des. si asta in continuu pentru 3 saptamani.

o, calutule de mare. ce viteaz esti tu. barbat intre barbati. care aduci in ocean generatii intregi de copii. de la 1 la 2000 de caluti mici la o sarcina odata.

nu fii trist. asa a fost sa fie.

sa stii ca cineva aici, departe. te iubeste. si are mare stima pentru ce faci. si pentru felul demn in care nu te plangi. si iti asumi asa responsabilitate. ca nimeni altul.

o, calutule de mare. o sa ajungi in rai.

bariere cu jeleu

gata. am terminat-o cu prietenul meu. am anuntat eu cu aplomb. acum ceva vreme.

nu il mai suport. i-am spus si lui asta. am inchis relatia. mai public decat ati putea crede ca se poate. am spus tuturor oamenilor pe care ii cunosc. si care au stat sa ma asculte. lumeeeee. lumeeeeee.

si ca totul sa fie clar. am pus niste bariere cat casa. langa locuinta mea din nordul discret al orasului. in partea de unde stiam eu ca vine el.

in caz ca, Doamne fereste, ar vrea sa ma urmareasca. chiar dupa ce i-am spus ca nu mai e nimic intre noi. si ca nici nu va mai fi vreodata. ce mandra am fost ca am avut atata tarie de caracter. incat sa-i spun ferm. s-a ter-mi-nat!

barierele mele au incurcat putin circulatia in cartier. vecinii, in special cei in varsta. care au masini. mi-au facut scandal maxim. m-au porcait. s-au organizat intr-un comitet.

s-au intalnit clandestin in holul uneia dintre scari. unde se pare ca. asteptand sa le vina inspiratia legata de cum sa rezolve problema. au si fumat ceva. intaratati de un vecin mai tanar. si mai creativ. cu urechi clapauge.

apoi au incercat sa le darame cu un drug dintr-un material dur. n-a mers. barierele mele sunt bine instalate. sunt o profesionista. am vorbit cu niste ingineri nemti sa le puna.

si dupa ce le-am ferecat in cadrul unei scurte ceremonii. la care am chemat persoanele cele mai apropiate. mama de cireasa. o matusa grasa. si cireasa-cerb. am aruncat cheia in lacul de langa casa.

le-am ras in nas vecinilor imbufnati. si toti trebuie acum sa ocoleasca mult ca sa ajunga la ei acasa. hihihi. hahahah.

prima zi a fost ok. la mine ma refer acum. a doua la fel. dar am simtit un pic de duiosie. ziua numarul 3 s-a dovedit fatala. m-am uitat la ditamai barierele. si m-am intrebat. ce o fi fost la mine in cap. gunoi si pietre a fost raspunsul. fara sa mai intreb publicul.

am coborat si am dat putin tarcoale barierelor. hmmm. unde nu a reusit drugul. nu merge doar un efort de vointa.

apoi mi-am pus costumul de scafandru. si am ramat cu degetele facute cange. tot fundul lacului. in speranta ca o sa licareasca dorita cheie. precum un diamant slefuit la Amsterdam.

dar ioc. lacul nu a tinut cu mine. cheia sora cu disparitia. tot ce am reusit a fost sa ma aleg cu o raceala zdravana. Si 2 lipitori. care si acum, cand vorbim. mai sug din sangele de cireasa.

asa ca am luat 528 de borcane cu jeleu de zmeura. si pensule de diferite dimensiuni. si m-am apucat sa-l lipesc uniform pe bariere. am lucrat toata noaptea. pana tu, om trecator si necunoscator. nu mai ai cum sa te prinzi ce a fost acolo.

vezi doar un gardulet foarte apetisant. care imi inconjoara blocul. de culoare roz inchis. vecinii s-au mai imbunat. au venit toti cu rubedenii. au chemat si veri de la tara. si au lins pe furis barierele. i-am vazut noaptea. erau fericiti.

si acum astept. astept sa vina el. atras de aroma puternica de jeleu. si de toata emotia mea. ca postasul din reclama la cafea buna. si ca Mos Craciun. care o paraseste pe Merry Christmas, sotia lui. si lasa tot. reni, cadouri, copii. doar ca sa savureze o ceasca fierbinte.

sfinte sisoe, cum am putut sa pun bariere. si sa am aroganta sa cred. ca o sa vreau sa le tin?

asa ca de acum inainte. o sa gandesc de 100 de ori inainte sa montez bariere. sau sa iau decizii ferme. care sa fie asa de greu de demontat.

caut televizor compatibil

am avut si eu cateva relatii importante. si prin urmare, cateva televizoare pe masura.

exista o legatura intre ele. desi nu pare.

de fapt asa imi dau seama cand urmeaza ceva maretz. din punct de vedere sentimental, romantic si emotional.

barbatul vine. se uita putin in jur. imi vede televizorul meu. se stramba putin. se scarpina in cap. si zice. al meu e mai bun. eu plec capul. stiu ca asa e.

apoi decide ca 2 televizoare sunt prea multe intr-o singura casa mica. eu dau din cap tampa de entuziasm. cu stele in privirea de cireasa.

si dupa asta, intotdeauna televizorul meu pleaca undeva. cu coada intre picioare. surghiunit de mine. fara drept de apel.

o despartire cruda. fara setimentalisme si altele asemenea. pleaca cu urechile pleostite. calcand trist si fara tragere de inima pe piciorusele lui de televizor. cainii il latra pana departe. incepe sa ploua peste el. se face seara pe unde merge.

eu si stapanul noului televizor ne distram. ne simtem bine. curge lapte. curge miere. apoi curge si niste sange. tadaaaa.

barbatul se uita putin in jur. se uita la televizor. il scoate din priza. ii strange firul. il face covrig. (barbatii din viata mea sunt persoane ordonate si tipicare). ia televizorul la spinare si pleaca.

o despartire crunta. fara vorbe multe sau alte decoratiuni de comunicare. pleaca calcand stangaci si cu gust amarui. pe picioarele lui de barbat. stapan de televizor mai bun ca al meu.

intre relatiile importante, eu obisnuiam sa iau cate televizor. ala pe care apoi il trimiteam in bejanie. sa-si poarte singur de grija. in lumea asta mare si rea.

acum m-am lasat pagubasa. n-am televizor. dar a venit toamna. si m-as uita si eu la cate ceva. un film, doua. asa ca tot ce pot sa spun este. nu va suparati. fiti amabil. daca aveti placerea. caut televizor compatibil. 0724 abc xyz.

avem un orgasm. cum procedam?

ai zice ca bucuria lui the big O se vede la toti la fel. ca artificiile care apar deasupra orasului cand cineva face sex de exceptie sunt la fel de artificii. dar nu.

e curios de cat de diferit ne vine sa facem cand ne trece un orgasm. bine, nu stiu eu exact ce si cum. ca am fost cireasa maritata doar o data. dar vorbeste lumea. am vazut filme. am citit carti.

unii inchid ochii peste el. peste orgasm. il pitesc intre pleoape. sa nu vada nimeni ce se vede in televizoarele din ochii lor. daca s-ar putea sa se intoarca si cu spatele. sau sa iasa din camera, ca sa savureze singuri, ar fi perfect. pacat ca it takes 2 to tango. si trebuie sa stea acolo, motz.

altii se incrunta la orgasm si la partener. sunt parca suparati ca pur si simplu nu se pot impotrivi. nu inteleg cum de pana la urma li s-a putut intampla asa ceva. desi au incercat sa se tina demni. si uite-te si tu. ce jenant.

altii maraie ca niste animale salbatice. trec in subuman. si da-i. si lupta. se cred warewoulfi. ti se face frica de tremura camesa. si parca ai iesi tiptil de la zoo. ca sa nu patesti ceva. un accident stupid. cu niste colti infipti in gat.

alti adorm. somn primordial. din lipsa de juice in organism. au pus toata energia in miscarile necesare pentru intromisie. si acum adorm fix peste orgasm. trebuie chemata descarcerarea. fiti amabil. faceam dragoste. si ce sa vedeti...

pe altii ii apuca o bucurie teribila. intineresc. se nasc din nou. cheliosilor le creste par. celor cu probleme de stomac li se regleaza instant aciditatea. grasii slabesc. uscatii pun muschi.

mos craciun vine cu un sac doldora de endorfine. care inlatura hemoroizii, halena si flatulenta. si toate celelalte micii mizerii care se cuibaresc in carcasa de om.

altora orgasmul le produce instant foame. si sete. si alte nevoi fiziologice. toate. care trebuie satisfacute imediat. bine, te iubesc, whatever. si-ti multumesc. dar am treaba acum.

eu, eu, zbor prin camera ca-n tigru si dragon. fac flic flacuri si triplu tulupuri. ies prin acoperis. dar ma intorc la loc. zambesc tamp. si timp de cateva secunde as semna orice. dar chiar orice mi-ar baga sub nas oferitorul de orgasm. as da casa, masina, mama, viata. cam orice.

noroc ca tine putin. ca altfel m-as duce pe copca. si as trai mereu on the edge.

mai sunt si alte feluri de a intampina un orgasm? de care nu am auzit? citit carti? vazut filme?

am atins fierul de calcat

dada, ati auzit bine. am atins fierul de calcat. cand era bagat in priza. dar stati linistiti. sunt bine. n-am nimic. sunt doar tulburata.

aveam dubii. daca fierul de calcat se tine de coada. sau de cap. cu o penseta groasa. in timp ce esti asistata de o echipa de la trupele speciale. pregatita sa intervina in orice moment. sau poate de fir.

daca masa de calcat se pune cu picioarele in jos. stiti cat de complicat e mecanismul ala. cu picioarele flexate intr-o directie necunoscuta. cu greu ti se abandoneaza. sau in sus. sau in consola, sprijinita pe masa de bucatarie.

dupa ce in prealabil ai schimbat mobila prin casa. si ai angajat un arhitect specializat in mici proiecte pitici customizate. pt a satisface cele mai mari exigente ale unei gospodine feroce.

ieri am aflat. intai s-a starnit un vanticel cald. niste ingeri marunti si grasuni imbracati in halate roz de baie, in care abia incapeau aripile pliate, au inceput sa ciupeasca grabiti din strunele unei harpe.

dupa care ochii mi s-au impaienjenit. si mi s-au intors duiosi, plini de aburi de aur, catre fier. mana s-a dus singura. directionata din joy stick-ul actionat de catre un nebun pus pe shotii. direct din cap.

l-am apucat cu dorinta. el a tremurat doar putin. ca un cal naravas imblanzit. mi-a clipit dintr-un ochisor a complicitate. si cu incetinitorul, ca sa savurez fiecare secunda, l-am lipit. l-am lipit de camasa. mmmmm. mmmmmm.

i-am imprimat miscarea de du-te vino. materialul mi-a cedat. s-a lasat netezit si a inceput sa miroasa placut sub presiunea fierului fierbinte. manuit cu pricepere de coditza mea ferma si sigura pe sine.

viata mi-a trecut in fragmente mici, dar esentiale, prin fata ochilor. ca intr-o ceata am auzit glasul mamei. copiii care se joaca afara sunt eu. e vacanta. sunt rufe pe sarma.

inapoi. eu mare. m-am contopit cu micul electrocasnic. el s-a uitat in sus la mine recunoscator. cireaso, ti-ai amintit...am crezut ca nu mai apuc clipa asta.

contopiti intr-un singur corp. cireasa si fier danseaza impreuna pe ringul unei camasi. dungile se aliniaza cuminti. gata cu fitzele. totul dureaza un minut. dar cu gust de vesnicie.

cireasa a calcat 2 piepti de camasa. si 2 maneci. traiasca cireasa.

cum se deosebesc ciresele ca 2 picaturi de apa

ce atata spirit? fizicul bate tot. fizicul meu bate chiar si filmul.

degeaba am primit educatie de pension. vorbesc cu fitze o limba straina, cotrobaindu-i pana in cele mai subtile nuante. citesc multe carti seara la lumina galbena de veioza. eman idei despre viata si mai stiu eu ce. am cantat la pian ca o zeita.

vb deunazi cu cireasa atat de prietena despre ce ne deosebeste pe noi fundamental. ca ce ne aseamana si ne tine impreuna ne e destul de clar.

si ce mai tura-vura, am ajuns la concluzia, jenanta sau nu (pls advice), ca fizic suntem alcatuite diferit. din altfel de coca. aluatul dulce din care se fac ciresele, normal.

deci nu e vorba despre o viziune diferita asupra preceptelor religioase. nici mici diferente de opinie legate de vreun comportament ecologic activ. si nici macar nu e vorba ca nu ne place la amandoua tortul de cioco. asta, oricum, probabil ca ne-ar desparti. in final.

nu. totul e fizic.

pare ca cireasa prietena are mai mereu are o afectiune de vreun soi. adica mai un carcel, mai o batatura. dar de fapt ea poate sa traiasca precum o planta rara si frumoasa in desert. cu extrem de putin. fara avarii majore.

daca nu o lasi sa doarma 24 de ore, se plange putin. poate i se fac liniutele de ochi tip "bed eyes" si mai mici. dar reuseste sa treaca peste. gaseste ea ceva cu care sa se joace. nu o apuca panica.

eu, daca nu ma pot abandona in bratele lui mos ene cand imi trebuie, incep sa marai. ba in scurt timp latru aratandu-mi coltii ascutiti de cireasa turbata. si apoi mai si musc. musc rau, fac plagi adanci. rup lantul.

apoi, cand nu are mancare apetisanta prin preajma. sau are dar nu are cu cine s-o manance. ca sa-i faca si placere. sau are si una si alta. dar croseteaza ganduri si nu poate inghiti, cireasa prietena nu se depreciaza.

ea nu se usuca precum un cires lipsit de seva. ci rezista si 3 zile si 3 nopti. gaseste ea cu ce sa se joace. si ii trece. de-aia are si o silueta de invidiat. cu abdomen plat si tot ce trebuie.

tenia din mine nu ma lasa linistita. intai simt o usoara tulburare la nivel abdominal. apoi mi se strecoara in tot corpul un fier de calcat incins. care ma calca pe interior. pana nu mai e nicio cuta.

animalul pe care il port in suflet cand mi-e foame ma invata la tot felul de lucruri rele. imi sufla in ureche sa spun porcarii celor din jur. sa ma uit chiondorash. sa fiu neplacuta si nefireasca. pana nu il hranesc, nu adoarme.

eu traiesc ca sa mananc. nu invers. rusinos, dar asta e. ce , voi n-aveti defecte?

cireasa poate sa traiasca fara apa. pe modelul camilelor, isi trage probabil apa din pometii ei. care sunt in mod cert mai proeminenti decat ai mei. si sta asa, cireasa cuminte, pana ii aduce cineva o caldarusa din care poate sa lipaie stropi proaspeti.

eu ma usuc. ma cocarjez. ma micesc. se poate mai mica decat sunt deja? raspuns final si corect. da, se poate. daca nu beau apa, devin si mai mica. cat o nuca. apoi ma umflu. pana plesnesc si ma imprastii prin toata camera. cu zgomot asurzitor.

si, ultimul, dar nu cel de pe urma lucru. cred ca cireasa prietena poate sa traiasca fara dragostea palpabila. stiti ce vreau sa zic...fara dragostea care implica carne langa carne. nu pot sa bag mana-n foc. dar pare ca da. sa vedem ce-o zice cand citeste asta.

civilizat ar fi sa zic ca si eu pot. hm. ei bine uite ca nu. prin urmare, ca si atunci cand nu las pleoape grele de matase peste ochii de cireasa. ca si atunci cand nu mistui bucate placute mie. ca si atunci cand nu ma cufund in apa din belsug.

ei bine da. cand pielita subtire de cireasa nu se imprieteneste cu alta pielita, ce fierbinte apartine altui fruct, ma usuc. si mor.

masina de tocat din mine isi cere tributul. ma mananca pe interior. ma slabeste pe exterior. ma face sa mi se moaie codita darza altfel.

energia scade la cote dramatice. niste dragoste, va rog. acum. altfel ma pierdeti. fac temperatura mare. imi apar pete de culoare violacee. vorbesc in dodii. mi se face parul cretz. dau spasmodic dintr-un picior. si toate astea inca o data. la loc comanda.

sunt o cireasa incarcerata in coordonate fizice. as vrea sa pot da mai mult lumii. si poate o sa pot. dar numai dupa ce am dormit. am mancat. am baut. si am mancat.

posibile ritualuri de imperechere. la arici

dupa ce ne-am dat cu parerea despre cam cum or face melcii dragoste, a venit randul aricilor. ei ne-au pus pe ganduri de data asta.

la melci era greu de ales un suflet pereche din cauza distantei enorme dintre un bujor si un bob de roua aflat la celalalt capat al gradinii. la arici e in schimb teribil de periculos.

fiecare noapte de dragoste intre arici presupune atatea riscuri fizice. cu siguranta they play hard to get. si numai cand sunt siguri, dar absolut siguri, ca e ceva acolo, accepta sa se intepe intr-un act amoros. care poate fi ultimul.

momentul in care ei se cunosc e f important. ca la oameni. daca e bad timing, un arici e relaxat si deschis. cu boticul la vedere, explorand lumea. dar celalalt sta strans in el insusi. ii arata potentialului suflet pereche doar o pernita de ace fara atza.

cand lucrurile stau asa, pot trece unul pe langa altul fara sa starneasca praful de minune. stelutele care rasar in ochii partenerilor cand vor sa imparta ceva raman neaprinse.

dar cand totul merge bine, ariciul o invita sa manance impreuna o rama. e meniul preferat al aricilor. paranteza: n-ati crede, dar aricii mananca si melci. inca se mai cerceteaza daca ei pregatesc melcii ca noi. cu unt si usturoi. dar oricum aricii mor dupa melci.

asa. aleg un loc cu muschi pufos. el vaneaza. e suficient sa se arunce pe spate pe prada pe care a pus ochii. ei i se umezesc ochii de admiratie. a facut totul cu atata gratie. si fara efort...

apuca fiecare deliciosul vanat de cate un capat. si tot inaintand, se intalnesc la mijloc. ochi in ochi, intr-un sarut. e echivalentul scenei din pisicile aristocrate, cand musette si marele golan mananca spaghetti.

beau apoi apa pe rand din urma de cerb. au descoperit ca au sa-si spuna mai mult unul altuia decat ce gandacei mancam maine. si in ce luminis dam copiii la scoala.

sunt preocupati amandoi sa stranga peturile si ambalajele aruncate de oameni si sa le duca la centrul de reciclare din padure. sunt din specia rara de arici carora le pasa de planeta lor.

el o atinge cu labuta pe frunte. o mangaie usor. ea isi strange tepii intr-un elastic, sa ofere mai mult loc pt dezmierdari. isi freaca apoi obrazul de mana lui. gestul asta la arici spune mai mult decat 100 de cuvinte.

soarele straluce in mii de sclipici prin tepii proaspat spalati ai aricilor indragostiti. gazele zumzaie de aur in lumina. pasarelele canta umar la umar, leganandu-se pe cracutze.

labuta in labuta, merg in amurg 2 arici prin padure. cand soarele se pituleaza de tot, aricii se opresc. se aseaza pe 2 frunze de stejar curate. fund in fund, fata in fata. e pozitia cea mai obisnuita de dragoste la arici. aproape singura.

nu mai au rabdare. burtica fara sulite se intalneste cu cealalta burtica. isi lasa pielea sa se atinga. tremura imperceptibil. labutele se incolacesc pe dupa gatul partenerului. ah! iarta-ma! n-am vrut.

aricii se contopesc intr-un singur corp de arici. care se misca ca un mecanism perfect. un singur mecanism. uniunea e atat de perfecta incat uita de precautiuni.

uita tot ce le-au spus parintii lor de atatea ori. si isi rasucesc corpurile pt a obtine o mai deplina contopire. despre care auzisera doar in filmele cu arici cazuti in pacat.

auch! aoleu! iarta-ma iubito. luna scapara pe tepii acoperiti de mici diamante de sudoare. se strang din nou in brate. padurea se lumineaza de artificii de toate culorile. respiratia aricilor indragostiti e mai iute. amantii sangereaza pe ici pe colo, dar sunt fericiti.

se apropie si se desprind. se apropie din nou. uuuuuh. ai grija. danseaza inlantuiti pe ritmul inimii lor. de atata emotie doresc sa se atinga pe tot corpul. nu se pot abtine. din pernitele labutelor rasar mici trandafiri de sange aricesc.

n-are importanta. aricii s-au gasit si s-au ales pt viata. o viata de arici vor trai impreuna. chiar daca au cicatrici, sulfletele lor sunt vindecate. au trecut proba de foc. sunt in viata. si vor infrunta tot ce e de infruntat impreuna.

cam asa vedem noi o poveste de dragoste intre arici. daca vi se pare ca pe alocuri lucrurile ar putea sta diferit, va rog sa nu ezitati sa completati. ne intereseaza.

sau daca povestea ramane asa cum e, va rog altceva. sa ne spuneti despre ce alte animalutze si obiceiurile lor de imperechere am putea discuta. impreuna.