cireasa si fuga de la locul accidentului

Mie dialogul ala post accident imi repugna deosebit de tare.

Cand intru in cineva cu masina, ma simt suficient de neplacut incat sa nu mai vii si tu si sa imi tii o predica pe ton autoritar. Culmea e ca nu-mi place nici dialogul invers. Cel ce se infiripa dupa ce intra cineva in mine. Nu-mi vine sa ma burzului.

Sigur, nu am accidente tot timpul. Si bineinteles ca sunt doar niste mici harjaieli, stersaturi, mai putin inpungaturi.

Dar cand am, prefer sa o sterg englezeste si sa-mi vad de viata mea. Ca oricum asiguratorul va afla ca a fost paradita in parcare. Chit ca vad mutra acra a aluia de mi-a facut-o sau i-am facut-o, chit ca nu.

De ceva vreme incoace, insa, sunt impiedicata in demersul meu. Lumea alearga dupa mine si ma opreste, sa ma bage cu capul in ce am facut. Ca pe catei. Putin mai lipseste sa ma bata cu ziarul.

Ultimele doua accidente le-am facut eu, foarte in public. Ambele in exact aceleasi conditii. Sunt intr-o intersectie cu cedeaza si aia nu te lasa sa intri. Ca deh, romani.

Si atunci cireasa trebuie sa fie atenta rau in stanga. Prin urmare, o masina parcata pe dreapta nu inseamna mare pericol. Cand din stanga vin rechini cu sange la bot. De fapt, imi pasa asa de putin de amarata aia din dreapta, incat nici nu o mai vad. Si intru in ea.

Ieri se grabea cireasa rau de tot. Forteaza ca in fiecare zi intrarea pe strada aia cu balamuc. Dar in vartejul evenimentelor sterge masina parcata pasnic in dreapta. Ma uit repede sa evaluez situatia. Pot sa fug, au ba?

Mrrrr, ma vad toti, urla dupa mine. Masina se dovedeste a fi a unui oficial de ambasada. In jur rasar multi barbati in uniforma, ah. Cu statii la care repeta cireasa a lovit masina domului X. Retinem cireasa. Au corpuri mari si priviri ingrijorate.

De data asta, surpriza. Nimeni nu ma cearta. Nu ma intreaba ce-am avut in bibilica cand m-am urcat pe masina lui, care nu facea rau nimanui. Nu sunt trimisa la cratita. Barbati mari, forfota. Sunt dusa intr-un sediu, mi se ia buletinul.

Vine si oficialul. Un barbat imens, care poate strivi cireasa de perete, daca stranuta. Eu, putintel umila. Stiti, am intrat in dumneavoastra. Dar nu v-am facut mare lucru.

Omul se uita la masina lui, din fericire o megarabla. Se intoarce la mine si zice intr-o limba cunoscuta. Nu-mi pasa cireaso, nu-mi pasa. E ok, pot sa traiesc cu asta. Ce mi-ai facut tu aici.

Atunci zic si eu domnule, si eu. Ma bucur ca ganditi asa. Barbatii in uniforma ma desfac din stransoare. Imi spun sa am o zi buna. Ma urc in sageata albastra si ma grabesc unde am treaba. Sacaita ca am generat aceasta intamplare. Care mi-a rapit 24 de minute din viata mea.

Ce ma oftic sa ma prinda lumea cand fac mici accidente. Prefer sa fug, cum m-am obisnuit. Numai cireasa descoperita cu ocaua mica sa nu fii.

minunata filipineza si efectele ei

Preludiu. Stie toata lumea ca si cat imi plac barbatii. Poate cu deasupra de masura. Rog sa nu fiu banuita de contrariul, nici pentru o clipita.

Si totusi.

In trenul inghetat ce imi producea pe banda turturi la nas, tren ce gonea de la Shanghai catre Hong Kong, am vazut ceva extraordinar de minunat.

O filipineza venita probabil din tara in care a esuat Gulliver mai demult. Cireasa e pitica. Dar ei bine, filipineza asta era mult mai mititica. Daca statea perfect dreapta, imi ajungea fix cu capul intre sani, imi inchipui. Just a thought.

Uite-o cat e de frumoasa. Un ghem de carne brun-aurie cu ochi sclipiciosi. Zambet dulceag de sirena care promite sa-ti faca numai belele. Si un par ca al lui Alba-ca-zapada, numai ca mult mai bogat si mai stralucitor.

Nu era sobolanul cu par scurt care se spalase cu folten si devenise paros. Ci cea mai paroasa faptura, sa zicem un porcusor de Guineea, se spalase cu el stie ce si rezultase volbura asta de podoaba capilara.

Cum am vazut-o, m-am gandit. Cum se poate asa ceva? Filipineza, am uitat numele pentru ca de emotie urechile mi s-au inchis ermetic cand l-a rostit, nu stia sa se incrunte. Zambea in continuu in modul ala coplesitor. Ma simteam ca Mowgli fascinat de Kaa.

Probabil ca simpatia a fost instanta si chimia declansata de ambele parti. Adica s-a iscat o simpatie romano-filipineza, pe taram chinezesc. Filipineza zambea doar la mine si fara nicio intrerupere.

Cred ca si in timpul celor 17 dati cand a fost la baie, ea tot zambea in directia mea. Prin peretii diverselor compartimente intesate cu chinezi. Desi eram cu doi barbati draguti. Care erau precum fluturii in jurul lampii, unde ea era lampa. Dar lampa, lampa asta exotica avea treaba doar cu mine.

Ni se scurgeau ochii una dupa alta. M-am gandit sa-i zic ca e o tampenie sa ramana 3 zile in Hong Kong. De ce sa faca asta, cand poate veni cu noi la Yang Shuo. Oare a auzit ea ce bine e acolo? Oare nu vrea ea sa vada? Oare vrea sa-i fiu ghid? Oare?

Calatoria asta tulburatoare emotional a durat 22 de ore lungi. Am fugit de zambetul insinuant pentru a nu face/spune chestii nepotrivite. M-am refugiat in micul meu cavou inghetat. Adica patul cel mai de sus al trenului.

Si mi-am consumat acolo visele cu palmieri, filipine, caldura toropitoare, lene, erotism si alte lucruri strans legate de toate astea. Care dau o febra a carnii si a mintii greu de stapanit.

M-am si gandit cum o sa anunt eu acasa. Stiti, dragi rude si prieteni. Stop. Eu intalnit o filipineza cat o gamalie. Stop. Zambeste mereu. Stop. Nici voi nu i-ati rezista. Stop. Nu mai pot sa vin. Stop.

Dar m-am luptat si am castigat. Razboiul, nu batalia.

Pentru ca efectele filipinezei sunt traduse din zicala ce nu ma omoara, ma intareste. Daca am izbutit sa nu-i propun sa fugim in lume luand un alt tren in orice directie, inseamna ca da. Orientarea mea sexuala e de fier.

Ghem de carne aurie, du-te si zapaceste pe alta. Eu sunt cireasa neclintita. Care apreciaza un barbat cand il vede. Amin.

sarbatoarea nationala a barbatilor frumosi

Inteleg ca astazi e Ziua Nationala a Romaniei. Misto. Dar pentru mine e clar, mai degraba, Sarbatoarea Nationala a Barbatilor Frumosi.

E singura zi din an cand cei mai spatosi, supli, musculosi, lati in umeri barbati din Romania se strang laolalta si ies incolonati. Si pasesc in trap de cadenta, sa-i vada cireasa cu ochii scalambi de duiosie senzuala. Barbati cu mana ca lopata. Oh.

Frigul diminetii de decembrie o sa prinda cireasa, ca de obicei, la parada. Respirand repede de emotia revederii cu puscasii marini, parasutistii si vanatorii de munte. Auziti, voi chiar vanati doar la munte sau sunteti gata de a urmari prada si aici, la campie? Intrebam si eu, asa.

Nu stiu exact pentru cine se organizeaza parada asta. In aroganta-mi caracteristica, tind sa cred ca este organizata de catre statul roman fix pentru mine. Ar fi chiar asa de neverosimil?

Meseria asta de cireasa entuziasmata de armata romana nu e chiar usoara. Trebuie sa se scoale dumneaei mai devremior decat ar vrea. Sa se aranjeze cu grija. Sa puna sosete curate. In caz ca lesina de pofta si este transportata la spital, sa nu se faca de ras.

Trebuie sa se lupte pentru un loc decent cu o gramada de pensionari care au vazut destule parade. Deci ce mai se bulucesc asa, ca in prima zi. Si cu parinti plus copii, care mai au in fata atatea parade de vazut. Deci de ce se inghesuie si ei in maniera asta.

Oricum, pensionarii sunt mai plapanzi, deci mai usor de impins decat copii. Care sunt cruzi si in forma maxima. Si tocmai au plecat din fata claculatorului, unde s-au antrenat la niste jocuri pline de violenta.

Asa ca cireasa care brusc isi uita manierele si principiile, langa pensioari se aciueaza. Pe ei ii impinge si lor le trage la coaste. Pentru a putea participa la festinul de carne tare si umeri largi.

Uite trupele speciale, ce bine le sade asa deghizati. Dar pilotii, unde sunt pilotii? Ah da, uite-i stransi unii in altii, ca o turma de animale pretioase. Rrrrrr. Si marinerii, ce bine le sade bereta aia.

Ci aici cireasa facut o broboana de sudoare pe fruntea-i fierbinte de la atatea exponate tentante. Si o alta broboana de saliva involuntara. Aparuta din cauza ideei ca totusi traim intr-o lume de sanse egale. In care totul e posibil, daca chiar vrei.

...

Hai, ca mi-am revenit. Uite, imi netezesc hainele pungite. Azi merg la parada sa vad cat este de antrenata si gata de lupta armata romana. Pentru ca imi pasa de tara asta. Si vreau sa ma simt in siguranta.

Zelul meu n-are nicio legatura cu speculatiile unora si altora. Care vorbesc pe la spatele ciresei cum ca dumneaei ar merge sa traga cu ochiul la cine stie ce alti cai verzi pe pereti. Adica multi barbati chipesi in uniforma.

Daca veniti si voi, nu pregetati sa ma cautati prin multime. Ca sa sarbatorim impreuna ziua nationala a barbatilor frumosi. Pardon, ziua tarii noastre. Rrrrr.

mitul paharului neterminat

De ce oare barbatii, odata ajunsi undeva, intr-un loc semipublic, nu pot sa mai plece?

Raci, batrani, studenti, slabi, anarhisti, corporati, tati de familie, militari in termen, tarani, intelectuali, tauri, oameni de stiinta, punkisti, corporati, saraci, grasi, miopi, nebautori de alcool, berbeci.

Toti barbatii fac la fel in cazul asta punctual. Cum mergi cu ei intr-un loc unde se aduna oameni si exista o masa, s-a terminat. Poate sa fie orice masa si a oricui, daca ea are niste pahare. Si daca mai sunt de fata si alti barbati.

Odata intalnirea deschisa, nu mai e chip sa-i iei de acolo. Fara forceps sau spaclu, dupa caz. Am facut cercetari adanci. M-am sfatuit si cu alte surate fructe. Se pare ca barbatii nu vor sa plece neam de la nunti. Lucru pe care l-am explicat in detaliu aici.

Isi iau tot felul de repere gresite. Nu pot sa plec pentru ca nu s-a servit tortul. Nu pot sa plec pentru ca nu a plecat nimeni. Nu pot sa plec pentru ca este prea devreme. Nu pot sa plec pentru ca nu stiu cum. Nu pot si gata.

Exista voci neoficiale care spun ca asta se intampla pentru ca le e jena sa plece. Dar eu, eu ii banui ca ei de fapt nu vor sa plece deloc. Si atunci baga la inaintare tot felul de vorbe. Crezand ca noi o sa picam in plasa caraghioasa a scuzelor lor scolaresti.

Dar lasa nuntile. Cum ajung in oras sau sunt chemati la cineva acasa. Invitati fiind cu orice prilej de pe lumea asta. Adica ziua cuiva, petrecere de casa noua, seara de film la prieteni sau o masa in 4, s-a terminat lucrarea.

Nu are nicio importanta cat de apropiat sau nu este respectivul care a generat adunarea. Sigur, daca este vorba despre un prieten bun, impotrivirea de a parasi incinta este cu atat mai mare. Barbatii se pun pe picioarele lor de dinapoi si nu mai vor sa plece.

Din buricul lor bine ascuns sub bluza pleaca ca o tentacula un cordon ombilical. Care se infinge in pardoseala respectivului stabiliment. Si gata. A fugit puiul cu ata. Ne-am lins pe bot. Numai un scandal pe cinste, facut de fata cu lumea, mai poate sa ne salveze.

Chiar si cand nimeresc la vreun eveniment de-al nostru. Deci cineva care nu le este defel apropiat. Si de care nu le pasa. De unde ai putea trage concluzia ca ar rupe pamantul sa scape mai repede, barbatii tot nu mai vor sa plece.

In plus, se pun sa aplica chiar si aici scuzele lor obisnuite. E prea devreme, n-a plecat nimeni. Desi acum chiar ca noi, si nu ei stim exact daca se poate pleca sau nu. Si se poate, ca de-aia vrem.

Toti o baga pe-aia cu paharul. Stai sa-mi termin paharul. De parca asta are vreo importanta. Poate sa ninga, poate sa ploua. Poate sa fie cutremur sau gazda sa vomite brusc. Ei trebuie sa-si termine paharul. Altfel nu se poate pleca. E o chestie de mandrie sa-ti termini paharul.

De cate ori o spun pe-aia cu paharul se gasesc din public alti barbati, niste nemernici. Sa le sara in ajutor. Dar lasa-l draga sa-si termine paharul. Ce atata graba.

Si cand te lupti cu un grup de barbati, ai pierdut din start. Pare ca esti penibila&isterica laolalta. Asta se intampla chiar daca nu se cunosc intre ei. Este vorba, cred, despre nescoaterea ochiului la corb de catre celalalt corb.

Si, daca nu esti atenta, tu femeie, barbatii astia isi mai pun pe sest inca niste licoare in pahar. Ca sa prelungeasca nelegitim sederea. Si sa nu ai ce sa le faci. Ca doar a zis-o pe-aia greaua cu paharul care trebuie terminat.

Ca sa fac un rezumat. De cate ori se merge undeva, la orice evenimente sau ocazie sau club sau petrecere, femeile vor mai repede acasa. Iar barbatii indruga verzi si uscate. Si trebuie lasati sa-si termine paharul.

Barbati din toata lumea, de ce faceti asa? Va implor, explicati-va. Vreau sa inteleg si sa gasesc solutii.

din ce sunt facuti barbatii?

Ia sa va vad. Din ce material sunt domnule facuti barbatii, de nu le este absolut niciodata frig?

Au izopren pe sub primul rand de piele? Am vazut eu la televizor cum sar ei sa apuce, din valurile unui rau intunecat de ger, cu sloiuri, crucea de Rusalii. Asa s-ar parea, ca au. Altfel cum nu mor?

Au un sistem de incalzire centrala care ii face sa nu mai suporte pe ei nici o hainuta? S-ar putea. Eu am aflat de la un inginer ca sursele de caldura nu trebuie acoperite cu nimic. Ar fi o explicatie pentru care ei nu suporta huse deasupra.

Sau sa fie perisorii care le acopera aproape in intregime corpul. Adica blanita de barbat sa fie responsabila cu aceasta incalzire globala a barbatului. Mai globala de 10X decat a femeii.

Pentru ca e clar. Atunci cand este vorba despre simtirea aceleiasi temperaturi date, diferenta dintre barbati si femei este ca de la taratoare la zburatoare. Monstruos de ampla.

Barbatii mor de caldura vara. Le cauzeaza in asa fel incat au fost semnalate cazuri incredibile. Cum refuza ei uneori sa paraseasca hotelul in vacanta de vara la ore de dupa-masa. Pe motiv ca nu pot face fata distractiei. Pe cand sexul slab rezista la orice calduri.

Mai ales daca merita ceva sa iesi afara pe o asa vreme. Daca s-ar pune un H&M in Baragan, am merge in weekendurile de vara pana acolo. Si am petrece ore in sir cu soarele in teasta. Cu ciulinii tragandu-ne de fusta. Inarmate doar cu o palariuta minuscula si o sticla cu apa.

Si iarna, ce sa vezi. Barbatii nu vor sa puna pe ei pulovere. Si trebuie sa insisti cu cerul si cu pamantul, daca ii iubesti, sa-i faci sa puna geaca. Cat despre fular si manusi, lupta e pierduta. Nu exista nimic pe lume care sa-i convinga sa le poarte.

Iar cand se afla intr-o casa incalzita pe timp de iarna, se plang mereu. Ca aoleu si vai de mine. Ce mai caldura. Cum sa poti trai asa. Sariti. Deschideti ferestrele larg, sa intre gerul. Aruncati plapuma cat colo, ne sufocam.

Din ce sunt facuti, Doamne, barbatii. Fa-ma sa inteleg, ca sa pot coopera cu problema asta a lor. Si sa inteleg de ce au ei nevoie de un frigider ca sa se simta bine.

Oare barbatii fac pipi cuburi de gheata?

despre abdomen

Cat poti scrie despre un abdomnen? Oricat, as zice eu. Cat timp aveti?

M-a inspirat iar unul dintre antrenorii de la sala de fitness & farts unde merg. El e un neplacut. Iar ora lui este probabil menita sa ma izbaveasca pe mine de toate relele pe care le-am facut vreodata pe lumea asta.

Dar oricum, cat rau poate sa faca o cireasa de sa fie obligata sa sufere atat? N-am omorat pe nimeni. Doar am mancat niste lapte de pasare si ciocolata de casa. Nu cred ca e cazul sa fiu trasa pe roata pentru atata lucru acum.

Dar stiti cum merge vorba. Se zice ca de multe ori victima, desi apasata cu piciorul pe gat de catre un nemilos calau, prinde oarece fascinatie catre acesta. Si vrea sa fie chinuita in continuare. Mai apasat. Mai fara regrete.

Cireasa n-a patit asta. Cireasa nu va pati asta. Calaul tot un neplacut ramane. Si la ora lui voi merge doar rar. Cand simt ca am pacatuit si trebuie sa ma purific prin suferinta extrema.

Dar cireasa nici nu poate sa nu bage de seama cum si in cel fel are el alcatuit abdomenul. Oricate greutati ar pune-o monstrul sa care, sa ridice sa arunce si sa rasuceasa.

Abdomenul lui este fixat pe un bazin cat trebuie de lat. Cand sta pe spate si ne obliga sa facem abdomene, tricoul i se ridica. Si poti sa vezi acolo, daca te contorsionezi putin, o scobitura placuta. Ba nu. O scobitura ametitoare.

Abdomenul este acoperit de o cantitate de par negru asezat dupa un design traditional. Parul respecta normele de desime in/si vigoare. Si pielea pe care este fixat are o culoare numai buna, asortata cu tricoul si tot restul.

Cand sta el, calaul, in picioare. Si ridica mainile, cu intentia clara sa ne faca si pe noi sa le ridicam, cu niste greutati de vreo 2 kile cu tot. Se iteste intre pantalonii de trening gri si tricou ceva extraordinar.

Sunt chiar muschii lui oblici. Cei care pleaca din abdomenul principal. Si o iau in jos, tot in jos, asa. Pierzandu-se in zona...in zona...unde locuieste...traieste...infloreste...probabil...ea.

Cand vad abdomenul asta, nu are prea mare importanta cum. Culcat pe spate sau pus pe display pe verticala, ce conteaza. Ma apuca asa o mare bucurie si o caldura la cap si o exuberanta. Si ochii mi se fac precum lui Kaa, sarpele din Cartea Junglei.

Ma mir ca nu m-a dat afara de la ora pana acum.

Sau nu m-a pus la colt pe coji de nuci. Ca doar e calau, na. Ma mir si ca se mai poate concentra pe care are el putin de zis, acolo. Si ca nu simte ceva curios in vintre. Care sa-l impiedice sa mai functioneze.

Asta e doar un abdomen, care mi-a atras atentia recent. Dar abdomnul lor, al domnilor, este un spectacol porno.

Si de-asta cred eu ca bucata asta, si nu alte parti ale corpului, ar trebui sa fie acoperite cu multe carpe specializate. Ca sa nu vada copiii si batranii si nici eu ce se petrece acolo. Pentru ca nu toata lumea poate sa duca asa ceva.

cu ce sa ma imbrac sau ce inseamna coincidenta sau cum sunt barbatii

Acest post arata cum reactioneaza barbatii pusi de femei in situatii pe care nu le inteleg. Si cum incearca ei sa isi pastreze totusi calmul, atunci cand se trezesc fata in fata cu eternul feminin.

Cu ce sa ma imbrac? Asta l-am intrebat pe un domn, pe nume C, pe messenger. Care ma invitase la un eveniment din acest domeniu iluzoriu si nu prea care este onlineul. E bine de stiut ca nu il cunosteam indeaproape.

L-am abordat astfel, fara inconjur, pentru ca urma ca eu, holograma de cireasa, sa ma arat in carne si oase lumii. Deci era important. Si nu stiam ce fel de serata este.

Ce voiam sa dibuiesc era daca se prevede ceva casual. Si eu sa nu apar cu o rochie ca de nasa, cu trena. Purtand o diadema cu cirese de rubine si frunzulite de smaralde pe cap.

Sau daca din contra. Sa nu cumva sa fie ceva mai firoscos. Unde mogulii vin in frac. Iar eu ma prezint in conversi, cu un t-shirt cu inima. Ca o boema desucheata a vremurilor noastre tulburi.

Deci da, urmaream de la domnul C un raspuns simplu. Gen a fost sau n-a fost. Gandindu-ma ca el stie ce lume vine si de ce. Si poate sa-mi ofere niste indicatii marunte, dar pretioase.

Mi-a raspuns cu multa candoare ca sa imi pun pe mine ce imi sade mie mai bine. Eu m-am enervat putin. Pentru ca asta e raspunsul pe care il primesti daca intrebi cam orice barbat cu care te pregatesti sa iesi in oras. Nu stie, nu vrea, nu poate, si atunci iti baga chestia asta. Cu ce vrei tu. Rrrrrr.

Am insistat. Bine-bine, lasa asta. Sa incercam sa ne concentram putin. Cum crezi ca o sa se imbrace ceilalti invitati. La patru ace sau mai lejer? Cred ca fiecare o sa se imbrace dupa cum o sa il indemne pofta inimii. A venit prompt si cumsecade raspunsul din fereastra.

Am lasat-o balta. M-am imbracat cum m-a taiat capul. A fost bine. Am stralucit precum o stea. Lumea a lesinat, au venit salvari. Au ridicat intai cardiacii si copii. M-au dat afara, pana la urma, pentru ca aratam prea bine. Si faceam victime pe banda.

Va rog, domnilor, mai lasati-ma putin. Eu am treburi serioase pe aici. Pleaca cireaso. Pleaca repejor, pana nu ne enervam. Ca ne-ai dat de lucru cand stateam si noi linistiti la birou.

A doua zi am vorbit cu ariciul, sefa mea, despre C. Si cum n-a fost chip sa ma inteleg cu el. Ariciul m-a lamurit ca la eveniment nu am fost chemata de C-ul meu. Sa-l numim Cx. Ci de Cy, pe care de asemenea nu prea il cunosteam dar il aveam in lista de mess.

Deci sa ne intelegm. Eu l-am intrebat pe omul asta cum sa imbrac. El nu si-a pus niciun pic problema asta. Ca de ce am tabarat eu pe el cu asa cerinta care nu il privea catusi de putin.

Ci a incercat sa ma ghideze in demersul meu. Si sa nu ma dezamageasca. N-a intrebat niciun pic dar unde te duci. Dar ce eveniment e. Si cine sunt oamenii aia de care ma intrebi tu, cireaso, cum se imbraca.

El a vrut sa se achite onorabil de datoria ce avea. Adica napasta asta care a cazut peste el. Si stresul ce simtea l-a facut sa nu isi mai complice suplimentar existenta.

Femeile oricum sunt de neinteles. De la asta se porneste. Si daca accepti lucrul asta ca punct de referinta, poate sa ti se intample cam orice. Totul e sa iei lucrurile lejer. Sa nu te panichezi si sa raspunzi calm. Si cu asta basta.

Pentru ca intamplarea mi s-a parut fenomenala, eu n-am mai adus lumina asupra subiectului. Nu m-am intors la Cx si nu i-am spus cum ai putut. Cum ai putut sa te supui fara sa cracnesti asa unui job. Sa-mi spui mie cum sa ma imbrac. Si de ce nu te-ai zbatut.

Am lasat-o balta. Si de atunci am mai vorbit pe varii subiecte. Ne intelegem bine.

Ma gandesc doar ca el, acum ca exista un precedent. Se mai asteapta poate, in cate o seara in care aude ca e volbura mondena in oras, sa-l secer cu intrebarea. Cx, eu cu ce ma imbrac azi?

Dar e pregatit. Si o sa mi-o zica pe sleau si cu siguranta de sine. Cu ce crezi tu ca iti sta mai bine.

cine este fon?

O thailandeza cat un gandacel. Care ma face pe mine, cireasa pitica, sa par desirata ca Olive, nevasta lui Popeye.

Are talia miiiica, mica, cat o puta de furnica. Zambeste de parca-ai apasat-o pe un buton care a ramas blocat pe "show your theeth mode". Are pielea de ciocolata cu lapte si cu miere de flori de padure.

Am primit numarul ei de telefon la a 17-a mana. Femeia cu probleme la pasarica a auzit ca ma duc la Bangkok. Si a zis trebuie sa te vezi cu o prietena a mea. Nisa nu era acasa la ea, umbla brambura. Dar chiar plecata fiind, mi-a zis sa ma intalnesc negresit cu Fon si cu Michael.

Eu am luat numerele din politete, nevrand sa sun. Cat de disperat trebuie sa fii sa suni la niste necunoscuti? Dintre care pe unul il cheama Fon si nu stii daca e barbat sau femeie. Si sa ii rogi sa petreaca timp cu tine? Sooo not cherry style.

Dar in a doua zi de Bangkok, cireasa, o fiinta sociabila, era cu ochii iesiti din cap ca la melc de atata singuratate. Asa ca a apelat abonatii respectivi. Michael era racit rau. Stiti cum sunt barbatii cand sufera de flagelul asta. Ca si morti.

Mi-a ramas Fon. Care m-a intrebat ce vrei sa facem? Sunt deschisa la orice, am raspuns, prompt. Fon a zis ca vorbesc ca un barbat. Si m-a asigurat ca ea e femeie. Deci simpatie instantanee intre noi doua.

Ce se mai distreaza Fon ca eu aleg mancarea de culoare verde. Ca sa fiu sigura ca se asorteaza cu bluza pe care o port astazi. Ca mai toti asiaticii cu ochi mici, Fon nu il zice pe "r". Il inlocuieste mereu cu "l" in cuvinte. Asa ca nu stiu mereu ce zice. Dar ce inteleg imi place.

Fon are un magazin de genti pus in "The City". Adica zona de business a Bangkok-ului. Fon nu se poate abtine sa nu cumpere cate o rochie pe oriunde trecem. Si un snop de carti postale cu tara ei, pe care o adora. Uite ce frumos e aici! Uite.

Fon comanda cantitati uriase de mancare. Dar tot ca un gandacel ramane. Fon a lucrat un an in State si acum vrea in Suedia. Se plange ca in Thailanda sunt 60% femei si ca asta ii face viata imposibila. Parca am discutat si cu a cherry despre asta aici, in Romania.

Fon imi spune ca un barbat e greu de gasit. Trebuie sa te bati pentru el cu alte thailandeze. Si cand in sfarsit l-ai castigat, constati ca nu e nimic de capul lui. Si ca totul a fost un balon de sapun Oana (asta e de la mine).

Mi-a explicat ce crede ea despre teme tare serioase. Pe care cu alte fructe romance le-am intors deja pe multe fete. Dar cu gandacei asiatici n-am avut placerea pana acum.

Am descoperit ca relatiile thai merg la fel de bine sau de rau ca cele Romanian style. Avem exact aceleasi probleme si revelatii. Desi populam capete de lume asa de diferite. Si noi nu prea bagam sub nas orez. Iar ei nu prea pun gura pe paine.

Exemplu: ce crede Fon despre motivele care ii fac pe barbati si femei sa se uneasca asa de bine in aceste vremuri moderne. Asa de bine precum uleiul si apa. Concluzia, fara posibilitate de recurs, este ca devina sunt computerul si sexualitatea prea lejera.

Primul asigura infidelitati virtuale ce il amagesc pe om. Si ii ofera mereu iluzia unei relatii mai bune. Diferita de asta palpabila, cu probleme si responsabilitati, pe care o are acum. Netul, zice Fon, ofera dragoste calduta.

Iar sexualitatea usor de satisfacut, pe mai oriunde, vine netului in ajutor. Ea ii ofera iar omului iluzia ca poate schimba ce are cu ceva mai bun. Si atunci alearga omul nostru modern galopand catre o noua intromisie, cautand alinare.

De ce sa iti mai bati capul sa iti rezolvi problemele prezente, pe care le ai cu persoane facute din carne si oase. Mai bine incerci mereu ceva nou. Sperand in van ca va fi mai bine cu parteneri iluzorii. In care uite, lumea abunda. Are balta peste.

Fon si cu mine am discutat toate astea cu picioarele infipte in iarba parcului de pe malul raului Chao Phraya. Uitandu-ne la un antrenament tai chi si ascultand muzica thai live in surdina. In timp ce asfintitul ne cadea in cap.

Fon e singura thai pe care am cunoscut-o in Bangkok. Care m-a invatat sa dau mancare pestilor grasi care locuiesc pe rau. Sa iau vaporasul spre piata de flori si Marele Palat. Si sa ma relaxez intr-un Bangkok in care pare ca nu poti face asta usor.

Hello Fon, whelevel you ale.

cum e posibil

Cum e posibil asa ceva? Ma intreb cand descopar ca un sex tare nu ma place.

Si nu ma refer la sexele tari care au apucat sa ma cunoasca putin si apoi s-a intamplat ceva care le-a dovedit ca totusi nu sunt ce paream a fi prima data si ce si-ar fi dorit ei de fapt sa fiu si atunci ei nu m-au mai placut, care este. Nu.

Ma refer la un scan practicat de masculi din sport, asa, cand vor sa identifice potentiale femele disponibile. Stiti cum un barbat trece cu ochii peste o adunare si se opreste acolo unde i se pare ceva deosebit, pentru stabilire de eye contact.

Eu nu inteleg si pace ce fel de barbat e ala care cand da cu ochii de cireasa, nu ramane stupefiat de ce tocmai a descoperit.

Cum de nu-si suna mama pe loc sa ii zica am cunoscut pe cineva. Si cum de nu se repede sa ma sarute, in aplauzele tuturor, ca in filmele americane. Scotand apoi din buzunarul de la spate si o cutiuta cu inel, pe care eu il refuz imbujorata, pentru ca nu sunt pregatita.

In loc sa faca toate astea, el e in stare sa plimbe privirea mai departe, ca si cum sunt mii de cirese pe lume. Si asta de fata nu are nimic special. Hellooooo, pe ce lume esti?

Ce ai mancat tu cand erai mic de nu esti capabil sa vezi magia? Asta vrea cireasa sa-i strige in obraz omului nepasator. Si apoi, sa ii arate cu rabdare orbului, ca si cum insira margele pe o ata, ce calitati minunate are ea.

Ca putem sa avem pareri diferite despre viata, ca poate tu vrei sa emigrezi in hatisurile canadiene si eu simt ca trebuie sa duc mai departe ce a inceput Stefan cel Mare, pot sa inteleg. Dar cum sa ma scoti din competitia de imperechere la mamifere mari, inainte sa stii toate astea?

Sigur, nu ma intereseaza sa ma placa toti barbatii. Dar aia carora le fac eu favoarea sa-i observ si catre care dau marunt din gene, da. Aia trebuie musai sa-si vina in fire si sa arunce dupa mine un lasou cu care sa ma gatuie dragastos, precum cowboy-ul gatuie cu satisfactie a sa vaca.

Cum e posibil sa nu vezi licuricii din ochii mei, ce au o rezolutie asa de buna incat se vad si in toiul zilei? Asta nu sunt eu pregatita sa inteleg. Sau poate ei vad magia, dar simt pericolul de a fi inghititi cu fulgi cu tot de catre cireasa-anaconda?

Daa, asta trebuie sa fie. Si atunci se prefac indiferenti, ca sa fie scutiti de o mutilanta ulterioara suferinta. Au toti credite, asigurari, telefoane noi si plasme de cumparat. Si nu-si permit niciun moment de ratacire, asa ca se feresc de orice pericol.

Gata. Uite, vorbind cu voi, m-am mai linistit. Am inteles de ce unii barbati par sa treaca pe langa cireasa ca gasca prin apa. Pffiiii, ce bine ca mi-am dat seama. Pentru ca nu puteam neam trai cu ideea ca unii barbati pot sa aleaga sa nu ma placa.

Saracii de ei. Acum m-am incalzit si simt mila. Mila pentru privirea lor fals rece. Mila pentru ca, vazand cum trebuie sa arate o cireasa pe cinste, ei trebuie sa aleaga tot felul de surogate.

Mila ca o sa se trezeasca asudati in toiul noptii, intrebandu-se unde au gresit. Cum e posibil?

cireasa si racoarea masculina

Cireasa stie ca barbatii sunt o specie finisata diferit, cu extraoptiuni bizare si mult departate de varianta standard. Unde ca standard sunt luate fructele, cele facute dintr-o coasta.

Dar asta nu o impiedica sa tot vrea, saracuta, sa se imprieteneasca bine cu martienii si sa traiasca in buna pace si prietenie cu acestia. Toate bune si frumoase pana cand cireasa cu sange cald intalneste barbat cu sange rece.

Caci numai asta poate fi explicatia pentru care orice barbat, stapan al unei masini, tine mortis sa criogeneze fortat toate creaturile aflate in mijlocul sau de transport. Trasaturile i se schimba cand atinge butonul AC. Este de nerecunoscut.

Este momentul cand chiar si un contabil care in mod normal n-ar putea sa rupa nici macar un picior unei muste, se transforma in tortionar si isi chinuie victimele aflate in acelasi perimetru cu el.

Si uite cum gandurile pasnice, de imprietenire cu sexul tare, pleaca de langa cireasa si in locul lor se instaleaza ostirea pregatita de razboi.

Militarii bine instruiti din capul ciresei se cocotata pe metereze, invartind de zor in cazane cu smoala incinsa, si sunt gata sa pravale pietroaie. Cireasa incearca timid sa foloseasca argumente, sa implore cu glas mic, sa explice de ce nu poate trai asa.

Barbatul insa nu are urechi sa auda. Cand afara e vara si e zi si e tare cald, cireasa apreciaza aerul conditionat. Dar barbatii, odata comutati pe summer mode, nu mai vor sa judece fiece situatie in parte, punctual.

Calaii insista sa puna sufliciul pe ei si pe bietii calatori chiar si cand afara e seara si, de multe ori, chiar racoare. Oare sangele lor rece se strica in mod iremediabil pe timp de vara, daca este lasat afara din frigider? Hm.

Cireasa a observat ca orice relatie, oricat de stransa intre barbatul sofer, stapanitor al butonului AC si oricare dintre calatori este absolut nula si neavenita, cand e vorba de oferit indurare.

Poate sa fie soferul indragostit lulea de o calatoare. Sau poate sa care cu el a lui batrana mama, cu dintii de lana. Sau o sefa care o sa-l dea afara imediat ce iese din masina si poate sa-si desclesteze degetele inghetate si sa semneze actul.

Nu are importanta cine il roaga si in ce fel: aerul conditionat va ramane pe veci pornit la cote de alarma.

Calatoriile in regim de teroare incep de prin mai si se termina odata cu prima bruma.
Abia atunci barbatul cu turturi la nas de atata racoare, admite ca a venit iarna si nu mai e cazul sa ne stam cu sfarcurile intarite si pielea de gaina.

Atinge el butonul cu duiosie pentru o ultima data si e de acord sa renunte la tronul de calau pentru niste paslari moi, de casa. Iarna, si barbatului ii place caldura, in mod curios.

De parca nu erau si asa destul probleme, sexele astea potrivnice mai simt si nevoia de temperaturi opuse. Doamne, de ce ne-ai lasat asa pe pamant. Sau, daca ai gresit, noi avem rabdare sa repari, si nu o sa iti pierzi din prestanta.

Fa-ne macar sa vrem temparturi egale. Si fa-o repede, avem o vara de razboaie inainte.

cireasa si (panto)mima

Ce ma fac. Cred ca orgasmele mele sunt nitel diferite decat cele intreprinse de alte semene. Altfel nu-mi inchipui de ce sunt intrebata cu o frecventa uluitoare. Daca am avut.

Daca zic nu, e vai si-amar. Se lasa cortina grea, de catifea visinie, intre protagonisti. E ca si cum am marturisit ca mananc nou-nascuti la micul dejun. Pentru ca imi e prea pofta. Si mi se pare absurd sa ma abtin. Doar o viata are omul.

Si daca zic ca da. Nu e deloc indeajuns. Este doar primul pas pe drumul spre stabilirea adevarului. Personajul barbat se incrunta nemilos. Ma fixeaza cu degetul aratator. Cu care ma impunge apoi si in coasta. Si incepe emisiunea forensic detectivs.

Sunt pusa sa ma jur pe mama, pe rosu, pe sanatatea mea, pe lumina ochilor din cap, pe verde stop, pe disparitia florii de colt, pe sanatatea copiilor mei nenascuti si pe pereclitarea batlanului de preerie. Ca nu am (panto)mimat.

Cireasa, daca minti. Nepotii tai nu o sa mai vada niciodata o padure de mangrove. Ce inima ai sa iti asumi asta? O responsabilitate uriasa apasa pe umerii tai mici. Uita-te in ochii mei si recunoaste. Ai avut? Da? Atunci demonstreaza.

Inca in pielea goala, sunt imbrancita in fata completului de judecata. Si obligata sa ma reprezint singura. Desi nu sunt cireasa-avocat.

Si sa conving cum oi sti eu pe stimatii jurati. Ca am vazut artificii si stele verzi de atata placere. Ce mi-a fost daruita de catre reclamantul din patul inca moale si cald. Da, domnul acela care este imbracat, ca si mine, tot in pielea goala.

Sunt siluita sa demonstrez practic. De parca asa ceva e floare la ureche. Ca nu am deschis gura spre a slobozi sunete erogene false. In timp ce eu ma gandeam de fapt. Daca sa-mi schimb culoarea manichiurii. Ca prea port rosu de 10 de ani.

Ca nu mi-am fortat prin procedee miselesti femeiesti. Inima sa bata mai tare. Ca nu am mi-am folosit carisma proverbiala pentru a convinge porii. Sa elibereze dulce sudoare. Si nici nu mi-am instigat pupilele sa o ia razna la momentul dinainte stabilit.

Doamnelor si domnilor, zau ca am avut. Martora mi-e luna. Sau soarele, dupa caz. Si norii, au vazut si ei prea bine. Si ploaia, ploaia stie tot. Si poate fi chemata in instanta sa depuna marturie favorabila ciresei.

Cum reclamantul si juriul se uita zeflemitor la impricinata de cireasa. Ma bosumflu de atata neincredere. Si ma intorc cu spatele la locul crimei. Asta, va zic sigur, echivaleaza cu o confesiune scrisa ca da. M-am prefacut.

Cum situatia de fata imi genereaza tot felul de dificultati in relatiile sociale. Situatia asta nu mai poate continua. Vreau si eu sa am o viata normala. Fara sa creez, odata cu extazul, suspiciune in randul apropiatilor.

Si propun asa. O explicatie de natura sa rezolve conflictul pe cale amiabila.

Mi se spune uneori ca sunt speciala, ce o mai fi fiind si asta. Des mi se spune. Si atunci de ce nu putem admitem. Fara sa mai facem atata balamuc. Ca si orgasmele mele sunt la fel de speciale ca si generatoarea lor. Deci putin diferite fata de medie.

Si cer, in fata micii adunari locale. Sa nu mai fiu trasa la raspundere si bruscata cu privire la acest subiect. Pentru ca de-a naibii o sa invat panto(mima) cum scrie la carte. Si atunci sa va tineti.

In incheiere, cireasa vrea sa stie. Daca e singura care intampina atata neincredere. Sau e un flagel contemporan care rapune sud-estul Europei.

cireasa piromana de pomana

Sunt o cireasa simpla, cu frica lui Dumnezeu.

Nu fumez. Poate sa zic ca mai pun gura pe cate o margine de pahar. Si asta numai daca e cu lichid portocaliu inauntru. Poate. Dar clar imi plac lucrurile si uneori si oamenii din topor.

Uite, una din pasiunile mele profunde. Ceva care ma lasa fara grai, cand eu am atatea lucruri de spus. Ce mi se bulbuca in dezordine la gura-mi mica de cireasa. Este facerea focului si sederea in jurul lui.

Cum incepe valvataia, hop si cireasa. Ma balbai de placere cand vad portocaliu in fata ochilor. Imi fac ochii ca lui Kaa. Trust in meee/ Just in meeee. Da, cred in foc si in puterile lui tamaduitoare. Focul purifica cireasa pana la sambure.

Si pentru ca, precum animalutele din cartea junglei, nu stiu sa mi-l procur singura, focul. Trebuie sa ma aciuez, cand ma roade pofta piromana ce-o incerc. Pe langa niste purtatori de sex tare. Care stiu si vor si pot a se indeletnici cu asa trebusoara.

De obicei ma pun la 5 centimentri de limbi. Cat sa nu ma transform intr-o torta vie si sa stric astfel cheful invitatilor. Dar sa simtesc totusi arsura care ma lesina de buna ce-i.

Daca mi se pune si un pahar in mana. Si in general nu stiu cum se face ca mi se pune. Si sunt lasata sa stau fara discernamant langa flacari. Sunt fericita in mod plenar.

Am observat ca aici sunt diferita de surate. Asa ca mereu ca femeile se raspandesc in 4 zari, oriunde departe de vapaie. Iar eu raman cu sexurile tari, care se inmoaie la vederea focului, cu entuziasm egal cu al meu.

Insa doar pana-ntr-un punct suntem noi boabe intr-o pastaie. Pentru ca o conditie esentiala pentru fericirea mea este sa fie musai foc. Si nu doar fum. Iar barbatii iubesc focul doar pentru ca vad in el preludiul carbunilor buni pentru fript viitoarele animale.

Cum incepe sa sfaraie ciosvarta, pe mine ma apuca o tristete grozava. Si fug degraba dupa femei. Care, slava Domnului, ma accepta intre ele din nou. Pe mine, cireasa ratacita din oastea suratelor.

Si uite-asa nu sunt nici cireasa-cal, nici cireasa-magar. Femeile cred ca sunt cam nebuna sa stau in frig, cu barbatii. Uitandu-ma la foc ca cireasa la poarta noua, pana ma afum. Barbatii nu inteleg de ce plec exact cand incepe punctul culminant.

Traiesc o drama, doamnelor si domnilor. Drama focului neimpartasit de vreunul din sexele pe care le am la dispozitie. Drama ca sunt o piromana care iubeste focul de pomana, focul fara de scop.

Dar am stat la foc sambata seara cu 1-2-3 pahare in mana. Si m-am simtit razbunata.

cercetare sociala cu barbati si femei

Ia uite de ce se tine fratele meu fake. Mi-a placut tare mult ce sondaj mic a inventat el pe data. In urma unei curiozitati aparute intr-o dimineata.

Am raspuns si eu acolo, de partea femeieasca. Sunt curioasa daca ghiciti care e cireasa.

ne gandim la tine

Mi-au zis aproape la unison cei doi barbati la care ma mai gandesc si eu.

Sigur, va dati seama ca nu erau impreuna band vreo bericioaica. Dandu-si ghionti si facand brainstorming de cuvinte potrivite de zis ciresei, s-o nauceasca. Si totusi au sunat in aceeasi zi, dupa multe nesunaturi.

A nesuna, o sa fac cerere la academie pentru cuvantul asta. Sa pun trademark pe el.
Aproape ca o amenintare suna asta, ma gandesc la tine. Cand ea nu vine insotita de nimic altceva.

Cand aud ma gandesc la tine imi aduce aminte de o instiintare administrativa. Ca atunci cand se opreste gazul pentru 2 ore. Sau curentul pentru alte 2. Ma bine puneau o hartiuta pe usa blocului.

Eu nu stiu niciodata ce sa raspund la asa ceva. Va multumesc ca mi-ati facut putin loc la voi in cap? Sunt magulita ca daca la voi in suflet e loc pentru vreun gand melancolic, eu sunt cea care il ocup?

Ma gandesc la tine. So what? Ce vrei acum sa fac eu. Sa-ti dau un premiu de fidelitate in ganduri? Mi se pare nemaipomenit ca te gandesti la mine. Dar asta e absolut tot ce ai sa-mi zici?

Adica daca voi va ganditi la mine si eu ma gandesc la voi. Ce ramane de facut? Mai nimic si asta ma sparge. Acum, ca ti-am declarat asta, noi urmeaza sa ne vedem de viata noastra in continuare.

Ne-am luat piatra asta de pe inima, ti-am zis. Mergem sa mancam, sa facem curte altcuiva, sa dormim, sa facem curte altcuiva, sa muncim, sa facem curte altcuiva. Noi ti-am zis. Acum...restul, nu mai e la noi. Parca e un episod din Seinfeld, nu?

Asta e, atunci. Imi vad si eu de ale mele. Si-om mai vorbi noi. Va pup tare, take care now. Nu voi, ei. Si si eu ma gandesc la voi. Ce inseamna asta? Nimic, ziceam si eu asa.

Vad ca sunt norocoasa castigatoare a tot felul de ganduri barbatesti. Cine mai e ca mine. Imi vine sa zburd de bucurie ca un ied.

chemarea strabunului

In loc sa va las sa va imprieteniti cu metafora. Imi vine mie asa sa o explic taraneste, de la inceput.

Vine de la cartea lui Jack London, Chemarea strabunilor. Unde lupul crescut drept catel domestic. Care se si crede catel prin urmare, ca asa i s-a zis. Simte in sange chemari de fantasma, care il chinuie.

Si priveste cu jind si durere. Catre padure si salbaticie si alti lupi, ca si el. Si pana la urma nu mai poate sa latre politicos. Si urla cum ii vine din rarunchi.

Eu am crezut si sperat mereu ca sunt complet individuala. O cireasa cu personalitate distincta. Care si-a definitivat singura viata piesa cu piesa. Ajungand doar prin vointa proprie si context ulterior ales prin liber arbitru la apucaturile si valorile de acum.

Dar uite ca trebuie sa ma plec in fata sangelui care imi curge compot de cirese prin vene. Si sa recunosc ca aportul meu care este. Se dezvaluie complet minim si insignifiant.

Cred ca as fi putut fi crescuta, apropo, chiar si intr-o haita de lupi. Sau intr-o familie de mongoli. Ca tot acelasi lucru as fi iesit. Genele de cireasa fac toti banii.

Ce sa mai, sa o dau pe fata. Descopar ca seman cu tata incredibil de tare. Incep dimineti in care imi vine sa las tot. Si sa fug asa cum sunt in papuci, cu banii de paine, in lume. Sa vad eu care e treaba.

Bine ca nu port ochelari. Ca sigur m-as aseza peste ei in continuu. Si apoi i-as juca in picioare ca sa ma racoresc. Dar eu dau cu caciula de pamant in supermarket. Daca imi zici ceva nepotrivit.

Imi ies flacari din gura si nas si urechi. Cand universul face ceva gresit, fara sa ma consulte. Sa ma duc la orelist? si improsc cu cele mai rele cuvinte potrivite ca sa fac lumea din jur sa sufere cumplit.

Cat despre sexul opus. Traiesc numai ca sa mi-l fac prieten. Ma rog, traiesc si ca sa mananc. Fiind iarasi, si aici, in asentimentul strabunului. Stiti vorba aia cati sunt cu nadragi mie toti mi-s dragi?

Mda, jenant. Dar n-am ce sa fac. Tata adora tot ce poarta fusta. Asa ca si eu am o toleranta incredibila pentru unitatea prin diversitatea de pantaloni. Care umbla liberi prin univers.

Esti barbat? Ce bine. Hai sa te imblanzesc. Vezi magia? Si de obicei el o vede.

In plus sunt pitica, ca tata. Dar cu voce urieseasca. Ca tata. Culmea e ca atunci cand nu sunt ca tata. Sunt ca mama de cireasa.

Port unghii rosii mereu, orice s-ar intampla. Asa cum am vazut la ea cand eram cireasa necoapta. Ma fardez ca ea. Si mi se pare ca niciun Craciun nu poate sa treaca fara brad imens si prieteni. Si fara salata de icre. Si servetele cu reni.

Sunt uimita de contributia mea jalnica. Probabil un 12%. Noroc ca ai mei sunt ok. Pentru ca ma conduc aproape exclusiv dupa chemarea strabunilor. Si ce ne faceam daca strabunii astia erau jenanti. Sau insignifianti. Sau niste neplacuti.

Si la voi e asa de evident cui apartineti?

barbatii si unsorile de pe trupul femeii

eu ma dau cu gloss numai cand vreau sa fiu 100% seducatoare. ca sa imi fac buzele la cer de apetisante. si bineinteles obiectiv final. vreau ca barbatii care imi plac mie. sa muste din ele cu sete. sa nu se poata abtine.

adica eu stiu ca ei au alte treburi. business, sport, masini. si discutii bizare cu alti barbati despre business, sport, masini. dar am credinta ferma. ca atunci cand vad buzele alea date cu gloss. ii apuca puia gaia.

si cad secerati, dand spasmodic dintr-un picior. si pana nu lipesc buzele lor normale. de buzele mele date cu smac si sclipici. nu se linistesc. asa e soiul lor. ce vrei, diferente culturale. fals sau adevarat?

fals, dar eu tot ma dau cu gloss. desi ii vad cum se stramba din nas si din intreaga fata. cand se apropie de asa capcana.

cand am un date ma dau musai cu body lotion. in rest mi-e lene si uit mereu. dar pielea trebuie ca e muuuuult mai apetisanta cand emana unsoare. mirositoare a un buchet intreg de esente. am uitat numele lor. bergamota, lamaita, etc.

am observat ca barbatii nu pot sa-mi reziste daca fac asta. vin dirijati de mirosul si matasimea speciala a pielii. si suna la usa ca hipnotizati. sunt precum neatentul de postasul din reclama la cafea. care cade pe burta mirosind aroma prin fanta de la usa. cand femeia zambitoare o deschide.

si toti au aceeasi replica. cireaso. da-'ncoa sa pun mana. pe pielea asta fenomenala. traiasca body lotion-ul. ce vrei, asta ii emotioneaza pe ei. dar bine ca am descoperit.
fals sau adevarat?

fals, dar eu tot ma dau cu body lotion cand am intalniri. desi stiu ca ei detesta corpuri pe care exista o pelicula de crema. care risca mereu. sa ramana pe mana si pe gura. atunci cand pielea subtire de cireasa e mangaiata cu vreuna din astea doua.

cand vreau sa impresionez. imi tapez parul si castig aproximativ vreo 48% mai mult par. adica enorm de mult par in plus. look-ul este irezistibil.

adica barbatii cand ma vad. cu parul asta valvoi. de sobolan care s-a spalat cu folten. ma intreaba ariciule, tu esti? si imi propun mariaj si castele-n spania atunci, pe loc. fals sau adevarat?

complet fals. se vede treaba ca pe barbati nu-i intereseaza cat par am eu. oricum sunt hipnotizati. sau nu. iar parul tapat e tare neplacut. si in plus, cand vrei sa-l mangai. el e ca o tabla, asa, si lipicios. de la tona de fixativ care il face contra naturii sa stea umflat. cand de fapt el ar vrea sa stea lipit de cap.

in plus pe mine ma apuca panica complet. daca ei vor sa il mangaie. pentru ca stiu ca sunt la un click distanta. sa mi se naruie toata fundatia de butaforie. si sa se descopere cat par am de fapt. si sa mai arat si groaznic. ca o gaina scarmanata in cap de alta gaina neprietena.

dar desi am fost ceruta de nevasta si am zis da. cu parul exact cat e el de fapt. tot ma tapez cand vreau sa ravasesc. si asa fac si toate femeile pe care le cunosc. desi cea mai mare parte stiu ce banui si eu.

ca barbatii detesta buzele date cu maclavais. si poate ne-ar pupa mai des. daca n-am fi date cu el. ca barbatii detesta sa mangaie crema. si ca vor femei pe care pot sa le atinga pe par.

pai si atunci nu au dreptate barbatii cateodata, cand mai zic. ca suntem cam nebune? nu, n-au dreptate. daca am renunta la toate astea am fi si noi barbati. si am ajunge probabil cei mai buni prieteni de fotbal si bere ai iubitilor nostri. si nu-mi convine postura.

1974

spun specialistii ca 1974 a fost an bun pentru vin.

ca vezi Doamne temperatura nici calare nici pe jos. + zilele multe cand dealurile au fost iubite de soare. + mangaierea fiecarui bob in parte de catre vantul prea prielnic. au generat atunci licori de exceptie.

dar cui ii pasa de vin?

mie mi se pare ca 1974 a fost un an foarte bun pentru barbati. poate ca e vorba de aceeasi clima care a favorizat si vinul. sau poate ca mamele baietilor tinuti in burta undeva la sfarsit de 1973-inceput de 1974 au fost mai fericite si bine-dispuse.

poate era muzica pe care o ascultau. dar ceva s-a intamplat. pentru ca barbatii nascuti in 1974 sunt tare buni. buni mie, normal. dar am vorbit si cu prietena mea. si si ea crede la fel. domnule, strasnici barbati s-au mai nascut in 1974.

nu sunt nici prea tineri, nici prea batrani. sunt taman cum trebuie. au auzit de bomboane cubaneze. dar au si ipod. au sangele moderat de navalnic. sange la viteza de croaziera.

stiu sa faca floricele in ceaun. si sa desfaca un vin bun la momentul potrivit. adora sa am grija de ei. dar stiu si sa aiba grija inapoi cum se cuvine.

au umorul mai bun decat cel din productia reiesita din multi alti ani. multi sunt ingineri si stiu sa manuiasca bormasina dragostei.

de fapt primul lucru care imi vine in cap cand ma gandesc la anul 1974 e o bormasina uriasa, in plina actiune. cu un barbat viteaz care se tine bine de ea. cu parul in vant. barbatii din 1974 inca au par. si staturi placute.

ei stiu sa ma tina bine in brate. si imi dau senzatia ca m-am inselat. lumea nu merge intr-o directie gresita. totul o sa fie ok. sa nu cred ce zice la televizor.

barbatii din 1974 citesc niste carti. si imi dau si mie sa citesc. si desi suntem specii diferite, imi plac si mie. si ma bucura asta. se incalta in pantofi frumosi si moi, de piele intoarsa, rotunzi la bot, cu siret.

1974 a fost un an bun pentru vin. si inca mai e pentru barbati. care sunt din ce in ce mai buni pe masura ce trece vremea. tot cum se intampla la unele vinuri mai speciale.

cireasa fata cu egoismul ei feroce

cand mai cunosc vreun barbat care-mi place. trece putin timp, putin de tot. si apoi invariabil se uita in ochii mei dragastosi si ma intreaba, infigand cutitul. cireaso, tu esti egoista?

cand eram mai mica ma aparam vehement. cine, eu?! neeeee. cum sa fiu egoista? egoist inseamna ca te gandesti numai la tine si la altii nu, nu? si eu ma gandesc la multi oameni. si fac lucruri pentru ei. si imi pasa.

si cum de ma intrebi tocmai tu. tu, care esti aproape de mine si vezi asta. mai ales experimentat pe tine vezi. incredibil, ce problema de comunicare avem. si cum nu iti dai tu seama ce suflet nobil sunt eu. n-ai inteles nimic din mine. esti varza.

nu nu, cireaso, urma implacabil raspunsul. esti egoista. esti mai egoista decat normal. esti un monstru de egoism. vaaaai, ce rau imi mai parea. cum ma mai bosumflam. desi obiectul pasiunii mele beneficia direct de altruismul meu. ma facea sa ma simt vinovata. ca si cum am o cocoasa.

iar incercam sa-l conving. ba chiar imi scriam si pe o hartie. de ce cred eu ca nu sunt chiar asa de egoista. dar am observat ca stampila asta. odata pusa de un barbat mie, acolo ramane. lucru pe care mi-l arunca in fata de cate ori avem discutii. despre orice ar fi ele. cireaso, esti egoista. stop joc.

si acum ma intreaba barbatii la fel, dupa ce ma cunosc. cireaso, esti egoista? dar am mai crescut. si raspund da. asta ca sa salvam energii pretioase. pe care le pot investi in diverse lucruri alstruiste. si in primul rand in cel ce intreaba.

in plus acum, cireasa mai coapta, inteleg ca absolut toata lumea e egoista. si chiar si eu, despre care aveam pe vremuri o parere mai buna. dar in mod sigur e si cel care ma intreaba. asa suntem facuti. ca unii sunt mai rai ca altii, asta da. dar toti suntem egoisti, zau asa.

oricum, sa nu credeti ca raspunsul asta convine mai mult. ei, cand aud, nu plesnesc de satisfactie. ca au dibuit problema mea majora. se intristeaza ca in fata unei case arse. dar pentru mine, pentru ca sunt egoista, normal, parca e mai bine asa.

sa stim domnule cum stam. deci luati aminte. sunt o cireasa purtatoare de egoism feroce. care circula prin lume amintindu-se din cand in cand, ca exista si alti oameni. de care se foloseste ca o nemernica. si pentru care nu simte nimic.

ce am inteles eu din asta e ca. intrebarea asta, retorica, mi se pune oricum si orice as face. de fiecare data cand cunosc un barbat. iar raspunsul nu imi apartine. ci este predefinit. atunci de ca s-or mai obosi sa ma intrebe?

nu stiu. dar nici nu-mi pasa. pentru ca mie imi pasa numai de mine. si nu am de ce sa ma incarc cu dilemele altora. are si egoismul asta parti bune.

dusul pervers, cu plaja prea scurta

nu, e clar. mie nu mi-e dat sa fac in viata mea. un dus cumsecade. intr-un mod constant si regulat.

am mai scris despre asta. invinuind ursitoarele care s-au strans. in jurul patutului meu de cireasa pui. va rog frumos sa cititi. daca aveti vreme si placere. este un material bun. si vreau si sa intelegeti ce ma roade. oricum, inca sunt ferm convinsa ca e asa.

din dusurile din viata mea. ori curge un fir inexistent de apa. ori e stricat capul ala. si curge pe langa el. o parte buna din firul ala de apa.

de-aia a trebuit sa-mi fac abonament la o sala scumpa. si de megafitze din oras. ca sa pot presta si eu. macar o data la 2 zile. cate un dus cumsecade.

dar nu despre asta vreau sa vorbesc aici. ci despre dusurile perverse. cel mai rau soi. dusurile care au plaja prea mica intre rece si cald.

ma dezbrac. ma bag in dus. zambesc. imi place apa. de ce sa zic. si sunt si o fire optimista. cand intalnesc un dus nou. e ca in relatiile cu barbatii. sper mereu ca va fi de bun augur.

ca de data asta o sa pot avea o relatie serioasa. fara inselaciuni. jocuri murdare si neincredere. deci ma uit spre dus cu ochi noi. si privire limpede.

hai arata-mi ca se poate. si ca eu doar sufar de mania persecutiei. dar ca tu o sa ma vindeci. pentru ca de fapt exista dusuri bune. hai arata-mi acum.

dau drumul la apa. iese cu clinchet si suvoi maricel. uraaaaa. uraaaaa. dar e prea rece. mi se intaresc sfarcurile. pielea se face de gaina. ochii de caprioara obligata sa bea dintr-un izvor inghetat.

dau repede in partea cealalta. spre cald. o vreme nu se intampla nimic. apoi suvoiul curge brusc ca un rau cu fiertura. mi se relaxeaza sfarcurile. fac auci. se inroseste pielea subtire de cireasa. mai tare decat e ea natural. din livada.

mut repede spre ceea ce banui ca e mijlocul. acum e calaie. nici calda nici rece. nici moarta, nici vie. mi se intaresc sfarcurile la loc. mi-e frig si respir promoroaca.

cu degete tremurande caut locul ala magic. unde ar trebui sa fie limita dintre gheata si caldura. imbinarea intre yin si yang. moale si tare. barbat si femeie. alb si negru.

am gasit zona. dar ca la un radio vechi. cand cauti din ochi scala dand de o rotita. cauti ca-n branza telemea.

dar ce sa vezi. dusul asta. in care am crezut. cu care am pornit la drum cu inima deschisa. nu are o plaja de cald-rece. are doar un punct fix. si foarte scurt.

e imposibil de dibuit. incerc de 328 de ori. se schimba anotimpuri. imi creste barba. sfarcuri tari. sfarcuri moi. sfarcuri tari. sfarcuri moi. doare de rece. arde de foc. ma plictisesc.

ma sapunesc cu neplacere. cui ii trebuie clabuc cand nu are confort termic. pentru limpezire, aleg frigul. sfarcuri tari. ma enervez rau. si plec jignita din dus.

uitandu-am urat la el. la capul lui mai ales. pentru ca eu sunt cireasa umanista. nu pot gandi inginereste. asa ca mi se pare. ca de acolo vine comportamentul aberant. de la cap.

ma uit urat ca la barbatii cu care nu m-am inteles. desi mi s-a parut ca totul poate sa mearga armonios. pana cand moartea ne va desparti.

ursitoarele voastre ce-au zis? apropo de dusuri. dar si de parteneri.

cireasa cu ochii iesiti din cap

buna dimineata. pe langa ca sunt cireasa full-time in viata de zi cu zi. am si eu un job. ca sa mananca si gura mea ceva. nu cred ca ma condamnati.

buuun.

si la jobul meu. care este un site unde scriu ca la balamuc. de-mi sar mucii pe pereti. am scris si un articol. destul de inocent zic eu. ciresesc, dar inocent.

in sensul ca nu voiam prin el. sa dau cu barda in barbati. pe care v-am declarat fatzish. si chiar putin jenata. ca ii ador ca specie. si ca nu vreau deloc sa traiesc fara ei. si ca nu mi se par niste porci. ci mi se par adorabili.

dar insiram eu acolo niste categorii mari de defecte barbatesti. care vin la pachet cu lucrurile care imi plac la ei. si sfinte sisoe, ce-mi mai plac. si mai ziceam eu ca. marea smecherie e sa stabilesti. tu femeie. cu ce tip de defect major poti trai.

ba chiar ma luam si pe mine la misto. de fapt ma luam pe mine prima la misto. in sensul ca pana si articolul se cheama "am ales afemeiatul". un om rau adicatelea. cu el pot eu trai. jenant de recunoscut. si gata.

eu va dau aici linkul. cu rugamintea sa cititi. si sa vedeti ce isterie s-a iscat.

si apoi va mai dau un link. cu ce am scris despre fructe femei. si tipologiile lor naspa. asta la cererea publicului masculin cu ochii injectati de sange. care era tot in erectie. negativa. daca exista asa ceva. si cerea razbunare.

mai fac o precizare. desi cred ca pentru cine ma stie. si ma citeste. este de prisos.
articolele sunt scrise ca sa ne distram. nu ca sa ne sabiam. si sa declansam razboi intre specii. care e si asa destul de pronuntat. chiar daca pe muteste.

restul, o sa vedeti singuri. mie personal mi-au iesit ochii din cap. ca la melc. deci codo, seman cu tine acum.

dar sunt pe cale sa-mi intre la loc. in orbite. pentru ca aaaaa, am uitat sa zic ceva. desi s-a aruncat in mine cu rosii/oua stricate/pietre/vorbe grele/injurii/pornografie. eu sunt bine, sa stiti.

ba chiar am imblanzit cativa lupi. ca nu degeaba sunt cireasa din fire. si cireasa din fire n-are lecuire.

niste lupi care de rea ce sunt. dar buna totusi. s-ar putea sa ma invite in oras. sa mancam impreuna carne cruda. si sa maraim roz.