a venit vacanta cu trenul din franta

2 saptamani fara laptopul de culoarea zaharului. cu mar incorporat.

oare o sa pot? o sa razbesc? ce o sa fac daca o sa am furnici prin cele 10 burice? si prin alte locuri? asigurarea de sanatate obligatorie acopera raul specific survenit de la lipsa de net?

plecam in vacanta. mergem sa zdrobim intre dinti cirese surate. extrase din cocktailuri pregatite de priceputul autralian, prieten bun. sa ne dam cu soare pe piele. si cu apa sarata prin par. mergem sa ne uitam cu atentie la pesti. ochi in ochi. arpioara in codita.

avem in plan sa mulgem capre. sa le obligam sa faca feta aici, pe loc. in fata noastra. puii de caracatita sa se fereasca. la fel si micii creveti. si pestisorii cu memorie scurta si solzi lungi. altfel vor nimeni zilnic la noi in farfurie. astamparand foame de gura cireseasca.

mergem sa udam maslinii cu apa vie. ca sa-i facem sa ne furnizeze fructe de calitate pt micul dejun. sa-si plece apoi maslinul rasfatat de cirese crengile pe masuta noastra. sa-si aduca prinosul in castronasul nostru. cine-a dormit in patutzul meu? cine-a mancat cu furculitzutza mea?

o sa batem cu piciorul toti centimetri de nisip de pe insula. dar in acelasi timp promitem sa stabilim un nou record mondial la leneveala organizata. a, si vrem sa-i invatam pe grecoteii cu nas subtire sa danseze. non-stop, cu figuri si flick flack-uri.

am luat slapii cu imprimeu cu harta lumii pe talpa. tubul si ochelarii de snorkeling. (cireasa prietena isi ia de la fata locului). niste rochii cu flori. un tub cu crema. niste euro. niste carti. costumul cu culori de papagal si curcubeu. si pe-aci ti-e drumul.

ciresele sunt in vacanta. se intorc in 2 saptamani cu tolba plina de stelute de mare. si calutzi asemenea. incurcati prin bagaj. stiati ca barbatii calutzi de mare poarta ei sarcina? ce dragut din partea lor.

cu diareea la pachet

am iesit bine dispusa. fara sa mi se zbata vreun ochi. fara sa se intunece cerul rau prevestitor. fara sa inceapa cainii sa urle prin curti a primejdie de moarte.

m-a lovit la sensul giratoriu. intai ca o boare. apoi destul de explicita, asa. trairile intense mi-au dat peste cap informatiile ref prioritatea in sensul giratoriu.

chiar nu mai conta daca sa o aplic pe cea de rit vechi, de dreapta. sau trebuie sa las sa treaca cine inconjoara deja bulina din mijloc. dadeti-va, ca nu stiu ce va fac. opriti-va toti. sa trec eu. am motive serioase. va sparg.

masina cu motor mic si cai putini mananca pamantul. cu penibilele puteri care sunt alocate in alte directii decat in a mentine diareea sub control, apas pedala pana la fund. vuuum-vuuuum.

ochii in ies pe rand din cap. vad totul mult mai bine. si de mai aproape. gonesc cu parul in dezordine. cand, ce sa vezi. e bariera. aici nu se pune niciodata bariera. acum e bariera.

diareea parca stie. loveste mai pervers. mai cu sete. ma contorsionez in pozitii nefiresti. ca si cum sunt bolnava de o boala rara. cireasa gestioneaza diareea. sau e diareea cea care gestioneaza cireasa? imi trebuie un expert independent sa dea verdict.

nu trece tren. dar bariera e pusa. transpiratii reci imi scalda fruntea. in care nu mai incap ganduri. sunt setata pe un singur obiectiv pe termen scurt. sa livrez. oriunde. oricum. sa livrez.

am masini in spate. in fata. in lateral. deasupra si dedesubt. soferii de aproape ma privesc cu simpatie. isi dau seama ca trec prin momente critice. chiar daca nu stiu exact ce ma chinui sa inabus. nu, nu m-a parasit iubitul. da, am predat raportul.

ma fac verde. sunt verde, am parul maciuca si ochii iesiti din cap. stau cu gatul stramb intr-o parte. si dau spasmodic dintr-un picior la 6.2 secunde. ca parca asa trag mai bine de sforile care sa impiedice dezastrul.

stam. stam. ma uit pe campuri cu ochi mici scrutatori. imi apare o broboana de pofta libidinoasa in coltul gurii. in capul meu incepe un film. american, cu happy end.

se face ca ies diafana din masina. purtata de aripi de fluturi. nu simt durere. nu simt rautate. sunt ca un fulg. zbor peste campuri si poposesc intr-un loc cu verdeata. unde in sfarsit pot sa ma relaxez.

in jurul meu, o hora de iele cu picioare goale. care imi soptesc taman indemnurile potrivite. cireaso, esti in siguranta. inchide ochii. avem noi grija. lasa-te...lasa-te...lasa-te...

sar ca muscata de sarpe. caut o scorbura. m-as face una cu pamantul. oare tufa asta de musetel este un bun adapost? nu mai pot. aveti mila. imi iau ochii in palma si ii mangai. 2 portocale. ca sa mai treaca timpul.

se ridica bariera. e doar o locomotiva. imi trece prin cap ca e doar mecanicul care si-a luat fata de la scoala. scot repede o placuta pe parbriz. si una pe luneta. faceti loc. am diaree. xena din mine taie fata tuturor. claxoneaza. latra. musca. sfasie. caine rau.

masina alba / plutind catre stele / copilarie visam / zboara deasupra zonei de nord. incerc sa stau demna macar pana la scara. ma integrez in absolut.

inginerul care s-a facut rockstar

m-am tot zvarcolit noaptea in pat. incercand sa patrund cu mintea ascutita de cireasa. ce fel de barbat s-ar potrivi la mine livada.

si in final am simtit o caldura asa. care m-a luat in brate ca un giulgiu diafan. croit pe masura mea mica pitica. m-a inundat o lumina trandafirie. si m-am conectat cu sfarcurile intarite direct la energia universala. am inteles care-i pohta ce-am pohtit-o.

vreau si eu domnule, un inginer. pt ca inginerii inteleg cum e cu mareele. de unde vin, cat stau. si mai ales cand si de ce. nu e putin lucru.

stiu sa tina bormasina cu chestia ascutita inspre perete si nu invers. inteleg lucrurile casnice pe modelul cauza si efect. sunt pasionati de ace brice si carice. si de manuirea lor inspre tihna trupului.

un inginer poate nu se exprima pe masura ochilor lui calzi. dar in mod sigur e un om practic. care stie sa faca confortabil contexul de viata al unei cirese. si e pasionat de mecanisme. ori mecanismele lui plus fluturii mei din cap si stomac si calcaie = love. sky is the limit.

e bine sa aiba la breloc un briceag. cu care sa defriseze hatzishuri salbatice pe unde sa pasesc eu in pantofi de lac. si sa-mi ciopleasca seara la foc o jucarie cu forma de oaie.

sa aiba o masina puternica plina de noroi. cu care sa cutreieram pe fundul marii. in cautare de perle de prins prin parul meu. si pe varfurile de ac de pe munti. pt ca am asa un chef sa culeg o stea. cu care sa-mi luminez eficient sufrageria.

vreau sa ma trezesc diminetile in sunet de flex. sa am pe balcon cel mai smecher sistem de jardinera din cartier. in care sa poposeasca pasari de lux. venite sa fie hranite. de o cireasa generoasa cu firmiturile ei.

si in acelasi timp domnule, am nevoie de un rock star. nu imi ajunge ca un barbat sa stie sa schimbe robineti. vreau un barbat care sa vina cu niste glamour la pachet. sa-i arate ciresei cum e sa fii cool.

un barbat care sa aiba freza smechera. tricouri cu mesaje fatise. sau subliminale, in functie de vremea de afara. si arta nedisimulata care-i alearga prin vene.

sa aiba mereu o ghitara dupa el. cu care sa dea de pereti cand nu-i place sandvisul dimineata. de sa-mi inghete sangele prin vinele de cireasa. dar apoi sa-mi cante un canticel. si sa-mi treaca.

sa fie salbatic, ca un armasar imposibil de imblanzit. sa trebuiasca sa port costum de protectie cand ii fac cafea dimineata. sa se urasca cu toate rudele mele. care sa nu inteleaga de ce are conversi rosii destul de vechi si rupti. si mereu intiparite pe fata mistere cosmice.

sa rupa inima fecioarelor universale. cu glasul lui sexy si muschii lui oblici abdominali. dar sa iubeasca doar cireasa primordiala.

vreau un inginer care s-a dus cuminte la scoala. care a construit o casa. care nu se sperie si nu fuge cu parul maciuca, urland ca un tampit, cand vede un bec ars.

dar domnule, vreau ca inginerul asta sa se fi saturat sa stea in banca lui. sa se imbrace in costum rosu, ca solistul din muse. si sa rupa gura targului cu atitudinea lui rebela si funky.

o fi chiar asa de greu? s-o putea? hm.

pt ce m-as scula la 6

sculatul la 6 este un fapt de viata traumatizant.

cand se intampla sa trec prin cosmar, organele interne mi se alearga cuprinse de streche, prin corp. joaca leapsa. pe cocotzate. unele se impiedica. celelalte tabara buluc peste ele si le lovesc cu salbaticie. ce balamuc o fi acolo.

ochii poarta cu ei cantitati grotesti de nisip care impiedica vederea limpede. si transmiterea corecta a informatiilor catre creierul de cireasa.

dedesubt sunt 2 genuni mov care anunta deranjul. imi vine sa plang. imi vine sa plang. imi vine plang cu lacrimi de crocodil. mama, de ce n-ai facut cumva sa dorm acum?

carnea tremura ca proasta in cautare de culcus. dimensiunile obiectelor din casa sunt variabile. ele se umfla pana la limite ridicole ca sa mi se puna in cale. si sa ma incurce in deplasarea-mi prin lume si viata.

alte obiecte care doar par neinsufletite fac o evadare spectaculoasa in neant. doar ca sa imi dea senzatia tulbure ca am innebunit. e unul din putinele momente cand scaunul pe care as vrea sa-mi sprijin oasele in deriva fuge shontac-shontac in celalalt colt al camerei.

nu exista nimic pt care m-as scula la 6 dimineata. nimic egoist oricum. nici ski-ul. dupa care sunt cireasa nebuna. nicio herghelie de cai care tocmai mi-a fost daruita de un om bun dezinteresat. si pe care trebuie sa o iau in primire. ce-am mai necheza.

nu m-as trezi la 6 nici macar pt o galeata cu dragoste proaspata. dupa care sunt mereu insetata.

m-as scula la 6 doar pt:

1. pace mondiala. bine negociata.

2. revigorarea speciilor pe care de disparitie. reimpadurirea subita a vechilor paduri primordiale. pt. dedesertificare si lipsa furtuni in pahare gigantice cu apa. pt. gaini carora nu li se aprinde un bec ca sa nasca oua planificate.

3. apa potabila si hrana hranitoare pt toti locuitorii planetei. sa se dea cate una. sa ajunga la toti.

4. un curcubeu pe zi organizat in centrul fiecarei localitati. si oprirea proceselor de productie pt urmarirea lui timp de 5 minute. pe muzica de sigur ros.

5. lipsa durere pt pacientii nevoiti sa mearga la dentist. si introducerea dreptului/obligatiei ca toti cetatenii sa se scalde in lacuri / mari / shtioalne / rauri / orice lichid. scaldatul aduce fericire.

m-am sculat la 6. mi-am urat semenii. n-am celebrat inceputul de zi cum ar fi meritat. sufar ca un caine. imi vine sa-i fac si pe altii sa sufere la fel. si oricum, vad ca nimic din cele de mai sus nu s-a intamplat.

voi pt ce v-ati scula la 6? inafara de un salariu, bineinteles.

eforie, cavou al tineretii voastre

eforie a fost o necunoscuta pentru mine.

n-am stiut niciodata exact de ce n-as calca acolo. nici sa ma pici cu ceara incinsa. sa-mi smulgi unghiile cu patentul. sa-mi pui oua fierbinti la subsuori. sa-mi torni apa pe gat mai mult decat pot inghiti.

dar am simtit ca trebuie sa ma tin departe. ca sa imi pastrez sanatatea mintala. si sa nu vreau sa emigrez instant. chiar si in zanzibar. stiati ca in zanzibar au mirodenii minunate si ca asta e sursa principala de venit a tarii?

uite ca ale vietii valuri m-au manat totusi spre acest taram. in marina de la eforie se tinea regatta marii negre. iar eu, ferventa sustinatoare a unui echipaj din concurs.

si apoi si semiparticipanta, ce daca pasiva. dar sa stiti ca am apasat si eu 3 butoane, am desfacut un fir prins intr-un utilaj care incepea cu "c". am dat apa colegilor mai experimentati. mi-a facut inima budibum-budibum cand ne-am gasit umar la umar cu alte barci cu panze.

eforie, scalamb pamant. parca miile de pedestrasi de pe strazi erau reprezentatii de vaza ai unui circ exotic. care a investit ff mult sa faca impresie.

au chemat de peste mari si tari toti piticii. toate femeile barboase. toti contorsionistii. toti uriasii cu membre in plus. sau parti de corp lipsa. toti ciclopii. toti grasii. toti nereusitii. si monstrii. si inca ceva pe deasupra. si gata ciorba.

aici romanii sunt imbracati pt seara ca si cum partipica la un bal mascat. dar nu s-au inteles asupra unei teme comune. si s-au costumat random. care cum s-a priceput mai anapoda.

femei (femei?!) care poarta slapi cu toc. in mod sigur tot ele sunt cele care, atunci cand se inrautateste timpul, poarta adidasii cu toc.

barbati (barbati?!) vopsiti, cu tricouri cu strasuri. cu pantaloni estivali de o lungime cat sa ii faca ridicoli. cu sosete labartate si pantofi mutanti. de folosit in timpul liber, dupa mintea lor.

eforie, un rai de colaci chiciosi pt copii chiciosi care vor deveni adulti chiciosi. taramul cerceilor ieftinosi pt un look ieftinos. terase pline ochi care se leagana in ritm de manele.

afise cu scelerati care se cred artisti. si care performeaza pt un public care se crede public. masini ca pe timpuri, cu gramofoane improvizate. pe modelul lume, lume. veniti sa-i ascultati pe scelerati.

catei de plus care dau spasmodic din cap scotand chelalait de mucava. jucarii otravite (mingi umplute cu zeama toxica. interzise in alte tari.) pt copii otraviti. viitori adulti otraviti. concetateni otraviti. cu drept de vot. pt un viitor otravit.

cu shaorme* sfaraind la fiecare pas la limbile focului vesel. sub privirile unui public insetat de mic consum. hai sa cumparam orice. sa ne facem pofta. *unde eu iubesc shaorma. dar aici e tara ei, un bizant modern pe ritmuri latino. SF.

zeci, sute, mii, zeci de mii de romani pusi pe rele si dezmat de faleza. hoteluri albastre cu nume furate pe nedrept din mitologie. hefaistos, n-o sa te uit niciodata. si balcoane de inox stralucitor. si termopane. si mochete hidoase. si flori de plastic care miros a parfum ieftin. si manele. si iar manelisti. si putin portocaliu. ca suntem funky.

in eforie gasesti orice. am vazut acolo chiar si emo. emo de eforie. cu tristete de eforie. si drame de eforie. consumate intr-un ritm de samba de eforie.

eforie este o incubatoare in care se tin in vacante copiii care vor deveni cei mai rai adulti. n-au nicio scapare. si parca si noi, pt ca vietuim alaturi de ei. zero perspective. eforie, cavou al tineretii voastre.

eforie a fost o necunoscuta pentru mine. si, pe legea mea, va ramane asa. poate in asta consta faptul ca m-am dezvoltat fenomenal. si voi evolua spectaculos.

eforie, bashti! de pe fata pamantului. cu ciclopii tai cu tot.

grasa nuntita

grasa de profesie e capabila sa stea pitita destula vreme intr-o femeie normala.

mananca decent, poarta fuste. nu sare calul. rade, se bucura si ea ca toata lumea de mici nimicuri cotidiene. nu lesina de slaba. dar nici nu lasa sa se intrevada printr-o deschizatura a rochiei, cand ridica bratul, urgia care va sa vie.

se comporta ca si cum nici usturoi n-a mancat. nici gura nu ii miroase a mai nimic.
sufletul de grasa sta strans in chingile unei carcase de dimensiuni medii. pana dupa nunta.

sotul naiv se bucura cand vede cum aleasa chiar da cateva kg jos inainte de fericitul eveniment. ca sa fie mireasa frumoasa, trasa prin inelul de matase al unei rochii albe de satin. sa aiba ce poza pune pe birou. biroul lui.

zambetul ii ingheata pe fata curand. imediat dupa nunta, grasa da drumul la supapa. se expune plenar. se desface si explodeaza precum o floricica in ceaun. lovindu-se de peretii apartamentului. in zgomot de fanfara.

morsa nou rezultata nu este jenata de ce-a facut. are coltii odihnindu-se relaxati pe pieptul opulent. priveste cu ochi mici si rai la ce-a facut. baga sub nas vapoare intregi cu painica inmuiata in sos. torturi si creme pe baza de unt. ii e pofta.

cazemata de slana care se strange fuior in juru-i nu o sperie. niciun semnal de alarma nu e menit sa opreasca avalansa de merdenele. a suferit destul. gata cu renuntarile de dragul siluetei, ce prostie. a reusit cumva sa se marite. acum its party time.

fiecare dimineata aduce plusvaloare. noi colaci de sorici se strang cocon nobil. se schimba pe rand mainile, butuci din umar. picioarele devin piloni de pod. in final capul patrat insurubat pe lipsa gat incununeaza opera.

sotul pierde pofta de mancare. apoi libidoul. apoi, ultimul vestigiu, demnitatea in fata cunoscutilor. are acasa o huiduma. careia ii da de mancare printre gratiile dormitorului. o cunoaste de multa vreme. asa ca fiara accepta sa nu-l manance la micul dejun.

ingrijitorul de bestie se zvarcoleste noaptea in pat, sfasiat de panica. utilajul programat sa hapaie hulpav apuca cu mainile facute cange purcei de lapte cu mere in gura. paini rumenite cat sa hraneasca un sat.

e din categoria careia ii place si miezul. nu numai coaja. inghite holde aurii intregi. oameni care merg pasnici spre serviciu. blocuri in constructie. orase si zone limitrofe.

societatea ii impune sotului sa ramana langa huiduma. pe modelul si acum da-te jos sa vezi ce-ai facut. grasa stie. si profita de legile scrise si nescrise ale tarii in care si-a facut cuib.

ce nedreptate. ar trebui sa exista un act aditional. grasele de meserie sa fie obligate prin contract sa ramana decente. sau altfel sa fie scoase cu descarcerarea din lacasuri si exportate. undeva intr-o tara care apreciaza carnea de om impanata.

jos grasele care cred ca misiunea lor de guerilla s-a terminat. si ca o data obtinuta verigheta, o pot ingropa sub degete boante. incapabile sa apuce obiecte simple. d-apai sa dezmierde un corp drag.

de unde atata inversunare? nu stiu. mi se pare o inselatorie perversa. atat.

de ce roz?

de ce nu?

stiu ca roz nu e o culoare trendy niciodata. de fapt cei mai cool fug de roz mancand nori. daca alegi roz esti ori cam taran, ori cam naiv. ori amandoua.

roz sunt camasile vanzatorilor de masini de la brandurile de fitze. cei cu manichiura impecabila si pantofi stralucitori si freza data cu gel din belsug.

roz sunt papucii cu toc si pufi ai unor femei. de care radem toti. roz sunt baile urate ale unora din concetatenii nostri. in care intram o singura data, din greseala. si apoi mintim ca am emigrat. si ne schimbam numarul de telefon.

dar tot roz, roz violent, sunt pasarile flamingo. si sunt asaaaaa de frumoase, incat ramai traznit. chiar daca le vezi in destul de blazata gradina zoo din bucuresti.

roz atzatzator este carnea de somon care se topeste in gura de cireasa. cand untul imbratiseaza painica prajita, somonul se grabeste sa se aseze la odihna peste ele. si-si pune ca decoratiuni si cateva capere. miam-miam.

tot carne roz, roz perlat, are si pepenele proaspat taiat. care musteste de zeama si nu asteapta decat sa ne infigem in cocoshu-i.

roz ca in tablourile kitsch e cerul in seminopti de vara. cand campul miroase a floare si a iarba si a pamant. si greierii isi freaca piciorusele mici dar ferme. ca sa anunte toata suflarea ca sunt gata pregatiti sa faca dragoste.

marea, draguta, e roz intunecat cand tocmai a rasarit soarele. si ne uitam toti fascinati in aceeasi directie.

roz lichid e sucul de grapefruit rosu stors acum. cel care miroase asa de aprig de bine in cat intoarce din drum postasul. da, postasul care s-ar fi dus mai degraba sa bea o ceasca de cafea jacobs la vecina. mos craciun pateste la fel.

roz proaspat e si pielea bebelushilor care au inceput sa cotrobaie prin lume. in cautare de culori tari si aventuri casnice. bomboanele fondante de la capsa, ce balamuc, sunt...roz.

roz pe fatza e hartia igienica in 3 straturi pe care o folosim multi dintre noi. si nu ne suparam pe ea dimineata, cand o vedem.

roz pudrat, cu insertii de matase, sunt florile de mar care curg prin livezi in aprilie. si prunii tot culoarea asta au ales-o. or fi gresit?

roz-roz, fara doar si poate, este si inima simtitoare de cireasa.

pe bune va zic. se poarta roz. for a change.

ce cadou vrea un barbat?

sigur, ma refer aici la un barbat de care imi pasa. nu de cei din categoria carora poti sa le livrezi cu ochii inchisi si mergand cu spatele camasa/cravata/portofel/pijama/papuci (2)/parfum la intamplare/orice.

personajul barbat are curiosul obicei sa nu se entuziasmeze daca ii aduci o trusa de machiaj de la un brand bun. sau un sutien care fac minuni. si are si o mica funda de culoarea somonului. la vederea lor, ramane placid.

nu ii pasa nici daca vin victorioasa cu niste lumanari parfumate pentru seri minunate. sau o masuta rosie, numai buna sa pui nimicuri pe ea. sau un catzel pui, cu o funda rosie la gat.

barbatul mai sensibilos din fire poate mima un pic placerea cand primeste plante sau un set de ceai cu 2 canutze. sau o veioza care da taman lumina difuza care trebuie intr-un dormitor bine organizat.

dar in adancul sufletului meu, stiu ca asta a fost un cadou ca sa stau eu linistita. nu un cadou care sa-i mearga lui la suflet.

deci ce cadou vrea un barbat? cine sa-i mai inteleaga.

eu as fi dornica sa pun uite, chiar acum, hatzuri lunii de pe cer. si sa i-o aduc de capastru seara acasa. desi ea sigur se zbate tot drumul. sa i-o dau ca pe un pepene cuminte si bun. dar sa fim rezonabili. au incercat si altii.

as vrea sa tarai de panze, cu forta-mi herculeana de cireasa, o barca. s-o aduc pana la usa blocului. cu tot cu echipaj care a pregatit deja niste peste proaspat la bord. cu ulei de masline si o parere de mirodenii. si cu toti prietenii imbarcati si ei. si musai bine dispusi.

cand nu poti sa oferi luna de pe cer sau o barca care sa plece imediat pe mare, ce cadou sa-i faci unui barbat. de ziua lui. ce stres.

sa fie un stadion bine amplasat? olimpico din roma, de exemplu? sau echipa preferata cu tot cu stranieri si cheer leaders? stiu si eu...

sa fie o cisterna obscen de mare cu spritz de vara. instalata pe malul marii, o mare preferata? sau o basculanta cu salata de vinete si ardei copti parcata in apropierea casei? (asta, fie vorba intre noi, cred ca poti darui cu succes orsicui).

dar zau, n-am pur si simplu timp sa implementez ceva din toate astea, desi banui ca efectul ar fi pe masura. so, ce-i fac cadou unui barbat de care-mi pasa. cand ziua lui e maine. hmmm.

daca devenim derizorii si ne coboram la nimicuri tangibile azi, ma gandesc ca un barbat poate sa aprecieze un briceag premium cu multe functiuni. sau o pereche buna de conversi. sau un gadget tehnologic din care eu sigur nu inteleg nimic. cu cat nu inteleg mai mult, cu atat e mai bun.

sau nu, uite. m-am hotarat. cred ca pur si simplu o sa pun mica mea inima roz bonbon intr-o cutie frumoasa, cu imprimeu cu masinute. si o sa o las la prima ora in fata usii. sa o gaseasca primul lucru cand iese din casa.

merge? voi ce dati cadou si e bine primit? sau ce ati vrea tare mult sa vi se infatiseze de ziua voastra?

toate drumurile duc la cirese

Va jur... eu care sunt jumatatea tehnica din cuplul asta ciresesc (nici nu stiu cum am ajuns in postura asta) am intrat pe pagina noastra de trafic sa vad cine sunt oamenii care ne aud. (pe langa mama ciresei prietene, te pup, marinica:)

Incepe bine, cu oameni care scriu direct doua cirese blogspot, two smart cherries, sau pur si simplu dulceatza de cirese. Ei vin probabil stiind ce vor primi aici. Dar oare cel care a cautat "cel mai gras caine" si a ajuns aici? Ce-o fi inteles el? Sau cel care a scris "poze powerpuff", sau "miros vechi in casa"? Poate asta a simtit totusi ca gaseste raspunsuri in postul ciresei despre mortul din frigider. Ne bucuram, nimeni nu trebuie sa plece nemultumit.

Altcineva voia sa stie "cum arata barbatul perfect" si imediat sub, cineva a scris "e un ciorap". Aici nu stiu cine a plecat multumit de raspunsurile gasite pe blog :) Dar eu zic ca daca a citit cu atentie cele doua pereri ciresheshti despre ciorapi si modurile lor de-a se gasi intre ei, nu se poate sa nu fi ajuns cu gandul la perechea potrivita.

Urmeaza apoi o serie culinara "iaurt turcesc", "placinta turceasca" - iar daca cireasa nu a fost destul de clara dupa ultima vizita la Istanbul, data viitoare, venim cu retzete. Nu mai e mult, ca doar ieri am vorbit de vacantza... Oricum chiar langa, cineva intreaba de "furazolidon pentru diaree". El nu cred ca a gasit raspunsuri, ca partea mea ipohondra nu s-a dezlantuit inca aici. Am vorbit putin despre altfel de afectiuni, dar ajungem si acolo.

Pentru cea care a scris asa "am ochelari si nu stiu cum sa-l sarut pe prietenul meu" am insa cateva ganduri. Si vreau sa le pun aici, pentru ca daca nu s-a lamurit intre timp, data viitoare cand o sa intrebe, o sa se linisteasca rapid.

Pai, zii asa, ai ochelari...Pfuuui, mie imi spui? Ca m-am trezit de doua luni cu ei pe nas si nu ma recunosc. Trec brusc de la o personalitate la alta. Ba sunt profesoara porno, ba doctoritza obraznica. Pai si atunci cu ce dispozitie sa-l sarut? El care a cunoscut o tipa fara ochelari .. acum se uita in ochii mei mariti de lentile si se intreaba, dar oare eu cum sa o sarut?

on vacation mode

somnul e mai lenes si cu ochi mici dimineata. taci ceasule!

imi vine sa snooze pana la exasperarea butonului. pus si el sa munceasca prea tare intr-o zi de vara. lichida ca o smantana indoita.

cerceafurile sunt mai alintatoare ca de obicei. imi vine sa imi fac un nou culcush in orice cuta de asternut. mai iau in brate si ma dezmiarda. ma saruta pe tample. in timp ce imi canta canticel de leagan cu iz de uitare.

cafeaua de dimineata, pregatita in ibricul rosu sange cu stropit cu negru taciune, trebuie sa tina mai mult. m-as spala pe dinti 23 de minute. si apoi m-as odihni dupa asa teribila incercare.

as renunta la pieptan. da-l incolo. si asa munceste 365 de zile pe an. X2 ori/zi. minus sarbatorile legale. are nevoie de o pauza. are dintii pleostiti a arsita.

m-as imbraca in costum de baie. as baga degetele pictate rosu (ar trebuie oare sa trec pe corai, pt ca e vara?) printre slapi. si as lua-o razna prin oras, cu un prosop aruncat in dezordine pe un umar gol de cireasa de vara. cu parul siroind de apa de mare.

sunt in oras. dar simt pe pielita-mi subtire de cireasa crusta de sare si de soare. sunt ca o painica scoasa din cuptor. ma imbrac in curcubeu. si cu fire de luna reflectata in apa de argint, fire prinse prin par, hoinaresc in voie.

merg pe strada si vad pe fundal, tinandu-se de mana, cocktailuri uriase aburinde de reci. cu umbrelute infipte in corp de ananas. proaspat hacuit spre a-mi procura placere. sau in pulpa de cireasa translucida.

merg la paine cu un cor de pescarusi care canta special pt mine. cand zambesc, imprastii stropi de aur moale. pe unde calc, sar fluturi. care lipaie cu aripi moi prin florile exotice. de pe rochia mea.

e vara si mi-e destul. cred ca am facut cate ceva anul asta. e vremea sa ma las un pic. intai intr-o rana, intr-un cot. apoi de tot, fara discernamant, pe spate.

sunt cireasa de vara. e momentul meu. e vacanta peste tot. m-a orbit. m-am lasat sedusa.

voi cum stati?

dragostea nu e oarba dar adora ce vede

nu cred ca dragostea e oarba.

cand ti se intampla, iti dai seama ce nu-ti place. ce iti vine contra naturii. ce iti sta ca un os de peste in gat. pus de-a curmezisul gatului fragil de cireasa.

stii ce parte din comportamentul partenerului ai sectiona, daca s-ar putea, cu un cutit de taiat oase mari de vaca. bine ascutit.

dar cand sa apuci cutitul sa faci incizia fatala, mintea pleaca sorcova. si te convinge si pe tine ca toate defectele alea, da stim ca sunt defecte, sunt adorabile.

hachitzele de orice fel sunt principii sanatoase de viata. iubitul meu face lucrurile astea absurde pt ca experienta si inteligenta l-au adus sa creada ca asa e cel mai bine. si ce e cel mai bine pt el e foarte bine pt mine. din ce in ce mai bine.

exact ca in afisul ala penibil din unele birouri ale bugetarilor. cu seful nu doarme, seful se concentreaza. seful nu intarzie, seful are treaba, etc. cand de fapt stim ca seful e un troglodit.

cand se poarta urat. sau meschin. sau nepasator. iubitul are atatea motive exasperant de rationale sa faca asta. imi vine sa il aplaud la scena deschisa.

iubitul meu nu e morocanos, el e serios. m-am saturat de astia care iau totul in ras. iubitul meu nu ma neglijeaza, el are un alt proiect important. tot pt noi.

iubitul meu nu ma cauta pt ca face savings la telefon. tot pt mine. nu-mi cumpara o masina pt ca vrea sa salveze planeta. pt copiii nostri. nu vrea sa mearga in vacanta acum pt ca avem de pus perdele. e mai important. pt mine. mi-a explicat asta.

el fumeaza si eu nu. de cate ori deschide gura, poate sa omoare un cal. dar e un obicei barbatesc, sanatos. ce bine ca e asa masculin. m-am saturat de fetitze.

sforaitul lui, pana corbului. e un canticel menit sa ma transfere placut intr-o lume mai buna. lumea unde mos ene tine paine si cutitul. iar horcaielile sunt pasaportul catre acolo. ce bine ca am pasaportul asta.

e grosolan si improasca pe mine si pe altii lucruri sinistre? lasa domnule, ce bine ca e dintr-o bucata. m-am saturat de prefacuti de-astia care zic prin spate. lasa, sa-mi dea cu buzduganul in moalele capului prin fata. si cu prietenii si rudele jignite lasa ca ma descurc eu. ar vrea ei sa aiba asa iubit sincer.

cand iubitul e prea slab si imi vine sa-i dau vitamine si tort de ciocolata si slanina, e zvelt. cand are picioarele in x, are mai mare stabilitate. e bine pt relatie.

cand e gras si ar trebui sa-l alerg cu niste copoi bine infometati, am pe ce sa ma rezem si eu. in sfarsit. ca am obosit de atatea oase. jos oasele si jos zveltii! cand are dinti urati, asta e sarmul lui inegalabil.

cand transpira la orice miscare, e bine ca elimina toxinele. asta o sa-l faca sa traiasca mai mult. pt noi. pt mine. ce draguuuuutz.

daca e chel, ii sade mai bine caciulita iarna. daca e mai tolomac asa, e ultimul iubit neintinat. intr-o lume de rechini in care muscam unii din altii. ce racoritor sa mai intalnesti asa ceva.

daca e ciuca batailor din grup, e bun. prost de bun. ce bine ca l-am gasit. nu credeam sa mai existe. daca e zgarcit, el stie mai bine cum se tine bugetul intr-o casa. tot ce face e ca sa ne simtem bine. ne simtem bine?

dragostea arunca peste oameni cu praf de minune. si nu-i nimic rau in asta. prost e cand se intampla sa ia repede un faras si o maturica. si strange, graunte cu graunte, cu o harnicie de psihopat, tot praful de minune inapoi.

nemernica. te lasa singura cu un necunoscut care are toate defectele din lume.

dar daca dragoste nu e. nimic nu e.

am atins fierul de calcat

dada, ati auzit bine. am atins fierul de calcat. cand era bagat in priza. dar stati linistiti. sunt bine. n-am nimic. sunt doar tulburata.

aveam dubii. daca fierul de calcat se tine de coada. sau de cap. cu o penseta groasa. in timp ce esti asistata de o echipa de la trupele speciale. pregatita sa intervina in orice moment. sau poate de fir.

daca masa de calcat se pune cu picioarele in jos. stiti cat de complicat e mecanismul ala. cu picioarele flexate intr-o directie necunoscuta. cu greu ti se abandoneaza. sau in sus. sau in consola, sprijinita pe masa de bucatarie.

dupa ce in prealabil ai schimbat mobila prin casa. si ai angajat un arhitect specializat in mici proiecte pitici customizate. pt a satisface cele mai mari exigente ale unei gospodine feroce.

ieri am aflat. intai s-a starnit un vanticel cald. niste ingeri marunti si grasuni imbracati in halate roz de baie, in care abia incapeau aripile pliate, au inceput sa ciupeasca grabiti din strunele unei harpe.

dupa care ochii mi s-au impaienjenit. si mi s-au intors duiosi, plini de aburi de aur, catre fier. mana s-a dus singura. directionata din joy stick-ul actionat de catre un nebun pus pe shotii. direct din cap.

l-am apucat cu dorinta. el a tremurat doar putin. ca un cal naravas imblanzit. mi-a clipit dintr-un ochisor a complicitate. si cu incetinitorul, ca sa savurez fiecare secunda, l-am lipit. l-am lipit de camasa. mmmmm. mmmmmm.

i-am imprimat miscarea de du-te vino. materialul mi-a cedat. s-a lasat netezit si a inceput sa miroasa placut sub presiunea fierului fierbinte. manuit cu pricepere de coditza mea ferma si sigura pe sine.

viata mi-a trecut in fragmente mici, dar esentiale, prin fata ochilor. ca intr-o ceata am auzit glasul mamei. copiii care se joaca afara sunt eu. e vacanta. sunt rufe pe sarma.

inapoi. eu mare. m-am contopit cu micul electrocasnic. el s-a uitat in sus la mine recunoscator. cireaso, ti-ai amintit...am crezut ca nu mai apuc clipa asta.

contopiti intr-un singur corp. cireasa si fier danseaza impreuna pe ringul unei camasi. dungile se aliniaza cuminti. gata cu fitzele. totul dureaza un minut. dar cu gust de vesnicie.

cireasa a calcat 2 piepti de camasa. si 2 maneci. traiasca cireasa.

cum se deosebesc ciresele ca 2 picaturi de apa

ce atata spirit? fizicul bate tot. fizicul meu bate chiar si filmul.

degeaba am primit educatie de pension. vorbesc cu fitze o limba straina, cotrobaindu-i pana in cele mai subtile nuante. citesc multe carti seara la lumina galbena de veioza. eman idei despre viata si mai stiu eu ce. am cantat la pian ca o zeita.

vb deunazi cu cireasa atat de prietena despre ce ne deosebeste pe noi fundamental. ca ce ne aseamana si ne tine impreuna ne e destul de clar.

si ce mai tura-vura, am ajuns la concluzia, jenanta sau nu (pls advice), ca fizic suntem alcatuite diferit. din altfel de coca. aluatul dulce din care se fac ciresele, normal.

deci nu e vorba despre o viziune diferita asupra preceptelor religioase. nici mici diferente de opinie legate de vreun comportament ecologic activ. si nici macar nu e vorba ca nu ne place la amandoua tortul de cioco. asta, oricum, probabil ca ne-ar desparti. in final.

nu. totul e fizic.

pare ca cireasa prietena are mai mereu are o afectiune de vreun soi. adica mai un carcel, mai o batatura. dar de fapt ea poate sa traiasca precum o planta rara si frumoasa in desert. cu extrem de putin. fara avarii majore.

daca nu o lasi sa doarma 24 de ore, se plange putin. poate i se fac liniutele de ochi tip "bed eyes" si mai mici. dar reuseste sa treaca peste. gaseste ea ceva cu care sa se joace. nu o apuca panica.

eu, daca nu ma pot abandona in bratele lui mos ene cand imi trebuie, incep sa marai. ba in scurt timp latru aratandu-mi coltii ascutiti de cireasa turbata. si apoi mai si musc. musc rau, fac plagi adanci. rup lantul.

apoi, cand nu are mancare apetisanta prin preajma. sau are dar nu are cu cine s-o manance. ca sa-i faca si placere. sau are si una si alta. dar croseteaza ganduri si nu poate inghiti, cireasa prietena nu se depreciaza.

ea nu se usuca precum un cires lipsit de seva. ci rezista si 3 zile si 3 nopti. gaseste ea cu ce sa se joace. si ii trece. de-aia are si o silueta de invidiat. cu abdomen plat si tot ce trebuie.

tenia din mine nu ma lasa linistita. intai simt o usoara tulburare la nivel abdominal. apoi mi se strecoara in tot corpul un fier de calcat incins. care ma calca pe interior. pana nu mai e nicio cuta.

animalul pe care il port in suflet cand mi-e foame ma invata la tot felul de lucruri rele. imi sufla in ureche sa spun porcarii celor din jur. sa ma uit chiondorash. sa fiu neplacuta si nefireasca. pana nu il hranesc, nu adoarme.

eu traiesc ca sa mananc. nu invers. rusinos, dar asta e. ce , voi n-aveti defecte?

cireasa poate sa traiasca fara apa. pe modelul camilelor, isi trage probabil apa din pometii ei. care sunt in mod cert mai proeminenti decat ai mei. si sta asa, cireasa cuminte, pana ii aduce cineva o caldarusa din care poate sa lipaie stropi proaspeti.

eu ma usuc. ma cocarjez. ma micesc. se poate mai mica decat sunt deja? raspuns final si corect. da, se poate. daca nu beau apa, devin si mai mica. cat o nuca. apoi ma umflu. pana plesnesc si ma imprastii prin toata camera. cu zgomot asurzitor.

si, ultimul, dar nu cel de pe urma lucru. cred ca cireasa prietena poate sa traiasca fara dragostea palpabila. stiti ce vreau sa zic...fara dragostea care implica carne langa carne. nu pot sa bag mana-n foc. dar pare ca da. sa vedem ce-o zice cand citeste asta.

civilizat ar fi sa zic ca si eu pot. hm. ei bine uite ca nu. prin urmare, ca si atunci cand nu las pleoape grele de matase peste ochii de cireasa. ca si atunci cand nu mistui bucate placute mie. ca si atunci cand nu ma cufund in apa din belsug.

ei bine da. cand pielita subtire de cireasa nu se imprieteneste cu alta pielita, ce fierbinte apartine altui fruct, ma usuc. si mor.

masina de tocat din mine isi cere tributul. ma mananca pe interior. ma slabeste pe exterior. ma face sa mi se moaie codita darza altfel.

energia scade la cote dramatice. niste dragoste, va rog. acum. altfel ma pierdeti. fac temperatura mare. imi apar pete de culoare violacee. vorbesc in dodii. mi se face parul cretz. dau spasmodic dintr-un picior. si toate astea inca o data. la loc comanda.

sunt o cireasa incarcerata in coordonate fizice. as vrea sa pot da mai mult lumii. si poate o sa pot. dar numai dupa ce am dormit. am mancat. am baut. si am mancat.

cand iubim, coacem placinte

Asta ca sa stiti si voi. Cand ciresele se indragostesc, devin femei in toata firea, cu apucaturi de sotii, mame, ingrijitoare, bucatarese, calcatorese, spalatorese si altele, terminate in -ese. Si nu o zic in sensul cel mai rau cu putintza. Asa isi manifesta ele (adica noi) dragostea.

Ma regasesc in descrierile ciresei prietene si de aceea va zic ca ne comportam fix la fel cand inima face budibum, budibum sub pielicica subtire. Imaginati-va, hai, incercati... cum shortul iese singur din sertar cand vede ca zambim in fatza ferestrei de mess sau a telefonul mobil. Ne ia in bratze si-si strange cordoanele lungi in jurul taliei, pana cand capata forma clepsidrica, perfecta, a ciresei modelate intens la sala, pentru vara.

De acolo, drumul e pe jumatate facut. Manutele ciresei se muta incet de pe tastatura printre rosiile parguite ca unghiile, printre verdetzurile proaspete, cu frunze in fel si chip, pe dovleceii tari ce asteapta cuminti sa fiarba la foc mic (asa se fac, cireaso?). Oricum ar fi, si orice iese din mana ciresei cand iubeste, e bun ca painea calda.

Dar nu despre gustul mancarii vreau sa va vorbesc, ci despre pornirea venita dinauntru, ca trebuie sa gatim. Sa punem intr-o oala pe foc toate zambetele pe care cineva ni le-a pus pe chip. Sa-i dam inapoi, asa, la cald, o parte din ce simtim.

Si daca, atunci cand sunt singura, nu-mi place nici painea cu unt facuta de mine, cand gatesc pentru cineva, gustul capata culoare. Si asta e un semn. Ca lui ii e pofta. Ca ii place ce vede, ce simt eu, ce gusta el. Iar pofta e mare lucru, va zic!

Si da, cel care scoate bucatareasa din noi, e alesul. Cel care nu crede ca ciresele sunt amare, pentru ca au ramas pe crengile din varf. Cel care stie ca ele ar vrea sa traiasca intr-o livada cu copacei mici si alaturi. Sa isi puna dragostea in farfurie.

Si pe langa bucatareasa, din noi, ies multe alte personaje. Cea care il da cu crema in nestire, chiar daca el nu se arde niciodata la soare. Cea care i-ar aduce breakfast in pat, desi el face omleta mai buna, cea care il asculta fascinata cand el vorbeste despre orice. Cea care il iubeste inapoi.

cand pleaca ciorapul pereche

O iau de aici pentru ca cireasa prietena, v-a povestit pe larg viata mizera a unei biete shosete. Caci nu poti sa-i numesti mereu ciorapi. E un nume destinat, verisorilor cu sange albastru care se intind sus pe picior ca lianele si au sansa de a imbratzisa, pe langa laba (cuvant urat, de altfel) piciorului si sholdurile diafane ale zanelor ce-i poarta.

Ei sunt privilegiati din multe puncte de vedere. Au o viatza scurta dar intensa si fericita. Stapana stie ce existentza firava au, cat de repede se prapadesc la o simpla atingere mai dura. Si tocmai de aceea ii protejaza, si in mers, si in dulap.

Cat despre shosete, nu e de mirare ca soarta lor este sa se desparta. Sunt purtate de picioare diferite, adica, ma intelegeti, chiar nu e meant to be. Si eu chiar nu sunt omu' care sa zica asta des:) Dar, ele traiesc de fapt, vieti paralele. In timp ce un picior se balangane in tramvai, incalecat peste genunche, celalalt poate, de pilda, sa fie strans sub bancheta, langa un ambalaj de ciocolata. Fiereste, shosetele vad lucruri diferite. Cand se intalnesc seara in sertar, ce sa-si spuna? Cum sa-i explice, soseta care a vazut lumea in balans, ciorapului pereche, ce minunatii sunt acolo.

Dar chiar si asa... existenta lor nu poate fi decat impreuna. Una fara cealalta sunt pierdute. Ca o ceasca fara toarta, ca un ceainic fara ceai, ca un cercel fara altul. Se uita in jur dezorientate incercand sa-si gaseasca seamanul, iar cand cineva pare la fel ca ele, prind sperantza. Si ce daca ea ara dunga roz si eu imprimeu cu iarba? Putem sa fim impreuna! Putem! Trebuie! Dar stapanul se uita incruntat in jos. Nu, nu pot sa ies asa, chiar daca port bocanci.

Deci asa inghesuite, cu reumatism, carcei si crize de personalitate, ele stiu ca trebuie sa ramana una langa alta. Asa ca, nu va mirati cand o vedeti, da.., scamoshata si veche in coltul sertarului. E o shoseta buna. Una care nu a renuntzat la primul hop. Una care inca spera sa-si gaseasca perechea chiar si in marea de clabuci. Iar cand o va face, vor umple impreuna bocancii, like it is meant to be.

numai ciorap sa nu fii

sa fii ciorap nu e usor.

stai cocoloshit in intuneric. facut ghem cu celalalt ciorap. unul in altul, intr-o pozitie dureroasa. ai mereu carcei.

cateodata stapanul te imperecheaza inainte sa te zvanti complet. ceea ce duce imediat la reumatism. si guturai. si alte complicatii. dar cui sa-i pese. esti doar un ciorap. wtf.

apoi esti ales impreuna cu perechea. intr-o dimineata esti tras brutal peste picioarele stapanului. picioarele oamenilor nu sunt cele mai placute locuri. adica dintr-o sumedenie de parti de om, nu ai alege sa stai tocmai aici. e mai bine sa fii fular de exemplu. ce lux.

sigur, poti sa ai noroc sa imbratisezi picioare mai mereu curate, cu unghiile taiate. picioare date cu crema frumos mirositoare. si cu degete cat de cat egale.

dar exista si reversul medaliei. cineva trebuie sa-i incalte si pe oamenii cu picioare mai respingatoare. cu pedichiuri creative. si tot felul de parti cornoase si oase strambe. care transforma picioarele in vedete de filme SF. actori fara machiaj.

ma rog. esti tras fara delicatete peste picioarele stapanului. cine sa aiba rabdare sa te dezmierde pe tine, un ciorap, dimineata? desi si tu te trezesti din somn. ai un metabolism. poate ca detesti sa te scoli la 8. si ai functiona mai bine la 10 jumate. poate ai avut insomnie si simti nisip in ochi.

apoi te vara iar la intuneric, in pantofi. acolo te tine toata ziua. te inabusi, prins intre picior, prieten indoielnic. si pantof, o camasa de forta pt ciorap. e intuneric, nu e loc, e prea cald. dar asta e parte din job description-ul unui ciorap.

dupa o zi de munca in stres si nesiguranta, stapanul te scoate la lumina. dar nu iti zambeste si nu te lasa la aer sa te odihnesti. nu te bate pe spate pt ca ai facut o treaba buna. te cocolosheste la loc, frangandu-ti vointa.

si te arunca intr-un cos impreuna cu perechea. un cos cu alte lucruri care au pacatuit cumva si sunt pedepsite. odata ajuns in aceasta anticamera a groazei, tu, ciorap, stii ce urmeaza.

esti azvarlit fara mila intr-o gaura neagra. iti intra clabuc in nas si ochi. maini uriase de metal iti frang oasele deja obosite. dupa ce ai lesinat, esti scos la lumina. pus pe sarma. iti bate soarele in cap. si apoi o iei de la capat.

asa ca nu e de mirare ca undeva intre al 23-lea si al 24-lea spalat, de regula, se intampla. nu mai poti.

pe langa tratamentul inuman al stapanului, intervin micile frecusuri casnice, greutatile cotidiene si rutina. care intra incaltate in universul simplu, dar curat, al ciorapilor.

incepi sa te certi cu perechea din ce in ce mai des. pur si simplu nu mai poti trai cu ea. intai dai semne de oboseala. destul de clare. stapanul nepasator nu-si da seama ca a sunat ceasul.

devii mai putin elastic, mai tras la fata, mai scamosat. dar totusi pare ca mai poti duce mai departe greul. greul invelirii picioarelor de om.

si intr-o dimineata te furisezi pe gemuletzul de la baie. te tarasti pe burta si coate, sa nu fii observat. urci pe faianta. si gata. ai scapat.

ai lasat in urma multa durere. un ciorap care nu intelege nimic. si un stapan care se plange altor stapani de ciorapi ca ciorapii lui dispar. fara explicatie.

explicatii exista. totul e sa deschizi bine ochii. ochii cu care sa vezi viata prin prisma unui ciorap.

cireasa care da cu spatele

cu fatza stiu sa dau destul de bine. de fapt cu fatza dau mult mai bine decat majoritatea celorlate fructe si flori din trafic.

dar cand sunt obligata de context sa dau cu spatele, s-a terminat lucrarea. si la spalatorie ma obliga mereu. la orice ora m-as duce. in orice zi a saptamanii. orice matrapazlacuri de calcule de probabilitate as face.

probabil ca de-aia ma duc asa de rar. imi trebuie o pauza intre sesiunile de spalare a masinii. ca sa imi refac psihicul fragil de cireasa pusa in dificultate. fac terapie cu psihanalisti celebri. cheltui bani pe calmante usoare. abia apoi pot sa ma prezint din nou.

spalatoria are 3 locuri, in stil vagon. ultimul loc e mereu liber pt mine. de intrat intru ca o doamna. de iesit ies cum pot. tarandu-ma pe burta. neuitandu-ma in ochii rai ai colegilor de trafic care isi curata masinile si vietile.

parca tubul ala de culoar a fost construit special sa streseze fructe si flori. cand s-a proiectat spalatoria, trebuie sa fi fost asa. patronul si-a dat seama ca exista niste timpi de asteptare si nicio posibilitate de entertainment pt clientii fideli.

si atunci a rugat arhitectul sa construiasca un culoar lung lung, pt cireasa. ca atunci cand vine ea, sau de fapt si cand vin si alte fructe, sa aiba barbatii la ce se uita. si cum se distra.

cand vine momentul, incerc sa par nonsalanta. nu vreau sa-mi fac specia de ras. vreau sa dovedesc ca si o cireasa poate sa mearga dandaratelea, cu masina cu tot. desi nu e asa deloc.

imi pierd cumpatul de cum ma sui in masina curata bec. oricum spalatorii, vicleni copii de casa, si-au marcat teritoriul. prin metode specifice. oglinzile oglindesc peretii de poliplan. sau caldaramul lucios de apa cu clabuc. scaunul e prea jos. radio e pe 21. totul e impotriva mea.

am un deadline. ei ma vor iesita cat mai repede. au treaba. eu ma vreau iesita cat mai fara pagube. si cat mai demna. incep sa dau cu spatele. parca tot universul concura in a-mi pune in cale obiecte si situatii si pereti si oameni. exact atat cat sa ma incurce fatal.

o suvita subtire de transpiratie mi se zbate pe tampla dreapta. din urechi imi iese un fum subtiratic. mai dau un pic. trec la mustata de un aspirator urias. multimea de barbati se uita cu satisfactie. uite la blonda. uite cum da cu spatele. aoleu, mama.

lasa toti ce au de facut. si se uita. cum reuseste o cireasa, sau nu, sa iasa dintr-un tub stramt, cu spatele. mai dau putin. indrept. ma uit in spate, masochista. vad zambetele superioare. la cratita, cireasa. cine ti-a pus volanul in mana? dar gurile sunt inchise.

reusesc sa ma pun pe pozitie indreptata. da, ati banuit bine. imi curge sange din nas. nu putin, ca la situatii mai dificile. imi curge din nas tot sangele pe care il am disponibil pt dimineata asta insorita.

pasesc tiptil cu masina cu tot. la 1 cm juma de degetele de degetele tip carnati ale unui copil gras. fiu al unui personaj negru si gras si el. sare spuma pe mine. sare si un jet de apa. ma sperii rau. tresar. zboara un roi mare de fluturi de noapte afara de pe bancheta din spate. n-am timp de asta.

toti se uita. ma uit si eu. ei stiu. eu stiu.

mai slaba cu 2 kilograme 300 de grame. mai stresata cu 23%. mai transpirata cu mult. reusesc sa ies din vizuina groazei. fara sa provoc daune. si fara sa ofer satisfactie majora.

ce nu ma omoara ma intareste. sunt o cireasa care da cu spatele prost. dar da.

cireasa alearga dupa running sushi

poate voi sunteti familiarizati cu running sushi. eu, o cireasa cu un stil de viata modest, abia acum am aflat.

stiti cum se plimba bagajele pe banda aia de la aeroport pana ametesc. dornice sa se cuibareasca inapoi la pieptul stapanului care le-a abandonat pt o clipa.



e, asa e si cu running sushi. e o banda de-aia mica de bagaje, dar muuult mai mica. cea mai mica banda de bagaje din lume. din cel mai dulce aeroport. pe care boccelutzele de mancare abia asteapta sa se cuibareasca. in gura mea. si alte guri de aiurea.

adica intri intr-un restautant unde o familie de japonezi (in mod sigur ea e cocosul in casa) se uita la tine ciudat. cu un usor zambet comercial. sub care stii ca se ascunde o diferenta culturala uriasa.



si noi oamenii pofticiosi ne asezam in jurul ei. pe scaunele lipite de buza benzii cu sushi care alearga. si ne zgaim hipnotizati la micile bijuterii care ne trec pe sub nas si gura.

ne intindem toate simturile, 5 bucati, catre ele. farfurii minuscule cu minuni ni se ofera neconditionat. doar sa ne manifestam interesul. sushi iubeste pasional. din prima. sushi nu plays hard to get.

farfuriutele colorate sunt puse la distanta mica. si contin 1, 2 sau 3 piese, dupa bunul plac al bucatarului. un pervers. modul in care se perinda ca niste daruri picate din cer ma face sa-mi lase apa in gura de pofta. am facut o stiva din ele.



mici pitici broboane de saliva sunt lipite delicat, ca niste margaritare, prin colturile gurilor comesenilor mei. nu ne cunoastem. dar suntem toti uniti prin ceva sfant.



suntem frati intru o pofta fara de frontiere. care ne raguseste vocea. si ne face privirea tulbure. cum numai in iatac ni se mai intampla. cred ca toata lumea la masa are sfarcurile tari. si cel putin o erectie la 3 scaune. dar m-am jenat sa verific. uitati la dna asta.



ratza, vino la mine. mmmmm, ce sunt asta? niste gogoshele magice. dupa ce mananc cate o tura din toate, incep sa am preferinte. aleg cai batute. astept ca un caine aflat in parteneriat cu pavlov forma dorita.

imi plac cu preponderenta 2 frati care vin mereu umar la umar. gemenii cu orez, avocado si somon la mijloc. totul tras intr-o alga. ahhhhh. mor. ma uit la ei cu duiosie. cum aluneca spre banda. direct in gura-mi hulpava. parca sunt puii mei cumva.



imi inchipui ce speriati trebuie sa fie. stiind ce sfarsit ii asteapta. sangeros. sfasiati de colti obisnuiti cu placerea vanatorii.

cu dureri suportabile mai intra ceva. privirea imi aluneca aiurea. prin porumb. mi s-a luat uzul ratiunii. si ma las moale in scaun la locul crimei.



inca niste noodles. mr. cei mai zemosi noodles. inca o gura de plina cu creveti. mr. cei mai fragezi creveti. inca un peste. mr. cel mai greu de prins.

gata.

mi-am facut mendrele. asta-i pohta ce-am pohtit-o. am avut o orgie personala cu sushi care alearga. am alergat si eu cu el si am castigat.

si pe bune. din sushi scapa cine poate.