cireasa, tu sperii barbatii

S-au gasit vreo 2-3 vecine. Care cand nu era mama atenta. Mi-au suierat asta aplecandu-se primejdios peste marginea patutului. Unde eu ganduream maruntica si bucuroasa veritabil. Gandindu-ma la suflete pereche si chestii conexe.

Nu pot sa le blamez. Mi s-a spus asta si cand am fost facuta cireasa pionier. M-au pus sa pup cravata. Si apoi au anuntat public. Ce penibil. Tu cireasa, ai fost facuta pionier in seria a doua. Si nu din prima. Pentru ca esti genul care sperie barbatii.

Bine, dar, stiti...

Gura. Si asa abia i-am convins pe tovarasii din comisie sa te accepte sa slujesti patria, cu defectul asta. Cireaso, daca serveai partidul doar cu o mana in loc de doua. Si tot era mai bine. Dar tu, tu cireasa. Tu sperii barbatii.

Nu va mai spun cat de greu mi-a fost sa termin scoala. La materiile la care predau femei era ok. Cand venea insa ora de mate sau chimie. Proful numai ce imi arunca o privire. Si apoi ramanea stana de piatra. Ca si cum privise pe medusa.

Dupa ce la primul job. Am primit salariu cu 20% mai mic decat anuntat initial. Pe motiv ca procentul lipsa. Li se va darui lunar colegilor masculi. Si familiilor acestora. Am inteles ca scroafa-i moarta in cotet. Si cu fundul in usa. Si am inceput sa ma prefac.

La serviciu. Iar in timpul liber ma relaxam si eu. Ca e obositor sa fii femeie normala. Sigur ca idilele mele, in contexul asta. S-au desfasurat cu niste viteji neinfricati. Niste barbati care nu se tem nici de zmei. D-apai de o cireasa mai curioasa din fire. Ce n-are lecuire.

Barbatul meu cu acte, inginerul fara inima. Era si putin bolnav cand m-a cunoscut. Si nu a simtit amenintarea. Dar l-a ajutat mult si faptul. Ca era complet nepasator fata de animalele mici si femeile la fel.

Oricum, nici bine nu i-a fost. Cred ca si-a tras bice pe spinare. De nervi ca nu a vazut la timp. Energia ciresei. Forta ei. Veselia. Cele 254 de planuri pe rol in orice moment. Si vitalitatea bolnavicioasa. Si furnica ce pisca vesnic in talpa. Ca sa poata fugi si el la timp. Cu parul care-i mai ramasese, facut maciuca.

Oricum, eram sacul si petecul. Si el speria femeile. Ca inaintea mai dadusera bir cu fugitii inca doua. Ma intreb totusi daca nu cumva eram potriviti. Gata, am gasit raspunsul. Nu.

Scapata de sub jugul moderatiei si lenei. Cireasa s-a manifestat si mai dihai. In forma ei caracteristica. Adica un calut liber care alearga din placere si sport.

Vazand ca relatiile mele sunt ceva de speriat. Un domn apropiat tare mie. Pe care il cunosc de atatia ani. Un fel de tata. Si-a luat inima in dinti. Si m-a anuntat. Cireaso, tu sperii barbatii. Ei na. Pe bune? N-as fi zis.

E adevarat ca in continuare cand trec eu. Barbatii intai sunt orbiti de invelisul meu atragator. De cireasa-femeie-ciuperca otravitoare, cu hainuta rosie cu buline albe. Musca-ma si mori. Si se sperie groaznic. Si lasa un nor de praf in urma-le.

Dar stiti, si eu am crescut. Si a inceput sa ma distreze teribil sa fac buhuhu catre ei. Si mi-am mai dat seama de ceva. Unii dintre cei care reusesc sa-si tina cumpatul in preajma mea. Sunt asa de reusiti. Oh-la-la. Incat merita toata ostracizarea.

Sunt cireasa si sperii barbatii. Muuahahahaa.