imi vor vecinii sfarsitul?

Pentru ca altfel eu una nu pot sa pricep cum de nu vine nici macar unul dintre ei. Nici macar unul din cei care cresc animale. Si deci sunt mai milosi. Nici unul nu vine sa-mi bata la usa. In pantecul noptii. Cand fac sexualitate si sexism.

M-am gandit de multe ori. Ei n-au cum sa fie siguri. Daca eu traiesc clipe de extaz. Cazul fericit.

Sau intre timp m-am facut actrita. Si repet pentru o piesa sangeroasa sau pornografica. Cazul neplacut. Trebuie sa-mi fie tare greu acum cu reorientarea asta profesionala. Si chiar in plina criza, of.

Sau picur pic-pic-pic stropi de agonie. In timp ce niste hoti imi fura tot si ma si leaga fedeles. Si eu urlu cireasa ingrozita. Ca ei fug cu laptop-ul meu in care am toate materialele. Cazul trist.

Ce ma deranjeaza e ca in rarele momente. Cand ne intalnim pe scara. Sunt mierosi, ca si cum ma adora. Si isi dezvelesc dintii de atata placere sa ma vada. Ce faci cireasa. Uite am gatit varza. Na si tu, ca stiu ca ti se intaresc sfarcurile de pofta.

Si cum cade inserarea. Parca nici nu-i mai intereseaza ca exist. Nu stim cireaso de ce chirai ca din gura de femeie. Si nici nu prea ne pasa. Le avem si noi pe-ale noastre.

Cred ca dintre multele defecte pe care le au mereu vecinii. Atitudinea manfisista este unl dintre cele mai scarboase. Chiar daca jenant. Mult mai potrivit cu ce astept eu de la dumnealor. Ar fi sa bata la usa. Si sa intrebe direct.

Cireaso: iubesti? sau mori? Cat le-ar lua? O nimica toata. Dar ce sa mai. Cand omenie nu e, nimic nu e.

Si dupa aia mi-am dat seama ca lucrurile se leaga.

Doamna doctor de vizavi. M-a intrebat in cateva randuri pana acum. Daca nu cumva vreau sa-i vand ei apartamentul. Lucru care m-a facut sa ma enervez major. Sa mi se incalzeasca si sa mi se faca rosu instant capul. Si sa-i scuip nitel venin pe taiorul caraghios.

Si poate ca e un complot in tot blocul. Si de fapt ei spera intr-ascuns. Freacandu-si mainile. Ca eu mor in sfarsit de placere dupa fiecare noapte de dragoste. Sau ca dau hotii.

Dar cireasa nu se pierde. Ci cu fiecare noapte cireasa se transforma. Deci vecini, puneti-va pofta in cui.

tehno-cireasa

Azi nu e despre Austria. Nu ca nu mai am eu ce zice. Dar m-am gandit ca voi aia care cititi zilnic. Nu mai puteti duce. Asa ca e pauza o zi. Apoi poze.

Cu doar un an jumate in urma. Cand o cireasa pleca in calatorie. Avea cu ea o geanta plina ochi cu rochii, cercei, pantofi si niste cosmetice. A, si niste carti indesate pe ici pe colo. Dar cam asta era.

Si totusi vine o vara in care cireasa achizitioneaza un laptop. De culoarea si consistenta zaharului cubic rafinat de multe ori. Si cu un mar luminos frumos inscriptionat. Din care a muscat cineva cu sete de tehnologie.

Asa. Si cireasa incepe sa-l poarte cu ea peste tot. Laptop-ul vede in modul asta simplu toata tara. Si apoi vede si niste vecini. Hello Sofia, hello Chisinau, hello Istanbul. Si se naste asa o prietenie sincera si dezinteresata.

Incat daca cireasa pleaca sa cumpere paine, laptopul vine cu ea sa o tina de mana pe drum. Daca cireasa doarme, laptop-ul vegheaza grijuliu la capatai si ii trage pilota pana sub barbie. Daca cireasa face baie, laptop-ul ii intinde la momentul potrivit prosopul.

Dar ce e un laptop fara de un stick? Nu face cat o ceapa degerata. Cireasa achizitioneaza un stick incapator. Si lucruri incep sa intre si iasa. In miscari de du-te vino. Dinspre si inspre laptop.

Dar cireasa, sfatuita de laptop. Incepe sa prindul gustul pentru imortalizarea de momente Kodak. Asa ca achizitioneaza un aparat slim tare. Inofensiva tehnologie in viata unei cirese.

Si odata proprietara a unui astfel de obiect. Cireasa trebuie sa devina vrand-nevrand si stapana unui card incapator. Totul vine la pachet cu incarcator de aparat foto. Si niste fire. Bineinteles, imi trebuie ca aerul si imi si cumpar un cititor de card.

Iar dupa ce ii scrie lui Mos Craciun. Si il trage de haine si il implora. Si il hartuieste si il ameninta. Cireasa primiste un hard extern frumos nevoie mare, de culoarea zmeurei.

Unde poate sa-si stocheze toate informatiile si imaginile pe care le emite intreaga viata. E un hard extern de 320 de giga. Care se vara direct in laptop. Deci acum, cand cireasa pleaca in vacanta. Are si un rucsacel care contine.

Un laptop, incarcator de laptop si un stick. Aparat foto, incarcator de aparat foto, cititor de card foto. Un pachetel de fire facute sul. Si hard-ul extern, care poate trece oricand drept o posetuta eleganta pentru mers la o petrecere.

Dar acum, acum imi trebuie neaparat niste boxe pentru laptop plus un iPod gras. Si o instalatie pertinenta de ascultat muzica decenta. In care pot infige iPod-ul obtinut mai sus si totul merge struna.

Apoi un mp3 player pentru masina. Si o magazie de CD-uri incapatoare. Care sa schimbe muzica doar la un click in timp ce conduc. Si sper sa reusesc curand sa achizitionez si inca o baterie pentru laptop, pentru calatoriile mai lungi.

Doar peste putin vreme va fi in mod sigur timpul pentru un aparat foto mai performant, si mai subacvatic decat asta. Pe care oricat am incercat sa-l oblig, nu vrea in ruptul capului sa faca poze intr-o cascada. Ce vreti, are principiile lui.

So, cu putin noroc. Cand va pleca la vara in vacanta. Cireasa va avea si un bagaj imens, blindat. Care sa contina in mod armonios toate cele de mai sus. Si poate si un bonus de tehnologie aparuta intre timp.

Pentru ca lumea e in continua evolutie. Iar cireasa de la tara. Cea care credea ca se poate trai elegant fara tehnologie. Ei bine, cireasa e in plina evolutie tehnologica si ea.