mortul de pe rezolutie

Cireasa este insistenta intr-o anume privinta precum musca ce vrea sa stea numai pe gura omului care doarme dimineata.

Si isi pune ea in fiecare an, cu ochi umezi de roua sperantei si inima mica de pofta, tot felul de planuri micute, mediocre si grandioase. Pe care se straduie sa le urmeze indeaproape fara ragaz. Si sa le dea gata pe parcursul celor 12 luni care ii sunt incredintate.

Cam ce-si pune ea in cap se indeplineste, de cele mai multe ori. Pentru ca este incapatanata cireasa si tenace. Si nu prea face casa buna cu refuzurile. Universul comploteaza si el cu planurile ciresei, cand vede ca dansa nu stie ce-i hodina.

In ultimii ani insa, se insinueaza pe lista ei o dorinta apriga care nu se lasa indeplinita nici cu militia. Este mortul de pe rezolutia ciresei. Eu vreau sa pun voci pe desene animate. Si tot voci pe spoturi publicitare.

Cred cu tarie ca, pe langa scris, asta e o alta menire a mea. Nu ca pamantul va fi mai bun dupa ce dorinta mea va deveni realitate. Dar vreau foarte mult, mult de tot. Deci eu voi fi mai happy dupa ce asta se va fi intamplat.

Si pentru ca nu cer luna de pe cer si pentru ca asta e doar un alt job, ca atatea altele, eu nu pricep. Nu pot sa inteleg de nu e chip sa ajung sa-i pun bifa si acestei nazuinte. Desi am vointa si si putirinta.

E drept ca ceva probleme exista. In sensul ca mi-e destul de rusinica sa bat la usile oamenilor care se ocupa cu asta. Si sa le spun ca eu sunt tot ce si-au dorit vreodata. Sa le explic ca eu sunt cea mai buna voce din Romania moderna.

As fi mai impacata cu orgoliul meu daca as reusi cumva printr-un nepotism odios. Sa traga sforile pilele astea ale mele. Voi, de exemplu. Care stiti pe cineva care stie pe cineva. Si sa capat zeci de filme si spoturi pentru care este imperativ ca eu sa trag voci.

Sa ma traga producatorii de haine sa vin sa evoluez pe peliculele lor. Sa nu mai am niciun moment liber din cauza ca exista milioane de copii care nu mai vor sa se uite la televizor pana nu o aud pe cireasa. Sa se planga corporatiile ca nu mai pot vinde produse pana nu se aude trilul ciresei interpretand reclama lor.

Ati prins ideea. Vreau sa incep un capitol nou, pe langa cel cu pixul. Vreau sa dau drumul la vocea din livada. Si nu-mi iese. Frustrant.

O sa scriu o noua rezolutie cu ce vreau nou anul asta. Dar ce ne facem cu mortul asta de pe rezolutia ultimilor ani. Hei, ma aude cineva?

mortul ar fi vrut

Stim toti ca despre morti, numai de bine.

Indiferent ce nemernic a fost in timpul vietii. Cat sange rece a dovedit in situatii in care pana si o piatra ar fi plans cu lacrimi de sange. Cat cinism a dovedit in alte situatii cand pana si o piatra s-ar fi induiosat si s-ar fi transformat in plastelina.

Acum, ca s-a savarsit, mortul este un inger.

Dar nu despre asta voiam sa zic. Ci despre cum, indiferent ce lucruri de neinteles a facut in timpul vietii. Si cum i-a lasat pe toti cu gura cascata de mirare prin actiunile lui abracadabrante.

Cum paseste in cealalta dimensiune, mortul devine ca o carte deschisa pentru cei care l-au cunoscut.

Care stiu exact, dar exact, cum si ce ar fi vrut defunctul in general. Dar mai ales se lumineaza in legatura cu ce ar fi vrut defunctul sa faca ei, dupa deces.

Sotia mortului, careia culoarea negru nu ii sade bine, explica. Mortul nu ar fi vrut ca eu sa port doliu. Avea oroare de negru. Chiar mi-a zis cu putin timp inainte, fara sa stie saracul. Dar uite, parca a presimtit, saracul. Ca sa nu ma prinda ca tin doliu.

Prietenii mortului scandalizeaza familia aducand vestea. Mortul nu ar fi vrut sa ne vada tristi. Haideti sa radem si sa incercam sa ramanem pozitivi despre moartea lui. Pentru ca ne vede si se intristeaza. Nu mai faceti fetele astea lungi.

Familia, despre absenta multor persoane cheie din viata mortului, la parastas. Mortul nu ar fi vrut in niciun caz sa facem o adunare obscena, asa. Ar fi vrut in mod sigur, stiu eu si ea si el, ceva retrans. Detesta aglomeratia si imbulzeala. Ii placeau lucrurile discrete.

Despre impartirea lucrurilor lui, mai ales, totul a ramas cum nu se poate mai clar. Mortul a fost de treaba. Si a avut grija sa lase mici detalii complice despre absolut toate obiectele din viata lui. Parca ar fi stiut, saracul.

S-a gandit exact cine sa stea pe fiecare scaun din casa lui. Cine o sa citeasca cartile lui. Cine o sa ia micul dejun pe masa din sufragerie. Si, daca puteti sa credeti, mortul s-a gandit cu placere. Pe cine ar prefera sa-l lase sa-i poarte papucii.

Cine urmeaza sa se culce cu nevasta lui in continuare. Ce om bun, chiar mi-a zis ca nu o sa se supere daca il aleg pe Virgil. Ca daca e oricine altcineva, nu prea ii convine. Dar daca e Virgil, prietenul lui cel mai bun. Atunci se schimba treaba. Si el e impacat.

Dovada ca mortul a fost un om calculat si generos. Sunt in primul rand rudele. Ca lor s-a apucat sa le impartaseasca, din timpul vietii. Intr-un fel de epopee pragmatica dar nu neaparat in versuri. Si nu neaparat scrisa. Despre cum sa se gestioneze tot.

Asa ca aflam acum, dupa atata timp in care ne-am zbatut in neagra necunoastere, bieti nepasatori. Ca mortului ii placea la maximum sa faca cadouri. Ca s-a gandit fara incetare la fiecare dintre rude. Si in mod special la unele dintre ele.

In final, e bine de stiut ca mortul, inima sensibila, ar fi vrut sa nu mai facem atata caz de moartea lui. Sa incercam sa uitam cat mai repede. Si sa vedem partile roz ale intamplarii.

Daca doar am fi stiut ca mortul e asa de cumsecade. Totul ar fi fost complet diferit. Ce pacat ca e prea tarziu. Dar in mod sigur, mortul ar fi vrut sa nu avem remuscari.