vineri, 30 octombrie 2009

al cui e manerul?

squeezed copy

Cireasa era mica si inca firava ca si personalitate. Nu zdrahoanca cu personalitate de dimensiunea unui trol care este acum.

Totusi ea a inteles de pe atunci ca trebuie sa-si imparta banca cu un univers egoist. Format din fetite cu pampoane si baieti care le trageau de ele si le smangaleau si caietul.

Cireasa pui a invatat atunci sa se supuna impartirii meschine a bancii in doua bucati presupus egale. Desi nu era de acord, a trebuit sa dea din cap de vreo 73 de ori ca da, nu va incalca granita prin insinuarea cotului peste linie.

Presupus egale pentru ca intotdeauna copilul rau langa care era asezata fura din spatiul ciresei. Lasand-o cu buza umflata si parerea ca lumea, draga mosului, nu merge in directia buna.

Am mai crescut si eu un pic dar se vede treaba ca nu suficient. Sau oricum, am ramas marcata. Pentru ca inca mai am o dilema foarte asemanatoare.

De cate ori merg la film, intre mine si partenerul de scaun troneaza mereu un singur maner. Si ala insuficient pentru o singura persoana, d-apai doua. Si uneori lucrurile se aranjeaza bine.

Adica, sa zicem, sunt indragostita. Si insist sa-mi las urechea dreapta in zilele cu sot si cea stanga in zile impare, pe umarul puternic ce mi se ofera din public. Dar alteori, cand iubesc mai putin, apare dilema.

Ar trebui vecinul meu de scaun din stanga sa ma lase pe mine? Si apoi, prin efect domino, toti ceilalti vecini de stanga ai cuiva ar trebui sa-i lase pe ceilalti sa puna ei cotul pe manerul comun?

Sau ar trebui stabilita o cutuma clara. Vecinul din dreapta sa fie cel care sa cedeze fara lupta si alte smecherii. Sa renunte din start la orice pretentie asupra bratului prea tare. Gandit oricum pentru oameni de fier, fara nervi si sentimente.

Sa arate umilinta. Sa se comunice pe sine din prima ca un exemplar beta. Sa stea in fata vecinului cu umerii lasati, capul plecat si colturile gurii lasate in jos. Dar stai, in felul asta ar fi doar un spectactator alfa pe fiecare rand. Cel care sta primul in partea stanga. Si nu e drept. Hm.

Oricum, acum e haos. De fiecare data risc sa nu capat niciunul dintre cele doua manere. Si in loc sa fiu atenta la film, trebuie sa ma concentrez sa duc un razboi mut, desfasurat pe doua fronturi.

Ma imping cu ambii vecini pe tacute. Imprim luptei ritmuri diferite, in functie si de personalitatea si forma fizica a fiecaruia dintre combatanti. De multe ori lupta se incheie cu o intelegere mediocra, din cauza oboselii razboinicilor.

Ajung sa ma contorsionez. Castig jumatatea dinspre spatar in dreapta si varful dinspre ecran in stanga. Restul e ocupat de inamic. Sau, in zilele mai proaste, pierd cotrolul complet pe frontul drept. Si il vad pe vikingul de cinematograf cum se lafaie pe dreptul meu.

Atunci trag tare pe partea stanga si ma lupt ca si cum ar fi ultimul film vazut si cea de pe urma rezemare. Cand ma lupt doar pentru un cot si deci nu mai am ce pierde, de obicei castig. Ies din sala istovita. Si fara sa tin minte o iota din ce mi-au atarat pe ecran.

In avion e si mai si. E lumina, deci nu pot sa ma screm, sa ma contorsionez si sa imping la adapostul intunericului. Daca prin locul de la geam, e ok. Ma las pe hublou, acolo, si nu fac fite.

Daca prin locul dinspre culoar, am un cot asigurat. E un inceput bun. Si pentru suprematia asupra celuilalt, incerc sa-mi fac adversarul din priviri. Dar cand sunt pedepsita si stau la mijloc, e infama treaba.

Se intampla ca la cinematograf. Doar ca mai rau. Cei doi satiri care ma strang ca intr-o menghina nu prea sunt dispusi sa renunte la pozitia lor de suprematie. Asa ca de multe ori ajung sa stau si cate 13 ore cu mainile pe genunchi. Cireasa in pozitie sfioasa, de nevoie.

Bine, bine, dar al cui o fi de drept manerul. Singurul maner. Traim intr-o jungla. Pestele cel tare in psihic il inghite cu fulgi cu tot pe cel slab de constitutie si nervi.

12 comentarii:

Marie Jeanne spunea...

Incredibil, tocmai discutam despre asta! Al cui e domnule manerul?! La cinematograf imi pasa mai putin, fiindca de obicei ma strang si ghemuiesc, insa in avion e dezastru. Si pentru ca sunt slaba de inger, ajung sa fiu mereu aceea fara de maner :(

Lulu spunea...

aoleu, si eu imparteam banca in scoala cu colegul de banca, printr-o linie groasa trasa cu carioca :)spiritul de egalitate se manifesta de mici!

another cherry spunea...

@marie jeanne: hehe, si eu la fel. suntem veriga slaba:P.

@Lulu: si incercai sa furi de la vecin?

Nadia spunea...

Eu m-am certat cu prietenul meu din clasa I pentru ca din nebagare de seama am stropit partea lui de banca cu acuarela si el m-a parat bunica-sii. Tinea foarte mult la granita imaginara. Locuieste vizavi de mine, dar nu ne vorbim nici acum.

Anonim spunea...

Poate ca nu mai tin eu minte, dar in avion este cite un suport/miner pentru fiecare. De fapt sint sigura ca asa este.

Bogdana spunea...

fa ca mine: eu stau mereu la margine. asa un maner e mereu al meu si doar al meu :)

John Constantine spunea...

nu am mers niciodata cu aeroplanul dar la cinematograf la mine e simplu, mergeam dimineata sau dupa-amiaza, cand nu e multa lume, ma plasam intr-un loc central fara vecini si stateam linistit si impacat. acu stau intr-un oras fara cinematograf asa ca stau pe scaunul meu de la birou unde am ambele manere numai ptr mine :P

another cherry spunea...

@Nadia: deci acuarela si nu socoteala strica prietenia. eu zic sa mergi acum sa-i bati la usa. este noiembrie, mai sunt 2 saptamani si incepe postul Craciunului, e timpul sa fim mai buni:).

@Anonim: in ultimul meu avion nu era. am picat la mijloc si m-am luptat tare cu vecinii de loc.

@Bogdana: uit tot timpul sa cer un loc anume:-(.

@John C: in ce oras stai? m-ai facut curioasa. am crezut ca in fiece loc este cate un cinematograf:)

pietricel spunea...

in urma comentariilor e mai mult decat evident ca nu conteaza al cui este manerul, de drept. Conteaza cine lupta pentru el si cine il castiga. Propun un curs de intepat cu cotul si strecurat incheietura pe sub laba pasagerului care se intinde lacom peste maner. cireaso, il tii tu ?

John Constantine spunea...

e municipiu de judet dar oras mai mic (de aici lipsa cinematografului)undeva pe o raza de vreo 2-3 ore de bucuresti. mai mult nu iti pot zice ca va tb sa te impusc :P

vera spunea...

Mai, cerise, io nu stiu cum tzi se intimpla dumitale asta. Eu stau in acelasi cartier ca dta. Plec intotdeauna la aeroport la timp, adica, in asa fel incit sa ajung acolo cu 75-85 de minute inainte de ora de decolare. Asa ca am, INTOTDEAUNA, locul de la margine (on the aisle, please), pe care il cer eu, pe fatza si absolut explicit, cind fac check-in. La geam am mai stat o data sau de doua ori, dar la mijloc???? - NICIODATA. Si zbor, sa zicem de 10 ani, cam de 6-8 ori pe an, deci am oareshce esperientz.
Sfatul meu catre tine si ceilaltzi participantzi la traficul de aici: cind faceti check-in, spuneti doamnei/domnului de la ghiseu (atit in Romania, cit si in strainatate) ce loc doritzi. In 99% din cazuri, daca nu sintetzi dintre ultimii pasageri, veti primi ce ati cerut.
La cinematograf e cum spui; dar: a la guerre, comme a la guerre! It's the world of the fittest!

another cherry spunea...

@pietricel: stai sa vorbesc cu dana, sa vedem daca imi da spatiu pe hotcity si pt initiativa asta, care o sa sparga tot:).

@John C: hahaha, bine, nu mai intreb nimic:).

@vera: dada, din avion scapa cine poate.