luni, 28 decembrie 2009

cireasa si piticele humorului

alba

Sunt zilele astea deportata de buna voie intr-un loc tare departat, plasat aproape de unde se agata harta in cuiul ei. Aici ninge mult si se mananca chisca* si galuste** si carmoaje***.

Tot aici, de la aerul tare si mancarea rupta din rai ce se coace pe-acest plai, oamenii sunt crescuti ca brazii. Cireasa, o femeie maruntica, se simte ca degetica. Nu-i vorba, ca ea s-a obisnuit de pui ca toti oamenii pe care ii intalneste, absolut toti, sa-i vorbeasca de sus.

Dar aici, in locul unde s-au inventat glumele, romanul e ca bradul. Crescut bine si falnic. Cireasa nu poate decat sa dea cu palaria de pamant, salutand asa aluat spornic de om. Ce-i inalt, si lui Dumnezeu ii place.

Si aici intervine prietenul meu imaginar, I., care mi-a facut un foarte frumos cadou. Mai ales pentru ca nu prea cunoasteam lumea si ma simteam nitelus stinghera. Ca sa nu-mi scada self esteemul pana la cote de alarma taman in mizeul iernii. Si sa nu fiu nevoita sa mananc si mai multa racitura si bors pentru a ma drege.

Asa ca in serile cat am iesit in oras, la diverse concerte bucovinene cu iz de metropola, m-am simtit excelent. I. a angajat un stol intreg de femei marunte, care sa stea mereu in preajma mea. Si pe care le-a instruit sa se poarte normal, ca si cum se gaseau acolo pentru ca asa s-a intamplat.

Femei de prin partea locului, nu stiu cum le-a gasit asa de multe si la dimensiunea asta. Pentru ca v-am zis, aici oamenii sunt ca Fat-Frumos. Cresc la un pranz cat altii la 100.

Iar ele erau nu de o inaltime cu mine. Ci si mai mici, toate mai mici, incredibil de convenabil mai mici. Femeile astea erau chiar mai mici decat mine. Barbatii erau insa asa cum ii stim. In conjunctura asta fericita, cireasa parea un gulliver venit sa cucereasca liliputul.

I. chiar mi-a recomandat sa-mi anunt inca de la inceput intentiile pasnice, ca sa nu sperii micile caprioare. Sa nu creada ca am venit prin partea locului, eu, giganta, cu cine stie ce intentii de razboi sau cutremure sociale.

Pfii, dar ce m-am mai distrat. Si ce bine e sa fii macar o data unul dintre cele mai infoiate si reusite exemplare ale speciei. Daca mi-as fi pus si tocuri (dar nu am avut inima sa exagerez in felul asta care m-ar fi aratat haina la suflet) si as fi stranutat de sus, de acolo, as fi maturat totul in cale.

Am fost placut impresionata si m-am bucurat de darul asa de smechereste ticluit. Multumesc I., a fost foarte tare. Dar acum imi dau si eu seama ca nu poti sa inchiriezi femei mici pe oriunde ne ducem. Asa ca propun sa ne intoarcem la normal.

Cireasa de campie isi asuma sa redevina pitica. Si femeile din nord sunt libere sa se raspandeasca pe la casele lor.

*Unde chisca este caltabosul, asa cum il stim. **Iar galuste sunt sarmalele. ***Carmoajele sunt orice fel de prajiturele asezate pe un platou.

6 comentarii:

a cherry spunea...

Cerbule, n-am stiut niciodata ca esti asa asuprita. Inseamna ca langa mine tre sa-ti fie tare rau:( cu cei 20 de centimetri ai mei, cel putin, peste tine:)

Mi-e tare dor de tine, sa stii!!!

Hargrave spunea...

Ummm,ai fost prin Bucovina?Prin Humor,vreau sa zic?

irina spunea...

.,,iar scrijelele sunt cartofi taiati felii copti pe plita...:)Pup

Misaki spunea...

Apai iti aduc eu niste japoneze, ele sunt mici de statura...garantat! :) De cand au devenit constiente de concurenta europeana exploateaza micimea cu adaosuri de dragalasenie nemasurata :)) Mi te si imaginez exersand mancatul caltabosului cu gratie ingenua :))

another cherry spunea...

@a cherry: cerbule, cumva lucrurile intre noi sunt aranjate. nu stiu prin ce magie, dar sunt.

@Hargrave: da, si inca cum.

@Irina: ah, ce buuuun.

@Misaki: da, femeile asiei cred ca ma ajuta sa ma simt o girafa. iar cu caltabosul m-am descurcat de minune.

Hargrave spunea...

Si cum ti s'a parut? :>