cum il incep, asa il am

Despre noul an este vorba. Da, chiar asta care se inscauneaza acum. Si de prima zi din el, care se intelege ca este cruciala.

De cativa ani buni mi s-a instalat convingerea asta ferma. Ca ce aleg eu sa fac sau nu pe 1 ianuarie o sa ma bantuie 364 de zile fara oprire.

Prin urmare, trebuie sa fiu extrem de atenta cu ce ma indeletnicesc in aceasta prima zi a unui nou inceput. Trebuie sa raman lucida si sa nu ma culc pe-o ureche.

Nu o sa ma ocup doar cu ingrijirea unei mahmureli. Sau indesarea de cantitati importante de mancare in stomacul deja largit peste masura. Nu.

Avem treaba anul asta. Nu-i timp pentru taiat frunze la caini. Primul lucru pe care il voi creste cu atentie si de care ma voi ocupa ca de copilul meu este activitatea sexuala din aceasta zi.

Inca nu pot sa uit anul ala in care am avut neglijenta ca in primele ore, pe 1 ianuarie, sa practic sex de necalitate. Si am fost sortita sa nu-mi revin din asta timp de 12 luni lungi.

Noptile mele din acel an de negratie au tot cazut la controlul CTC, una cate una. Oricat m-am straduit, tot ce am atins s-a transformat in dezolare senzuala. Dar am invatat din greseli. Si acest 1 ianuarie o sa fie cu ah si oh.

Apoi zbarrrrr la cosmetizarea parului nedorit de pe corp. Potrivit teoriei mele, daca ma prinde 1 ianuarie cu par neeradicat, o sa fiu paroasa tot anul. Nu-mi permit asa ceva, am o imagine de aparat.

Continui cu eforturi sustinute pentru o digestie reusita. Cine vrea sa fie balonat tot anul? Not me. O sa mananc usor si sanatos. Asta e ceva care intra si pe rezolutie. Pana la urma da, cam totul trece prin stomac. Suna primar dar de fapt este complet filosofic.

Dar sa mai las vorbele de saga. Am noroc ca inceputul asta ma prinde by default langa prieteni buni. Pentru ca eu asa vreau sa ma trec prin orice mi se pregateste. Alaturi de cat mai multi oameni misto. Si uite ca imi iese.

O sa dorm bine, o sa vorbesc cu toti cei dragi langa care nu pot fi. O sa si muncesc ceva, chemand muza in ajutor. Am multa treaba anul asta la serviciu si ambitii cat casa. Trebuie sa ma reinventez si sa ma expandez precum o floricica de porumb in ulei incins.

Chiar mi se pare ca am de-a face cu un nou inceput. Si desi 2009 a fost un an foarte bun, insist ca asta sa fie si mai bun. Parca sunt mai coerenta si mai pusa pe pozitii pentru tot ce vine.

Aveti grija sa faceti ceva bun azi, neaparat. Ceva care sa va placa, ca sa o duceti bine tot anul. Cireasa insista si este foarte serioasa despre asta. La multi ani.

oaia porno

Oaia porno este o idee care ma bantuie de ceva vreme. Si uite cum locul de munca rezoneaza cu traznaile care se scurg din capul de cireasa.

Cu tulburator de talentata desenatoare Nadia la butoane, Oaia porno a prins viata. Gasiti felicitari cu ea aici. Si puteti sa va faceti scenaristi, inventand dialogurile dintre oile ce sufera de diverse fetisuri.

Have fun. Eu am avut deja si inca mai am.

cine locuieste in vezica mea?

Cine locuieste in vezica mea? Si de ce?

Pe ce criterii a ales vietatea groazei locul asta. Probabil mai mic si mai neospitalier decat alte vezici. Ma gandesc asa pentru ca si eu sunt maruntica.

Am mai scris despre cistita. Si am amintit si atunci de prezenta unui potential chirias nepoftit.

Ce chestie, cand eram mica se tot pomenea termenul asta in legatura cu mine. Adultii ziceau ca sigur am. Dar era vorba despre paduchi. Care mi se tot lipeau de cap si nu mai voiau usor sa plece. Trebuia sa tai parul blond, sa ma dau cu gaz, sa ma scutur tare.

Ma rog. Ziceam eu ultima data ca trebuie ca locuieste cineva in ea. Dar ezitam atunci cu teoria asta. Era mai mult o figura de stil. Acum sunt sigura. Am in vezica nu o vietate, ci o familie intreaga de locatari din soiul cel mai rau.

Familia asta de mitocani, ca altfel nu stiu cum sa le zic, are un stil de viata dezordonat si excentric. Se comporta exact cum uram noi sa avem niste vecini.

Vorbesc tare, ca si cum sunt numai ei pe lume. Au si un caine care alearga neobosit toata ziulica prin vezica. Si latra asa de intaratat incat face vibratii. Care ma ating pana-n sambure.

Membrii, tata, mama si doi baieti, cred, deschid geamurile larg. Si asta iarna-vara. De-acolo, din josul fiintei mele, imi urca in tot corpul frisoane. Care imi fac perii de pe maini gaina si ma fac irascibila.

Trantesc usile tare, parca inadins. Cand eu vreau sa lipesc pleoapele si sa fac incantatii pentru binemeritata odihna, ei pun manele. Freaca toata ziua pardoseala cu niste materiale abrazive. Provoaca avalanse si cutremure, doar ca sa se distreze.

Daca ma apuca pipi pe undeva prin afara unei incinte, e groasa. Ei fac ce fac, se agita acolo, si reusesc cumva sa scurteze plaja pe care o am de obicei. Eram capabila sa ma tin un timp x. Acum nu mai raspund de putirintele mele.

Cum am senzatia de pipi, cum trebuie sa ma eliberez numaidecat. Daca ma vedeti prin oras mergand contorsionata caraghios, sa stiti de ce. Nu, nu cred ca asa e cool. Pur si simplu incerc sa ajung la baie.

Cateodata sarbatoresc ceva. Ma prind de asta pentru ca slobozesc acolo, jos, artificii. Apoi fac sa sara dopuri de sampanie si cionesc pahare mari, cu zgomot. Rad ca niste nesimtiti. Si putin le pasa ca eu tresar din senin.

Sunt in pericol sa ma fac de ras cand fac mutre schimonosite in timpul orei de sport. Sau invitata fiind la cineva la masa. Sunt ingrozita sa nu ma apuce chiar cand aduce omul mancarea. Cum e sa strambi din nas taman la vederea bucatelor?

Exista si situatii cand imi place si mie cineva. Si dupa ce bineinteles i-am scrutat bine sufletul, timp de luni de zile, as vrea sa devin mai apropiata de corpul lui fizic. O reactie fireasca, spun eu.

Ei bine, taman atunci familia asta prost crescuta si fara niciun Dumnezeu innebuneste de-a binelea. Isi pun picioroange si se antreneaza cu ele prin casa. Ma trag de maneca si cand nu le dau importanta, urla de-acolo de jos, cat ii tin bojocii.

Taman atunci vor ei, vezi bine, sa mearga la baie. Si cum fara mine nu se poate, de aici conflictul de interese. Eu sincera sa fiu, cred ca nici nu e o urgenta pentru ei. Dar pentru ca isi dau seama ca ma simt bine, vor cu orice pret sa-mi strice cheful.

Nu stiu cat mai pot indura asa. Mi-e ca imi pierd rabdarea de tot. Si asa a mai ramas extrem de putina. Si trimit peste ei toate urgiile pe care le poate dezlantui o cireasa. Peste o familie netrebnica ce locuieste la ea in vezica.

Eu nu zic, nu sunt genul nemilos, care ar arunca fiinte in strada degeaba. Dar nici asa nu se mai poate. Am si eu o demnitate. Si in fond, vezica asta e a mea. Si nu inteleg sa inchid ochii la asa neamprostie.

sfarcurile nu stiu ce-i supararea

Ce ma fac eu. Am aflat de la scoala ca sexul barbatesc nu stie carte. Si m-am mirat atunci de asa atitudine. Hai, domnule, chiar asa? Ce, suntem barbari? Am batut sexului obrazul. Sa-ti fie rusine, nemernicule. Voi, toate sexurile, sunteti la fel.

Dar acum am eu o situatie. Si am inceput brusc sa am intelegere pentru sexul unora si altora, cand el se dovedeste a fi analfabet. Uite cum sta treaba. Am investit in sfarcurile mele educatie. Si totusi ele nu stiu sa fie solidare cu mine, in rarele situatii cand le-o cer.

Intr-o zi a inceput sa ploua mocaneste in viata mea particulara. M-am bosumflat si colturile gurii mi s-au lasat in jos. Le-am tarait eu pe colturile gurii astea pe unde am mers. Prin masina, pe nisip, pe caldaram. Si pe afisajul din ochi am postat anuntul "suparata nevoie mare".

Am inceput sa oftez des si neconsolata in batista. Vrand, vezi Doamne, sa inteleaga persoana care a adus ploaia ca e chiar groasa. Ca sunt suparata pana la loc comanda. Si ca nici nu stiu ce ar trebui sa faca ca sa mai pot zambi din nou. Atata de mare e drama.

Asteptam acum din partea andrisantului penitenta maxima. Ma uitam folosindu-ma de coada ochiului stang. Si-i urmaream ca un animalut fiecare miscare. Ia sa vedem, da semne cum ca ar vrea sa-mi dea luna de pe cer, doar sa zambesc instant?

Cat despre penitenta, daca nu ma asteptam chiar la nuiele care sa-i lase vergi pe spatele cel drag, in timp ce eu ma uit incruntata. Macar un noian de cuvinte potrivite. Care sa ma convinga cumva ca a inteles si ca in vecii vecilor nu va mai apuca asa poteca de rau augur.

Numai ca am ignorat o treaba. Sexul nu o sti el carte. Dar in mod sigur sufera de intuitie feminina sau o optiune similara, de tip masculin. Asa ca purtatorul lui s-a gandit ce s-a gandit. Si apoi a apasat 2 butoane, acolo, cica la intamplare.

Eu am ramas incruntata si suspinand neconsolata in batista-mi iluzorie. Dar sfarcurile, sfarcurile, of. In loc sa-mi tina isonul si sa stea nepasatoare la orice, s-au inveselit de asa intruziune.

Si au inceput practic sa stea de vorba cu insusi aducatorul ploii pe pamant. Ca ce mai faci. Ca uite, noi suntem sfarcurile. Poate nu ne-ai observat pana acum. Dar hai sa ne dam in vileag. Ne-am saturat sa stam in umbra. Ce ne bucuram sa te vedem, bine ai venit.

Eu m-am rastit pe furis la ele. Tradatoarelor, relaxati-va acum. Daca voi va comportati asa de usuratic, nu ajungem nicaieri. Trebuie sa lucrati cu mine, nu impotriva mea. Culcat!

Ele nu si nu, tot chicoteau. Ca uite ce bine ne intelegem cu domnul asta. Tu esti nebuna cireaso si noi trebuie sa te aducem pe calea cea buna. De ce vrei tu sa ne strici ziua. Nu ajunge cata rautate e pe pamant? Chiar si tu cireaso ne pui bete-n roate?

M-am concentrat cat am putut. M-am gandit la africanii fara acces la apa potabila. Sfarcurile nimic. La planeta care acum, cand vorbim, sufera stricaciuni ireparabile. Sfarcurile tot tantose, cu tupeu.

Mi-am adus aminte ca e criza. Si ca s-ar putea sa nu am bani sa merg degraba in Australia. Unde am treaba sa vad niste prieteni si niste canguri. Sfarcurile parca mai ghiduse ca niciodata.

Si mi-am dat seama ca pur si simplu nu am cu cine lucra. Ca degeaba ma cred stapana pe corpul meu de cireasa cu pielita subtire. Luat ca un tot sau pe bucati independente. Sfarcurile mele au viata proprie si sunt vesele din fire. Ele nu stiu ce-i supararea.

ce nu face cireasa pentru o freza smechera

Am observat cu bujori in obrajori ceva. Mie parul imi sta cel mai bine dupa o dimineata care incepe cu dragoste. Nu de viata sau de semeni. Ci dragoste pur fizica. Like on Animal Planet.

Sigur, s-ar putea ca la asa descoperire sa ma fi ajutat si prietenul meu imaginar, I. Dar odata revelata chestia asta, trebuie sa ma ajut singura mai departe. Sa o potentez cum oi putea. Pana ating culmi nebanuite. Asta inseamna progres personal.

Nu vedeti ca in lumea in care traim, fiecare e pentru el? Ador zicala asta apocaliptica. Nu ma pot baza ca in fiecare dimineata de la Dumnezeu parul meu o sa poarte pecetea proaspata a iubirii. Deci trebuie sa inventez altceva pentru dimineti mai putin daruite de zei.

O precizare. Eu n-am parul cret. Si nici cine stie ce volum nu are. De-astea nu pot fi absolut niciodata confundata cu sobolanul care s-a spalat cu Foltene. Si totusi, dupa o dimineata de dragoste, arat mortal. Cazi jos cand ma vezi.

Cand ma ridic din pat, tot capul sufera de greutatea unor bucle fabuloase. Sunt asa de multe si atat de placut involburate. Incat capul de cireasa, cel ce ascunde mintea ei, abia poate sa mai stea drept. Si sa le poarte falnic.

Cum sa nu vreau sa am mereu 200% volum si 546% mai multe bucle? E omeneasca dorinta mea. Dar cum nu beneficiez 365 zile/an de luxul de a-mi incepe viata astfel, pe cale sexuala, adica, m-am gandit la urmatoarea strategie.

Sa incerc sa refac de una singura traseul & miscarile unui act de amoros impartasit. Cu speranta de a obtine par frumos la final. Chiar daca pentru asta trebuie sa ma muncesc enorm. Ei bine, o sa simulez si mimez la repezeala niste miscari studiate cu grija.

O sa ma spal pe cap. O sa ma reped in bucatarie sa fac cafea. Cu parul ud, asa. O sa pun paine la prajit. Cu parul ud. O sa intru putin pe net. Rrrr, cu parul ud. Pun si de ceai. Indicatie scenica: parul este el inca ud. Dar totusi putin zvantat, da?

Apoi o sa-mi iau avant din hol citire. Si o sa ma reped in marsarriere catre pat. Unde o sa ma trantesc surprinsa de mine si de viata, direct pe spate. Apoi o sa prestez niste miscari marunte. Eu cu mine si pentru mine.

O sa petrec o vreme concentrata in acest du-te vino. Executat aproape in acelasi loc. Plaja miscarii trebuie sa fie tare mica. Numai asa se obtine o frecare intensa a partii din spate a capului de asternut. Si in final, sper eu, par valvoi.

Imediat dupa, ma voi zvarcoli in fel si chip printre perne. Ca un peste pe uscatul dormitorului. Inchipuindu-mi ca ma lupt cu Xena, printesa razboiului din televizor. Voi folosi aici modelul unei gaini fara cap.

Scopul este in aceasta faza obtinerea transpiratiei. Cred ca in acest moment parul este deja intr-o formula avangardista. Dar are nevoie de un bust de umezeala. Daca ma plictisesc sa ma rasucesc asa, cred ca pot inlocui cu o alergatura sumara prin sufragerie.

Apoi ma arunc iar in pat. Tot ca suflata de o explozie, tot pe spate. Si imi lipesc perna de gura si nas. Tragand-o incet peste fata, ea turtita fiind, in sus, spre crestetul capului. Ca sa conduc toata constructia capilara inspre spate.

In timpul asta ma apuc sa si strig ceva. De neinteles, dar tare sa fie. Cat sa bulversez vecinii. Recunosc ca nu stiu daca partea vocala chiar ajuta parului. Dar ce ma fac daca tocmai aici sta magia frezei mele post-iubire?

Apoi reiau miscarile marunte. Dar am grija sa ma presez tare de cearseaf si cu laterala dreapta de cap. Si cu cea stanga. Apoi beau apa. Cine stie, poate si asta ajuta nitel.

Apoi zambesc si ma duc pana la baie. Apoi ma intorc in dormitor. Si ma arunc vitejeste inainte, pe burta. Sa mai dau podoabei din cap o pauza. Si sa o fac sa se aseze in pozitie normala. Sa vedem cum pica.

Incerc acum sa determin diametrul patului folosindu-ma de corpul meu. Tin capul lipit de asternut si ma frec de fiecare centimetru de cearseaf. Ca si cum acolo, in freza, ar sta aparatul de masurat.

Apoi arunc o perna pe jos. Intonez un imn de multumire zeilor. Si ma imbrac sa ma duc la serviciu. Ar trebui sa iasa bine. Sa-mi tineti pumnii.

cireasa si barbatii asiatici

Daca e sa ma iau dupa privirile hulpave, as zice ca asiaticii au placut-o pe cireasa.

Privirile oblice pe care barbatii asiatici le-au aruncat zonei mele toraco-abdominale au persistat timp de 23 de zile. Cu o medie de 16 ore/zi si o usoara crestere in weekend. Am apreciat insa bunul lor simt si disciplina de fier si stapanirea de sine.

Doar unul din cateva milioane de barbati care s-au bucurat de asa priveliste opulenta a ciupit-o pe cireasa de bucile de fier. Acest fapt reprobabil s-a petrecut in Guangzhou, capitala regiunii numita Canton.

Ca sa tragem o linie, cred ca da. Asiaticilor le plac sanii mari. Ce nu prea inteleg este de ce se uitau si femeile asiatice cu atata fervoare, tot la sanii de cireasa. Dar na, diferente culturale.

Cat despre cireasa, ea nu a facut prea mari nazuri. Avand oarece propensiune catre sexul tare si foarte tare in general, a gasit si aici la ce sa se uite. Si poate spune cu mana pe inima chircita de emotie ca barbatii astia sunt tare frumusei.

Ca sa ma intelegeti mai bine, mi se pare ca arata ca niste aladini. Care pare ca au mereu cu ei lampa fermecata. Pe care, fireste, daca o freaca, iti/imi pot indeplini orice dorinta.

Recunosc, tinand codita pleostita-ntre picioare, ca parerea asta e pura speculatie. N-am rugat pe nici un asiatic sa-si frece de fata cu mine lampa aflata in dotare. Cum n-am beneficiat de niciun demo, nu pot sa vin aici cu o parere competenta.

Dar recunosc ca asa mi s-a parut. Si cum Asia are atat de multe lampi, poate cele mai multe lampi din lume pe metru patrat, am fost mai mereu putin ametita. Ca un fluture neputincios in toiul noptii. Care se simte iremediabil atras de lampa lui universala.

Dar sa revin cu date concrete, ca m-a furat putin ideea de lampa. O mare parte din barbatii asiatici au freze funky, taiate cu ciobul, si vestminte cool. In ciuda cantitatii mari de orez ingerate, ei sunt mai mereu slabuti.

Cireasa n-a putut sa nu se gandeasca la urmatorul scenariu. Ca in conditiile in care se arunca peste vreunul din greseala, ii farama oscioarele. Si este pasibila astfel de puscarie. Desi ea a cazut cu cele mai pasnice intentii, ca un sol de pace.

Barbatii asiatici care se intampla sa fie stransi in snopuri rad si isi dau ghionti cand trece o cireasa. Cam ca muncitorii de la noi. Dar fara fluieratul ala care te urmeaza dupa ce le-ai frant inima si suscitat lampa. Of, iar lampa, bat-o vina.

Desi adusi pe lume asa de bruneti incat au parul aproape albastru, o buna parte dintre ei merg la coafor. Isi coloreaza parul roscat, ca sa se faca astfel si mai frumusei.

Ce sa zic. Mie imi plac oricum. Sincer nu cred ca trebuie sa depuna atata efort si sa petreaca ore lungi cocotati pe scaunul stilistului. Dar ce vrei. Fiecare cum il taie capul.

Deci da. V-am spus ca barbatii asiatici sunt tare draguti? Acum ramane de vazut, si asta e treaba altora, nu a mea. Ca eu deja am investigat destul si am trasat o analiza antropologica aproape exhaustiva.

Deci e treaba altora, zic eu, sa descopere daca e adevarat mitul cu Durex. Care zice ca are doua dimensiuni de prezervative: pentru asiatici si restul lumii*. *Steluta explicativa: unde asiaticii beneficiaza si sunt utilizatorii celor mai minione dintre ele.

Stie cineva? Nu ca m-ar interesa asa, pentru mine. Dar ca fapt divers.

cireasa si cistita necinstita

*Acest post este despre ceva ce o femeie n-ar trebui sa vorbeasca, fiind un topic putin rusinos, asociat zonei inghinale. Dar cireasa nu cunoaste sentimentul asta, nu.

Parte dintre voi stiti ce inseamna cistita. Parte nu, si atunci sa explic in cuvinte putine: un fel de infectie pe care o au fructele. Si care se manifesta prin usturimi si dureri si frisoane atunci cand fac ele pipi.

Cistita vine de neunde si cand nu te astepti si pleaca cu greu. Poate fi declansata de frig la picioare, un microb rebel, sex apasat, sau o combinatie intre toate astea, in procente greu de dibuit.

Cireasa poate sa indure diverse dureri metaforice si fizicesti, dar senzatia cu care vine cinstita ba. Dardaind de friguri in toiul verii si mergand des la toaleta sa faca pipi desi nu mai are de unde, ca ea e maruntica, cirasa o ia razna.

Prin urmare, ar semna cu usurinta orice i s-ar baga sub nas in momentul in care este bantuita de flagel, daca solicitantul i-ar promite ca astfel se va izbavi. Norocul ciresei ca nu ii stie toata lumea slabiciunea.

Altfel probabil ca ar tot fi solicitata de catre semeni sa le coseasca iarba crescuta mare si sa o organizeze apoi frumos in capite in forma de inima. Grabeste-te cireaso, ca apune soarele. Si nu vrei tu sa uiti ca ai vezica?

Sa se taraie pe burta in pesteri umede, cautand un organism nou ce pare sa aiba habitat acolo. E important pentru stiinta, cireaso. Si o sa vezi ce bine o sa te simti cand il prinzi si ni-l aduci aici. Ca noua.

Sau este chemata de urgenta sa mulga o vaca naravasa pe inserat, cu grija sa nu-i rastoarne galeata plina. Cireaso, adu galeata fara niciun strop irosit si o sa-ti treaca negresit durerea.

Unde voiam sa ajung este aici. Ce credeti trebuie sa faca cireasa ca sa pacaleasca cistita sa plece la ea acasa. Boala perversa, aceasta loveste unde o doare pe dansa mai tare.

Cireasa trebuie sa se abtina de la a sorbi draga de cafeluta de doua ori pe zi, cum ii place dumisale. Cafeaua excita cireasa, si specialistii spun ca asta se intampla cu vezica cu tot.

Cireasa trebuie sa mai lase paharul cu zama portocalie, si sa bea in loc de asta apa. In timp ce semenii ei se veselesc, cireasa sta posaca, plouandu-i in gura de pofta. Cireasa trebuie sa se indoape cu afine, asta ingrozeste teribil cistita. De unde afine?

Cireasa trebuie sa se uite la mare dar sa nu se cufunde in unda ei. Apa rece face cistita sa sada mai bine in corpul astral de cireasa, si nu vrem asta. E cald afara, tare cald. Cireasa da tarcoale malului, fara o cafeluta in mana si vai, complet lucida.

Dar se abtine de la erezie. Pentru ca simte cum cineva, o faptura fara inima, locuieste la dansa in vezica si umbla acolo fara sa-i pese. Alearga prin incinta, deschide larg geamurile, pune muzica proasta si tare, facand totul sa vibreze.

Si in fine, cireasa, tineti-va bine, cireasa nu are voie sa se dragosteasca. Iubirea fizica o scoate pe cistita din minti. Si degeaba n-a baut ea cafea, si degeaba s-a abtinut sa plonjeze cu nesat in mare. Daca calca pe bec, s-a ispravit.

Se uita cireasa cu jind la cafea, la paharul portocaliu, la mare si la sex. Face un pas spre oricare dintre ele, si totul e pierdut. Dar ce viata e asta, sa-mi spuneti boieri dumneavoastra.

Pentru ca am uitat mentionez ceva: cand are cistita, cireasa trebuie sa poarte doar chiloti lalai din bumbac. Ce ironie. Iar cand in sfarsit are voie sa iubeasca, (daca se incumeta cineva sa treaca de budigai), trebuie sa o faca scurt, pe grabite. Facand pipi si inainte, si dupa.

Cistita, un fleac, m-a ciuruit. Nu credeam ca doare-asa.

cand iti moare la intrare

Parca mai ieri va povesteam cu emfaza. Cum sunt convinsa eu ca as scrie cele mai bune anunturi mortuare de pe pamant.

Chestia e ca nu m-am razgandit. In continuare exista sanse sa scriu cel mai bine din lume. Paranoia & aroganta, bata-le vina. Eu sa fiu sanatoasa.

Dar exista niste circumstante in care chiar si cuvintele emanate de un fruct. Se poticnesc si nu-si mai asculta stapana. Care le biciuie si le trage de par. Si le pune la colt pe coji de nuci.

Si le ademeneste cu o prajitura cu multa ciocolata. Si apoi le da afara si le cheama inapoi. Si le face si multe alte lucruri bune si apoi rele. Dar degeaba.

Sa vedeti care e treaba cu scrisul asta. Ma lasati, sper, sa fac o paralela cu sexul. Desi stiti ca asta nu e deloc genul meu. Hai sa facem doar astazi o exceptie.

Cand cineva imi zice cu speranta, vrand pasamite sa ma motiveze. Vezi, sa scrii bine si de data asta. Cat mai bine poti tu, ca avem o miza mare.

Deci cand scoate pe gura asta. E ca si cum mi-ar fi fixat bine capul intr-un suport, sa nu pot scapa. Si m-ar fi palit fulgerator cu o ghioaga cu tepi la tampla.

Dupa care mi-ar cere. Zambind cu blandete si ciupindu-ma cu simpatie de obrazul vanat. Sa cant coerent, in direct la televiziunea nationala. Toate melodiile din Jesus Christ Superstar. Cu tot cu orchestratia de rigoare. Si exact in ordinea din film.

Recunosc ca revelatia asta n-a venit la cireasa asa, singura. Am avut-o in urma unei discutii cu lamaie. In care ne-am dat seama ca soarta unui text poate fi pe veci pecetluita in rau. Daca suntem atentionate sa scriem bine.

In situatia asta cuvintele sunt sovailenice si iti mor la intrare. Cum inteleg ca se mai intampla cateodata cu sexul. Din auzite, normal. Pentru ca mie, eu, pe mine, ma. Deci mie nu vad cum ar putea sa mi se intample vreodata asa ceva. De neconceput. Nu?

Imi inchipui eu ca e ca si cum i-ai spune unui barbat. Cunoscut ca si armasar celebru, ce nu iarta nimic. Si caruia victima bine patrunsa trebuie sa-i ceara indurare sau macar o pauza de cafea.

Auzi, iubitule? De data asta chiar sa faci dragoste bine. Nu ca nu faci in general. Dar sa faci cat de bine poti tu. Vreau sa te simt in adevarata ta forma. Da-mi tot ce ai mai bun.

Am banuiala ca avantul se pleosteste, la fel si organul adjutant. E, asa e si cu pixul. Cel ce lasa pasta pe hartie. El nu mai poate face dantela de cuvinte, imagini si emotii. Daca e indemnat sa faca asta.

Asta a fost.

Dar va astept aici si maine, vreau sa impart atatea cu voi! Va simt asa de aproape ca si cum am fi prieteni vechi, de familie. Intru mereu cu emotie in aceasta lume virtuala dar totusi asa de reala pentru mine. Ramaneti cu mine, sa nu cititi alte bloguri, ca nu e bine. O sa incerc sa va ofer eu tot si zau ca urmeaza sa va impartasesc si alte simtaminte si intamplari, sper eu hazoase, din ceea ce mi-a fost dat sa traiesc pe acest pamant. Gasesc bucurie in acest jurnal si sunt emotionata ca sunteti alaturi de mine si ca ma urmariti. Chiar sunt uimita de succesul pe care il are, eu n-as fi banuit. Pe maine, atunci.

imi vor vecinii sfarsitul?

Pentru ca altfel eu una nu pot sa pricep cum de nu vine nici macar unul dintre ei. Nici macar unul din cei care cresc animale. Si deci sunt mai milosi. Nici unul nu vine sa-mi bata la usa. In pantecul noptii. Cand fac sexualitate si sexism.

M-am gandit de multe ori. Ei n-au cum sa fie siguri. Daca eu traiesc clipe de extaz. Cazul fericit.

Sau intre timp m-am facut actrita. Si repet pentru o piesa sangeroasa sau pornografica. Cazul neplacut. Trebuie sa-mi fie tare greu acum cu reorientarea asta profesionala. Si chiar in plina criza, of.

Sau picur pic-pic-pic stropi de agonie. In timp ce niste hoti imi fura tot si ma si leaga fedeles. Si eu urlu cireasa ingrozita. Ca ei fug cu laptop-ul meu in care am toate materialele. Cazul trist.

Ce ma deranjeaza e ca in rarele momente. Cand ne intalnim pe scara. Sunt mierosi, ca si cum ma adora. Si isi dezvelesc dintii de atata placere sa ma vada. Ce faci cireasa. Uite am gatit varza. Na si tu, ca stiu ca ti se intaresc sfarcurile de pofta.

Si cum cade inserarea. Parca nici nu-i mai intereseaza ca exist. Nu stim cireaso de ce chirai ca din gura de femeie. Si nici nu prea ne pasa. Le avem si noi pe-ale noastre.

Cred ca dintre multele defecte pe care le au mereu vecinii. Atitudinea manfisista este unl dintre cele mai scarboase. Chiar daca jenant. Mult mai potrivit cu ce astept eu de la dumnealor. Ar fi sa bata la usa. Si sa intrebe direct.

Cireaso: iubesti? sau mori? Cat le-ar lua? O nimica toata. Dar ce sa mai. Cand omenie nu e, nimic nu e.

Si dupa aia mi-am dat seama ca lucrurile se leaga.

Doamna doctor de vizavi. M-a intrebat in cateva randuri pana acum. Daca nu cumva vreau sa-i vand ei apartamentul. Lucru care m-a facut sa ma enervez major. Sa mi se incalzeasca si sa mi se faca rosu instant capul. Si sa-i scuip nitel venin pe taiorul caraghios.

Si poate ca e un complot in tot blocul. Si de fapt ei spera intr-ascuns. Freacandu-si mainile. Ca eu mor in sfarsit de placere dupa fiecare noapte de dragoste. Sau ca dau hotii.

Dar cireasa nu se pierde. Ci cu fiecare noapte cireasa se transforma. Deci vecini, puneti-va pofta in cui.

cireasa si rusinea de a se fi pregatit degeaba

Ciresei ii place usturoiul. Ciresei ii place ceapa. Ar manca chiar si tarta cu usturoi in loc de zmeura, daca s-ar gasi la French Bakery. Si rulada de ceapa in loc de mac, de la Ana.

Dar sigur ca nu pot manca decat rar. Pentru ca nu lucrez chiar intr-o livada unde fluturii ar putea lua pe aripile lor rasuflarea mea supraincarcata. Ci intr-un birou.

Dar in serile cand stiu ca nu sunt pusa in situatia sa-i vorbesc cuiva lucruri tainice, aproape de gura. Sau sa schimb saruturi pasionale. Mai scap in putineiul cu miasme. Unde ma cufund pana la gat. Si uneori las sa imi treaca si de cap.

Ziua 1. Trebuie sa am o intalnire potential romantica. Si desi am in frigider o portie buna din icrele cu ceapa ale mamei de cireasa. Vestite in tot sud-estul europei dar si in orientul apropiat, asia mica, america centrala si tasmania.

Icre carora cu greu poti sa le spui nu. Cand te cheama din frigider cu voce de sirena. Si facand semnul de vino-ncoa din degetelele subtiri facute din fire de ulei si lamaie, rezist. Le inchid usa in nas. Se aud ceva scancete, apoi nimic.

Resemnare de partea icrelor pasarite. Resemnare si de partea mea.

Date-ul se anuleaza. Lipsa unul din participanti. Aflu asta dupa ce iau cina indestulatoare. Nu mai e nimic de facut. Ma culc poftind la icre si dragoste. In orice ordine.

Ziua 2. Date-ul de ieri se reporteaza pe azi. Ma abtin de la icre. Ma spal proaspat pe cap. Cumpar niste chestii. Refuz alte programe care mi se ofera. Destul de tentante, zau asa.

Date-ul se anuleaza. Lipsa unul din participanti. Motive pertinente. Operatia a reusit, pacientul mort.

Ziua 3. Date-ul din ziua 1 reportat pe ziua 2 se reporteaza pe ziua 3. Cireasa cam exasperata. Dar cu inima deschisa. Cireasa si romantismul, un film de success.

Mai e nevoie sa explic? Ma abtin de la icre. Ma spal pe cap. Azi trebuie sa fac sa dispara ca un fum si parul de pe picioare. Lama aluneca in pasi de dans pe cireasa. La sfarsit sunt mirifica.

De fapt sunt asa de maginifica. Mult mai bine decat as fi putut fi in ziua 1 sau in ziua 2. Incat imi creste inima si prind curaj. Pun rochia rosie de chinezoaica. Cu asta nu dau gres niciodata. Cad secerate sufletele pereche cand ma vad.

E tarziu si mi se reconfirma ca acum chiar o sa se intample. Zbor ca-n tigru si dragon prin casa. Imi fac de lucru binedispusa. Are totusi si anularea asta din primele zile un rost. Te face sa-ti doresti mai tare. Tot ce se poate dori.

Telefonul suna. Are loc o conversatie. Am inteles. Albul ochilor se face negru cerneala de sepie. Si pe nas scot flacari. Nu de nervi, ci de rusine. Cireasa s-a pregatit 3 zile degeaba. Dar va jur, arata superb.

Noua inventie Durex sa traiasca.

parul barbatilor, incotro?

dintru inceput vreau sa clarific. ma refer aici la parul barbatilor.

ca el ma intereseaza pe mine. si imi pune dileme. imi da emotii. ma face sa ma incrunt. sa suspin in batista. sa ma bucur. sa-mi fie frica. sa palpit. sa, intr-un cuvant, traiesc. mai bine sau mai rau. dupa caz.

umbla vorba ca barbatul s-a plictisit sa lase parul, acest batran actor, sa joace rolul lui de secole.

si nu ma refer la cel din cap. care pleaca singur, cand ii suna ceasul, spre zari mai de soare pline. in tara parului rasare.

ma refer la toate celelalte paruri de pe corpul unui barbat. potential partener pentru o cireasa.

in functie de diferite curente care mie imi scapa, barbatul isi surghiuneste parul. eu nu stiu unde discuta ei lucrurile astea. pentru ca, daca-i intrebi, continua sa sustina cu nonsalanta ca mereu vorbesc despre masini, femei si fotbal.

dar sigur, absolut sigur, se fac niste sesiuni secrete care au ca unic topic pe agenda parul lor de pe corp.

cred ca in fiecare sedinta se pune problema asa. parul nostru>>scurt istoric. parul nostru>>cine are nevoie de par. parul nostru>>tendinte.

culmea e ca de data asta cred ca nu se mai potriveste zicala cu lupu. mie mi se pare ca barbatul, o data ce schimba parul, schimba si naravul. dar asta e alta discutie.

sa o luam pe capitole.

1. parul de la subrat. au hotarat in sedinta de lucru normala ca trebuie smuls cu salbaticie. toti barbatii au acum subraturi curate. femeiesti. domnilor, daca va pasa ce crede o cireasa, puneti-va parul inapoi. e pacat. parul ala facea toti banii.

nu fiti metro.... va rog nu fiti metro.

2. parul de la bip. si de la bip-bip. aici e mai incurcata treaba. trendurile se schimba uluitor de repede. si se fac sedinte tip ordonanta de urgenta. fulger. unii il distrug din fasa si la bip. si bip-bip. altii doar la bip. alti doar la bip-bip.

nici nu stiu cum sa ma exprim. statuile grecesti au par. rahan sigur are par. si cred ca si tarzan. poate si brad pitt. chiar cand nu joaca in troia. asa imi place sa cred.

parul ala e necesar. zau asa. pe langa ca apara de intemperii. da si natura sexului: M/F.

3. ba a devenit complet netrendy sa ai par pana si pe piept. sfinte sisoe. iarasi e un semn ca barbatii sunt barbati. e bine pus acolo unde e. pls, but pls lasati-l acolo.

noroc ca inca nu s-a ajuns la decimarea parului de pe picioare. dar simt ca, asa cum merg lucrurile, nu suntem departe.

voi ce credeti?

cum se deosebesc ciresele ca 2 picaturi de apa

ce atata spirit? fizicul bate tot. fizicul meu bate chiar si filmul.

degeaba am primit educatie de pension. vorbesc cu fitze o limba straina, cotrobaindu-i pana in cele mai subtile nuante. citesc multe carti seara la lumina galbena de veioza. eman idei despre viata si mai stiu eu ce. am cantat la pian ca o zeita.

vb deunazi cu cireasa atat de prietena despre ce ne deosebeste pe noi fundamental. ca ce ne aseamana si ne tine impreuna ne e destul de clar.

si ce mai tura-vura, am ajuns la concluzia, jenanta sau nu (pls advice), ca fizic suntem alcatuite diferit. din altfel de coca. aluatul dulce din care se fac ciresele, normal.

deci nu e vorba despre o viziune diferita asupra preceptelor religioase. nici mici diferente de opinie legate de vreun comportament ecologic activ. si nici macar nu e vorba ca nu ne place la amandoua tortul de cioco. asta, oricum, probabil ca ne-ar desparti. in final.

nu. totul e fizic.

pare ca cireasa prietena are mai mereu are o afectiune de vreun soi. adica mai un carcel, mai o batatura. dar de fapt ea poate sa traiasca precum o planta rara si frumoasa in desert. cu extrem de putin. fara avarii majore.

daca nu o lasi sa doarma 24 de ore, se plange putin. poate i se fac liniutele de ochi tip "bed eyes" si mai mici. dar reuseste sa treaca peste. gaseste ea ceva cu care sa se joace. nu o apuca panica.

eu, daca nu ma pot abandona in bratele lui mos ene cand imi trebuie, incep sa marai. ba in scurt timp latru aratandu-mi coltii ascutiti de cireasa turbata. si apoi mai si musc. musc rau, fac plagi adanci. rup lantul.

apoi, cand nu are mancare apetisanta prin preajma. sau are dar nu are cu cine s-o manance. ca sa-i faca si placere. sau are si una si alta. dar croseteaza ganduri si nu poate inghiti, cireasa prietena nu se depreciaza.

ea nu se usuca precum un cires lipsit de seva. ci rezista si 3 zile si 3 nopti. gaseste ea cu ce sa se joace. si ii trece. de-aia are si o silueta de invidiat. cu abdomen plat si tot ce trebuie.

tenia din mine nu ma lasa linistita. intai simt o usoara tulburare la nivel abdominal. apoi mi se strecoara in tot corpul un fier de calcat incins. care ma calca pe interior. pana nu mai e nicio cuta.

animalul pe care il port in suflet cand mi-e foame ma invata la tot felul de lucruri rele. imi sufla in ureche sa spun porcarii celor din jur. sa ma uit chiondorash. sa fiu neplacuta si nefireasca. pana nu il hranesc, nu adoarme.

eu traiesc ca sa mananc. nu invers. rusinos, dar asta e. ce , voi n-aveti defecte?

cireasa poate sa traiasca fara apa. pe modelul camilelor, isi trage probabil apa din pometii ei. care sunt in mod cert mai proeminenti decat ai mei. si sta asa, cireasa cuminte, pana ii aduce cineva o caldarusa din care poate sa lipaie stropi proaspeti.

eu ma usuc. ma cocarjez. ma micesc. se poate mai mica decat sunt deja? raspuns final si corect. da, se poate. daca nu beau apa, devin si mai mica. cat o nuca. apoi ma umflu. pana plesnesc si ma imprastii prin toata camera. cu zgomot asurzitor.

si, ultimul, dar nu cel de pe urma lucru. cred ca cireasa prietena poate sa traiasca fara dragostea palpabila. stiti ce vreau sa zic...fara dragostea care implica carne langa carne. nu pot sa bag mana-n foc. dar pare ca da. sa vedem ce-o zice cand citeste asta.

civilizat ar fi sa zic ca si eu pot. hm. ei bine uite ca nu. prin urmare, ca si atunci cand nu las pleoape grele de matase peste ochii de cireasa. ca si atunci cand nu mistui bucate placute mie. ca si atunci cand nu ma cufund in apa din belsug.

ei bine da. cand pielita subtire de cireasa nu se imprieteneste cu alta pielita, ce fierbinte apartine altui fruct, ma usuc. si mor.

masina de tocat din mine isi cere tributul. ma mananca pe interior. ma slabeste pe exterior. ma face sa mi se moaie codita darza altfel.

energia scade la cote dramatice. niste dragoste, va rog. acum. altfel ma pierdeti. fac temperatura mare. imi apar pete de culoare violacee. vorbesc in dodii. mi se face parul cretz. dau spasmodic dintr-un picior. si toate astea inca o data. la loc comanda.

sunt o cireasa incarcerata in coordonate fizice. as vrea sa pot da mai mult lumii. si poate o sa pot. dar numai dupa ce am dormit. am mancat. am baut. si am mancat.

posibile ritualuri de imperechere. la arici

dupa ce ne-am dat cu parerea despre cam cum or face melcii dragoste, a venit randul aricilor. ei ne-au pus pe ganduri de data asta.

la melci era greu de ales un suflet pereche din cauza distantei enorme dintre un bujor si un bob de roua aflat la celalalt capat al gradinii. la arici e in schimb teribil de periculos.

fiecare noapte de dragoste intre arici presupune atatea riscuri fizice. cu siguranta they play hard to get. si numai cand sunt siguri, dar absolut siguri, ca e ceva acolo, accepta sa se intepe intr-un act amoros. care poate fi ultimul.

momentul in care ei se cunosc e f important. ca la oameni. daca e bad timing, un arici e relaxat si deschis. cu boticul la vedere, explorand lumea. dar celalalt sta strans in el insusi. ii arata potentialului suflet pereche doar o pernita de ace fara atza.

cand lucrurile stau asa, pot trece unul pe langa altul fara sa starneasca praful de minune. stelutele care rasar in ochii partenerilor cand vor sa imparta ceva raman neaprinse.

dar cand totul merge bine, ariciul o invita sa manance impreuna o rama. e meniul preferat al aricilor. paranteza: n-ati crede, dar aricii mananca si melci. inca se mai cerceteaza daca ei pregatesc melcii ca noi. cu unt si usturoi. dar oricum aricii mor dupa melci.

asa. aleg un loc cu muschi pufos. el vaneaza. e suficient sa se arunce pe spate pe prada pe care a pus ochii. ei i se umezesc ochii de admiratie. a facut totul cu atata gratie. si fara efort...

apuca fiecare deliciosul vanat de cate un capat. si tot inaintand, se intalnesc la mijloc. ochi in ochi, intr-un sarut. e echivalentul scenei din pisicile aristocrate, cand musette si marele golan mananca spaghetti.

beau apoi apa pe rand din urma de cerb. au descoperit ca au sa-si spuna mai mult unul altuia decat ce gandacei mancam maine. si in ce luminis dam copiii la scoala.

sunt preocupati amandoi sa stranga peturile si ambalajele aruncate de oameni si sa le duca la centrul de reciclare din padure. sunt din specia rara de arici carora le pasa de planeta lor.

el o atinge cu labuta pe frunte. o mangaie usor. ea isi strange tepii intr-un elastic, sa ofere mai mult loc pt dezmierdari. isi freaca apoi obrazul de mana lui. gestul asta la arici spune mai mult decat 100 de cuvinte.

soarele straluce in mii de sclipici prin tepii proaspat spalati ai aricilor indragostiti. gazele zumzaie de aur in lumina. pasarelele canta umar la umar, leganandu-se pe cracutze.

labuta in labuta, merg in amurg 2 arici prin padure. cand soarele se pituleaza de tot, aricii se opresc. se aseaza pe 2 frunze de stejar curate. fund in fund, fata in fata. e pozitia cea mai obisnuita de dragoste la arici. aproape singura.

nu mai au rabdare. burtica fara sulite se intalneste cu cealalta burtica. isi lasa pielea sa se atinga. tremura imperceptibil. labutele se incolacesc pe dupa gatul partenerului. ah! iarta-ma! n-am vrut.

aricii se contopesc intr-un singur corp de arici. care se misca ca un mecanism perfect. un singur mecanism. uniunea e atat de perfecta incat uita de precautiuni.

uita tot ce le-au spus parintii lor de atatea ori. si isi rasucesc corpurile pt a obtine o mai deplina contopire. despre care auzisera doar in filmele cu arici cazuti in pacat.

auch! aoleu! iarta-ma iubito. luna scapara pe tepii acoperiti de mici diamante de sudoare. se strang din nou in brate. padurea se lumineaza de artificii de toate culorile. respiratia aricilor indragostiti e mai iute. amantii sangereaza pe ici pe colo, dar sunt fericiti.

se apropie si se desprind. se apropie din nou. uuuuuh. ai grija. danseaza inlantuiti pe ritmul inimii lor. de atata emotie doresc sa se atinga pe tot corpul. nu se pot abtine. din pernitele labutelor rasar mici trandafiri de sange aricesc.

n-are importanta. aricii s-au gasit si s-au ales pt viata. o viata de arici vor trai impreuna. chiar daca au cicatrici, sulfletele lor sunt vindecate. au trecut proba de foc. sunt in viata. si vor infrunta tot ce e de infruntat impreuna.

cam asa vedem noi o poveste de dragoste intre arici. daca vi se pare ca pe alocuri lucrurile ar putea sta diferit, va rog sa nu ezitati sa completati. ne intereseaza.

sau daca povestea ramane asa cum e, va rog altceva. sa ne spuneti despre ce alte animalutze si obiceiurile lor de imperechere am putea discuta. impreuna.