cireasa vieneza

ce stie si ce poate sa faca o cireasa. careia ii dai drumul la joaca in viena.

se trezeste dimineata. se intide. cumpara de aiurea o chifla proaspata uriasa. cu o carne aburinda si crocanta in ea. indesata acolo de catre o femeie blonda si grasa. si se pune pe malul dunarii la infulecat. cu picioarele balabanind in neantul de deasupra apei kaki.

apoi, cu burtica pusa la cale, da peste marca preferata. intra cu ochii mariti pe post de scanner si iese val vartej. nu cu una, ci cu 2 rochii de culoarea zmeurei. una cu buline si fundite. una nu. ciresei ii mai place pe alocuri sa se dea zmeura. la deruta, asa. ca cireasa isi schimba pielita. dar naravul ba.

sus de tot, deasupa vienei, batrana actrita, cireasa pranzeste. intr-un bloc inalt cu panorama. impreuna cu 3 din cei 6 prieteni buni indieni. si un polonez care se crede tot indian. hm. wishful thinking.

cireasa vede o vitrina. si se opreste si se gandeste la celebra sacher torte. un icon al vienei. cireasa nu intelege de ce ai vrea sa mananci un tort uscat. fara cremutza care sa imprieteneasca ciocolata cu blatul.

tort pe care daca il lasi pe TV o luna jumate, il gasesti la fel. in aceeasi pozitie. la fel de semetz. vienezii astia n-au auzit de tort jofra sau mascota? si daca au auzit, ei de ce mananca tot sacher torte...ce sa mai intelegem? hmmm. curios.

cireasa se uita cu coada ochiului la vienezi. sunt barbati bine, ce sa zic. si merg toti pe bicle. si sunt incaltati frumos. si zambesc destul de des. dar nu de asta am venit aici. dar de ce am venit aici? piei, piei ispita!

cireasa isi pune apoi vestminte sport. si ia drumul schonbrunn-ului, unde incepe sa alerge de nebuna printre ierburi si copaci. mirosul de tei, care a venit cu ea din bucuresti, o invaluie ca-ntr-un zabranic.

cireasa alearga, alearga, ascultand cum rag leii din gradina zoo de langa. intersectandu-se cu alti vienezi, ca si ea. dintre care unii sunt barbati bine. frumusei si care zambesc des. pfui!

se lasa seara. care o prinde pe cireasa sus de tot. gafaind si transpirand de atata fuga. un domn canta live la pian din gloriette, cafeneaua aia de sus de la schonbrunn. nu mai e nimeni. au inchis parcul.

cireasa scoate pantofiorii si o ia la goana din nou. desculta peste pajistea mare. unde n-ai voie. dar paznicii sunt beti de mirosul de tei. cazuti intr-o rana. cu chipiele alunecate pe ochi. si nici nu le vine a crede ca o cireasa si-a iesit din minti sub nasul lor. si calca in picioare iarba vieneza.

iarba primordiala, neintinata, mangaie picioarele de cireasa cu furnici permanente pe ele. plouase inainte, asa ca stropi de magie o racoresc de arsita vienei, batrana actrita.

apoi cireasa alearga pe la toate portile, incercand sa iasa din parc. nema. inchise. e noapte deja. cireasa alearga pe sub bolti intunecate de copaci care s-au pus sa se culce. in timp ce respira aburi cu miros de tei.

reuseste sa se strecoare printr-o gaurice dintr-un gard. m-ati crezut? am iesit pe poarta principala. in austria nu exista nicio gaura in niciun gard. nici sa dai cu tunul.

si pleaca demna. prin viena, batrana actrita.

asa a aratat ziua 1.