pere care azi sunt si maine nu-s

Imi plac perele. Dar trebuie sa recunosc inca de la inceput ca ele nu sunt la fel de serioase ca merele.

Pe mere ma pot baza in orice situatie. Iau decizia de cumparare fluierand. Uite un kil de mere. Va fi al meu. Pot sa le tarai prin masina, sa le indes in geanta alaturi de carti, portfard si laptop.

Cand am plecat de acasa, am pus in geanta mere. Si cand ajung la destinatie, oricat ar dura drumul, scot din ea tot mere. Sunt la fel, intacte. Bucuroase sa vada lumina zilei si gura mea. In care o sa dispara fara regrete.

Cu perele nu sta treaba asa. Cum le vad, cum le doresc. Nici lor nu le sunt eu indiferenta. Alege-ne cireaso. Ia-ne cu tine. Am stat destul despartite. Sa vedeti cu ce voci pitigaiate, ca si cum au inghitit heliu, imi striga mie perele strigaturi.

Dar stiu ca ele sunt un lux ce nu este rezervat oricui. Ma gandesc ce treburi am in ziua respectiva. Pe unde ma poarta pasii vietii. Si daca imi permit sa iau cu mine asemenea fiinte sensibile.

Perele sunt facute dintr-un material special. In ladita arata bine. Par robuste. Hotarate sa vina cu mine pana la capatul lumii. Din momentul in care taranul mi le-a pus in punga mea cu vise care mai cara uneori si pere, s-a zis.

Incepe marea cruciada a perelor contra ciresei. Perele sinucigase se dau capul de peretii pungii. Orbecaie cu furie si se lovesc cu pumnii in cap. Isi provoaca incizii, isi dau la gioale.

Imi pare rau ca nu mi-am luat niciodata timp sa vad cum se intampla toate astea. Dar atunci cand le scot din punga, sunt in buna parte terciuite. Sangereaza suc de pere din mai multe rani. Si incep sa semene a pere malaiete.

Pentru lenesi, imi inchipui ca perele sunt o algere potrivita. Ele se fac piure singure si cu o eficienta de invidiat. Tot are de facut un lenes este sa le cumpere. Si apoi sa astepte putin, fara sa le atinga.

Perele sunt muieti is posmagii la care viseaza orice lenes.

Dar pentru o cireasa mereu in miscare, ce nu stie exact nici cand pleaca, d-apai cand vine, perele sunt tichia de margaritar. Daca am in ziua aia sport, nu pot cumpara pere. Drumul pana la sala si inapoi la masina le-ar termina psihic.

Daca e prea cald, nu luam pere. Li se face rau de la arsita si nu mai ajung cu ele pana acasa.

Daca plec afara din oras, trebuie sa imi asum. Pot sa mananc perele la prima benzinarie, cand imi fac plinul. Perele sunt inca in forma care le-a consacrat. Dar indiferent care este orasul tinta, they are not gonna make it.

Am pere acum in frigider. Pere jambon, preferatele mele. Si din cauza asta umblu mai putin la frigider. Ca sa nu se faca prea mult du-te vino acolo, si sa le cauzeze fatal. Dar m-am uitat acum si una dintre pere a suferit o comotie. Doar stand pe raft, asa.

Da. O mai zic odata. Nu oricine are sange sa devina proprietar de pere. Si nu oricand, fara un plan bine gandit inainte. Pentru ca perele azi sunt si maine nu-s.