femeile si perioada lor

Atentie. Subiectul este delicat. Cine este slab de inima sau misogin si mai ales amandoua, mai bine inchide. Reveniti, daca e.

Este vorba despre sindromul pre si intra menstrual. Si despre cum se comporta fructele in general si cireasa in special, cand se inchina lui, ciclului.

Eu eram absolut convinsa ca spre deosebire de alte femei, sunt un inger atunci cand trec prin perioada respectiva a lunii. Inca mai sunt convinsa, eu. Insa mi se sufla din public ca oarece probleme ar fi.

Cica am nervi din aia de tip isterie si hartag. Si scuip pe nari pucioasa fara motive intemeiate. Culmea e ca pana acum nu mi s-a mai adresat acest repros. Si ma simt intrucatva jignita. Pentru ca am impresia ca sunt victima unui complot de tip cliseu.

Ca, adica, barbatii stiu ca majoritatea femeilor tind sa se comporte nelalocul lor cand au ciclu. Si atunci sufletele lor pereche sunt tentate sa puna orice fleac si incruntatura pe seama bietului sindrom. Ori mie asta nu mi se pare corect.

Poate putin adevar o fi, nu zic. Dar nu cred sa fie un efect coplesitor. Mie mi se pare ca sunt egal raspanditi, in toate decadele, norii din capul meu. Cei care apoi coboara si se instaleaza pe fata si cer cearta.

Cireasa, am incercat eu sa demonstrez, se oftica uneori si cand e hat, departe! de zona aia din luna. Si m-am tot luptat eu sa scot din mintea barbatului ideea asta. Parandu-mi-se ca e nedreapta si ca ma reduce automat la resortul meu de mamifer. Chestie cu care nu pot sa ma impac, neam.

Prin urmare am tot sustinut ca nu are nicio legatura. Cand ma infurii domnule, eu ma infurii oricum, am explicat raspicat. Si asta nu are nicio legatura cu ciclul. Eu nu sunt un animal, ce naiba. M-am innobilat intre timp.

Dar uite ca s-a intampla o intamplare care mi-a daramat tot esafodajul. M-am dat cu fundul de pamant intr-o seara fata de prietenul meu imaginar, I.

I-am reprosat tot felul de lucruri. Mi se parea ca sunt extrem de nedreptatita. Ca cerul a picat in capul meu, bagand cu ocazia asta la fund si toate corabiile ce le aveam.

Ce sa mai. Foarte suparata cireasa. Ba dupa ce parea ca a reusit sa se inteleaga cu mine intrucatva, m-a apucat plansul tare de tot. Si dai, si lupta. Siroaie de lacrimi au produs ochii tristi. Desi pricina supararii era cumva neclara. Un lucru era clar: el era vinovat.

Si dupa cateva ore mi-a venit ciclul, pe neasteptate. Si atunci nu prea am mai avut ce sa mai zic. Am recunoscut ca s-ar putea sa aiba dreptate, uneori. Si desi nu imi convine, tin ciocul mic si joc de glezna.

In fond, poate ca sunt un animalut. Chiar daca am facut 8 ani de pian si am citit multe carti. Ce-are asta a face cu hormonii. Mai nimic.

Asa ca rasufla toata lumea usurata cand mai trece un ciclu fara mari drame. Si exista si o parte buna. Am inteles ca uneori, in ciuda naturii mele feminine, ma comport asa de bine pe perioada cand ar fi de asteptat sa fiu indracita, incat merit o medalie.

Si asta mi se pare chiar dragut. Macar am pentru ce sa ma muncesc. Daca sunt buna cinci zile si nu devin brusc nerezonabila, as putea fi recompensata. Ca un calut care a sarit frumos peste obstacol. Sau un catel care a ascultat comanda culcat.