miercuri, 14 octombrie 2009

pere care azi sunt si maine nu-s

pear-for-web copy

Imi plac perele. Dar trebuie sa recunosc inca de la inceput ca ele nu sunt la fel de serioase ca merele.

Pe mere ma pot baza in orice situatie. Iau decizia de cumparare fluierand. Uite un kil de mere. Va fi al meu. Pot sa le tarai prin masina, sa le indes in geanta alaturi de carti, portfard si laptop.

Cand am plecat de acasa, am pus in geanta mere. Si cand ajung la destinatie, oricat ar dura drumul, scot din ea tot mere. Sunt la fel, intacte. Bucuroase sa vada lumina zilei si gura mea. In care o sa dispara fara regrete.

Cu perele nu sta treaba asa. Cum le vad, cum le doresc. Nici lor nu le sunt eu indiferenta. Alege-ne cireaso. Ia-ne cu tine. Am stat destul despartite. Sa vedeti cu ce voci pitigaiate, ca si cum au inghitit heliu, imi striga mie perele strigaturi.

Dar stiu ca ele sunt un lux ce nu este rezervat oricui. Ma gandesc ce treburi am in ziua respectiva. Pe unde ma poarta pasii vietii. Si daca imi permit sa iau cu mine asemenea fiinte sensibile.

Perele sunt facute dintr-un material special. In ladita arata bine. Par robuste. Hotarate sa vina cu mine pana la capatul lumii. Din momentul in care taranul mi le-a pus in punga mea cu vise care mai cara uneori si pere, s-a zis.

Incepe marea cruciada a perelor contra ciresei. Perele sinucigase se dau capul de peretii pungii. Orbecaie cu furie si se lovesc cu pumnii in cap. Isi provoaca incizii, isi dau la gioale.

Imi pare rau ca nu mi-am luat niciodata timp sa vad cum se intampla toate astea. Dar atunci cand le scot din punga, sunt in buna parte terciuite. Sangereaza suc de pere din mai multe rani. Si incep sa semene a pere malaiete.

Pentru lenesi, imi inchipui ca perele sunt o algere potrivita. Ele se fac piure singure si cu o eficienta de invidiat. Tot are de facut un lenes este sa le cumpere. Si apoi sa astepte putin, fara sa le atinga.

Perele sunt muieti is posmagii la care viseaza orice lenes.

Dar pentru o cireasa mereu in miscare, ce nu stie exact nici cand pleaca, d-apai cand vine, perele sunt tichia de margaritar. Daca am in ziua aia sport, nu pot cumpara pere. Drumul pana la sala si inapoi la masina le-ar termina psihic.

Daca e prea cald, nu luam pere. Li se face rau de la arsita si nu mai ajung cu ele pana acasa.

Daca plec afara din oras, trebuie sa imi asum. Pot sa mananc perele la prima benzinarie, cand imi fac plinul. Perele sunt inca in forma care le-a consacrat. Dar indiferent care este orasul tinta, they are not gonna make it.

Am pere acum in frigider. Pere jambon, preferatele mele. Si din cauza asta umblu mai putin la frigider. Ca sa nu se faca prea mult du-te vino acolo, si sa le cauzeze fatal. Dar m-am uitat acum si una dintre pere a suferit o comotie. Doar stand pe raft, asa.

Da. O mai zic odata. Nu oricine are sange sa devina proprietar de pere. Si nu oricand, fara un plan bine gandit inainte. Pentru ca perele azi sunt si maine nu-s.

10 comentarii:

Miju spunea...

n-ar strica un ardelean la casa omului[ciresei] sa-si faca rachiu din toate perele astea... :-?

ady spunea...

daca te induri sa renunti la perele jambon, incearca perele pergamute. (cred ca asa le zice) astea se culeg aproximativ necoapte si se coc ele in beciuri, camari si alte locuri de depozitare. ajung la stadiul in care se dau cu capul de pereti abia prin noiembrie, asa mai spre final.
sunt ceva mai robuste. mie imi plac asa, un pic mai necoapte, tocmai ca au carnea mai tare si fac scartz si trosc intre dinti, si dupa aia nu e nevoie de o baie cu spuma sa-mi iau sucul de para de pe fata. si nici sa-mi bag hainele la spalat ca sa scot sucul de para din ele.

thea spunea...

Ai atins coarda mea sensibila; si a papilelor mele gustative:).Perele sunt pentru mine...incoronarea toamnei, ca sa ma exprim asa.Imi asum toate riscurile de a nu le putea manca in forma lor initiala.Stiu ca daca le iau la drum, o sa le mananc murdarindu-ma pana la coate si pana la urechi; da' nici ca-mi pasa:).Si ce daca mi-am murdarit fusta preferata cu terci de para? Se trece cu vederea :).

another cherry spunea...

@Miju: pai ar fi bun. dar cand ardelean nu e, ce rezulta este piure de pere pentru lenesi:)

@ady: le stiu, sunt alea care parca sunt murdare de ceva si ff verzi:). mie imi plac mai multe jambon, din cauza ca nu am rabdarea sa le astept pe alea sa see coaca.

@thea: ce frumos suna terci de para. mai frumos decat pure.

ikemaua spunea...

imi plac perele ... fierte in vin rosu, cu mirodenii si zahar. Pfoai ce desert minunat de toamna .. Binenteles ca trebuie sa fie pere intregi la cap, fara bube si julituri. Dar drumul de la piata pana acasa e scurt.

Miju spunea...

ha! ca mi-am adus aminte... bine ca sanii in forma de para nu se fac terci tot atat de repede.
ok, s-ar putea sa nu fi interesata de formele astea cu aceeasi frecventa ca mine

Safta N. spunea...

Mere pere pere mere
Nu te insura mai vere.

Anonim spunea...

Nu ma omor dupa pere, doar unele imi plac, anume verzi, destul de rotunde, crantanitoare, carora le pot manca si casuta cu samburi; ca de aia si mananc multe mere, ca sa ajung la casuta cu samburi; ei, perele alea care seamana cu merele imi plac mie; alte pere, nici sa nu le vad. Sys.

another cherry spunea...

lacra, sa nu le hurducani pe drum cumva. stii tu sa faci desertul asta?

@Miju: ba sunt, cum nu. sus sanii para care nu se terciuiesc. dar parca tot cu sanii mar te scoti, ei sunt reliable:P.

@Safta N: doar daca varsta o cere/si atunci dupa avere.

@Sys: of, mie nu-mi place casuta de la pere, dar ma dau in vant dupa aia de la mere.

ikemaua spunea...

Da, cireaso, stiu, iti spun si tie ce reteta folosesc eu:

4 pere,500g vin rosu, 2 batoane de scortisoara, coaja de la o lamaie, 200g zahar, 2 linguri Cointreau, ½ lingurita nucsoara macinata

Turnam vinul intr-o craticioara si il aducem la punctul de fierbere. Decojesti perele, si lasi intacte coditele. Pui in vin scortisoara, coaja de lamaie, lichiorul si nucsoara macinata. Le fierbi 5 minute.
Adaugi perele, acoperi craticioara si le lasi pe foc vreo 40 de minute. Le scoti cu o spumiera si le pui pe farfurii.
Strecori vinul si il torni din nou in craticioara. Il fierbi la foc mare timp de 10 minute, pana cand scade si se ingroasa.
Torni siropul de vin in farfuriile cu pere si le servesti dupa ce s-au racit. Yammmi!

Daca inainte sa faci tu desertul asta vrei sa il probezi facut de cineva cu experienta iti recomand sa il gusti la caru cu bere (da, ciudat, dar acolo il fac foarte bine).