vedetele noastre sunt de carton au ba?

Este intrebarea pe care o pune hotcity blogosferei feminine. Pentru inca o editie proaspata din concursul cu premii in publicitate online.

Si la care mie mi-a venit, cum am vazut-o pe ea, tema, sa scriu eu repede eu, prima. Eu, pentru ca am o parere, eu.

Rade si cireasa cu gura pana la urechi de tot soiul de fapturi venite cu circul. Si construite din carton amestecat cu paiete pisate, par intins cu placa, gloss de buze, solar, tocuri prea inalte, botox, chei de la jeep, oooooo, viata mea si photoshop.

Asta e imparatia cartonului rasare. Din care fac parte cu nesat si barbati si femei deopotriva. Se calca pe picioare ca sa intre aici, oase regesti. Sa se aseze in jiltul de carton masiv. Sa poarte coroana cu nestemate de carton. Sa loveasca pe micul ecran cu sceptrul de carton.

Dar uneori personalitatile astea care poarta eticheta de vedete. Si mai fura din prime time-ul imparatiei de mai sus. Mai sunt plasmuite si din alte materiale de constructie. Unele mai solide si cu o imagine mai buna in piata.

Trebuie doar sa ai putintica rabdare, sa judeci fiecare vedeta separat de vedetism. Unde vedetismul este actiunea de a te comporta ca atare. Care le iese mai bine sau mai jalnic. Totusi un rezultat firesc al statutului de vedeta, ar zice cireasa. Chiar daca toata lumea pare scarbita de asta.

Sunt sigura ca oamenii nu ar aprecia o vedeta care ar manca, cumpara si calatori la fel cu ei. Vedetele stralucesc diferit. Si merg la toaleta diferit, probabil cu mai mult stil. De-aia au iesit in evidenta din vitrina cu multimea de produse.

Zic eu ca exista in Romania si vedete facute din ne-carton. Parca nu m-as baga sa vorbesc despre barbati. Nu de alta, dar cand vine vorba de vedetele care mi se par mie vedete pe bune. Ma pierd cu firea lamentabil.

Sunt gata sa fac declaratii care ma trec in lumea celor vulnerabili. Si nu pot sa-mi permit asta. Am si eu o demnitate, chiar daca labila cand vine vorba de vedete masculine. Deci o sa tac despre a, despre c, si chiar si despre b. Ah, ce greu e sa tac despre b.

Dar as alege un exemplu extrem de controversat. Mihaela Radulescu. Care mie mi se pare o vedeta pe bune. Cu tot ce-i trebuie care sa o califice asa. Asta nu insemneaza ca tot ce face ea imi place. Nu. De fapt nici nu prea stiu exact ce mai face ea.

Dar zau mi se pare ca e o vedeta solida. Care apare la televizor nu doar pentru ca este frumoasa. Si desteapta. Si razbatatoare. Si sexy. Apare pentru ca are atitudine cu carul. Pentru ca e curajoasa. Pentru ca se implica in multe lucruri.

Pentru ca reuseste sa iasa mereu sus, ca uleiul peste apa. Ceea ce alte vedete mai schiloade ca structura. Alde bambi, bumbi, blombi, sexy, plexi, rexy nu reusesc. Ea reuseste mereu. Asta inseamna o vedeta care nu e de carton.

Si avem cateva. Avem destule, zic eu. Poate nu suficiente cat sa reduca la tacere pe vecie armata de carton. Dar suficiente cat sa avem la ce ne raporta. Cand vorbim despre un subiect asa de delicat.

Rog exemple de vedete care vi se par de ne-carton. Daca sunteti cumva de-o parere cu mine. Adica de parere ca ele exista si respira pe plan mioritic ca oriunde altundeva.

sufrageria mea da semne de viata

eu sunt doar o bucata cireasa. si am un apartament cu 2 camere.

mai am si bucatarie, care e tot un fel de camera mica. si si baie. unde e destul de misto incat sa petreci ceva timp de calitate. tu cu tine. sau tu cu altii. deci un univers de posibilitati. ce sa mai. prea multe chiar.

dar sa vedeti. poate tocmai de-asta a fost posibila urmatoarea situatie absurda. a fost o vreme cand sufrageria mea era parte din casa. o tratam cu respect si caldura. ca pe toate celelalte incinte. petreceam timp acolo. cel putin dublu cu cel din cada.

sufrageria mea avea si televizor pe care rulau animale. cateodata, rar, si oameni. dar si aia pe VH1. si o pendula care mergea tihnit. si facea ding-dong. la ore si la jumatati.

am mancat de cateva ori si seminte acolo. uitandu-ma la niste meciuri in care juca si banel. da, stiu cine e banel.

intr-o buna zi televizorul a plecat spre alta locatie. mai buna, imi inchipui. vezi post de ieri. altfel n-are fi plecat. ma rog. si aproape in acelasi timp pendula s-a oprit.

si uite cum timpul a inghetat in sufrageria mea. care si-a dat obstescul sfarsit. cu un horcait groaznic. la un inceput de primavara.

m-am speriat ingrozitor. dar am tot sperat ca lucrurile o sa se indrepte de la sine. stiti, cum ne mai trece si noua cate o raceala. fara sa trebuiasca sa facem cine stie ce pentru asta.

am continuat sa aerisesc cu sfintenie mereu. sa dau perdelele la o parte. sa le trag apoi la loc. sa aprind cateodata lumina. si sa o sting. sa ating o mobila, 2. in contra vointei mele. dar le-am atins.

degeaba. sufrageria mea a ramas moarta. cu ochii inchisi. si mainile impreunate pe piept. pana in zilele noastre. desi a trecut ceva timp. un an jumate.

restul casei e asa de prietenos. dar cand sa te apropii de sufragerie, incepe sa bata un vant suierat. cad bucati de gheata. si se aude larma mare. in plus, se pune in fata un zid gri. din material poros. si sigur ca te lasi pagubas.

ce pacat. sufrageria mea e frumos decorata. are covor turcesc de culoarea cireselor salbatice. de culoarea mea, adica. are canapea confortabila. si cam tot ce trebuie ca sa fie ok. dar nu e.

si totusi frumoasa din padurea adormita da semne cum ca s-ar scula. am auzit prin perete niste cascaturi. e ceva forforta. si parca nu mai e asa de frig.

ieri am auzit si pendula. pentru prima data dupa muuuult timp. nu cred ca e chiar intamplator. sa fi venit vremea?

alegerea altei cirese privind modul in care sa-si petreaca ultimele ore inainte de presupusul sfarsit al lumii sau uite ce mai subiect monden

meniul zilei: previzibil, sfarsitul lumii.

ce sa fac daca societatea care se uita la televizor ma constrange. cica sa intru si eu in hora mondena. sa ma leg de subiectul zilei. desi eu traiesc in livada mea. unde zau ca nu e cablu tv.

am crezut ca sunt mai intelectuala. dar uite ca nu. am crezut ca sunt mai sofisticata. dar vax albina. am crezut ca sunt complexa. dar ce structura simpla are cireasa. mereu descopar asta. mereu ma minunez. mereu va zic si voua.

toate actiunile pe care mi le-as inghesui astazi in program sunt primare. dar ce primare. ultimele ore de viata ar fi un festin de simturi. dar ce festiiiin.

atinge-ma aici. vreo 2 ore. lasa-ma sa vad ce-i acolo. vreo 3 ore. vreau sa inghit asta. in continuu.

vreau sa pun burta la cale. traiesc ca sa mananc. nu invers. desi stiu ca asa ar fi potrivit. tort de ciocolata de la capsa. carne vie dintr-o vaca recent taiata felii, de preferat in fata mea. adica biftec tartar. cu un ou ne-pui trantit fleashc, deasupra.

sa beau bine. cu prietenii. niste beri multe la rece. heineken. sa ma rad tinandu-ma cu mainile de burta. de sa cad de pe scaun. si sa fac dragoste de calitate. aici e aici. mai complicat. dar when there's a will there's a way. si will e. va zic.

si daca mai capat 2-3 placeri ici si colo. cum ar fi masaj facut de doamna geta. si daca ma uit la nori. cum trec asa, in ritmul lor.

daca miros si ma si tavalesc prin niste iarba proaspat taiata. si strabat in galop o padure. si beau fresh de portocale. apai zau daca mai am ceva urgente.

oh. draga cireasa. asa ar fi ales si peter pan. si forrest gump. cu minidiferente. ca unul era prea mic. si altul prea naiv.

asta ar face o cireasa. daca pe bune s-ar sfarsit lumea azi. dar cum nu, am tot timpul. si asta este fascinant. cata treaba am. nu-mi vad capul.

dar daca totusi...