sâmbătă, 21 iunie 2008

reintalnirea ciresei cu siropul de artzar

Sunt cateva lucruri pe lumea asta care iti fac inima sa salte in sus ca un soare rosu, cand iese din mare. Care te iau in brate de cum te intalnesc si nu-ti mai dau drumul. Unul dintre ele e siropul de artzar...care se intinde ca mierea dar are gust de zahar caramel...

Ne-am imprietenit in urma cu cativa ani cand am descoperit si painea prajita cu scortisoara dulce. Amandoua in acelasi zi! Ce deliciu! Ce dimineatza cu soare! Ce breakfast minunat!

Mi le-a prezentat imediat pe iubitele lui, clatitele. Nu clatitele noastre, clatitele din tara gogosilor sunt pufoase si mici, ca niste placintzici. Mi s-au infatisat una mai delicioasa ca cealalta, cu afine, zmeura, bucati de ciocolata sau mure. Artzarul mi-a facut cu ochiul spre cea cu afine, preferata lui, si a mea apoi.

A fost dragoste la prima degustare si apoi un festin de gusturi la fiecare reintalnire, mereu in zori, mereu insotit de iubita lui, afinata. Pana cand, viatza mea m-a purtat departe de ei, in tara clatitelor subtiri rasucite pe lung si trase, cel mult, in miere.

Au trecut ani in care n-am stiut unii de altii. Eu am intrebat in dreapta, in stanga. M-am imprietenit cu rudele subtiri ale afinatei, am gustat cu nesatz din toti nepotii, verii, fratii si cuscrii lor. De la cei mai lipiciosi, uniti in dulceturi, la rudele de mana a doua, sarate si infratzite mai mult cu branza si mararul, decat cu nuca si romul.

Nimeni, nimic. Nimeni nu auzise de dragul meu sirop de artzar care se prelinge lung peste clatita pufoasa si-i saruta fiecare afina, pe toate partile.

Pana cand... sora ciresei, afland de pasiunea ei nestavilita, a incalecat pe-o pasare de otel, cu o sticla de sirop de artzar la subrat si a strabatut lumea sa i-o aduca. Thanx, sis!

N-a stiut nimeni de planul ei. Au stat cu ochii de vultur pe ea s-o puna la pamant, s-o doboare cu pretiosul lichid cu tot, care, v-am spus, se intinde ca mierea dar are gust de zahar caramel. Cum cine? Toti vor sirop de artzar! va zic...

Intalnirea a fost asa cum trebuia. El s-a intins in farfurie cumite si lipicios, langa o clatita mica pufoasa si goala. (afinele au ramas in tara gogosilor, n-au trecut de vama). Inainte s-o ia in bratze, s-a prelins pe buzele de cireasa care l-au sarutat cu pofta.

Good to see u, maple!

5 comentarii:

Anonim spunea...

:p

Anonim spunea...

cire, stii cine sint azi? criticul din raceala lui sorescu. pai frumoasa povestire, frumoase amanunte, da cam in ceata, iar incepi sa aluneci pe panta neclaritatii.....

mamaaa....si mi s-a facut o foame si o pofta de clatite....

Anonim spunea...

am uitat sa iti spun, sa stii ca si in grecia sint morcovi. numai ca sint mai mari si fiecare are morcovul lui, astia mai bogati au chiar mai multi morcovi, deh, dupa facultati...take a look : http://www.flickr.com/photos/27873641@N08/

ana spunea...

miroase a afine, asa netrecute de vama cum au ramas

Anonim spunea...

Aia mai bogati au mai multi morcovi pentru ca au fundul mai mare.