luni, 19 octombrie 2009

cireasa tine un rechin in brate-fapt real

deep_sea

Am apa pana la brau. E iarna si sunt in Praga. Afara sunt minus 2 grade. Marea se misca usor. O farfurie de ciorba cu verdeata in care nu ma supar ca sunt.

Nu sunt speriata. Stanga-dreapta am doua prietene noi dar bune. Si ele stau varate in apa pana la mijloc si susotesc ca niste vrabii cu ochelari mari. Avem toti in brate cate o punga mare de floricele si o cola.

Apoi intru cu totul la fund si incep sa inot dupa pofta inimii. Faptul ca nu trebuie sa ies sa-mi iau aer e irezistibil. Driblez algele care au mancat prea mult si au crescut cat niste cladiri de afaceri prospere. (Trebuia sa aflu cum le zice, lipsesc un pic).

Fara umbrela cum sa ma apar de ploaia asta de pestisori argintii. Cica sunt, mi se sufla din public, macrouri spaniole. Ajung sa ma uit indeaproape la doi pestisori masculi, vecini de fund al marii.

Cel mai puternic se infoaie amenintator la celalalt. Ca sa-l faca sa inteleaga ca aici numai el vaneaza plancton si are relatii sentimentale de durata materializate in pui de pesti. Face pentru asta un guler inalt, asa, ca al reginei Maria Stuart.

Imi face rau atata violeta. Imi vine sa ma implic, varand un deget intre ei. Alunec mai departe. O tentacula de caracatica ma prinde de gat. Dar nu ma supar si ma eliberez floare la ureche.

Respir lejer pe fundul marii si mangai creaturi. Se intampla sa trec exact prin locul in care se dragostesc toti calamarii. Ce noroc am, asta se intampla o singura data pe an. Vrie de trupusoare strans imbratisate asa letal. Calamarii mor dupa ce fac sex. Ce noroc pe noi ca nu.

Ma incurc printre fustele albastre ale unei meduze. Ma gadila. O mangai pe cap si fac triplu tulup printre pestii stea. Vine un rechin care poarta semnele unei lupte recente. Mi se cuibareste prietenos in poala. Imi place sa ma joc cu vietati salbatice cu dinti multi.

Ma sperie putin morenele rele dar imi trece. Ele se bat doar cu neaparat necesara, pentru ei, caracatita. Cu blondele n-au nimic.

Ma apropii de iesire. Vad soarele deasupra capului intr-un ochi si apa clipocind. Imi scot ochelarii si ies din apa, perfect uscata. Si cu multa incredere in mine.

De aproape o ora scot ah si oh de incantare. Iau totul foarte personal. Nici nu prea am incotro. Sunt in mijlocul filmului Lumea din adancuri 3D. Cireasa participanta activ la viata pestisorilor portocalii Garibaldi si a altor vietuitoare simpatice.

Tocmai am avut 40 de minute de vacanta. Sunt in singurul cinematograf cu tehnologie Imax din Praga. Trebuia sa vad cu ochii mei mariti de incantare cum e. Ca sa stiu exact la ce sa ma astept. Si sa va spun si voua cand putem inota impreuna si aici.

Imax vine la noi adus de Cinema City, intr-un mall special construit pentru asta. Afi Palace Cotroceni. O sa ma imbulzesc prima in sala ca sa simt cum imi mananca T-Rex din floricele. Mai sunt pana la prima proiectie exact 32 de zile si cateva ore.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Dupa primele randuri am crezut ca ne spui ce-ai vasat azi-noapte; nu c-ar fi fost foarte grav, visele de cireasa is interesante; deci, te-ai distrat; bravo. Sys

John Constantine spunea...

:))) ma tot intrebam eu cum de stai in mare in Praga la -2 grade :P
frumos twist la sfarsit :)