mancariciul fostelor iubiri

Da, a fost o vreme si nu e chiar departe. Cand prietenele ma invidiau. Si isi puneau pe rezolutia de anul viitor, scrijelit cu sange neinceput, sa ia curaj de la cireasa.

Mai cireasa, dar ce coloana vertebrala din fier betooon armat ai tu, cand vine vorba de relatii. Asta imi auzeau urechile, de exemplu, din partea taranilor de la tarabe. Cand eram de gasit prin piata, facand targuieli.

Cireaso, dar ai sange, nene, imi ziceau si casieritele de la supermarket. Si doamnele cu coc de la circa financiara. Am vrea toate sa nastem copii fermi ca tine. Cu taria de a rupe relatiile care merg sontac-sontac.

Iar mama de cireasa era mandra. Arata cu mine poze la serviciu. Uite, ea e. Ea e cea care face ce va spun. E neinduratoare. Sfinte Sisoe, ce bine am crescut-o. Cata intelepciune pe dumneaei. Si uite cat este de mica.

Iar barbatii...barbatii, acesti beneficiari directi ai actiunilor mele. Simteau ghioaga ce sta sa se pravale. Daca le trece prin minte cumva sa faca vreo miscare de impacaciune. Dupa ce am pus un punct onorabil amorului ce sta sa moara.

Domnul meu, cand s-a hotarat cireasa sa rupa pisica, s-a zis. Nici ca mai revine asupra deciziei indelung cumpanite. In doua cuvinte: cireasa, dura din fire, n-are lecuire. Asa mai povesteau matusile vecinelor de pe la bloc.

Cu mandrie povestea chiar si ea, cui nu stia inca, ce smechera e. Cum atunci cand lucrurile nu mai merg unse, inchide usile cu zdronc, pac, bum, bang. Si cum nici ca le mai deschide vreodata.

Pentru ca, vezi tu. Ea le incuie cu o cheie de la care nu exista copii. Si pe care o arunca intr-un lac malos. Unde nici ce mai vestiti scafandri. Sa zicem cei angajati pentru relicvele Titanicului. Nu ar mai dibui-o in vecii vecilor amin.

Dar uite cum vigilenta ei e acum tare ca fularul. Ceva s-a rasucit in maruntaiele ciresei. Si in special in departamentul ala responsabil cu pomparea sangelui prin corpul dumisale.

Si niste usi au ramas intredeschise. Cat sa iasa si intre pe acolo tot felul de personaje suparatoare. Care o ingrijoreaza cateodata in asa masura incat ii tulbura somnul altfel bun.

Treaba e ca m-am pricopsit in viata mea cu mancariciul fostelor iubiri. Asta nu e chiar ceva concert. Sa pun sa pun mana/gura. Ci e mai degraba un bazait de tantar cand ai vrea sa dormi.

Cu deosebirea ca tantarul cu pricina este unul cunoscut bine. Care ma uimeste cu un miros cunoscut. Sau cu o vorba de duh mestesugita, pe care stii ca numai eu o inteleg. Tantarul bazaie pe tonalitati familiare, nepericuloase. Dar numai bine cat sa-mi strice tihna.

Ce de metafore. Mancariciul a inceput doar acum un an. La scurt timp dupa eradicarea dulcelui flagel SMPE (sau mangafaua, cum ii mai zic trecute doamne si domnite). Dar mancariciul sparge barierele temportale. Si functioneaza profund retroactiv.

Si nu rezista nici chiar portile de cetate. Cele prea grele ca sa fie adevarat ca se deschid. Tantarii vin, bazaie, pleaca. Vin bazaie, pleaca. Vin, bazaie, pleaca. Cireasa doarme cu greutate. Si mai e si plina de ciupituri.

Ar fi ok daca tantarii ar fi de fapt albine. Fiinte harnice care macar produc miere. Si de vor sa intepe, accepta sa isi dea viata pentru asta. E corect asa. Dar tantarii...tantarii sunt doar niste gaze care lovesc sub centura. Cand oamenii dorm.

Ce mai tura vura. Cand esti ciupit, te mananca. Cand te mananca, te scarpini. Cand te scarpini , se umfla. Si cam atat.

Jos mancariciul fostelor iubiri. Si pe cine-am omorat, sa fie eu obligata sa ma scarpin.

cireasa si fermoarul buclucas al altei blonde

Suntem in vestiarul de la sala. Vad cum se chinuie de tare blonda asta sa-si inchida fermoarul. Fie ca are mainile prea scurte. Fie ca are spatele prea lung. Oricum, nu-i iese deloc.

Pentru ca e pitica precum cireasa, simt imediat simpatie. Chiar daca arata ca o pitzi. Are parul aproape alb de blond si lung, de consanzeana de metropola. Par dus proaspat la coafor.

E cocotata pe niste tocuri complet periculoase. In viata mea nu mi-as risca atata sanatatea. Si tocmai am auzit-o vorbind arabeste la telefon. Cred ca asta ma sensibilizeaza in plus.

Mi-e mila cumva de femeile blonde care vorbesc arabeste. E ceva congenital, nu ma pot opri. Desi poate nu o duc chiar asa de rau.

Asa ca urlu mai mai tare decat ar trebui. Pentru ca in timpul asta imi usuc cositele cu foenul si nu aud nimic. Vreeeti sa va ajuuuut? Da, zice ea, multumesc mult. Nu reusesc deloc.

Opresc foenul si ma deplasez cu un prosop in jurul soldurilor, siroind de apa catre blonda. Cu tot cu tocurile imense, ea masoara cat mine. Va dati seama? Zic asta pentru ca eu chiar sunt marunta.

Se intoarce cu spatele si eu trag de fermoar. Care e blocat la jumate. Nu se intampla nimic. Trage mosul, trage baba, fermoarul nu se lasa. Pana la urma ma enervez si smucesc. Ii prind o parte din parul ei lanos. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o.

Blonda tace chitic. Dar sigur e ingrijorata de ce fac eu acolo. Oricum, din cauza ca fermoarul o trage de par, nu intoarce capul catre mine, ca nu poate. Eu sunt sub stres.

Transpir si trag in timpul asta puternic de fermoar, incercand sa nenorocesc cat mai putin par. Blonda freamata din nari, ca un calut sperios. Nu vad, dar simt.

Reusesc sa deblochez si i-l desfac pana jos. Desi se mai poticneste putin pe parcurs. Fericita ca am scapat, arunc repede pe jos parul mort rezultat din operatiunea de salvare. Ca sa nu vada cat a fost.

Si ma duc repede inapoi la foenul meu. Blonda se da pufpuf cu parfum. Si se prinde ca ceva nu e cum voia ea. Se intoarce la mine. Eu voiam sa va rog sa mi-l inchideti, sa pot sa plec. Acum e deschis de tot.

Aaaa, zic, stati asa. N-am inteles, ma scuzati. Injur in gand, facere de bine, stiti voi. Imi intoarce spatele alb cu carne pufoasa (e o blonda carnoasa). Si iar trag de fermoar, acum in sus. E si mai greu decat invers.

Trage mosul, trage baba, fermoarul nimic. Reusesc sa inaintez, opintindu-ma la blonda si bruscand-o fara mila, 3-4 centimetri. Dar am de munca un spate intreg. Si atunci ma loveste.

Din decolteul de pe spate, daca pot sa zic asa. Si uite ca pot, ca tocmai am zis.
Vine un tsunami de miros de parfum dulce. Ca si cum ai stros niste bomboane, le-ai amestecat intr-o oala cu sapun de trandafiri. Ai adaugat esenta de vanilie. Si ai pus topping bucatele de serbet de mango.

Vine, vine, vine, calca totul in picioare. Ma loveste direct in fata. Scap fermoarul din mana. Ma inclestez repede de parul blondei. Dar degeaba, totul e pierdut. Cad pe jos, intr-o rana. Si visez turbulent, cu razboaie, sange, morti si altele asemenea.

Ma trezesc mult mai tarziu, cand alte femei brunete, de la sala, imi picura apa vie pe buze. Blonda ia-o de unde nu-i.

Cine i-o fi inchis pana la urma fermoarul? Si ce-o fi crezut despre mine. Zau ca nu fac asa de obicei. Mai dati-mi o sansa. Adica o noua blonda. Si un nou fermoar.