traiesc din ce in ce mai mult cu senzatia ca viata mea se desfasoara intr-un mare dormitor mic.
stai. de fapt viata mea se scurge intre 2 mari dormitoare mici. un dormitor virtual, cu paturi suprapuse pana la cer. sa incapa toata lumea. si un dormitor fizic, cu paturi unul lg altul. care incepe din centrul orasului. si se ramifica spre periferii.
eu fac din ce in ce mai multe lucruri. si cunosc din ce in ce mai multa lume. si totusi universul meu de oameni, in loc sa se largeasca, devine cat o gamalie.
dormitorul nu inseamna neaparat oameni cu care am dormit. sau cu care as vrea sa dorm. ci si oameni din jur care au dormit cu alti oameni din jur. sau ar dormi, daca s-ar putea.
suntem intr-o retea de asternuturi apretate sau nu prea. rufele ni le spalam in public. tot acolo facem schimbari in viata noastra. sub ochii interesati sau plictisiti ai celorlalti locatari ai alcovului. hai domnule, nu te mai agita atat. la toti ni-i greu. ce atata...
merg printre paturi. aici mai aplic un sarut. acolo mai pun o compresa. in stanga, acolo, langa geam, iau temperatura. dc nu fac eu asta, in mod sigur ma uit la cineva cunoscut care tocmai se misca prin dormitor. cu treaba, normal.
dc imi place cineva, aflu ca e fostul prieten al prietenei mele de curand cunoscute. sau ca e actualul. sau ca urmeaza sa fie. sau, ca in telenovelele latino, aflu ca suntem veri.
fluturii recenti din stomac tb sa moara. nu e moral sa-i am. cine mi-i provoaca e marea deziluzie inca nevindecata si mereu repetabila a surorii cumnatului prietenului meu bun. deci nu se poate.
o vezi pe tipa aia? ei bine, ea e ...
eram convinsa ca pot scrie aici despre cine ce vreau. si ca n-o sa afle niciodata.
ma gandeam eu: cate persoane pot sa citeasca ce debiteaza o cireasa. fie ea si guraliva si dezinhibata. si apoi, dupa ce persoanele citesc, sa faca cumva sa ajunga si la urechile subiectului/obiectului de blog din ziua respectiva.
probabilitatea e asa de mica incat pot sa zic vrute si nevrute, fara perdea, fara sa cauzez daune si reactii. pt ca n-ar afla niciodata. credeam eu.
NOOOOOT. stau acum cu inima mica de cireasa stransa ca matusa grasa, despre care am scris acum cateva posturi, o sa afle c-am facut-o grasa. in public.
pt ca in particular tot discutam despre asta. si nu se supara. desi nu are net, sigur o sa gaseasca ea o cale.
deci dupa ce viata mi-a dat crud cateva palme jap-jap, tb sa fiu mai cu bagare de seama. sigur un cunoscut care se foieste chiar acum de nesomn intr-unul din paturi e cumva intr-o relatie de vreun fel cu cineva care ma intereseaza. si-i zice tot.
din cand in cand, ne mai batem cu perne. si sar fulgi. in paturi e mare galagie. unii dorm. altii mananca. unii canta tare si fals. alti vb in somn. altii se uita. dar suntem toti acasa. nu vezi ca e lumina?
dc ma duc la mare, dormitorul vine dupa mine. isi face tabara in jurul meu. nu-i chip sa scap. se pun paturi pliante, provizorii. lumea doarme mai inghesuita. se aud mormaieli de nemultumire. dar de dormit si de trait, o facem impreuna.
si apoi din nou acasa. cei din paturile puse chiar langa al meu ma informeaza ce au mai fc cei de acolo, din fund. cum s-au rasucit noaptea intreaga in pat. si de ce. cine i-a alinat si in ce fel. si de ce.
traiesc intr-un mare dormitor. de fapt in 2. si asta imi produce cateodata o senzatie de profund nesomn. si voua vi se intampla la fel?
luni, 2 iunie 2008
traim intr-un mare dormitor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
24 de comentarii:
Eu stau in patul de la geam sa am aer ca e mare aglomeratie in dormitorul-viata.
E nasol ca langa mine are pat unul care isi suge maselele a suficientza.
Poate scrii despre suptul maselelor la noi pe blog. Ma enerveaza la culme oamenii de genul asta !!! :(
De o buna bucata de vreme, si ciresile stiu prea bine de cat le-am frecat la sambure, in dormitorul cel mare s-a instalat un pat din ala huge cu asternuturi king size. Urasc paturile king size! Le urasc cu pasiune! Pentru simplul motiv ca nu-s facute sa se lafaie doua persoane acolo, ci, mai degraba sa se inghesuie trei. Si partea proasta e ca...fiind atat de mare si de greu, nici nu-l pot muta din dormitor. Dar nu ma ambitionez si dau un branci unui colocatar de nu s-a vedea?:) Chiar si cu riscul sa cad eu din pat. De bine, de rau, eu am casa in spate:P
dupa cum spuneam... de cit timp mai are nevoie M? va rugam alegeti raspunsul corect:
a.3 saptamini
b.nu are nevoie de timp
c.sunca e relativa
:D
ps si noua ni se intimpla la fel
@cidul: tb sa verific dc locurile de al geam nu sunt luate. sunt cele mai bune, stii:). iar cu suptul maselelor, ce sa zic, cei care fac asta tb trimisi intr-un alt dormitor, tare departe!
@tzestutza broscoasa: eu cred in roti care se intorc si in morcovi care se intorc impotriva creatorilor si se implanta in ei.
patul king size de care zici, si care e detestabil, o sa vrea la un mom dat sa ramana de o singura persoana, poate. dar bineinteles, nu acum, cat iti mai pasa. cand o sa-ti vina sa razi:)
@go4it: intai sa-ti marturisesc ca de cate ori vad indemnul asta din numele tau ma remontez:).
apoi. aleg varianta c, cu sunca e relativa:P. asta desi cred ca M nu mai are nevoie de timp.
m-am sculat neodihnita pt ca unii dintre locatari au avut trairi in miez de noapte, pe care au dorit sa mi le impartaseacsa. mie si altor locatari, sunt sigura:)
depinde de trairi, nu? poate meritau impartasite, desi dupa tonul tau, pare-mi-se te puteai lipsi :)) sa fi contribuit la neodihna ta si dragutii de vis-a-vis care se bucura de muzica incintatoare?
deci dormitoarele mici omoara fluturii mari?
bravo diana, good point.
dar oare oamenii din dormitor au si ei morcovi?
@another cire: au inceput sa devina tot mai lalai articolele, morcovi fara tinta si dormitoare fantoma...eu nu am probleme cu dormitoarele, ca il am la mine, dar am observat ca sint numai adormiti pe strada, in masina, si chiar si acasa.
@go4it: sunt impartasiri care nu duc nicaieri. iar manelele si 3sudest de vizavi nu ajuta la somn. mai ales in dormitorul asta mare in care e mereu agitatie:)
@diana: cred ca da. adica am inceput sa-mi pitesc fluturii pe alocuri, de frica sa nu jignesc/sa nu-i am prea in public. si ei, nescosi la lumina, mai mor:-(. dar vestea buna e ca nu ma las. caut solutii alternative.
@codo: viata e lalaie, deci scriu si eu ce vad. tot lalai adica.
o buna seama dintre oamenii din dormitor au morcovi. mai firavi, mai vanjosi, dar au.
tu cherry,
eu mai am putin si nu mai pot sa ma intorc in patul asta. oriunde ma intind dau ba un cot uneia, ba pun mana pe unul care.. ma intelegi. Pai in felul asta, cine sa ma compromita si pe mine?
prietena mea buna, stiu ca e greu. ca de-aia am scris eu eu despre asta. ca ma sufoca aerul inchis din dormitor.
in plus, mi-e ca in curand in sa dau un cap in gura. din greseala, in timpul somnului. cuiva care mi se pare ca se cuibareste pe perna mea:))
Tu, pana aici
impartim patul, impartim aerul, chiar si plapuma, ca doar nu lasi un om in frig. Dar perna? Sa nu se atinga careva de ea ca fac urat.
haios subect, dar eu am treaba multa, asa ca revin mai pe-nserat cu vorbele mele :))
pai vezi? iar mie mi se pare ca de-al naibii doarme cineva pe pernita mea. cand de fapt locuieste in alta parte. poate in alta tara. oricum, in alt dormitor decat al meu. ushi, ushi de-aici.
ronin, eu te astept cu interes. ce sa mai zic:)
viata nu e lalaie, asa o facem noi sa fie. la vita e bella.
stiti cum se numeste la japonezi impartitul pernei? sex.
toata viata e un muzeu sau o plaja sau un desert.
codo, eu lupt continuu pt inchegarea ei si pt capatarea de substanta. om vedea ce iese.
la mine treaba cu perna nu intra la categoria sex, ci doar incalcare a proprietatii:). sexul cred ca e, codo, cand dai din perna ta de buna voie.
viata e superba. de acord.
Apropo de viata lalaie - hai sa vedeti un scurtmetraj regizat de Marian Crisan, laureatul de la Cannes cu Palm d'Or. ->
www.FuckYouTovarasi.blogspot.com
haide ca venim:)
@ano. cher. : ai dreptate, asa e.
@ fucky......com: misto filmuletul, dar prea romanesc, adica intra la categoria, dan pita, mircea danieliuc, etc. filme cu injuraturi, etc. Insa balanta e si mai tare decat asta. ai vazut jucaria? cu marele blond? ca ideea e similara.
btw, il cunosc pe actorul principal, habar nu aveam ca a jucat in filmul asta, lol.
cand il vad din nou.....
dap, asa e traim intr-un mare dormitor si din cand in cand ne trezim cu lume printre asternuturile noastre, dar... zic again, liberul arbitru... pt noi si pt ceilalti... scurt si cuprinzator, drept in fata si gata... game over, fiecare sa-si vada de treaba;
e, din cand in cand e haios sa mai faci o bataie cu perne sau sa te uiti pe intuneric cum se mai "schimba" lumea, ca oameni suntem :))
lasa another ca e bine ca "vine lumea-n dormitor" la tine... asta inseamna ca esti cineva... indiferenta doare mai tare:) si cine nu e bine venit sa aiba parte de morcov :))
@ codo -> am vz Jucaria cu Richard. Mi-a placut ! :D Acesta este mai aplicat romanismului. :(
@ronin: da, cred ca sunt cineva:).
dar prea mult claustrofobie la mine-n dormitor. unde ma intorc, unde ma sucesc, sunt aceleasi fetze sau alte fetze care sunt legate cumva cu aceleasi fetze. e greu asa:).
Trimiteți un comentariu