sunt sarbatorile, deci avem afectiune de dat

Trebuie sa recunosc. Sunt uimita de amploarea flagelului. Marketing-ul asta emotional legat de sarbatori ne-a facut pe toti sa ne apuce puia gaia.

In jurul meu pica una dupa alta victime nebanuite. Combatanti pe care nu i-as fi crezut asa de moi in lupta cu lumina care se insinueaza in suflete in aceasta perioada din an. Se dovedesc facuti din carpe si vata si burete.

Am constatat cu uimire ca eu. Desi nu ma consideram cine stie ce femela cu sange rece si capul bine infipt in umeri. Am mai reusit cum am mai reusit sa ma abtin. Si sa fiu penibila doar putin. Cat sa par umana.

Dar altii n-au avut parte de luxul asta. Si s-au pus pe treaba cu ravna unui harciog. Care doreste sa stranga in barlog ghinda vietii.

Am fost personal solicitata in mai multe proiecte abracadabrante. Am fost si martora indeaproape a altor proiecte. La fel de disperate. Iar pe altele, trebuie sa recunosc. Le-am crosetat chiar eu.

Dar sa explic. Treaba sta asa. Avem oricum o cantitate de afectiune pe stoc si in mod normal. Dar care acum, odata cu magia sarbatorilor. Cand ni se pare ca oamenii perechi au castigat si noi, neperechi, am pierdut. E destul de imensa si exacerbata.

Avem deci o afectiune crescuta ca o ciuperca otravitoare din povesti. Si pur si simplu nu avem pe cine sa o varsam. Pentru ca ne-ar trebui cineva de care sa ne placa mult. Si la care sa putem si apela.

Fiti amabil. Sunteti de acord sa imi luati si mie putin in gestiune. Afectiunea asta pe care nu mai pot sa o duc de una singura? Stiti, sunt sarbatorile. In mod normal nu v-as deranja. Doar un pic lasati-ma sa va iubesc. N-o sa doara si o sa dureze putin.

Si pentru ca nu prea avem cui sa zicem asta. Riscam sa ramanem cu ea in traista. Cu halca de afectiune pura, neimpartasita corect. Ne apuca niste stari sore cu nebunia. Pe care nu putem sa le tinem sub control corect si cu sange rece. Asa cum am face la job.

Si nu ma/ne putem opune. Asa ca intai incepem sa ma/ne gandim. Si imediat ne sar in minte, ca niste floricele premiante. Care infloresc primele in ceaun si se lovesc mandre de capac. Doua-trei nume.

Nume cu care am incercat recent sau poate nu chiar, sa avem o relatie multumitoare. Si am esuat lamentabil. In lumina sarbatorilor, pentru ca speranta moare ultima. Esecul trecut pare acum complet reparabil.

Cum de n-oi fi reusit atunci sa ne intelegem omeneste. Cum de nu, nu pricep. Poate ca daca as incerca acum, pe 23-24-25-26-27-28-29-30-31-1-2-3-4. Poate ar merge diferit. 5 o sa arate diferit. Simt eu ca acum e momentul. Da da, simt eu.

Asa ca ne apucam si incercam marea cu degetul. Suntem simpatici. Spunem si facem giumbuslucuri. Tinem o mingiuta pe nas. Ma prefac ca lesin. Scap batista. Imi trebuie ceva tocmai acum, nu puteam amana. Da-mi si mie te rog, ca numai tu stii/poti.

Mai ai cumva numarul lui...Eu nu si ma gandeam ca tu da. Aaaa, buna. Din greaseala treceam pe aici, nu ma asteptam sa te vad. Dar daca tot ne-am intalnit, ce faci. De sarbatori adica, ce faci. A, pleci. Cu cine pleci. A, ok.

In mod curios, ce chestie. Lucrurile refuza sa mearga dupa asteptari. Fostele esecuri nu se lipesc cu miere de albine. Si insista sa ramana esecuri.

Si fericirea de care eram absolut siguri fuge printre degetele facute gheara. In timp ce gheara tip infarct ne strange carnea mica si frumos stilizata plasata convenabil in mijlocul pieptului.

Suntem tristi, dar nu ne dam batuti. Luam agenda la puricat. Ce daca nu a mers cu iubirile astea principale. Trebuie sa mai existe niste nume, macar cateva. La care putem sa incercam acum. Sa le vindem o apropiere si un commitment pe termen scurt. Dar care sa para lung. Un armistitiu.

Trimitem mesaj. Sau sunam, ca niciodata. Si ne vine sa fim penibili si sa zicem asta. Spunem lucruri pe care nu le rostim in mod normal.

Facem promisiuni stirbe si schioape si cocosate. Doar-doar om prinde ceva in plasa. Chiar si plevusca, daca the big fish n-au stat. Parca te mai uiti. Sunt sarbatorile. Nu e cazul sa facem mutre.

In unele cazuri, gasim aceeasi disperare la capatului firului. Asa ca victima pe care am ales-o e si ea cumva agresor. Si accepta sa joace sceneta emotionala. Alteori, mai dai peste cineva care se tine demn. De unde o avea puterea asta, nu vreau sa stiu. Ma subrezeste.

Fie ca tragem de un mort pe care e ar cazul sa-l lasam sa doarma in pace. Asezat cuminte in groapa, cu mainile pe piept. Fie ca zgandarim portite cu mize mai mici. Un lucru e clar.

Sunt sarbatorile si noi, oamenii nepereche. Avem afectiune de dat pe termen scurt. Rugam seriozitate.

cireasa nedormita si politistul

Am un principiu in viata, izvorat din experienta de cireasa.

Ca adica, atunci cand ceva a mers prost si incepe sa mi se para ca lui Eminescu. Ca totusi trist pe lume, si ruinat. Sa incerc sa gasesc si o parte buna. Sau sa vin cu o completare care sa ma convinga ca nu e chiar totul pierdut.

Asa ca dupa noaptea nedormita in ciu-ciu-ciu-ciu, tren adica. Nedormita din diverse motive psihologico-emotionalo-euforice. Dar si din cauza unor basini tulburatoare trase de un coleg de camera ardelean.

Aleg sa poposesc in dimineata asta. Dintre toate diminetile posibile din viata unei cirese. La politie, sectia accidente usoare de tot. Unde ajung la 7 si gasesc un afis inlemnit de ger.

Pe care zice ca nu se lucreaza cu oameni si cirese pana la 7 juma. Ok, nicio problema. Ce daca sunt sarbatorile si eu sunt singura la politie in ger. Si afara e intuneric si toata noaptea am mirosit basini straine. In locul basinilor dragi, familiare. Care imi sunt refuzate.

Si ce daca mi-e foame si mi-e urat. Si imi curge nasul. Si nu-i nimic ca altii sunt cuibariti acum sub puf de gasca. Si plescaie din limba de lene. Sau tarshaie papuci moi prin casa.

Imi fac curat in toata masina, ca sa imi gasesc un rost. Arunc in tomberonul IGP-ului. Sosetele luisei uitate acolo la 1 mai. Palaria tricolora purtata la meciul cu Romania in vara. Palaria roz cumparata in vacanta groazei, in croatia. Cand eram ciunga.

Ma gandesc mai bine si adaug. Caietul branduit cu firma de avocati la care am lucrat odata, de doua ori. Si nucile alunecate din plasa asta vara. Plus cateva CD-uri alternative. Prea zgariate de atata foc in a le asculta.

Intru apoi in lacasul unde trebuie sa spui si laptele pe care l-ai supt de la muma-ta. Si dau peste el. Politistul pe care trebuie sa il conving. Ca accidentul a avut loc ieri, pe la 3. Si ca bineinteles ca s-a intamplat in parcare.

Politistul vine afara si zice. Ia cireaso, unde e problema. Uite, domnule politist. Si zici ca asa ai gasit-o in parcare, hm. Da domnule. Si zici ca autorul care a facut asta ramane necunoscut. Da domnule, exact cum ziceti. Parca ati fi fost acolo.

Auzi cireaso, da aici ce ai. Nu stiu domnule. Pai si aici e busita, n-ai avut loc pe strada? Da domnule. Bine. Cireaso, dar aici, adica dincolo, cum ai facut? Pentru ca cireaso. Masina ta e atinsa pe peste tot. Ca un ou de Paste.

Nu stiu domnule. Eu sunt mai rapida asa. Ma apuca cateodata o nevoie sa ies repede din parcari. Cine stie pe unde le-oi fi capatat. Parca te mai uiti. E lumea rea domnule. Numai lupi in trafic. Lupi care infuleca cirese. Da cireaso, e rea.

Ia deseneaza tu cireaso aici cum s-a intamplat. Da domnule. Cireaso, acum vad. Tu esti nascuta la cateva ore de mine, stiai? Da domnule. Imi face placere asta. Oricum, ce credeti, ca intamplator m-a busit ala, necunoscutul, pe tura dumneavoastra?

Da cireaso, totul e predestinat. Da domnule. Sunteti nascut si in acelasi an cu mine domnule? Nu cireaso, sunt mai mic. Dar nu-i nimic, nu? Nu domnule.

Cireaso, nu cumva ai fost beata cand ai gasit masina in parcare, busita de un necunoscut nemilos? Nu domnule. Cireaso, te-ai mai dus, zapauca cum esti, sa declari accidentul asta si la alta sectie? Nu domnule.

Apoi domnul politist a scris ca am voie sa-mi repar masina. Si mi-a dat drumul acasa. Unde am mancat. Am baut. Si m-am bagat si eu sub pilota de puf. Unde am plescait recunoscatoare din limba. Ca sunt lasata sa stau la cald.

Multumesc politistului pentru promptitudinea cu care mi-a solutionat cazul. Multumesc frumos. Si ma bucur ca sunt nascuta asa de aproape de el. Si ca suntem tauri amandoi. Da domnule, ma bucur.

basini in noapte

Sunt iar in tren, ce surpriza. Poate de fapt acolo locuiesc.

Si poate adresa de pe buletinul de cireasa e ceva formal. Ca sa arunc praf in ochii autoritatilor. Care incearca in mod absurd, atunci cand fac recensamant. Sa bage si ciresele la un loc cu oamenii. Unde le e capul.

Cuseta este plina ochi cu femei de data asta. Doua doamne cu pantofi diferiti dar la fel de urati care vor sa se imprieteneasca. Dar noi nu vrem, mrrrr. Si apoi inca o fata tanara, dar care nu are nicio carte la ea. Caine sur la vanatoare.

Liniste in cuseta doldora de estrogen. Iar adoarme a cherry si eu nu. Citesc toata cartea pana o termin. Iris Murdoch, Capul taiat. Sa o cititi, ca e misto.

E frig si imi inchid puloverul pana sus. Dar are fermoar si e chinezesc. Asa ca acolo unde se termina cele 2 parti de fermoar. E gresit facut si ma inteapa mereu groaznic. Si ma enerveaza rau asta. Pe la 1 noaptea ma apuca totusi o veselie inexplicabila.

E ca si cum in cuseta asta am organizat o petrecere. Doar ca invitatii astia ai mei dorm toti dusi. Afara ninge. Eu sunt asa fericita incat zambesc tamp in intuneric. Ma mananca sa ii scol pe toti gadilandu-i.

Sa ii oblig ne aruncam confeti unii in capul altora. Sa bem sampanie in pahare de plastic. Si sa dam noroc fara clinchet, ce daca. Sa ne imbrancim prietenos. Sa suflam in de-alea de carnaval.

Si purtand coifuri de hartie in cap legate cu elastic sub barbia simpla sau dubla. Sa facem o piramida umana. Ma apuca mandria ca am avut ideea. Devine din ce ince mai greu sa fii original pe lumea asta. Si cine a mai facut o piramida umana intr-o cuseta?

Ma simt in trenuletul Mc Donald's. Si e ziua mea. Atunci si doar atunci intra, de la Cluj. Un domn cu caciulita. Si incepe o noua faza in viata mea de cireasa itineranta. Se vede treaba ca domnului cu caciulita. I-a placut viata. Si i-a placut si mancarea indigesta.

La fiecare 18-23 de minute, cu precizie germana. In aer se ridica cate o megabasina. O basina cu vointa proprie si aspiratii de imparateasa. O basina de culoare albastru electric. Care alege sa se ridice diafana.

Si calare pe aripi de inger desucheat. Sa leviteze in sunet de viori mai ales pe langa paturile de sus. O basina care prefera sa stea infipta la mine in nas. Daca e sa aleaga unul din cele 6 nasuri. Ma foiesc sa scap. Si atunci ma inteapa moatele de la fermoar.

Eu sau a cherry, care pana la urma se scoala din cauza luminii albastre iradiate de basina. Deschidem repede usa. Dar una din doamnele cu pantofi urati, invitata pasamite la petrecerea mea. Doamne, cum am putut sa o chem? O inchide repede cu nervi la loc.

Somnul care ar fi putut pana la urma sa mi se insinueze in viata. Fuge cu parul maciuca. Urland ca din gura de sarpe mitologic. Las sa mi se prelinga in suflet si-n simtire. Basina dupa basina. Basini straine, dar totusi atat de asemanatoare. Basini surori.

Cred ca lesin si ma lovesc la cap. Pentru ca trece un timp pe care nu pot sa-l justific.

Ma uit aproape duios la omul cu caciulitza. Care are intipatira pe fata o serenitate sora cu nebunia. Cum da o basina, cum se linisteste. Si incepe sa croseteze, ingeras balonat, la urmatoarea.

Dupa 12 ore jumate, trenul ne elibereaza in metropola. Care crapa de atata geruiala. Strang bine geaca pana sus. Si imi intra cele doua moate de la fermoar in gat inca o data.

Nu mai conteaza. Aerul e curat. Si vin sarbatorile, vin sarbatorile, vin sarbatorile.

Craciunul intre paturi fixe si umblatoare

E prima zi de Craciun, pe inserat. Care le gaseste pe another si a cherry calare pe patul umblator.

Suntem in cuseta spre Cluj, taram de reflectii mistice si aventura. De cate ori suim in trenul asta, e ca in Polar Express. Un loc fara reguli, unde ni se poate se intampla absolut orice.

Acum suntem asa de multi. Suntem 5 inchisi intr-un spatiu cat o margica. Avem cu noi, ciresele, o femeie cu aparat dentar, ca o pisica de ne-rasa. Si sotul ei cu cearcane, cu care susoteste mereu. Probabil sunt casatoriti de curand.

Si inca un baiat. Cel mai mare baiat pe care l-am vazut inghesuit intr-o cuseta. Si stam asa de aproape lipiti in compartimentul cu paturi care ne umbla prin lume. Incat a cherry are dreptate.

CFR ar trebui sa cumpere sloganul de la Nokia. CFR, connecting people. Oricum Nokia l-a folosit asa de mult, incat s-a demonetizat. CFR insa e pe val. Are nevoie de un suflu nou.

Pentru ca n-ai cum sa nu te impletesti cu vecinii de somn, intr-un fel sau altul. Visezi ceva si mormai. Ceilalti 5 aud. Faci pipi si te scobori din scorbura de sus. Cautand pe intuneric pantofii, pe care oricum ii iei mereu invers. Ceilalti stiu.

Primesti un sms de noapte. Fie ca lumina…miros de portocale…alaturi de cei dragi… voie buna. Ceilalti isi inchipuie. Am insomnie. A cherry doarme dusa, lucru care ma enerveaza ingrozitor. Mor de ciuda cand cineva doarmne si eu nu.

Am patul cel mai sus pat, patul nr. 75. In cealalta parte de compartiment, tot sus. Doarme somn lin ditamai baiatul. Vlajganul care inca are cosuri pe fata, specifice varstei fragede.

Dar e frumos tare si are codite impetite prin par. Am mancat o bomboana de pom de la el mai devreme. Avea una singura si ne-a dat-o noua. Nu foloseste scara ca sa se suie cel mai sus. Se tot catara sus-jos ca o maimuta. Maimuta tanara si fara griji.

Ma rasucesc in culcus ca in masina de spalat. Patul meu e cu incalzire intermitenta. Ba e frig de mi se face parul maciuca si imi ingheata nasul ca la cateii sanatosi. Si sangele imi ingheata rosu in vine. Sunt gata congelata, deci pregatita pentru placinta cu cirese facuta in toiul iernii.

Ba mecanicul de locomotiva apasa pe butonul lui pervers. Cum sa se distreze si el, om singur in noapte, de Craciun? Si valuri de arsita topesc gheata de pe piele. Cad solzi de promoroaca peste pasagerii de jos. Si atunci trebuie sa scot tot. Tot ce am.

Patul merge cu mine mai departe. Si ajungem la Cluj in a doua zi de Craciun. La 4.49 dimineata, Clujul e un fel de inghetata uriasa care te ia in brate. Si acum supriza. Kapra ardeleana, locuitoare a Clujului, vine cu ochii lipiti cu lipinol de catre mos ene.

Si ne spune ca locul unde noi tanjim sa ajungem degraba sa dormim. Camera cu patul neumblator si linisit. Unde am petrecut clipe de basm atatea dati, e ocupata acum. Si ca se va elibera abia tarziu. Si ca de fapt nici nu putem merge acasa, ca daca facem zgomot.

Asa ca ne invita voiasa sa ne petrecem primele ore din ziua a doua de Craciun. La benzinaria OMV. Cu niste angajati clujeni frustrati ca sunt acolo. Si care nu prea vor sa ne dea cafia. Dar pe care ca o buna romanca ce sunt, din regat, ii oblig.

Si ne facem tabara aici. Ne comandam ceai de cirese salbatice. Caci asa sade bine unor cirese imblanzite. Mancam pufuleti, sandvis cu salata de ou. Imi cumpar CD cu Rolling Stones si Stereophonics. Probez ochelari.

Abia tarziu ajungem in casa calda. Si mi se permite sa ma intind in patul tot suspendat, dar fix de data asta, al celui mai tanar locuitor. Si adorm instant, inconjurata de jucarii bormasina si pistoale. Si acoperita de o paturica cu Spiderman.

Si dorm, si dorm, caci asa se doamne in judetul Cluj. Mult si bine si fara de griji. Ma intremez ca sa plec spre Chechis, langa Jibou. Jibou, un mare nod feroviar.

Va urma.

nu stiam ca mai stiu sa rosesc

Credeam ca roseata de prin obrajii domnitelor e de multa vreme uitata prin cartile de istorie. Iar roseata mea, ce sa mai vorbim. Ca e plecata cu pluta in Zanzibar.

Ca suntem asa de harjaiti in a ne da totul pe goarna. Si in a exhibitiona fiecare sentiment/amanunt intim/bucata de carne. Incat roseata moare in fasa. Si nu mai are timp sa impanzeasca obrazul de femeie care simte chestii.

Asa ca am vietuit mereu linistita. Ca in orice situatie delicata m-ar pune soarta. Asa napasta nu pot sa patesc. Si ce sa vezi.

Imi place cineva dar nu pot sa-i spun. Si ma rog, ca atatea lucruri pe care nu pot sa le schimb. Imi vad de treaba mea si ma prefac ca totul e ok. Ca nu-mi vine sa-l tarai de par in vizuina. Si sa-i explic ca trebuie sa-i port copiii acum, pe loc.

Oricum, daca nu intelege si singur asta, dintr-o ochire, e cam degeaba. Nu? Asa ca eu stau cu sentimentele la flacara mica, de veche. Si le mai trag un pumn in gura cand le vad ca se umfla prosteste ca si coca de la un cozonac facut in casa.

Si ieri mi s-a intamplat. Ne-am intalnit din intamplare, ca ne stim. Si mi-a zis ceva mai funny-sexy-prietenos, asa. Si am simtit intai caldura.

Adica senzatia nemaisimtita de cand eram mica. Si ziceau cand ajungeau la c in catalog. Cireaso, la tabla. Sau de cand imi cerea cineva prietenia.

Am stiut ca m-am facut ca para focului la fata. Dar mi-a fost imposibil sa o fac sa plece, pe roseara adica. Si am stat asa, cu aburi iesind din sfaraindele bucute. Vadit jenata de mi se intampla, vreun minut.

M-am facut ca trebuie sa beau apa. Ca sa imi ascund mirajul in pahar. Roseara rezista. Apoi am scapat ceva pe jos si m-am pus in 4 labe sa caut. El se uita. Roseata rezista. Apoi mi-am legat sireturile mai bine. Roseata rezista.

Ce rusinica mi-a fost. Dar am fost totusi multumita de ceva. Ca mai pot sa pun pe display, adica pe fata mea. Si dovezi ca sunt cumva normala. Si ca mai stiu sa simt lucruri simple si placute, proprii femeilor de cand e lumea.

Am fost foarte multumita ca stiu sa rosesc. Si mi-a placut si faptul ca am rosit pentru el. Adica motivarea potrivita pentru aparitia rosului intens din obrajii de cireasa.

craciun meu suna punk rock rock rock

Tocmai acum, cand toti suntem ocupati nevoie mare, cu tot felul de fleacuri. Am primit o leapsa de la Tomata cu scufita, aflata la atatea orea distanta. Sufland greu de la carnale si sarmatzi. M-am repezit s-o onorez.

Sa spun adica ce colinde ascult eu de Craciun. Si ce se aude prin livada plina acum de globuri, funde, lumanari, pachete lucioase si sclipicioase. Si munti de mancare muc si sfarc.

Uite cu ce ma delectez eu de Craciun. Asta pe langa corul Madrigal, pe care il ascult de o saptamana incheiata, in bucla.

1. The Killer>Don't Shoot Me Santa

2. Keane>White Christmas

3. Cyndi Lauper & The Hives>A Christmas Duel

4. The Pogues & katie Melua>Fairytale of New York, unde sunt in asentimentul lui tudor sarb, de unde vad ca a pornit si leapsa asta.

5. The Wombats>Is This Christmas?

6. The Ramones>Merry Christmas Baby

7. U2>I Believe in Father Christmas

8. Puppini Sisters>Jingle Bells

Sorry ca n-am putut oferi ceva mai dulce de-atat. Dar de la mine Craciunul se vede destul de punk rock rock rock. Ci si muzica, ca restul e 100% traditional. Ca si mare parte din restul vietii, de altfel.

Mai ziceti muzica potrivita pentru acum, daca stiti.

craciunul e bun in livada

Ce mi-a trebuit ca sa am un Ajun de Craciun bun? Pai m-am muncit ceva si uite.

Musai am adunat niste prieteni buni in jur, chiar adusi cu arcanul. Ca ei s-au zbatut zicand ca au alta treaba, mereu e asa. Dar cireasa mai insistenta ca mine n-ati vazut. M-am prins ca daca esti pisalog intr-un mod simpatic, pana la urma reusesti.

De 2 ani incoace chem lume la impodobit bradul. La baut un pahar pana capatam obrajii rosii nu de la ger. La mancat ceva, la vorbit prostii si ras tare. De sa ne plesnim cu mainile peste burta.

Mereu ei ma fierb pana in ultima clipa. Ca stai ca nu stiu daca ajung. Ca trebuie sa ma merg intr-un loc. Ca sper dar nu-ti fa iluzii, ca hirrr, ca mirrr. Si de-aia mereu nu stiu cate chifle fine sa cumpar.

Cate sticle de vin rosu care infierbanta cocosul. Cat cozonac de 40 de lei kilogramul cu nume rapitor si multa umplutura, adica "zburator" sa ma zgarcesc sau iau. Si cata branza de la domnii sibieni cu clop.

Ma rog. Au venit aproape toti cei solicitati. Asa ca m-am executat si am pus rochia aurie cu imprimeu de piele de sarpe. Ciorapii galbeni si pantofii cu tocuri de pe vremea cand eram femeie corporata. In piept am avut un trandafir rosu.

Am scos cele mai bune fete de masa. Cusute de mana, cu servete aferente, primite zestre la nunta cu fostul meu sot. Da, inginerul fara inima. Am ramas cu tot felul de gadget-uri cu ocazia aia.

Am agonisit somon fume. Nu pentru ca ar fi traditional dar pentru ca imi da ideea de lux, spre deosebire de restul anului. Cand mananc numai mamaliga cu lapte. M-am asigurat ca am sarmale bibilite de mama sau o alta mama.

Anul asta avem sarmale venite de la 9 ore distanta, din judetul Salaj. Unde o sa si plecam in seara asta. Pentru ca daca nu poti sa aduci toti prietenii la tine. Te duci tu la ei. Stiti cum e zicala cu mahomed si cireasa.

Am luat un brad imens, cel mai mare brad pe care pot sa mi-l permit. Facut 50%-50% cu cireasa prietena. Si care a intrunit si cealalta conditie. Sa reusesc sa-l si intromisionez, la limita, in apartamentul din nord. Colindele urla in casa deja de acum o saptamana.

Prietenii au adus vin de Porto, tot ca sa ma simt imparateasa. Sa bea si gura mea ceva nobil. Sub bradul mexican sunt cadouri mari mici si medii si eficiente financiar, pentru cei dragi. Plus cadouri multe si oricat de obscene financiar catre mine.

Recunosc ca mie imi place mai mult sa primesc decat sa ofer. O fi complet gresit? Ce daca e, fiti toleranti cu mine. E Craciun.

Am aprins lumanari rosii in toata casa. Luminite care palpaie, luminite care stau mereu aprinse, lumanari aprinse in brad spre stresul invitatilor. Craciunul pentru mine include placere pura numai daca e si piro.

Vinul rosu a curs valuri. Salata de boeuf si de icre si ouale umplute de mama de cireasa au facut deliciul serii. Am mai avut jumari, branza de tarani, pasta de unt cu usturoi si patrunjel frecata de cireasa.

Am inchis la ora 2 noaptea, acum adica, cu doua feluri de cozonac. Maine e Craciun si merg la pranz la mama de cireasa, unde combat din nou.

Sper ca in ritmul asta dement sa nu pierd tot ce m-am luptat sa castig in lupta cu grasimea in ultimele 3 saptamani. Si sa intru in ropot de aplauze in corsetul de Betty Boop pentru rev.

Seara ne urcam in trenul de Cluj. Unde ne asteapta alte petreceri, alte bucate alese, alte vorbe potrivite si zambete si bucurii. E Craciun in livada si nu pot sa tac despre asta.