good old arabela times

vreau sa fiu arabela. vreau sa fiu arabela.

vreau asta nu pt ca ea e frumoasa. sau blonda. asta sunt si eu. vreau asta pt ca arabela traia in vremuri delicios de normale.

am fost saptamana asta in fiecare seara la centrul ceh. si am inghitit pe nerasuflate, fara maniere, cate 3 episoade din arabela.

tot ce se intampla in serialul arabela e asa de incantator de normal. chiar daca tatal de familie se transforma intr-un teckel vorbitor. si panie rumburak trimite mesaje spam in direct la televiziunea nationala ceha.

globul prin care spionezi nerusinat ce fac altii. inelul care indeplineste dorinte complexe. pelerina pe care o poti folosi ca sa ajungi mai repede unde ai treaba. faptul ca pekota isi demonteaza capul si si-l pune pe un raft.

va spun, niciuna din bizareriile astea nu face serialul sa para SF. tot normal ramane. e mult mai SF ce traim noi acum.

sa vedeti. arabela s-a indragostit de petr. un baiat ff dragut. pana aici nimic neobisnuit. dar s-au vazut doar cateva ore. si s-au indragostit asa de tare. incat atunci cand s-au despartit, fiecare dintre ei mangaia poza celuilalt si zambea. hm.

petr n-a luat-o pe mess cu vorbe in 2 peri. iar arabela nu i-a spus ca sa zica repede si clar, ca n-are timp de goange. ca face overtime pt ca are un deadline.

apoi arabela, bazandu-se doar pe cele cateva ore de dating, si-a tras pe ea pelerina. si a venit din taramul povestilor direct la petr in sufragerie. mie mi s-a strans inima de asa decizie. bai arabela, te risti rau.

eram convinsa ca petr o sa zica. stai, fata. hold your horses. ce-ti veni. ia pune tu frumos pelerina asta inapoi pe tine. si du-te invartindu-te. de unde ai venit.

si auzi, arabela? hai sa luam lucrurile mai incet. mai vorbim, ne mai vedem. dar mai rarutz, ca-i mai dragutz. eu nu sunt pregatit pt o relatie. si oricum, nu mai pune asa presiune pe mine. ca nu faci decat sa ma descurajezi. bashti, arabela!

nici vorba. el s-a bucurat ca un copil. noi, toate fetele, stupefiate. deci asa functionau lucrurile in anul 1979? doar e un serial pt copii. si in serialele pt copii nu se minte cu nerusinare. sau se?

apoi arabela, odata instalata pe-acolo prin casa, se purta complet anapoda. il giugiulea mereu pt petr. era prea atenta, prea grujulie. noi iar, tot randul, cu o grimasa pe fata. de mila pt ea.

eram sigure ca o sa-l sufoce. si o sa o puna iar sa-si puna pelerina. dar nu. petr era incantat. armonia plutea in aer. groasa de s-o tai cu cutitul. arabela nu facea strategii. nu-l tinea pe jar. nu-i dadea spatiu personal. si el era ok cu asta.

si se mai hazarda sa faca si planuri pe termen lung. de fatza cu parintii lui, in care sa-l includa pe petr. fara sa-l intrebe macar inainte. jesus, arabela.

pe tot parcursul serialului, arabela n-a zis niciodata ca are seara de fete. si nici nu a ravnit in mod evident la cardul lui petr. hm. nu s-a dus la sala ca o disperata sa alerge pe banda. parandu-i-se ca e mereu prea grasa. si nici nu i-a zis ca are teambuilding.

mai sunt multe de spus. multe de tot. dar ma rog, nu mai incape. tb sa fac neaparat rost de ultimele 4 episoade.

in care probabil o sa aflu ca petr n-a flirtat niciodata cyber-virtual cu alte fete necunoscute. iar arabela nu i s-a uitat in telefon din cand in cand. ca sa fie sigura ca totul e ok.

vreau sa fiu arabela. vreau sa fiu arabela. petr! pick me, pick me.