eu sunt doar o bucata cireasa. si am un apartament cu 2 camere.
mai am si bucatarie, care e tot un fel de camera mica. si si baie. unde e destul de misto incat sa petreci ceva timp de calitate. tu cu tine. sau tu cu altii. deci un univers de posibilitati. ce sa mai. prea multe chiar.
dar sa vedeti. poate tocmai de-asta a fost posibila urmatoarea situatie absurda. a fost o vreme cand sufrageria mea era parte din casa. o tratam cu respect si caldura. ca pe toate celelalte incinte. petreceam timp acolo. cel putin dublu cu cel din cada.
sufrageria mea avea si televizor pe care rulau animale. cateodata, rar, si oameni. dar si aia pe VH1. si o pendula care mergea tihnit. si facea ding-dong. la ore si la jumatati.
am mancat de cateva ori si seminte acolo. uitandu-ma la niste meciuri in care juca si banel. da, stiu cine e banel.
intr-o buna zi televizorul a plecat spre alta locatie. mai buna, imi inchipui. vezi post de ieri. altfel n-are fi plecat. ma rog. si aproape in acelasi timp pendula s-a oprit.
si uite cum timpul a inghetat in sufrageria mea. care si-a dat obstescul sfarsit. cu un horcait groaznic. la un inceput de primavara.
m-am speriat ingrozitor. dar am tot sperat ca lucrurile o sa se indrepte de la sine. stiti, cum ne mai trece si noua cate o raceala. fara sa trebuiasca sa facem cine stie ce pentru asta.
am continuat sa aerisesc cu sfintenie mereu. sa dau perdelele la o parte. sa le trag apoi la loc. sa aprind cateodata lumina. si sa o sting. sa ating o mobila, 2. in contra vointei mele. dar le-am atins.
degeaba. sufrageria mea a ramas moarta. cu ochii inchisi. si mainile impreunate pe piept. pana in zilele noastre. desi a trecut ceva timp. un an jumate.
restul casei e asa de prietenos. dar cand sa te apropii de sufragerie, incepe sa bata un vant suierat. cad bucati de gheata. si se aude larma mare. in plus, se pune in fata un zid gri. din material poros. si sigur ca te lasi pagubas.
ce pacat. sufrageria mea e frumos decorata. are covor turcesc de culoarea cireselor salbatice. de culoarea mea, adica. are canapea confortabila. si cam tot ce trebuie ca sa fie ok. dar nu e.
si totusi frumoasa din padurea adormita da semne cum ca s-ar scula. am auzit prin perete niste cascaturi. e ceva forforta. si parca nu mai e asa de frig.
ieri am auzit si pendula. pentru prima data dupa muuuult timp. nu cred ca e chiar intamplator. sa fi venit vremea?
luni, 29 septembrie 2008
sufrageria mea da semne de viata
Etichete: frumoasa din padurea adormita, gheata, pendula, sufragerie, tv
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
O miniona singurica in tot apartamentu ... mmmmmm ! ;)
da, iti dai seama cat spatiu
Io-mi dau seama, de-aia faceam -> MMMMMMMMMMM !!!!! :)))))))))
Trimiteți un comentariu