vineri, 23 octombrie 2009

cireasa ajunsa la limita si sora ei cu par

dead-of-night

Se ia cea mai buna mama de pe fata pamantului, mama de cireasa. Se ia si un caine mic si simpatic, cu imprimeu de vacuta alb cu negru. Se da mamei spre crestere.

Mama de cireasa indrageste cainele ceva de speriat. Si incepe sa se refere la ea ca fiind sora mea. Explica repede necunoscutilor de ce a iesit asa cu blanita si chiar si mai mica decat cireasa. Pentru ca e facuta mai la batranete.

Ma rog, mama pleaca intr-o calatorie uimitoare, care va face sigur subiectul unei povestiri urmatoare. Si insista ca sora mea vitrega sa ramana la mine in grija. Pentru fabuloasa suma de patru nopti.

Eu, cu inima deschisa. Doar a mai stat cu mine si alte dati. Mi se aduce bestia, impreuna cu instructiunile de folosire. Bestia, vesela tare. Ca doar ne iubim de multa vreme. Eu si prietenul meu imaginar I. incepem o seara in tihna.

Ne uitam la film, scarpinam catelul intre urechi si pe burta. Ii dam si ei de mancare de la gura noastra. Moare de placere. Ne jucam, ne bagam in seama, ne giugiulim. Eu admir ce bine se intelege sora mea cu I. Ce abil e I. Ce draguta sora.

Armonie maxima. Eu nu stiu ce si-ar putea dori mai mult o sora care e acoperita de par. Incepem sa picam de somn. Si pare ca la toti ni se intampla asta. Sora mea gaineaza cu ochii intredeschisi. Dar nu trece mult timp dupa ma retrag in camera mea, si incepe cosmarul.

Cainele latra sacadat, ca o picatura chinezeasca cu decibeli. Prietenul imaginar imi zambeste, nu-i nimic cireaso, lasa ca vorbesc eu cu ea. Se duce si se aud niste susoteli de bun augur. Ce bine, tace sora.

E ora 12 noaptea. Trec 20 de minute si sora mea incepe sa latre ascutit si cu toti plamanii. Ca orice caine mic care se respecta. Eu nu ma duc, ma fac ca ploua. Merge iar I. si se aude o intrega discutie.

Pesemne cainelui i se explica frumos ca e noapte tare. Avem vecini, suntem obositi si nu e frumos sa faci ham-ham fara discernamant. Ce, mai vede ea pe cineva care face asa ceva? Nu. Sora mea tace. Ia uite ce bine, s-a rezolvat.

Aici va rog sa va inchipuiti timp care trece cu repezitorul. Exista multe etape si multe discutii si exasperarea noastre creste ca un cozonac intr-o bucatarie incinsa de Craciun.

Sora mea latra temeinic, fara oprire. Cand merge unul din noi la ea, se opreste pentru 20 de minute. Apoi o ia de la capat cu incapatanare si ura de catar. Noi nu lipim geana de geana. Se aud vecinii de dedesubt cum fojgaie. Ma urasc. Ii inteleg.

Sigur, e de la sine inteles. La un moment dat nu ne-am mai dus sa o convingem cu duhul blandetii. Si nici sa ii facem ochi dulci. Ci o dojenim si ridicam la ea vocea indarjita si ziarul pe post de bata. Aplicandu-i cate una pe popou.

Moment in care surorii mele ii ies ochii din cap. Si se asmute la noi ca nebuna de legat.

Imi inchipui ce simt bietii vecini. Aud latraturi constante juma de ora. Ca noi asteptam tot sperand ca ii trece si se opreste. Si apoi niste nervi de caine. Ca si cum ne sfasie ea pe noi. Sau noi pe ea. Apoi iar liniste juma de ora. Si tot asa.

Si uite cum la ora 3 noaptea, vin in sugraferie, regatul surorii mele inscaunate aici. Si il gasesc pe I. in pielea goala, proaspat scos pentru a 426 oara din asternut in noaptea asta.

Tine o botnita in mana pe care incearca sa o fixeze surorii mele. Ca poate tace. Daca ar fi vazut cineva scena. Toiul noptii, un barbat gol, un caine si o botnita. Plus barbatul vorbeste cu destula blandete. Nu vreau sa ma gandesc la repercusiuni.

Bucuroasa de asa idee stralucita, ma alatur si eu lucrarilor. Tot cum m-a facut Eva. Odata fixata botnita, descoperim ca sora mea nu numai ca latra dublu. Dar si musca si e complet dezlantuita.

Pe la 4, iar ne trezim amandoi a duzina oara. Superjenati de vecini si urand cainele asta rau din toti rarunchii nostri. Suntem cu nervii in pioneze. Megaobositi si frustrati. Cainele, nu stiu de ce, ca doar el face tot balamucul asta, e la fel.

Au oare nu ti-am fost noi prieteni buni? Au nu te-am tratat ca pe o regina? De ce ne faci asta? De ce ne exasperezi? De ce te comporti asa de absurd? De ce ma pui in situatia asta fata de vecini? De ce a intrat dracul in tine? De ce?

Sora mea este scoasa si ea din minti. Maraie si ne arata coltii aia in mod normal caraghiosi. Dar acum, pentru ca este intr-o stare de dementa avansata, chiar imi face frica. O alergam prin casa ca in desene animate, in jurul mesei. Ea imblanita si noi fara de vestmant.

Se refugiaza intr-un colt de hol si pas de-o mai scoate de-acolo. In plus, este imposibil sa te apropii de ea. Este lovita de filoxera.

I. se apleaca deasupra aratarii, ca nu mai pot sa-i zic caine. Ci un diavol tazmanian de la sectia de furiosi. Si incepe sa maraie de o maniera care imi ingheata sangele in vine. I. la caine. Cainele are urechile date pe spate. Dar nu se lasa mai prejos.

Ingrozita de intorsatura pe care au luat-o lucrurile, rog pe I. sa o lase in plata Domnului. Vecinii aud acum si tropaielile noastre in fuga dupa caine. Si maraielile rau prevestitoare ale lui I.

Sora mea tace 20 de min. Apoi o ia de la capat cu latraturi continue, fara tihna. Ne mai sculam pe rand cand unul cand altul. Urlam la ea si trantim cu ziarul in apropiere. Maraie cumplit si latra ca posedata. Tace 20 de min, apoi incepe iar.

Vine dimineata si cainele crede ca suntem prieteni din nou. Nu, nu suntem. Eu am dormit 3 ore adunate din bucati. Si maine ma duc la serviciu. Nu e ok. Si aceasta este povestea despre cireasa obosita si cainele cel rau.

9 comentarii:

Cata spunea...

S-ar putea ca "sora imblanita" sa fie obisnuita sa doarma cu mama ta si daca tu crezi ca o sa doarma in alta camera ca tine, te inseli :P

vera spunea...

Vai de papanashul tau la noapte! Va prezint compasiunea mea sincera.

Anonim spunea...

In prima parte a postului chiar am indragit animalutul, m-am trezit cu un zambet imaginandu-mi cat de dragut e, imi plac cainii, mai ales aia mici; dupa ce am citit restul, mi s-a facut mila de voi, de toti trei; sa nu crezi ca sora ta nu era stresata, si-a schimbat culcusul, ce naiba, de aia facea scandal; nici eu nu prea dorm cand schimb patul; ce-i drept, nu latru...Sys

another cherry spunea...

@Cata: asa cred ca e. pana la urma am cedat si am culcat-o in alta casa, nu camera.

@vera: am dus cainele inapoi la mama, si merg la el dimineata si seara, sa-l scot si sa-i schimb apa si sa-i dau mancare:)

@Anonim: slava Domnului cu nu latri, asta mai lipsea, la cate probleme avem pe lume:P

vera spunea...

Da, draga, tres bonne idee. Macar nu sta pe nervii tai inca 3 noptzi. Dar te-ai prins ce a cauzat crizeta? sa nu zica doamna mama, la intoarcere, 'mi-ai traumatizat mezina'. Zic si io.

John Constantine spunea...

ingrozitor, ingrozitor, ingrozitor...
cred ca innebuneam si ajungeam si eu sa musc :P sau macar sa imi arat dintii tociti :)))
bine ca ai reusit sa o duci acasa la ea.

Lavinica spunea...

Hmmm....daca ai gazdui mai des ghemotocul de blana te-ai obisnui si tu si vecinii...Eu am o catelusa si deja a devenit ceva mai mult decat normal sa ma trezesc de nu stiu cate ori pe noapte sa ii deschid usa de la camera...cat despre latrat...dupa 12 ani ajungi sa il ignori cu o nonsalanta pentru care cred ca m-ai invidia...Ba chiar ti-ar parea ciudat sa nu latre la fiecare zgomot pe care il aude pe scara...Eu una ii dau dreptate ghemotocului de blana caci saracutul nu era obisnuit cu casa...

lupul negru spunea...

Imi place I.
Si eu marai la caini.
Numa' ca eu ii si musc. Pe caini.
Daca si numai daca nu se potolesc.

another cherry spunea...

@vera: pai mama s-a cam ofticat ca nu am putut sa o tin la mine si cred se gandeste ca nu am fost in stare si asta o cam enerveaza. cred ca sora mea voia cu noi in pat. dar eu nu vreau caini cu mine in pat, oricat de simpatici. ca daca voiam, imi luam unul.

@John C: e funny sa vezi oameni aratandu-si coltii unui caine:). o sa tin mereu minte imaginea aia:)

@Lavinica: stiu, si mama ii da. eu insa nu:-(. tin mult la somnul meu si la al altora. somnul bun repara si te face mai intelept. imi trebuie.

@lupul negru: si mie imi place I.:P hihi